Educația religioasă

Educatia este un proces evolutiv și complex desfășurat pe parcursul mai multor etape și
vizând o anume finalitate, finalitate care are în vedere formarea și dezvoltarea însusirilor
intelectuale, morale și fizice ale copiilor și ale tineretului, ale oamenilor și ale societății.
 de-a lungul secolelor, educația a fost strâns legată de religie;
 este posibilă în toate perioadele vieții omenești;
  educația religioasă este posibilă în vârstă copilăriei, deoarece însuși sufletul copilului
are în interiorul său cele necesare pentru această;
Educația religioasă este una dintre laturile educației care vizează, prin excelență sensibilitatea
profilului persoanei umane,
 se revarsă asupra comportamentului său și 
conferă o bunătate amplificată de calități ce țin de ținută, de atitudini superioare chiar de
alesele calități morale;
 este considerată o dimensiune de prim rang a ființei umane;
 conștiința religioasă se situează la baza întregii dezvoltări spirituale, răspunzând neces
ității de împlinire a ființei umane;
 pregătește omul pentru o percepție autocuprinzătoare a realității;
Religia presupune o latură intelectuală, concretizată în dogmă sau concepția religioasă;
o componentă afectivă ipostaziată în trăirile de respect și evlavie; o dimensiune activ-
participativă. 
În conformitate cu acestea se conturează principalele obiective ale educației religioase:
- formarea conștiinței religioase specifice fiecărui cult.
-formarea convingerilor, sentimentelor și atitudinilor religioase, în concordanță
cu conștiința religioasă a fiecărui cult;
- formarea priceperilor, deprinderilor, obișnuințelor, practicilor religioase;
Educația religioasă în școală
 în școală, educația religioasă debutează încă din prima clasă
 a ciclului primar, iar uneori încă din cel preșcolar;
 religia este disciplină obligatorie în curriculumul 
învățământului primar și gimnazial și opțională în liceu.
 scopul educației creștine este dezvoltarea personalității,
iar personalitatea nu poate fi concepută fără dragoste, încredere, libertate;
Factori și mijloace de educație religioasă a copiilor și elevilor
 Mediile socio-umane
- oferă copiilor modele de viață și comportare religioasă, începând cu obiectele de cult oferite
de ambianța locuinței: icoane, cruciulițe, candele, lumânări și continuând cu comportamentul
membrilor familiei.
-grădiniță cu activitățile ei specifice poate introduce în ambianța și în activitatea ei
simboluri și practici religioase, precum și activități instructiv-educative adecvate (povestile cu
conținut „laico-religios”);
 Conținutul obiectelor de studiu aparținând tuturor ariilor curriculare,  fiecare cu
ponderea să, deține informații cu tentă religioasă. Cea mai bogată în asemenea surse
este, firește, religia după care ar putea urmă educația civică/cultură civică, istoria,
precum și discipline cum sunt educația plastică și educația muzicală.
 Activitatile educaționale extradidactice care au loc în incinta școlii
Educația religioasă vizează, în egală măsură, sarcini informative și sarcini formative. 
 Sensul informativ al educației religioase privește asimilarea unei culturi religioase
(cunoștințe cu caracter teologic, dogmatic, liturgic, concepte și idei privind istoria diverselor
credințe și religii ale umanității).
La clasele primare si gimnaziale sarcinile de natura informativa ale educatiei religioase se pot
realiza prin:
- intermediul povestirilor religioase
- prin dezvăluirea conținuturilor morale
cuprinse în secvențele biblice sau alte cărți sfinte
-  imagini cu conținut și mesaj religios
La nivel liceal se va pune accentul pe însușirea unei culturi religioase, pe studiul istoriei
religiilor în ideea stimulării unor reflecții, meditații filosofice profunde.
 Sensul formativ al educației religioase constă în implicarea tuturor capacităților
intelectuale în descifrarea și trăirea sensurilor adânci ale existenței prin:
- interiorizarea normelor religioase;
- valorificarea substratului moral al valorilor religioase;
 Din perspectiva rolului formativ, educația religioasă trebuie să promoveze:
- consecvent vibrația interioară și trăiri afective profunde;
- să stimuleze și să întrețînă vie sensibilitatea și imaginația;
- să se finalizeze într-o serie de comportamente ale copilului in relațiile cu propriul eu;
Educația religioasă în familie
 În perioada micii copilării rolul hotărâtor în educația religioasă a copilului îl are
familia.
 Trăirile religioase din această etapă sunt hotărâtoare pentru întreaga viață.
 Copilul observă și înregistrează actele religioase și morale pe care le vede în familie și
în cercul cunoștințelor sale.
 Părinții și creștinii maturi au datoria de a fi modele de comportament pentru copii.
 Educația religioasă trebuie să înceapă din copilărie, deoarece fără aceasta copilul
crește ascultând cel mult legea morală naturală.
Educația are o nevoie stringentă de credință, această trebuind să fie catalizatorul inițial al
oricărei acțiuni pedagogice. Credință în ceea ce faci , în felul cum faci, în menirea ce-o ai, în
ținta ce-o vrei atinsă, nu numai că orientează și luminează calea pe care mergi , dar îți da acea
siguranță, certitudine, corectitudine și fermitate de care tu, ca profesor, ai atâta nevoie.
Religia dezvoltă caracterul, moralitatea, altruismul, empatia, umanitatea din noi. Importanţa
religiei în viaţa copilului este susţinută de teoreticienii şi practicienii din domeniul educaţiei, în
scopul formării unei personalităţi armonioase. 
Cârciu Maria
Juravle Daniela-Florentina