Genul dramatic

 Autorul își exprimă în mod indirect sentimentele și ideile, prin intermediul acțiunii și al
personajelor
 Forma textului: în proză (rar, în versuri)
 Structură: acte, scene, replici; așezare în pagină specifică: la începutul operei se află lista
cu personaje și rolul lor în cadrul piesei, înaintea fiecărei replici este precizat numele
personajului care o rostește
 Instanțele comunicării: autorul (prezent în didascalii) și personajele
 Elemente de construcție de discursului literar: limitare în timp, spațiu și acțiune;
didascaliile/indicațiile scenice sunt așezate între paranteze și fac precizări despre decor,
relațiile dintre personaje și starea lor interioară; conflictul dramatic constă în confruntarea
a două personaje/idei/situații (conflict dramatic)
 Moduri de expunere: predominant este dialogul dramatic; monolog dramatic (+narațiune
și descriere)
 Coordonate spațio-temporale: fiind destinată reprezentării scenice, timpul și spațiul sunt
limitate.
 Specii literare: comedia, drama, tragedia, tragi-comedia.

Specia literară comedia

 Definiție: comedia = specia genului dramatic, în versuri sau proză, care satirizează
întâmplări, aspecte sociale, moravuri.
 Personaje ridicole între care se nasc conflicte puternice
 Scop = a îndrepta defectele umane și sociale prin râs (rol moralizator)
 Modalități de realizare a comicului: ironia, satira, sarcasmul (folosite pentru a crea
ridicolul sau grotescul)
 Final fericit (conflictele se sting fără urmări neplăcute sau schimbări în viața
personajelor)
 Principalul mijloc artistic este comicul (=o categorie estetică ce include situații și
personaje ridicole, vicii sau moravuri, fiind sancționate prin râs și urmărindu-se
îndreptarea acestora); comicul = contrastul dintre aparență și esență/serios și
derizoriu/iluzie și realitate.