OSTROV

-rezumat-

Filmul „Ostrov”, tradus în limba română și ca „Insula”, este o adevărată

peliculă iconografică de zugrăvire a exercițiilor de mântuire a unor monahi
obișnuiți, viețuind într-o mănăstire din nordul înghețat al Rusiei. O continuare a
tradiției tarkovskiene de pictură religioasă pe peliculă cinematografică. Filmul
fascineaza prin simplitate, iar vizionarea acestuia, intr-un anumit sens, poate fi
asemanata cu un pelerinaj la o manastire. Filmul “Ostrov”, structurat ca o
parabola, ne prezinta viata parintelui Anatolie, un calugar rus, cautand iertarea lui
Dumnezeu.

Ostrov este un film crestin care infatiseaza viata unui sfant "nebun pentru
Hristos". Vizionarea acestui film impinge la rugaciune, nu insa la o rugaciune
dornica de performante, lucru riscant si inselator, ci la o rugaciune linistita si
smerita, facuta in taina camarii personale. Dupa vizionarea acestui film, crestinul
simte cu adevarat ce inseamna smerenia si dragostea, fiecare putandu-se regasi
intr-unul dintre personajele filmului, fie in persoana staretului, fie in persoana
ravnitorului Iov; ambele personaje au insa de invatat de la smeritul si "nebunul"
Anatolie.

Anatolie, rolul principal, este jucat de actorul rus Piotr Mamonov. Acesta s-a
nascut la 14 aprilie 1951, in adolescenta facand parte dintr-o celebra trupa rock.
Acum mai bine de zece ani, Piotr Mamonov a parasit viata publica si tumultul
Moscovei, ducand o viata retrasa, intelegand desertaciunea lumii acesteia si
valoarea vietii in Hristos.

Filmul isi desfasoara actiunea undeva in nordul Rusiei, intr-o smerita manastire
ortodoxa, unde vietuieste un om neobisnuit, un sfant nebun pentru Hristos, ascuns
celor de langa el, insa cautat de mirenii din lume. Anatolie nu este calugar, ci
simplu vietuitor la manastire.

Actiunea incepe in anul 1942, cand, in timpul razboiului, marinarul fochist

Anatolie si capitanul acestuia, Tihon Petrovici, sunt surprinsi in cursul noptii de
soldatii nemti, in timp ce incarcau pe vapor o cantitate de carbune. Pentru a-i cruta
viata, nemtii ii cer lui Anatolie sa-l impuste pe capitanul si prietenul sau, Tihon.

In nebunia de a-si pastra viata, Anatolie trage inspre capitan, care cade in apa,
peste bordul vaporului. Pentru aceasta, nemtii il lasa in viata pe Anatolie, insa dupa
cateva minute arunca in aer vaporul pe care se afla acesta. A doua zi, Anatolie este
gasit mai mult mort decat viu, pe un tarm noroios, de calugarii unei manastiri de pe
o insula apropiata. Actiunea filmului sare brusc in anul 1976, la mai bine de
treizeci de ani de la intamplarea de la inceput, infatisandu-ni-l pe Anatolie ca
vietuitor la manastirea din insula. Aici, el este randuit sa se ocupe de cazanele
manastirii (fochist), carand in fiecare zi carbune, cu roaba.

Datorita crimei savarsite in tinerete, simtita si ca tradare, Anatolie se pocaieste din

toata inima, zilnic cerand iertarea lui si a capitanului sau, Tihon. Intre calugarii din
insula, el se comporta ca sfintii "nebuni pentru Hristos", smerindu-se pana in cele
mai mici detalii si fugind de slava cea de la oameni. Pentru puterea rugaciunii sale,
oamenii din lume vin la manastire, spre a-i cere ajutor. Celor veniti "la parintele
Anatolie", el li se arata drept ucenic al aceluia, spre a nu fi cinstit de ei.

Ostrov este un film crestin care infatiseaza viata unui sfant "nebun pentru
Hristos". Vizionarea acestui film impinge la rugaciune, nu insa la o rugaciune
dornica de performante, lucru riscant si inselator, ci la o rugaciune linistita si
smerita, facuta in taina camarii personale. Sfarsitul filmului, pe care il lasa in taina,
incununeaza opera numita "Ostrov

Învățătorul Bisericii, Tertulian, spunea: "Sufletul omului e prin natura sa

creștină". Asadar, cred ca filmul “Ostrov” - e încă o confirmare a acestui adevăr.
De aceea, nu e deloc întîmplător că filmul a avut o așa rezonanță, i-a determinat
pînă și pe necredincioși să mediteze la Dumnezeu, religie, păcat și pocăință.