Laboratoare Complet

LABORATOR MHP,NR.
Laborator nr. 1 Mașini și acționări hidraulice

Tema: Construcția și funcționarea pompelor cu piston
Unități de învățare asociate: UI2 Pompele cu piston, construcție și funcționare
UI3 Pompele cu piston, variația presiunii în timpul funcționării
Activități efectuate:
Denumirea activității Timp
1. Prezentarea construcției pompelor cu piston – suport 15 minute
video pompe cu piston folosite în instalațiile de foraj
2. Se prezintă o pompă cu piston demontată aflată în 15 minute
laboratorul de Acționări hidraulice și pneumatice; se
dau explicații referitoare la funcționare
3. Studenții vor schița câteva dintre elementele pompei 50 minute
cu piston: cilindru, supapă, tijă, piston, felinar
4. Caracteristica rețelei de conducte – se va efectua o 20 minute
scurtă aplicație numerică referitoare la o conductă
unifilară, deducându-se reprezentarea grafică a
caracteristicii.
Fig. 1. Secțiune printr-o pompă triplex.
Laborator MHP, nr. 1, 1

LABORATOR MHP,NR. 1
Fig. 2. Schema utilizată pentru trasarea caracteristicii rețelei, UI3.
Să se traseze caracteristica rețelei din figura 2 cunoscând următoarele elemente:
Cotele de poziție z1 = 10 m, z2 = 100 m, z3 = 12 m
Lungimea conductei de aspirație l a = 12 m
Diametrul conductei de aspirație d a = 200 mm
Lungimea conductei de refulare l 3 = 2000 m
Diametrul conductei de aspirație d r = 150 mm
Pentru calculul pierderilor locale se vor utiliza tabelele următoare. Debitul pompei se cons ideră
variabil: 0; 10; 20; ….120 m3 /h.
Tab. 6.1. Coeficientul pierderii locale la creșterea brusca a secțiunii de curgere in

functie de raportul diametrelor
d1/d2 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9
z1 0,98 0,92 0,83 0,71 0,56 0,41 0,28 0,13 0,04
Tab. 6.2. Coeficientul pierderii locale la cresterea brusca a sectiunii de curgere in

functie de raportul ariilor
A1/A2 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8

z1 0,81 0,64 0,49 0,36 0,25 0,16 0,1 0,04

LABORATOR MHP,NR. 1
Tab. 6.3. Coeficientul pierderii locale de sarcina la reducerea brusca a sectiunii de curgere
in functie de raportul diametrelor
d2/d1 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8 0,9
z2 0,46 0,45 0,42 0,4 0,36 0,28 0,19 0,1 0,04
Tab. 6.4. Coeficientul pierderii locale de sarcina la reducerea brusca a sectiunii de curgere in
functie de raportul ariilor sectiunilor de curgere
A2/A1 0,01 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8

z2 0,5 0,47 0,42 0,33 0,25 0,15
Tab. 6.5. Coeficientul pierderii locale de sarcina pentru un difuzor in functie de raportul
diametrelor si de unghiul de evazare.
d2/d1 48 o 12 o 16 0 20 o 24 0
1,2 0,04 0,07 0,09 0,12 0,15
1,4 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5
1,6 0,3 0,5 0,7 1,0 1,4
1,8 0,7 1,2 1,5 2,1 2,9
2,0 1,3 2,0 2,6 3,6 5,2
Tab. 6.6. Coeficientul pierderii locale de sarcina pentru un confuzor in functie de raportul ariilor
sectiunilor si unghiului confuzorului
A2/A1 3o 5o 10 o 1540o
0,64 0,072 0,067 0,054 0,050
0,45 0,076 0,064 0,052 0,050
0,39 0,098 0,070 0,051 0,046
0,25 0,100 0,071 0,047 0,044
0,16 0,108 0,084 0,048 0,044
Tab. 6.7. Coeficientul pierderii locale de sarcina pentru armaturi din instalatii
Denumirea rezistentei locale z

Cot standard la 45 o 0,3
Cot standard la 45 o cu raza mare 0,2
Cot standard la 90 o 0,74
Cot standard la 90 o cu raza medie 0,6
Cot standard la 90 o cu raza mare 0,46
Cot la 90 o (de colt) 1,3
Intoarcere la 180 o cu raza mica 1,7
Intoarcere la 180 o cu raza medie 1,2
Contor de debit cu diafragma 8,0

LABORATOR MHP,NR. 1
Ventil normal de trecere complet deschis 12

Piesa T standard, in flux drept (cu derivatia inchisa) 0,4
Piesa T standard, folosita drept cot, cu iesirea din derivatie 1,3
Piesa T standard, folosit drept cot, cu intrarea in derivatie 1,5
Piesa T standard, cu raza mare, folosita drept cot, cu iesirea din 0,5
derivatie
Expresia caracteristicii rețelei este:
𝑝3 −𝑝1 𝑣23 −𝑣21
𝐻 = 𝑧3 − 𝑧1 + + + ∑𝑖 ℎℎ𝑖 . (1)
𝜌𝑔 2𝑔
Termenii din relația (1) au următoarele semnificații:

I) înălțimea geodezică 𝐻𝑔 = 𝑧3 − 𝑧1 = 𝑧3 − 𝑧2 + 𝑧2 − 𝑧1 = 𝐻𝑔𝑟 + 𝐻𝑔𝑎 .
𝑝3 −𝑝1
II) 𝐻𝑝 = – înălțimea de presiune
𝜌𝑔
III) 𝐻𝑠 = 𝐻𝑔 + 𝐻𝑝 înălțimea statică de pompare.

𝑣23 −𝑣21
IV) 2𝑔
energia cinetică – se consideră în calcule numai atunci când traseele
sunt scurte și energia totală H este mică.
𝑣2𝑎 𝑙𝑎 𝑣2𝑟 𝑙𝑟
V) ∑𝑖 ℎℎ𝑖 = (𝜆 𝑎 + ∑𝑖 𝜉𝑎𝑖 ) + (𝜆 𝑟 + ∑𝑖 𝜉𝑟𝑖 ) = 𝑅ℎ 𝑄2 pierderile de
2𝑔 𝑑𝑎 2𝑔 𝑑𝑟
presiune hidraulice pe aspirație și refulare, unde Rh este rezistența hidraulică a rețelei
iar produsul 𝑅ℎ 𝑄2 înălțimea dinamică.

LABORATOR MHP,NR. 2

Tema: Randamentul volumetric al pompei cu piston
Unități de învățare asociate: UI2 Pompele cu piston, construcție și funcționare
1. Prezentarea standului din laborator pe care se 15 minute
efectuează lucrarea , figura 1
2. Efectuarea lucrării de laborator 30 minute
3. Reprezentarea debitului la pompele cu piston 50 minute
4. Concluziile lucrării de laborator 5 minute
Fig. 1. Schema standului utilizat.
Randamentul volumetric se definește astfel:

𝐷𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣
𝜂𝑣 = (1)
𝐷𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐
unde:
𝜋𝑑2𝑣ℎ
𝐷𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑒𝑓𝑒𝑐𝑡𝑖𝑣 = (2)
4𝑡
𝐷𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐 𝑠𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑒𝑙𝑎𝑧ă 𝑐𝑢 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑢𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑢𝑛𝑧ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝ă 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑖𝑐ă

(3)
conform UI 2

LABORATOR MHP,NR. 2
Tab. 2.1. Ta bel de rezultate

Nr.det. Curs ă Curs ă Ti mp, t Tura ți e Înălțimea Ra za Debit Debit Ra ndament
pi s ton pi s ton a rbore l i chidului, ma nivelei, rea l , teoretic, vol umic, ηv
1 2 coti t, ω h r Qr Qt
S1 S2
mm mm s ra d/s mm mm mm 3/s mm 3/s -
Se va reprezenta randamentul volumic în funcție de debitul teoretic al pompei, figura 2.
Fig. 2. Variația randamentului volumic.
Fig. 3. Reprezentarea debitului pa pompele cu piston, UI2 – exemplificare la pompa duplex

cu dublu efect.

LABORATOR MHP,NR. 2
Să se traseze legea de variație a debitului la o pompă cu piston de tip 3.1/ 1.2/ 2.2/ 5.1/ 2.1
cunoscând (figura 3):
Lungimea cursei S= 120 m
Diametrul pistonului dp = 50 mm
Turația arborelui cotit n = 100 rot/min
Diametrul tijei dt = 20 mm
Pentru reprezentarea debitului studenții vor folosi următorul tabel:
Unghiul Debitul la Debitul la …… Debitul total

manivelei ϕ fața 1, fața 2, al pompei
pistonul I pistonul I
0
π/6
π/3
…
2π

Laborator MHP, nr. 3

Tema: Utilizarea programelor de calcul la determinarea caracteristicii rețelei de
conducte
Unități de învățare asociate: UI2 Pompele cu piston, construcție și funcționare,
UI3 Pompele cu piston, variația presiunii în timpul funcționării
Programul Pipeflow, legătura la program va fi trimisă studenților înainte de
efectuarea lucrării de laborator
1. Prezentarea modului de lucru în programul Pipeflow 15 minute
2. Modelarea sistemului de concluzii cu alegerea unui 50 minute
generator cu piston
3. Determinarea experimentală a caracteristicii rețelei 30 minute
1. Aplicație: să se traseze caracteristica rețelei de conducte din figura de mai jos. Se va utiliza
programul Pipeflow.
Pașii de lucru sunt următorii:
P1. Se aduc pe ecran elementele necesare: cele două rezervoare și punctul unde se va plasa
pompa.

P2. Se unesc elementele prin conducte:
P3. Se introduc caracteristicile rezervoarelor; la aspirație: presiunea de la suprafața lichidului

0,2 bar;
nivelul lichidului 5 m; nivelul pentru fundul rezervorului 0m.

P4. Se face la fel pentru rezervorul de refulare: presiunea de la suprafața lichidului 1

bar; nivelul lichidului 5 m; nivelul pentru fundul rezervorului 2m.
P5. Selectăm conducta de aspirație și îi introducem caracteristicile: lungimea 10 m; diametrul

interior
102,260; rugozitatea 0,46 mm.
P6. Selectăm conducta de refulare și îi introducem caracteristicile: lungimea 1000 m;

diametrul interior 77,927; rugozitatea 0,46 mm.

Pentru a modifica diametrul se procedează ca în figura următoare.
P7. Introducem o pompă de debit constant asociată conductei de refulare. Selectăm conducta
și apoi apăsăm butonul adaugă pompă:

Se deschide tabela pentru caracteristicile generatorului (pompa) din care se alege generator
cu un debit de 50 m3 /h.
P8. Se apasă pe butonul Calculate și după executarea programului apare tabela de mesaje cu
observații și posibilele erori:
P9. Se citesc rezultatele pe ecran

P10. Se compară cu calculul analitic.
2. Pentru determinarea experimentală a caracteristicii rețelei se va utiliza schema din figura 1

de la LAB 2. Se măsoară presiunea la ieșirea din pompă și turația arborelui cotit al pompei. Se
cunosc tipul pompei și elementele geometrice ale acesteia. Se cunosc elementele geometrice
ale conductei. Pentru caracteristica rețelei se va folosi formula (1) de la LAB 1.
Tabel de rezultate
Nr.det. Presiunea la Turație Debit Presiunea
ieșirea din arbore real, necesară
pompă cotit, ω Qr calculată
kPa rad/s l/s kPa

LABORATOR MHP, NR. 4

Tema: Diagrama indicată a pompelor cu piston
Unități de învățare asociate: UI3 Pompele cu piston, variația presiunii în timpul
funcționării
UI4 Pompele cu piston, sisteme de uniformizare a debitului
1. Prezentarea standului și a modului de lucru pentru 15 minute
obținerea diagramei indicate
2. Efectuarea studiului experimental pentru diagrama 30 minute
indicată.
3. Determinarea volumului de lucru al hidroforului la 50 minute
pompele cu piston
Introducere
Ciclul de funcționare reprezintă variația presiunii pe piston în funcție de

deplasare într-o cursă completă (aspirație și refulare). Ciclul de funcționare
reprezentat pentru o față activă într-o cursă completă se numește diagramă indicată
figura 1. În funcție de modul de obținere diagramele indicate se clasifică în 3
categorii:
a) diagrame indicate teoretice (DIT) ale pompelor cu piston PP teoretice; DIT –
se obțin pe baza relațiilor matematice; PP. teoretică este pompa la care nu
se ține cont de pierderi.
b) diagrame indicate teoretice ale PP reale; PP. reală este pompa la care se iau
în considerare și pierderile.
c) diagrame indicate reale (DIR) ale PP reale; DIR – se trasează experimental cu
un aparat numit manograf, dinamograf sau aparat indicator.
Prin compararea diagramei indicate obținute cu manograful cu niște diagrame etalon
se pot pune în evidență eventualele defecțiuni care au apărut în funcționarea PP.
Schema standului și modul de lucru

Schema standului este dată în figura 2. Se folosește un manograf care permite
obținerea grafică a diagramei indicate. Se pun astfel în evidență defectele pompei. Se
calculează randamentul indicat. Mărimile citite sunt trecute în tabelul 4.1. Tabelul de
valori este:

Tab. 4.1.
Mărimile citite și calculate necesare pentru determinarea randamentului indicat al
pompei cu piston
Nr.det.
Puterea utilă,
Randamentul
diagramei Ad
Presiunea pe
Presiunea pe
Tensiunea, U
diagramei, b
aspirație pa
indicată, Pi
diagramei,
Curentul, I
pompei, n
Lungimea
indicat, η
Lățimea
Puterea
refulare
Turația
Aria
Pu
Pr
a
mm 2 mm mm ba r ba r rot/mi n V A W W -
1
2
3
Fig. 1. Diagramele indicate: a) teoretică, b-c) reale.
Relațiile de calcul
Presiunea medie indicată:
𝐴𝑑
𝑝𝑚𝑖 = (𝑝𝑟 − 𝑝𝑎 ) (1)
𝑎𝑏
Lucrul mecanic indicat:

𝜋𝐷2 𝜋𝑑2
𝐿𝑖 = 𝑝𝑚𝑖 ( − ) 𝑆 (2)
4 4
Puterea indicată Pi :
𝐿𝑖
𝑃𝑖 = (3)
60/𝑛
Puterea consumată:

𝑃𝑐 = 𝑈𝐼 (4)
Randamentul indicat:
𝑃𝑖
𝜂𝑖 = (5)
𝑃𝑐
Randamentul indicat arată abaterea pompei de la forma ideală a caracteristicii funcționale.
Fig. 2. Schema standului pentru obținerea diagramei indicate.
Calculul volumului excedentar al hidroforului

Să se calculeze volumul de lucru al hidroforului la o pompă cu piston de tip 3.1/ 1.2/ 2.2/ 5.1/
2.1 (figura 3) cunoscând următoarele mărimi ale pompei:
Lungimea cursei S= 120 m

Diametrul pistonului dp = 50 mm
Turația arborelui cotit n = 100 rot/min
Diametrul tijei dt = 20 mm
Fig. 3. Calculul volumului excedentar la pompa de tip 1.1.


Tema: Construcția și funcționarea pompelor centrifuge
Unități de învățare asociate: UI5 Pompele centrifuge, construcția și ecuația
fundamentală
1. Prezentarea construcției și funcționării unei pompe 15 minute
centrifuge pe un stand din laborator
2. Sisteme de etanșare la pompele centrifuge – 30 minute
prezentare video, modele din laborator
3. Determinarea punctului de funcționare la pompa 50 minute
centrifugă – se va folosi programul și catalogul asociat
acestei lucrări de laborator
1.
Fig. 1. Construcția unei pompe centrifuge. Numiți elementele componente ale pompei și
explicați rolul acestora.
In fig.2 este prezentată construcția tipică a sistemului de etanşare cu inele uşor deformabile (
cu presetupă) utilizat la etanșarea arborilor la ieşire din pompele centrifuge .
Etanşarea se realizează în cavitatea practicată în carcasa pompei ,unde se introduce un
prim set de inele (3) dintr-un material uşor deformabil ,ce cuprinde arborele pe întreaga
circumferinţă. Pentru introducerea şi înlocuirea uşoară a acestora după uzare , inelele au
lungimea egală cu circumferinţa arborelui în zona cutiei de etanşare,iar extremităţile sunt tăiate
sub un unghi de 45° faţă de un plan perpendicular pe axa de simetrie a arborelui pompei.In
Laborator MHP, nr 5, 1
scopul preîntâmpinării formării unei căi de curgere preferenţiale a lichidului în afara pompei
,locul unde cele două extremităţi ale fiecărui inel se unesc trebuie rotit faţă de următorul inel
cu un unghi de cel puţin 30°. După primul set de inele pentru etanşare ,urmează inelul metalic
(2) cu secţiunea în formă de “ H “ (numit în exploatare felinar) ,iar în continuare cel de al doilea
set al inelelor de etanşare.Seturile de inele uşor deformabile sunt strânse în cutia de etanşare cu
ajutorul flanşei cu gât (4), prin intermediul a două şuruburi ( sau prezoane) rabatabile.
Numărul inelelor de etanşare ce alcătuiesc primul şi al doilea set este determinat de
poziţia orificiilor pentru introducerea lichidului de etanşare şi eventual ieşirea acestuia ,orificii
practicate într-un plan vertical,în peretele cutiei de etanşare.La pompele de proces pentru
produse reci primul set este alcătuit din două inele iar al doilea din trei.
Strângerea inelelor de etanşare se realizează astfel încât inelul metalic cu secţiunea în
formă de “ H “ să se situeze pe cât posibil în apropierea orificiilor pentru introducerea şi
scoaterea (dacă este cazul ) lichidului de etanşare. In caz contrar pătrunderea şi ieşirea acestuia
din camera de etansare este stânjenită ,împiedicând functionarea corectă a sistemului .
Fig. 2. Schema unei etanșări cu inele deformabile: 1. Inel de reazem; 2. Inel H;v3. Inele
deformabile; 4. Presetupă; 5. Arbore.
Etanșarea frontală mecanică sau de capăt a arborilor în mișcare de rotaţie este realizată în mai
multe variante constructive, însă toate acestea conţin într-o formă sau alta elementele din
etanşarea prezentată în fig. 2 . Etanșarea la ieşirea arborelui din carcasa pompei se realizează
prin lichidul vehiculat de pompă din faţa sau din spatele rotorului ,sub acţiunea diferenţei de
presiune existente în interiorul pompei şi în cavitatea cutiei de etanşare care curge către aceasta
prin interstiţiul creat între arborele pompei şi inelul metalic de etanşare.
Acest inel de etanşare se montează la extremitatea interioară a cutiei de etanşare ( în
fig. 2 nu este prezentat) la toate pompele centrifuge. Pentru a impiedica scurgerea lichidului în
exteriorul pompei la construcţia prezentată în fig. 3 se urmărește obturarea tuturor interstiţiilor
de montaj. Astfel interstiţiile de montaj existente între carcasa cutiei de etanşare şi capacul
acesteia ,între inelul fix şi capacul cutie de etanşare, ca şi cel dintre inelul mobil şi arbore sunt
obturate , în cazul de faţă prin inele cu secțiune circulară ( tip “ O “ ). Acestea sunt confecționate
din cauciuc stabil în produse petroliere sau din teflon montate în locașurile lor cu strângere după
o direcție perpendiculară pe axa de curgere. In cazul examinat ieşirea lichidului din cutia de
etanşare ar fi posibilă prin interstiţiul dintre inelul mobil şi cel fix. Pentru a preîntâmpina aceste
scăpări suprafeţele aflate în contact trebuie să aibă o planeitate ridicată ,o rugozitate de ordinul
0,15-0,5 µm şi o presiune de contact corespunzătoare.
Din analiza construcţiei acestui sistem de etanșare se constată că în interstiţiile obturate cu
garnituri de secţiune circulară nu există mişcare relativă între elementele etanşate ca în cazul
celor două inele (11) şi ( 12 ) ce alcătuiesc elementele de bază ale acestui sistem de etanşare.
Pentru asigurarea contactului permanent între inelele (11) şi (12) este montat cu tensiune
inițială arcul elicoidal (9) ce cuprinde inelul de tensionare şi de antrenare ( 8 ) si inelul mobil (
11). In cazul de față transmiterea momentului de torsiune necesar învingerii cuplului forțelor de
frecare aplicat inelului mobil se realizează de la inelul (8) prin intermediul arcului elicoidal (
9).Prin urmare ,arcul elicoidal (9) are rolul de a asigura un contact permanent ( şi în perioada
staționării pompei ) între cele două elemente de bază cât şi de a transmite cuplul necesar
antrenării în mișcarea de rotație a inelului ( 11).
Fig. 3. Schema unei etanșări frontale. 1. Corp pompă; 2,5,10. inele O 3. Capac; 4. Bolț; 6.
Arbore; 7. Șurub fixare; 8.Manșon; 9. Arc; 11. Inel mobil; 12. Inel fix.
Cele de mai sus conduc la concluzia că la acestă variantă constructivă etanşarea arborelui
este asigurată numai pentru un singur sens de rotire al acestuia. Pentru rotirea arborelui în sens
opus este necesară schimbarea înfăşurării arcului ,deci, înlocuirea acestuia.
Spre deosebire de etanşarea clasică la care etanşarea se realiza cu două suprafeţe
cilindrice,la acest sistem etanşarea se realizează datorită contactului a două suprafeţe inelare
plane (la inelele (11) și (12) ). Din compararea mărimii suprafeţelor aflate în contact , în ipoteza
aceluiaşi coeficient de frecare ,(ipoteză falsă), rezultă că etanşarea clasică solicită un consum
de energie mai mare faţă de etanșarea frontală.De asemenea contactul dintre suprafeţele
elementelor de bază la etanşarea frontală este asigurat de arcul elicoidal şi de acţiunea presiunii
din camera de etanşare pe proiecţia secţiunii frontale a inelului mobil. La etanșarea clasică acest
contact se realizează prin strângerea necontrolată a setului inelelor de etanșare şi acțiunea
presiunii lichidului din camera de etanşare. Aceste diferențe dintre cele două sisteme de
etanșare analizate permit să afirmăm că, la cel de tip frontal ,avem un consum energetic mai
mic și o exploatare comodă.
Caracteristica rețelei și caracteristica pompei centrifuge

Cu ajutorul programului (figura 4) furnizat ca suport de laborator să se traseze
caracteristica rețelei și caracteristica pompei centrifuge (folosind catalogul de pompe centrifuge
suport) stabilindu-se punctul de funcționare (figura 5).
Fig. 4. Interfața grafică folosită pentru stabilirea caracteristicii rețelei de conducte.
Fig. 5. Interfața grafică folosită pentru trasarea caracteristicii pompei și stabilirea punctului
de lucru al pompei centrifuge.

Tema: Caracteristica interioară a pompelor centrifuge
Unități de învățare asociate: UI 6 Caracteristica interioară a pompelor centrifuge
1. Prezentarea standului și a modului de lucru la ridicarea 15 minute
experimentală a caracteristicii interioare a pompei
centrifuge
2. Determinarea experimentală a caracteristicii interioare 50 minute
a pompei centrifuge
3. Prelucrarea rezultatelor lucrării de laborator 30 minute
1.Obiectivele lucrării și noțiuni teoretice
O pompă centrifugă antrenată la o turație n de un motor, poate funcționa într-o instalație de

pompare cu debite diferite și înălțimi de pompare corespunzătoare, în funcție de care se
modifică și puterea absorbită și randamentul.
Înălțimea de pompare H reprezintă energia transmisă de pompă unității de greutate de
lichid (1 Newton) între intrare și ieșire. Înălțimea de pompare H se calculează ca diferență între
sarcina hidrodinamică (energia unității de greutate) la ieșire şi sarcina hidrodinamică la intrare.
v2 P v2 P
H  He  Hi  (   Z )e  (   Z )i 
2 g g 2 g g
(1)
ve2  vi2 Pe  Pi
  Ze  Zi
2g g
Înălțimea de pompare depinde de debit, iar curba H=H(Q) este caracteristica de sarcină a
pompei sau caracteristica internă.
a b
Fig. 1. Caracteristica unei pompe centrifuge: a) H- înălțimea de pompare, P puterea, η randamentul, Q debitul ;
b) H- înălțimea de pompare , HR caracteristica rețelei de conducte Q debitul , F punctul de funcționare; indicele ’
indică modificarea punctului de funcționare.

Dacă se măsoară debitul Q, din el se deduc vitezele V e =Q/Ae respectiv Vi=Q/Ai. În cazul ariilor
egale la intrare şi ieșire, Ve =Vi și termenul cinetic din relația (1) lipsește. Se măsoară diferența de
presiune între ieșire și intrare (cu două manometre sau cu un manometru diferențial) şi diferența
de înălțime Z e -Z i . Cu aceste valori din relația (1) se calculează H pentru un debit Q. Cele două
valori determină un punct în planul {Q,H} . Puterea hidraulică transmisă lichidului se calculează
cu relația:
Pu=ρgQH (2)
Puterea mecanică P necesară la arbore, este mai mare, trebuind să acopere atât puterea
hidraulică Ph cât şi pierderile. Randamentul pompei este:
P
 h (3)
P
Randamentul depinde şi el de debit. Reprezentarea funcțiilor P=f2(Q) şi η=f3(Q) conduce la
curba caracteristică a puterii, respectiv curba caracteristică a randamentului (fig. 1,a).
Dacă nu se poate măsura puterea mecanică atunci se măsoară puterea electrică absorbită
de motorul de antrenare (mai mare ca P cu pierderile din motor).
Raportul Ph/Pel reprezintă randamentul ansamblului motor-pompă şi este egal cu produsul
randamentelor celor două mașini. Astfel randamentul agregatului este:
P P P 
 agr  u  h   η·ηm (4)
Pel P Pel
În lucrarea de laborator se trasează curbele Pel =f4(Q) şi η agr=f5(Q).
Curbele caracteristice permit alegerea pompei care să funcționeze în condiții optime pentru
H şi Q şi impuse de o situație concretă sau într-o instalație dată şi permit alegerea regimului
optim de funcționare. Dacă pe diagrama caracteristicii de sarcină a pompei (caracteristica
internă), se trasează şi caracteristica instalației H=f(Q) (caracteristica externă), atunci la
intersecția celor două curbe se află punctul de funcționare F (fig. 1,b).
Prin modificarea caracteristicii instalației (de exemplu prin acționarea unei vane) punctul de
funcționare F se mută în F′ și pompa lucrează la alți parametri: Q′, H′, P′, η′.
2.Descrierea standului
Pentru ridicarea curbelor caracteristice ale unei pompe centrifuge, în laborator se folosește
o instalație în circuit închis, (fig. 2). Ea este compusă din rezervorul 1, conducta de aspirație 2,
pompa centrifugă 3, conducta de refulare 4, venturimetru 5 și robinetul pentru reglare a
debitului. Legăturile sunt realizate prin conducte.
Presiunea la aspirație Pi, se măsoară cu manovacuummetrul (8) în timp ce presiunea la
refulare, notată cu P3 se măsoară cu manometru (9). Diferența de cote între cele două prize de
presiune este Z 1-Z 2=Z 12. Motorul electric este de curent continuu și îi putem regla turația.
Lucrarea se efectuează pe două pompe diferite (una mono rotorică și a doua cu trei rotoare) la
două turații diferite. Vom utiliza aceste rezultate la lucrările de laborator LAB 7 și LAB 8.
3.Modul de lucru
Pornirea instalației:
-se verifică dacă robinetul (7) este închis;
Pompele centrifuge se pornesc cu vana de refulare închisă pentru că ele absorb cea mai
mică putere și nu suprasolicită instalația electrică.
-se pornește motorul electric prin cuplare de la rețea; se reglează turația acestuia la
valoarea n1.
-se deschide robinetul (7) pentru ca pompa să nu lucreze în gol și debitul de lichid să îi
asigure răcirea.
Fig. 2. Schema standului pentru ridicarea caracteristicii interioare a pompei centrifuge.
4.Efectuarea experimentului
Debitul Q al pompei este debitul refulat sau debitul refulat prin orice secțiune de pe conducta
de refulare. El se măsoară cu tubul Venturi (5), care reduce diametru de curgere de la ~24 mm
la 10 mm, producând o diferență de presiune, care se măsoară cu manometrul diferențial cu
mercur racordat la prize. Denivelarea mercurului δh de înscrie în tabel.
5.Prelucrarea datelor
Debitul Q se ia din curba de etalonare a tubului Venturi în funcție de δh citit la manometru

diferențial. Vitezele Vi şi Ve sunt egale, deoarece secțiunile de la intrare şi ieșire ale pompei sunt
egale. Înălțimea de pompare H se calculează din formula (1). Dacă manometrele se găsesc la
același nivel, diferența indicaților reprezintă chiar înălțimea de pompare:
Pe  Pi P  Pi
H  Ze  Zi  e (5)
g g
Puterea hidraulică se calculează cu formula (2).
Puterea electrică se determină prin înmulțirea indicației ampermetrului cu indicația
voltmetrului:
𝑃𝑒𝑙 = 𝑈𝐼 (6)
Debitul va fi:
𝑄 = √𝛿 ℎ (7)

Tab. 6.1. Rezultatele experimentale

Nr. P e 105 P i 105 δh Q*103 H Zi Ze Pel PU 𝜼
Crt. [N/m ] [N/m ] [mm [m3/s]
2 2 [m] [m] [m] [Kw] [Kw] %
col.
Hg]
1
2
3
4
5
Se repetă experimentul la fiecare din cele două pompe de pe stand la două turații diferite n 1 și
n2. Se reprezintă grafic înălțimea de pompare în funcție de debit, randamentul în funcție de
debit și puterea consumată în funcție de debit la fel ca în figura 1,a.


Tema: Cuplarea în serie a pompelor centrifuge
Unități de învățare asociate: UI 7 Parametrul energetic și înălțimea de aspirație a
pompelor centrifuge
UI 8 Pompele centrifuge, reglarea parametrilor funcționali
experimentală a caracteristicii echivalente pentru două
pompe centrifuge cuplate în serie
a pompei centrifuge
4. Utilizarea pompei centrifuge în condiții de cavitație, 25 minute
exemplificare experimentală
1.Introducere
În sistemul de pompare se întâlnesc situații de exploatare în care sunt necesare anumite

debite și înălțimi de pompare. În acest caz reglăm pompele centrifuge. Se caută ca sistemul să
funcționeze cu un randament cât mai bun. Prin conectarea pompelor in serie se urmărește
creșterea înălțimii de pompare în sistem.
a) Conectarea în serie a două pompe identice
Scopul principal al acestei conexiuni este de a creste înălțimea de pompare. Caracteristica

echivalentă se obține la același debit însumând înălțimile de pompare. Însumarea înălțimilor de
pompare se face pe verticală:
H=H1+H2=2H1=2H2 (1)
a b
Fig. 1. Caracteristica echivalentă la două pompe identice cuplate în serie; b) situația dorită
din punctul de vedere al randamentului, situație dificil de asigurat în practică.

b) Conectarea în serie a două pompe diferite
Cuplarea se face la fel ca în cazul pompelor identice, caracteristica exterioară limită este S2.
Caracteristica echivalentă se obține la același debit însumând înălțimile de pompare:
H=H1+H2 (2)
a b
Fig. 2. a) Caracteristica echivalentă la două pompe identice cuplate în serie; b) randamentele
pompelor sunt diferite și se modifică la cuplare față de situația folosirii independente a
pompelor pe rețea.
Fig. 3. Schema standului experimental la pompele centrifuge cuplate în serie.
2.Instalaţia experimentală
Instalația de încercare în circuit închis, figura 3, este formată din pompele centrifuge (P1 şi
P2) antrenate de motorul electric de curent continuu Mel, circuitele hidraulice fiind compuse din
rezervorul de aspirație Ra , conductele de aspirație A1, A2, conductele de refulare R 1, R2 și
conductele de racordare. Ca aparate de măsură se utilizează pentru presiuni manometrele M.
Turația pompelor se măsoară cu ajutorul tahogeneratoarelor. Debitele se măsoară cu ajutorul
debitmetrului cu diafragmă TD.
3.Metodica de încercare
Se folosesc măsurătorile pentru caracteristicile energetice ale pompelor funcționând separat

obținute la lucrarea LAB 6. Măsurătorile se fac pentru cele două turații folosite la acest laborator.
Cuplarea în serie se face astfel încât pompa P 1 să refuleze în pompa P2. Aspirația pompei 2 se
blochează cu vana V2, se deschide complet V5 făcându-se legătura dinte pompe și se închide
complet V3 deoarece debităm acum în pompa 2. Ventilul V3 este închis. Debitul se poate modifica
cu robinetul V4. În toate cazurile se realizează minim 10 puncte de funcționare.
4.Relaţii de calcul
Înălțimea de pompare este:

P4  P1
H  Z b  Z a [m] . (1)
g
Debitul se calculează cu relația corespunzătoare diafragmei:
𝑄 = √𝛿 ℎ [l/s] . (2)
5.Prelucrarea rezultatelor
Valorile mărimilor măsurate direct se trec în tabelul de măsurători pentru încercarea

pompelor cuplate în serie. Se calculează mărimile care nu sunt măsurate direct. Se reprezintă
grafic caracteristicile H ce =f(Q) caracteristica teoretică de cuplare obținută pe baza datelor de la
LAB 6, Hct=F(Q) caracteristica experimentală pe baza datelor de la LAB 7, pentru pompele în serie.
Se fac caracteristicile la cele două turații de la lucrarea LAB 6.

Nr. δh P 1 105 P 4 105 Q 103 H
Crt. [mm [Pa] [Pa] [m3/s] [m col.
col. apă]
Hg]
1
2
3
4
5


Tema: Cuplarea în paralel a pompelor centrifuge
Unități de învățare asociate: UI 8 Pompele centrifuge, reglarea parametrilor
funcționali
experimentală a caracteristicii echivalente pentru două
pompe centrifuge cuplate în paralel
a pompei centrifuge
4. Concluzii la utilizarea pompelor centrifuge în sistemele 15 minute
de conducte
1.Generalitaţi
În sistemul de pompare se întâlnesc situații de exploatare în care sunt necesare anumite
debite și înălțimi de pompare. Acest deziderat se rezolvă prin reglarea pompelor centrifuge,
care din acest punct de vedere (comparativ cu pompele cu piston) se pot regla mai ușor. În
noul punct de funcționare se caută ca sistemul să funcționeze cu un randament cât mai bun.
Prin conectarea pompelor în paralel se urmărește creșterea debitului în sistem.
a) Conectarea în paralel a două pompe identice

În acest caz avem: H1=H2 şi Q1=Q2. Pentru sistemul celor două pompe cuplate în paralel
înălțimea de pompare nu se schimbă:
Hc=H1=H2 (1)
Qc=Q1+Q2=2Q1=2Q2, (2)
Qc -debitul teoretic al pompei echivalente.

Graficul caracteristicilor unui astfel de sistem se prezintă în fig.1. Se pot observa punctele de
lucru ale unui sistem şi ale unei pompe singulare, dacă la început funcționează o singură pompă,
iar apoi se pornește şi a doua, se constată că debitul în sistem nu se dublează deoarece punctul
de lucru este la o înălţime de pompare mai mare.
b) Conectarea în paralel a două pompe diferite
Legătura între debitele şi înălțimile de pompare este aceeași. Situația este ilustrată în fig. 2,a.
Se observă că există un domeniu peste Hb în care o pompă nu poate debita. Pentru a nu primi
debit de la cealaltă pompă, pe refularea pompelor centrifuge se pune un ventil de sens unic.
Funcționarea peste Hb se face cu o singură pompă. În punctul de funcționare în paralel
randamentul pompelor este diferit de randamentul de funcționare din punctele inițiale Pa și Pb
fig. 2,b. Se pot observa punctele de lucru ale sistemului de pompe în paralel Pc și ale unei pompe
singulare, (Pa sau Pb) dacă la început funcționează o singură pompă, iar apoi se pornește și a
doua, se constată că debitul în sistem nu este Qa +Qb deoarece punctul de lucru este la o înălțime
de pompare mai mare.
b
Fig. 1. a) Cuplarea în paralel a două pompe centrifuge identice; b) în punctul de funcționare
în paralel randamentul pompelor este diferit de randamentul de funcționare din punctul P1.
2.Instalaţie experimentală
Instalația de încercare în circuit închis, fig. 3, este formată din pompele centrifuge (P1 şi P2)
antrenate de motorul electric ME, circuitele hidraulice fiind compuse din rezervorul de aspirație
Ra , conductele de aspirație, conductele de refulare şi diafragma de măsură a debitului. Ca
aparate de măsură se utilizează pentru presiuni manometrele. Turația pompelor se măsoară cu
ajutorul tahogeneratoarelor.
3.Modul de lucru
Se folosesc caracteristicile individuale ale pompelor obținute la lucrarea din LAB 6. Acestea
se combină ( ca în figura 2) și se obține caracteristică de cuplare teoretică. Operațiile pregătitoare
sunt identice cu cele de la încercarea energetică a unei pompe. Metodica de măsurare şi
mărimile măsurate sunt identice cu cele de la o caracteristica interioară descrisă în lucrarea LAB
6. La funcționarea în paralel a pompelor se manevrează robinetele de pe refulare astfel încât

presiunile la ieșirea din pompă să fie egale. Lucrarea se face la cele două turații de la LAB 6.
b
Fig. 2. a) Cuplarea în paralel a două pompe centrifuge diferite; b) în punctul de funcționare în
paralel randamentul pompelor este diferit de randamentul de funcționare din punctele
inițiale Pa și Pb.
4.Relaţiile de calcul
Înălțimea de pompare H se calculează din formula (1). Dacă manometrele se găsesc la același
nivel, diferența indicaților reprezintă chiar înălțimea de pompare:
Pe  Pi P  Pi
H  Ze  Zi  e (1)
g g
Debitul va fi:
𝑄 = √𝛿 ℎ (2)
Fig. 3. Standul pentru cuplarea în paralel a două pompe centrifuge diferite
5.Prelucrarea rezultatelor
Valorile mărimilor măsurate direct se trec în tabelul 8.1. Se calculează mărimile care nu sunt
măsurate direct. Se reprezintă grafic caracteristicile teoretică Hct=f(QC) și experimentală
Hce =f(QC) pentru pompele în paralel, la cele două turații de la LAB 6. Se compară ceel două
caracteristici.

Nr. P e 105 P i 105 δh Q*103 H Zi Ze
Crt. [N/m2] [N/m2] [mm [m3/s] [m] [m] [m]
col.
Hg]
1
2
3
4
5


Tema: Studiul experimental al cuplajului hidraulic (turboambreiaj)
Unități de învățare asociate: UI 9 Transmisiile hidrodinamice de tip turboambreiaj
1. Prezentarea construcției turboambreiajului. Pe 20 minute
modelele industriale și de laborator sunt indicate
elementele componente ale transmisiei hidraulice.
2. Prezentarea standului și a modului de lucru la ridicarea 15
experimentală a caracteristicilor cuplajului hidraulic
3. Determinarea experimentală a caracteristicilor 30 minute
cuplajului hidraulic
5. Concluzii la utilizarea cuplajului hidraulic în sistemele 5 minute
de acționare
Considerații teoretice
Transmisiile hidrodinamice de tip turboambreiaj (numite și cuplaje hidraulice) Sunt formate
dintr-o pompă centrifugă și o turbină hidraulică. Construcția unei transmisii hidraulice de tip
turboambreiaj, este prezentată în figura 1. Avantajele transmisiilor hidrodinamice sunt:
- asigură pornirea ușoară a mașinii de lucru, legătura flexibilă prin mediul hidraulic permite
pornirea motorului în gol, mașina de lucru ajungând la parametrii nominali treptat, în timp;
pornirea ușoară înseamnă implicit o protecție a mașinii de forță, de exemplu la un motor
electric se evită supraîncălzirea;
Fig. 1. Turboambreiaj industrial: 1- rotor Fig. 2. Randamentul turboambreiajului

pompă; 2-carcasă; 3-rotor turbină; 4-dop fuzibil;
5- dop umplere; 6- arbore secundar; 7-
rezervor; 8-capac; 9- etanșare; 10-rulment
- vibrațiile de la motor la sistem și invers sunt amortizate în interiorul transmisiei hidraulice;

- legătura flexibilă dintre primar și secundar asigură posibilitatea adaptării motorului, la

cerințele de la mașina de lucru;
- asigură prin alunecare, o protecție la distrugerea elementelor lanțului cinematic în cazul
blocajelor;
- construcția este simplă și nu ridică probleme deosebite legate de răcire, echilibrare,
întreținere.
- cheltuielile de achiziționare și întreținere sunt este reduse, comparativ cu transmisiile
hidrostatice .
Ecuația fundamentală a turboambreiajului, reprezintă corelația matematică dintre momentele

dezvoltate de rotorul de pompă și cel de turbină. În ipoteză că randamentul volumic este
v  1, ecuația fundamentală a turboambreiajului este:
M p  Mt (1)
În care Mp este momentul dezvoltat de rotorul de pompă, iar Mt este momentul dezvoltat de
rotorul de turbină. Relația (1) este ecuația fundamentală a turboambreiajului, acesta
transmițând integral momentul, preluat de la motorul de antrenare.
Randamentul turboambreiajului. Din raportul dintre lucrul mecanic dezvoltat de rotorul de

pompă și cel preluat de rotorul de turbină se determină randamentul turboambreiajulu:
Lu PT  t M T  T T
 CH     x
Lc Pp  t M p   p  p
(2)
x – fiind coeficientul de transmitere, teoretic, variază după prima bisectoare, v. fig. 2, valoarea
maximă a acestuia este  M  0,96  0,97.
Experimental s-a constatat că variația randamentului are loc după linia punctată. La alunecări
aproape nule funcționarea cuplajului devine instabilă.
Caracteristicile funcționale ale turboambreiajului. Prin caracteristici funcționale înțelegem

dependența dintre parametrul de sarcină (moment M) și parametrul cinematic (viteza
unghiulară ω sau coeficient de transmitere x). Caracteristicile funcționale sunt reprezentate în
figura 3 la intrare pentru rotorul de pompă, și în figura 4 pentru rotorul de turbină (la ieșire).
Obiectivele lucrării de laborator sunt:

Verificarea ecuației fundamentale a cuplajului hidraulic;
Verificarea variației randamentului transmisiei;
Trasarea caracteristicii de intrare.

a b
Fig. 3. Caracteristica de intrare a turboambreiajului: a) x – variabil, θ,u = constant; b) x –
constant, θ, u ≠ constant ,u – gradul de umplere; θ – raportul razelor hidraulice
a b
Fig. 4. Caracteristica de ieșire a turboambreiajului : a) ωp = constant , θ,u variabile ; b) θ,u = constant, ωp
variabilă; u gradul de umplere; ωp viteza unghiulară a pompei; θ raportul razelor hidraulice.

Standul este prezentat în figura 5. Se folosește un motor care acționează prin intermediul unei
transmisii prin curele un cuplaj hidraulic. La ieșirea din cuplajul hidraulic se găsește un sistem de frânare
care este echivalent cu mașina de lucru. Pe stand putem măsura următorii parametri:
- turațiile la motor (intrare) n1 și la tamburul sistemului de frânare (ieșire) n 2;

- puterea la motor P;
- forța din dispozitivul de frânare F.
După pornirea motorului în gol (fără sarcină la cuplajul hidraulic) strângem dispozitivul de frânare cu
diferite forțe. La fiecare forță de strângere măsurăm parametrii de mai sus. Pentru obținerea
caracteristicii de intrare schimbăm motorul și îl înlocuim cu unul de curent continuu, la care putem

modifica turația. Lucrăm cu turbina blocată x =0 și determinăm momentul la intrare Mp pentru diferite
turații la pompă np
Tabelul pentru rezultate este următorul determinarea randamentului și verificarea ecuației

fundamentale este :
Nr. Puterea P Turația Turația Forța de Momentul Momentul Randamentul Coeficientul

det. la la frânare la pompă la turbină transmisiei, de
motor, turbină, F Mp Mt η transmitere,
np nt x
W rot/min rot/min N Nm Nm - -
1
2
3
4
Tabelul de rezultate pentru determinarea caracteristicii de intrare este următorul este:
Nr. Tensiune Turația Intensitate Puterea Momentul

det. la curent, I P la pompă
motor, Mp
np
V rot/min A W Nm
1
2
3
4
Fig. 5. Schema standului utilizat pentru studiul experimental al cuplajului hidraulic.

Relațiile de calcul și prelucrarea rezultatelor

Momentul la pompă este:
30𝑃
𝑀𝑝 = (1)
𝜋𝑛𝑝
Momentul la turbină:
𝑀𝑡 = 𝐹𝑑 (2)
unde brațul forței se va măsura pe stand.
Coeficientul de transmitere:
𝑛𝑡
𝑥= (3)
𝑛𝑝
Randamentul transmisiei:
𝑀𝑡𝑛𝑡
𝜂= (4)
𝜂 𝑒𝑀𝑝𝑛𝑝
Se consideră randamentul motorului electric ηe = 0,9.
La caracteristica de intrare puterea motorului electric este P:
𝑃 = 𝑈𝐼 (5)
Fig. 6. Caracteristicile cuplajului hidraulic.
Se vor reprezenta grafic curbele din figura 6 , iar pentru caracteristica de intrare curba din figura 3,a de
la x=0.


Tema: Studiul experimental al convertizorului hidraulic de cuplu
(turbotransformator)
Unități de învățare asociate: UI 10 Transmisiile hidrodinamice de tip
turbotransformator
1. Prezentarea construcției turbotransformatorului. Pe 20 minute
modelele industriale și de laborator sunt indicate
elementele componente ale transmisiei hidraulice.
experimentală a caracteristicilor convertizorului
hidraulic de cuplu
convertizorului hidraulic de cuplu
5. Concluzii la utilizarea convertizorului hidraulic de cuplu 5 minute
în sistemele de acționare
Aspecte teoretice
Transmisia hidrodinamică de tip turbotransformator funcționează asemănător cu

turboambreiajului, numai că lichidul trece de la rotorul de pompă la cel de turbină prin
intermediul aparatului director, care este fix (solidar cu carcasa). Aparatul director ( reactor sau
stator) are rolul de a orienta intrarea lichidului spre rotorul de turbină sub un unghi favorabil și
de a transforma energia hidrostatică în energie hidrodinamică. Acest element suplimentar
determină o modificare a momentului la rotorul de turbină. De asemenea există un perete de
ghidare la interior, pentru a asigura deplasarea lichidului prin elementele din circuit. Principalele
elemente care intră în construcția turbotransformatorului sunt date în fig. 1.
Ecuația fundamentală a turbotransformatorului, reprezintă corelația matematică dintre
momentele dezvoltate de elementele componente ale transmisiei. Expresia acestei legături
este:
Fig. 1. Schema de principiu a turbotransformatorului.

.
M p  M AD M t (1)
unde Mp este momentul la rotorul de pompă, MAD este momentul la aparatul director iar Mt
este momentul la rotorul de turbină. Se observă că turbotransformatorul modifică momentul
primit de la motor, aspect avantajos comparativ cu turboambreiajul, fiind utilizat în special la
antrenarea mașinilor cu inerție mare.
Caracteristicile funcționale ale turbotransformatorului. Momentul solicitat de rotorul de pompă
exprimat în funcție de turația la acest rotor constituie caracteristica de intrare a
turbotransformatorului. Acestă relație (pentru detalii v. UI 10):
M p  k  R2   p
5 2
, (2)
exprimă momentul cu ajutorul unui coeficient de moment care depinde de coeficientul de

transmitere x și care se poate determina experimental; R2 este raza exterioară a rotorului de
pompă. Reprezentarea grafică a formulei (2) este dată în figura 2.
M M x=const
p x=0 x=0.3 p
x=0.8
x u
x=0.97
p p
a) b)
Fig. 2. Caracteristicile de intrare ale turbotransformatorului: a) umplere constantă,
coeficient de transmitere variabil; b) coeficient de umplere variabil, coeficient de
transmitere constant.
a b
Fig. 3. Caracteristicile de ieșire ale turboambreiajului: a) umplere constantă, viteza unghiulară la
pompă variabilă; b) umplere variabilă, viteza unghiulară la pompă constantă.

Caracteristica de ieșire a turbotransformatorului. Reprezintă legătura dintre variația momentului

la turbină și viteza unghiulară la acest rotor. Se preferă în practică exprimarea momentului la
turbină cu ajutorul unui coeficient de amplificare a momentului A ( care se poate determina de
asemenea experimental și cu ajutorul momentului de la pompă Mp:
Mt  A M p (3)
Reprezentarea grafică a relației (3) în funcție de viteza unghiulară la rotorul de turbină ,
pentru diferite viteze unghiulare la rotorul de pompă și grad de umplere constant, respectiv
viteză unghiulară constantă și grad de umplere variabil, este dată în figura 3.
Randamentul turbotransformatorului. Pentru a

tt determina randamentul turbotransformatorului se face
max raportul lucrurilor mecanice la rotorul de turbină și la
min rotorul de pompă:
Lt P dt M t   t
 tt   t   A x
x x L p Pp dt M p   p
1 x2
0 x0 x3 (4)
Fig. 4. Variația randamentului unde A este coeficientul de transformare a momentului. În
la turbotransformator urma cercetărilor experimentale a rezultat următorul mod
de variație a randamentului fig. 4. Valorile maxime respectiv minimă (pentru utilizarea
economică) ale randamentului sunt: ηmax = 0,82…0,85, η min= 0,70…0,75.
Transparența turbotransformatorului. Exprimă legătura dintre variația momentului la motor (

rotorul de pompă) și cea a momentului la rotorul de turbină.
Definim transparența T, fig. 5., ca raportul dintre
momentul la rotorul de pompă la x  0 și valoarea
acestui moment când el devine egal cu cel de la
turbină:
M p , x 0
T (5)
M p , Mp  Mt
Fig. 5. Modul de definire a transparenței. Dacă T = 1 , turbotransformatorul este opac,

momentul la motor nu este influențat de variaţia
sarcinii. Pentru T < 1, transparență inversă sau negativă, situație rară în aplicațiile practice și
pentru T > 1 atunci turbotransformatorul este cu transparență directă sau pozitivă, momentul
la motor variază la fel ca sarcina .

Obiectivele lucrării de laborator sunt:

1. Trasarea caracteristicii complexe a turbotransformatorului: diagrama care reprezintă
variația puterii utile Pu, puterii consumate Pc, Momentului la pompă Mp , momentului la
turbină Mt și a randamentului η în funcție de coeficientul de transmitere.
2. Trasarea caracteristicii de intrare.

Standul este prezentat în figura 6. Se folosește un motor ( de curent continuu) care acționează
un convertizor hidraulic de cuplu. La ieșirea din convertizorul hidraulic de cuplu se găsește un
sistem de frânare care este echivalent cu mașina de lucru. Pe stand putem măsura următorii
parametri:
- turațiile la motor (intrare) np și la tamburul sistemului de frânare (ieșire) nt;
- tensiunea U și curentul I la motor;
- forța din dispozitivul de frânare F. Experimentele se fac la o turație de intrare constantă.
După pornirea motorului în gol (fără sarcină la turbotransformator) strângem dispozitivul de
frânare cu diferite forțe. La fiecare forță de strângere măsurăm parametrii de mai sus.
Pentru obținerea caracteristicii de intrare, modificăm turația motorului. Lucrăm cu
turbina blocată x =0 și determinăm momentul la intrare Mp, pentru diferite turații la pompă np.
Fig. 6. Schema standului utilizat pentru studiul experimental al convertizorului hidraulic de cuplu.
Tabelul pentru rezultate este următorul determinarea randamentului și verificarea ecuației

fundamentale este :
Nr. Putere Turația Turația Forța Momentu Momentu Randamentu Coeficientul Putere Puterea
det aP la motor, la de l la pompă l la l transmisiei, de a utilă, consumată
. np turbină, frânar Mp turbină η transmitere Pu ,
nt eF Mt ,x Pu

W rot/mi rot/mi N Nm Nm - - W W
n n
1
2
3
4
Tabelul de rezultate pentru determinarea caracteristicii de intrare este următorul este:
Nr. Tensiune Turația Intensitate Puterea Momentul

det. la curent, I P la pompă
motor, Mp
np
V rot/min A W Nm
1
2
3
4

Puterea motorului electric este P:
𝑃 = 𝑈𝐼 . (1)
Momentul la pompă este:

30𝑃𝜂 𝑒
𝑀𝑝 = . (2)
𝜋𝑛𝑝
Se consideră randamentul motorului electric η e = 0,8.
Momentul la turbină:
𝑀𝑡 = 𝐹𝑑 , (3)
unde brațul forței se va măsura pe stand.
Coeficientul de transmitere:
𝑛𝑡
𝑥= . (4)
𝑛𝑝
Randamentul transmisiei:
𝑀𝑡𝑛𝑡
𝜂= . (5)
𝜂 𝑒𝑀𝑝𝑛𝑝
Puterea utilă este Pu:

𝜋𝑀𝑡
𝑃𝑢 = 𝑛𝑡 . (6)
30
Transparența turbotransformatorului este:

M p , x 0
T . (7)
M p , Mp  Mt
Se vor reprezenta grafic curbele din figura 7 , iar pentru caracteristica de intrare curba din figura 2,a de
la x=0.
Fig. 7. Caracteristica complexă a convertizorului hidraulic de cuplu.


Tema: Studiul experimental al transmisiilor hidrostatice
Unități de învățare asociate: UI 11 Transmisii hidrostatice cu mișcare de rotație,
UI 12 Motoare hidrostatice liniare
1. Prezentarea construcției pompelor și motoarelor 20 minute
hidrostatice pe modele din laborator.
experimentală a caracteristicilor transmisiei
hidrostatice
transmisiei hidrostatice
5. Concluzii la utilizarea transmisiilor hidrostatice în 5 minute
sistemele de acționare
Considerații generale
Deosebirea constructivă între o transmisie hidrodinamică și o transmisie hidrostatică este

aceea ca atât primarul cât și secundarul sunt formate din mașini volumice (volumul camerei de
lucru variază în timp) figura 1. Această diferență constructivă, determină utilizarea unor viteze
mici ale lichidului și a unor presiuni ridicate, ceea ce implică anumite avantaje specifice.
Transmisiile hidrostatice sunt foarte răspândite: pentru instalații de transport; instalații de
ridicat; acționarea utilajelor de construcții; în domeniul petrolier și petrochimic; mașini unelte;
utilaje și instalații miniere. Avantajele unei transmisii hidrostatice sunt:
 gabarit redus, utilizându-se presiuni mari și debite mici;
 au randamente mai mari și ceea ce este foarte important, constante pe cea mai mare
parte a domeniului de lucru, rezultând o exploatare economică în majoritatea situațiilor
funcționale;
 sunt reglabile, modificarea parametrilor funcționali făcându-se mult mai ușor; se obține
un domeniu de lucru mult mai larg decât la transmisiile hidrodinamice;
 integrarea schemelor de comandă electronice în cadrul acestor transmisi i a permis
realizarea unor sisteme de transmisie automatizate;
 permit realizarea unor transmisii de forță la distanță, eliminându-se lanțurile cinematice
complicate;
 elimină transmiterea vibrațiilor;
 permit pornirea ușoară a mașinilor de lucru;
Dezavantajele unei transmisii hidrostatice constau în;
 complexitate; elementele transmisiei includ un număr mare de repere, cu o tehnologie
de execuție complicată; sunt necesare elemente de comandă, măsură și control;
 utilizarea impune folosirea unui personal calificat;
 se utilizează cantități mari de ulei la sistemele în circuit deschis ( cu răcire liberă ); în cazul
sistemelor în circuit închis (cu răcire forțată) sunt necesare echipamente suplimentare;
 au costuri de achiziție ridicate.
3
1
2
D1
D2
Fig. 1 Schema de principiu a unei transmisii hidrostatice liniare: 1- primar; 2-conducta de
legătura; 3 - secundar .
Descrierea lucrării de laborator

Studiul transmisiilor hidrostatice cu mișcare liniară se face pe standul din figura 2. Se
folosește un motor de curent alternativ la care putem modifica turația cu un variator de turație
cu discuri de fricțiune. Turația poate fi citită cu un traductor de turație. Cursa pistonului la pompa
hidrostatică cu plunger poate fi modificată cu un variator mecanic al cursei. Se obține în acest
fel o dublă posibilitate de modificare a debitului (reglarea).
Fig. 2. Sistem de acționare hidrostatică cu reglarea vitezei cu o pompă cu cilindree

variabilă. PH pompă hidrostatică cu plunger; D distribuitor hidraulic; MHL motor
hidrostatic liniar; P a forța la piston; V viteză avans ; n turație arbore cotit; S cursă plunger;
d diametru plunger; Dp diametru piston motor hidraulic liniar.
Pompa acționează un motor hidraulic liniar la care putem măsura deplasarea h și timpul
de deplasare t. Se poate măsura de asemenea, presiunea la intrarea în motor.
Se fac mai multe experimente la 3 turații diferite la motorul care acționează pompa ,
pentru fiecare turație modificăm cursa pistonului la pompă de 3 ori. În fiecare caz în parte
calculăm viteza de deplasare a pistonului. Forța de încărcare a pistonului este de 50 N.
Tabelul pentru rezultate este :
Nr. Cursa la Turația la Presiunea Deplasare Timpul , t Viteza Debit Debit Randamentul Forța
det. pompă motor, np la piston, h piston, v pompă, Q p motor, Q m volumic al de
intrarea pompei , η frecare
în
motorul
hidraulic
p
mm rot/min bar mm s mm/s mm3 /s mm3 /s - N
1
2
3
4
…
9
Relațiile de calcul sunt următoarele:
Viteza pistonului v:
ℎ
𝑉= (1)
𝑡
Debit pompă:
𝜋𝑑2𝑝 1
𝑄𝑝 = 𝑆𝑛 (2)
4 60
Debit motor:
𝜋𝐷𝑝2
𝑄𝑚 = 𝑉 (3)
4
Randamentul volumic:
𝑄𝑚
𝜂𝑣 = (4)
𝑄𝑝
Forța de frecare:
𝜋𝐷𝑝2
𝐹𝑓 = 4
𝑝 − 𝐹𝑎 (5)

Se vor reprezenta grafic mărimile din figura 3.
Fig. 3. Reprezentarea grafică a caracteristicilor transmisiei hidrostatice.


Tema: Studiul experimental al vibrațiilor la utilajele dinamice, procedeu de
mentenanță preventivă
Unități de învățare asociate:
1. Procedeelor de mentenanță la mașinile hidraulice. 30 minute
Mentenanța predictivă. Suport video.
2. Prezentarea standului și a modului de lucru la 10 minute
determinarea experimentală a vibrațiilor utilajelor
dinamice
3. Determinarea experimentală a vibrațiilor utilajelor 40 minute
dinamice
5. Concluzii la utilizarea transmisiilor hidrostatice în 5 minute
sistemele de acționare
Considerații generale
Măsurarea vibrațiilor constituie o metodă de mentenanță preventivă aplicată la utilajele
dinamice. Există o legătură între frecvența și amplitudinea vibrației și natura și amploarea unui
defect, fig. 1.
Fig. 1. Identificarea cauzei defectelor prin măsurarea vibrațiilor.

În tabelul 1 sunt date mai multe detalii despre acestă legătură defecte - vibrații la o pompă
centrifugă.
Tab. 1.
Identificarea cauzei defectului prin semnătura vibrației
Frecvenţa semnalului măsurat (faţă Cauza probabilă
de frecvenţa de lucru)
0,05- 0,3 Circulaţia necorespunzătoare a
lichidului prin difuzor sau volută
0,42 -0,48 Instabilitatea ansamblului rotoric
datorată vârtejurilor în spaţiile înguste
0,6-0,93 Recircularea lichidului în pompă, cel
mai probabil la aspiraţie
1 Cavitaţie; neechilibrarea ansamblu
rotoric; lipsă de aliniere cu maşina de
forţă; cauzate direct de maşina de forţă;
distrugerea unor canale din rotor; carcasa
prea apropiată de rotor; probleme în
sistemul de lagăre.
Multipli 2, 3,4 (întregi) Ungere defectuoasă la lagăre; etanşări
stricate; pierderi de material la arbore sau
în carcasă pe zonele de etanşare.
Valori mai mari decât 1 (dar neîntregi) Curgerea prin sistemul de conducte;
fenomene hidraulice pe conducte;
Vibrațiile pot fi afișate în două formate:

• În domeniul timp figura 2
• În domeniul frecvență figura 3
Fig. 2. Afișarea vibrațiilor în domeniul timp. Aici este importantă amplitudinea vibrației.

Fig. 3. Afișarea vibrațiilor în domeniul freecvență. Descompuneea semnalului după tehnica Fourier permite
determinarea cauzei defectului.
Elementele cu ajutorul cărora măsurăm vibrațiile ( traductoarele) pot fi de mai multe tipuri. În
figura 4 avem un traductor de viteză.
Fig. 4. Traductor de viteză: 1. Carcasă; 2. Bobină;3. Amortizor;4. Masă;5. Arc;6. Magnet.

Locul de măsurare al vibrațiilor

Majoritatea programelor de monitorizare urmăresc vibrațiile pe carcasă, sau pe suporți
lagărelor figura 5. Singurele excepții sunt la măsurarea directă a deplasării arborilor.
Măsurătorile trebuie făcute pe direcție radială și axială.
Fig. 6. Locul de măsurare al vibrațiilor.
Defecte ale mașinilor identificabile prin monitorizarea vibrațiilor sunt:

 Dezechilibrarea
 Slăbirile mecanice
 Aliniamentul necorespunzător
 Modulațiile
 Instabilitatea procesului
 Rezonanța.

La acestă lucrare de laborator dispunem de un stand alcătuit dintr-un motor de curent
alternativ și doi arbori. Putem măsura vibrațiile pe lagărele L1,L2,L3 și L4. De asemenea, putem
modifica și măsura turația arborelui de intrare. Dispunem de următoarele elemente defecte cu
care putem înlocui elementele cu funcționarea normală:
- Curea defectă
- Arbore strâmb
- Lagăre defecte
- Lagăr dezaliniat
- Disc excentric
Fig. 7. Schema standului pentru identificarea defectelor prin vibrații.
Asigurăm mai întâi o funcționare normală a standului și măsurăm nivelul de vibrații la 3

turații diferite la arborele de intrare pe cele 4 lagăre. În continuare la aceleași 3 turații folosim
pe stand câte un elemente defect și măsurăm din nou vibrațiile pe lagăre. Vibrațiile se măsoară
după două direcții OX și OY. Rezultatele se trec în tabelul următor:
Turația, n
Viteza Oy,
Viteza Oy,
Viteza Ox,
Viteza Ox,
Viteza Ox,
Viteza Oy,
Viteza Ox,
L1, mm/s
L2, mm/s
L2, mm/s
L3, mm/s
L3, mm/s
L4, mm/s
L4, mm/s
Viteza Oxy
defectului
L1, mm/s
Concluzii
rot /min
Nr.det.
Tipul
Funcționare
normală
1
defectă
Curea
2
……..

Rezultatele se vor interpreta cu ajutorul diagramei următoare figura 8:
Fig. 8. Recomandările firmei DLI Engineering Corporation pentru interpretarea severității vibrațiilor.


Tema: Vibrațiile din sistemele de conducte
Unități de învățare asociate: Modul de utilizare al programului Pipepack
1. Solicitările sistemelor de conducte. Suport video. 20 minute
2. Utilizarea programului Pipepack 20 minute
3. Prezentarea standului și a modului de lucru la 15 minute
determinarea experimentală a vibrațiilor sistemelor de
conducte induse de un generator hidraulic cu piston
4. Determinarea experimentală a vibrațiilor utilajelor 40 minute
dinamice
5. Concluzii modelarea sistemelor de conducte 5 minute
Obiectivul lucrării
Se consideră sistemul de conducte reprezentat în figura 1. Se cunosc elementele
geometrice ale acestuia diametrul interior, diametrul exterior , razele de racordare,
dispunerea suporților și lungimile conductelor. Sistemul este alimentat cu o pompă cu
piston și din acest motiv debitul este variabil. În sistemul de conducte apar vibrații datorate
variației presiunii (indusă de variația debitului) care se măsoară cu ajutorul unui traductor
de vibrații (în diferite puncte ale conductei). Se compară rezultatele experimentale
convertite în deplasări cu valorile indicate de programul de modelare Pipepak Algor.
Fig.1. Schema sistemului de conducte din laborator.
Modul de lucru
Folosim un traductor de deplasare și măsurăm viteza de vibrație în coturile sistemului de
conducte pe cele 3 direcții. Măsurăm de asemenea turația și presiunea la pompă. Valorile
se trec în tabelul următor. Se fac mai multe experimente turații diferite la pompă. În acest
fel modificăm debitul și presiunea.
Nr.det. P , n, Vx , Vy , Vz , X, Y, Z, Comparație
bar rot/min cot 1, cot 1, cot 1, cot, cot, cot,
mm/s mm/s mm/s mm mm mm
Experiment Modelare
numerică
Cotul 1
Cotul 2
Cotul 6
Se modifică P și n
Cotul 1
…
Cotul 6
Relațiile de calcul
Amplitudinile deplasărilor în coturi în funcție de vitezele măsurate sunt exprimate de
formulele următoare:
𝑉𝑥
𝑋= (1)
2𝜋𝑓
𝑉𝑦
𝑌= (2)
2𝜋𝑓
𝑉𝑧
𝑍= (3)
2𝜋𝑓
Frecvența vibrațiilor induse este:

𝑛
𝑓 = 60 (4)
Forțele F introduse în punctele de schimbare de direcție ale conductei sunt (diferă numai
direcția valoarea se menține; direcția coincide cu cea a conductei înainte de schimbarea
direcției de curgere, iar sensul forței coincide cu sensul de curgere a lichidului ) calculate cu
formula:
𝜋𝑑2𝑖
𝐹 = 0,4 4
𝑝 (5)
unde di este diametrul interior al conductei, iar p presiunea din condcută.
Modelarea sistemului de conducte cu programul Pipepak

Acest program constituie o aplicație a produsului Algor destinată analizei sistemelor
de conducte. Cu ajutorul programului verificăm dacă deplasările din sistem indicate de
program coincid cu cele măsurate (relațiile 1-3). Interfața principală a programului este
prezentată în figura 2, fiind o foaie de lucru cu mai multe coloane care permit: introducerea
caracteristicilor geometrice ale conductelor; tipurile de suporți, elementele specifice ca
teuri, coturi, robinete, flanșe, reducții; materialul conductei; tipurile de încărcări presiune,
greutate moartă, temperatură, vânt, seism, solicitări armonice, sarcini concentrate.
Fig. 2. Interfața principală a programului Pipepak.
Conducta este văzută ca o succesiune de puncte; un punct de start (from) şi punctele

următoare (to) care definesc ramuri ale conductei. Astfel pentru zona de conductă din
figura 2,a avem secvenţa: de la punctul A (from) la punctul B (to), la punctul C (to), la punctul
D (to), la punctul (E1) (to). Deplasarea între aceste puncte se face introducând
coordonatele în valori relative în raport cu punctul anterior în coloanele trei (X); patru (Y)
şi cinci (Z). Prima coloană este rezervată specificaţiei (from) punct de start şi (to) punctul la
care ajungem; a doua coloană conține notația pentru punct. Se introduce numai un punct
pe rând. În dreptul unui punct putem introduce un cot lung (Long), scurt (Short) sau cu
o rază precizată (coloana a șasea), fig. 3,e. Coordonatele absolute apar automat fiind
calculate de program. Se definește în continuare tipul conductei alegând un tip standardizat
sau introducând datele proprii, prin completarea/ alegerea unor casete ca cele din figura
3,b. Conducta introdusă se menține pentru un şir de puncte ( mai multe rânduri) până la
introducerea unor date despre o altă conductă. În continuare se introduc date de spre
materialul conductei şi despre tipurile de încărcări (fig. 3,c şi 3,d). Casetele din figurile 3,b-
9,d apar automat în stânga ecranului prin introducerea unui nume în coloanele Pipe/
Material respectiv Load şi apăsarea tastei Enter.
Coloana Data definește atributele nodului respectiv (acestea pot fi maxim 3) ce se
referă la suporți, elementele fizice de pe conductă (teuri, ventile, flanșe etc.) şi forțele/
masele/ concentratori de eforturi/ greutăţi/ spectru.
Tipuri de suporți acceptate în actuala versiune sunt în număr de 12: Rigid; Spring;
Constant; Udesigned; Snubbers; Guide; Linestop; Rotational; Inclined; Oneway; Limit stop;
Displacement, descrierea acestora este dată în help-ul programului.
a b c
d e
Fig. 3. Utilizarea programului Pipepak: a) imaginea conductei (Pipepak View);
b)definirea conductei; c) definirea materialului; d) definirea încărcărilor; e) definirea
unui cot.
În afară de suporți putem introduce pe conductă şi alte elemente ca: robinete, flanșe,
compensatoare, reducții, forțe concentrate, forțe armonice, mase, concentratori de eforturi
ş.a. Aceste elemente se introduc în funcție de experiența inginerului cere modelează
sistemul de conducte şi au ca scop o modelare cât mai fidelă a acestuia. În continuare vom
descrie câteva dintre aceste elemente, folosite mai des:
 Bellows (burduf) arată o legătură dintre două puncte ale sistemului prin
 compensator de tip burduf;
 Ball joint constituie o articulaţie sferică;
 Cut , constituie o pretensionare şi se introduce pentru a reduce reacţia
echipamentului la solicitările termice;
 Displacement, se poate introduce o deplasare iniţială într-un punct. Sunt
 posibile trei cazuri de încărcare care includ deplasări şi rotaţii;
 Flage, flanşa care este considerată de program ca o masă concentrată;
 Force, putem introduce o forță sau un moment intr-un punct al unei
conducte;
a b
c d
e
Fig. 4. Utilizarea programului Pipepak: a)mesajul la verificarea condiţiilor; b) mesajul la
terminarea execuţiei; c) forma deformată; d) rotaţiile din sistemul de conducte; e)
deformatele corespunzătoare modurilor proprii de vibraţie.
 Frequency, este folosită pentru introducerea încărcărilor armonice, Load Harmonic.

Încărcarea armonică poate fi o forţă sau o deplasare (Type) caracterizată prin
frecventă, amplitudine şi fază (Frequency,Magnitude/Phase);
 History, utilizată la introducerea numelui unei forţe (Forcing Function)
care depinde de timp (Load /Hystory);
 Mass, se poate introduce o masă într-un punct al unei conducte;
 Reducer, se introduce o reducţie între două puncte ale unei conducte;
SIF, factorul de intensificare a eforturilor, stress intensification factor;
 Tee, se introduc caracteristicile unui teu;
 Valve, se introduc caracteristicile unui robinet;
 Weight, se introduce o greutate.
In continuare se face o verificare a datelor introduse şi la apariţia mesajului din fig. 4,a.
analiza poate fi continuată. Se rulează programul şi apoi se analizează datele fig. 4,b.
Pentru un sistem de conducte se pot vedea forma deformată fig. 4,c, valorile deplasărilor
şi rotaţiile fig. 4,d; forma animată a deformațiilor din sistem. Pentru o analiză a modurilor
proprii de vibraţii putem vedea deformata pentru fiecare pulsație proprie a sistemului şi
valoarea frecvenței proprii de oscilație. De asemenea, programul poate determina
eforturile după o teorie de rezistenţă; raportul dintre efortul unitar şi cel admisibil; efortul
tangenţial; efortul longitudinal; eforturile principale, valorile forțelor şi ale momentelor
fig. 5,a,b. Se poate genera un raport cu analiza sistemului fig. 5,c.
a b c
Fig. 5. Utilizarea programului Pipepak: a) forțele; b) momentele; c) raportul programului.
Exemplu de Utilizare a programului Pipepak la analiza sistemului de conducte
Pentru sistemul de conducte prezentat în fig. 6 s-a alcătuit un model în Pipepak figura
7. Solicitările considerate au fost, p = 0,95 MPa, t = 45 °C, la care s-a adăugat încărcarea
din vânt cu viteza de 70 km/h. Cazurile de încărcare sunt:
a) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) +
presiune + temperatură;
b) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) + presiune;
c) Temperatură;
d) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) + presiune +vânt după Ox;
e) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) + presiune +vânt după Oy;
f) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) + presiune +vânt după Oz;
g) Greutatea moartă (motorină, ţeava, izolaţie) + presiune +
temperatură + vânt.
Fig. 6. Schema tronsonului de conductă.

Laborator 13, MHP, 6
Se observă că avem un coeficient de siguranță acceptabil 0,131, fig. 8 care în cazul

solicitării combinate cu vânt de 70 km/h este mai mare 0,234, fig. 9. Se pot analiza
deplasările (sunt acceptabile fiind de 0,478 mm , maxim 10 mm pentru acest diametru
de conductă EN 5663). Rotațiile sunt acceptabile în toate situațiile fiind mai mici de 3°.
Fig. 7. Imaginea conductei modelată în programul Pipepak.
Fig. 8. Valorile coeficientului de siguranță efortul: echivalent din conductă pe efortul admisibil,
cazul de încărcare a.
Fig. 9 . Valorile coeficientului de siguranță efortul echivalent din conductă pe efortul admisibil, cazul de
încărcare g.
Concluzii
În sistemele de conducte apar deseori vibrații introduse de generatoarele

hidraulice. Acestea constituie solicitări importante pentru conducte dar și pentru
mașinile de lucru acționate de lichid. Se impune cunoașterea nivelului de vibrații,
posibilitățile de rezonanță și măsurile de reducere a acestor efecte.


Tema: Modelarea echipamentelor auxiliare din transmisiile hidrostatice
Unități de învățare asociate: UI 14 Elemente auxiliare la transmisiile hidrostatice
1. Modelarea circuitului de ulei al unei transmisii 30 minute
hidrostatice – programul Solid Works; Utilizarea
programului Solid Works Simulation pentru studiul
răcirii uleiului – prezentare video
2. Exemplificarea utilizării programului Simulink la 60 minute
modelarea unui distribuitor
3. Concluzii la modelarea transmisiilor hidrostatice 10 minute
Obiectivul lucrării
După ce ați parcurs acest curs s-au acumulat cunoștințe legate de construcția,
funcționarea și modelele aparaturii hidraulice. Având în vedere evoluția mijloacelor de
calcul și a programelor dedicate aparaturii hidraulice, utilizarea cunoștințelor în practică
pornind de la cel mai simplu aspect alegerea unor echipamente și până la aspecte mai
complicate: proiectarea sau analiza unor sisteme inginerești ( în cazul nostru hidraulice)
nu se poate face fără programe. Acest laborator este o imagine a modului în care
studenții ar trebui să procedeze în continuare.
O scurtă caracterizare a programului Simulink
Modul SimHydraulics din programul Matlab este destinat acționărilor hidraulice de tip
hidrostatic, caracterizate prin viteze mici de curgere şi presiuni ridicate. Blocurile din
biblioteca programului sunt incluse în majoritatea schemelor de acționare hidraulică,
fiind studiate în cadrul acestui curs. Vom exemplifica funcționarea distribuitorului cu
patru căi şi trei poziţii. Din păcate mijloacele tehnice de care nu dispunem în
Universitatea de Petrol şi Gaze împiedică prezentarea acestor aplicaţii în cadrul
prezentării cursului.
Aplicație modelarea funcționării unui distribuitor

Aplicaţia se referă la un distribuitor cu patru căi şi trei poziţii, 4-Way Directional
Valve. Acest element este folosit în schemele de acţionare hidrostatică pentru
orientarea lichidului către consumator. Simbolizarea din figura 1,a este destul de
sugestivă referitoare la rolul funcțional. Distribuitorul are cinci legături: una la sursa de
presiune (P); două la sistemul alimentat (intrarea şi ieşirea (A,B); o legătură la
rezervor (T) ; o legătură la semnalul de comandă (S) care controlează deplasarea
Laborator MHP, 14, 1

sertarului; ( din mijloc); la aplicarea semnalului de comandă putem avea una din cele
două poziţii laterale prin care avem asigurat un anumit sens de curgere prin circuit.
Acest element poate fi imaginat ca fiind alcătuit din patru drosele conectate pe
cele două căi ca în schema de mai jos, figura 1,b.
Cele patru orificii de secţiune variabilă sunt: orificiul P_A pe calea P –
A (Variable Orifice P_A); orificiul P_B pe calea P–B (Variable Orifice P_A); orificiul
A_T pe calea A–T (Variable Orifice A_T); orificiul B_T pe calea B–T (Variable Orifice B_T).
Toate poziţiile sunt controlate de acelaşi semnal de comandă S. Deschiderile orificiilor
sunt :
hPA  hPA0  x, (1)
hPB  hPB0  x , (2)
hAT  hAT 0  x, (3)
hBT  hBT 0  x, (4)
unde: hPA este deschiderea orificiului de pe calea PA; hPB – deschiderea orificiului de
pe calea PB; hAT – deschiderea orificiului de pe calea AT din distribuitor; hBT –
deschiderea orificiului de pe calea BT; hPA0 – deschiderea iniţială a orificiului de pe
calea PA; hPB0 – deschiderea iniţială a orificiului de pe calea PB; hAT0 – deschiderea
iniţială a orificiului de pe calea AT din distribuitor; hBT0 – deschiderea iniţială a
orificiului de pe calea AT a distribuitorului; x – deplasarea sertarului la distribuitor.
Fig. 1. Distribuitorul cu 4 căi și 3 poziții: a) simbolizarea ; b) construcția.
Distribuitorul cu patru căi este imaginat ca un dispozitiv simetric; acesta însemnă că cele
patru orificii de curgere au aceiași formă și mărime și sunt parametrizate după aceiași
metodă. Se pot alege următoarele metode de parametrizare a blocului:
- deschiderea maximă a distribuitorului la cursa maximă a sertarului;

a b
Fig. 2. Fereastra de dialog pentru

introducerea parametrilor la blocul
corespunzător distribuitorului cu trei
poziţii:
a)pentru situaţia ariei maxime la
deschiderea completă a
distribuitorului,
cu variaţia liniară a secţiunii de
curgere;
b) determinarea ariei secţiunii de
curgere în funcţie de deplasarea
sertarului (tabel de valori); c) prin
dublă
interpolare se determină debitul de
lichid prin distribuitor, în funcţie de
c căderea de presiune pe distribuitor şi
de
poziţia sertarului.
- aria de curgere este introdusă printr-un tabel A= A(h) fiind funcţie de
deschiderea distribuitorului;
- debitul prin distribuitor este determinat de presiunea din sistem şi de
deschiderea distribuitorului; în acest caz folosim o diagramă din care aflăm debitul
prin interpolare în funcţie de presiune şi deschiderea
orificiului de curgere, q =q( p, h).

- elementul activ al schemei, cilindrul hidraulic (Cilindru hidraulic cu

dublă acţiune);
- arcul (Arc) care este comprimat la cursa de la stânga la dreapta a
pistonului;
- masa (Masa) care simulează inerţia elementelor agăţate de tija
pistonului;
- elementele de referinţă pentru mişcarea de translaţie MTR1, MTR2;
- senzorul pentru parametrii cinematici poziţie şi viteză (Senzor mişcare translaţie) care dă
valorile acestora, raportându-se la două puncte din
circuit R şi S pe capetele arcului, figura 3,b,f;
- blocul de comandă (subsistem) numit Comandă, figura 3,e, cu ajutorul
căruia construim semnalul de alimentare al distribuitorului;
- introducerea unui amortizor pentru considerarea forţelor de frecare la
cilindrul hidraulic (Amortizor);
- folosirea unui senzor de forţă la tija cilindrului (Senzor de forţă);
- elelmentele de transmirere a semnalului de la şi spre Simulink (PS –S)
şi (S-PS);
- elementele de transfer a semnalelor spre spaţiun de lucru( To workspace);
- elementele de afişare : forţă , poziţie , viteză;
- referinţele hidraulice HR, Rezervor;
- timpul curent din sistem, Clock.
La introducerea unui semnal de comandă la distribuitor sertarul acestuia se deplasează
spre dreapta comprimând arcul. Viteza scade deoarece forţa rezistentă din arc creşte o dată
cu deplasarea pistonului. La încetarea semnalului de alimentare a bobinei, forţa prezintă o
variaţie puternică dupăcare se stabilizează la valoarea forţei din arc. La noua comandă, semnalul
din figura 3,d este alimentată cealaltă bobină a distribuitorului, pistonul se retrage, viteza scade
treptat deoarece forţa din arc se reduce. La încetarea semnalului de alimentare a bobinei,
distribuitorul este pus pe poziţia de zero, apare o variaţie puternică a forţei, după care acesta
revine la zero, deplasările fiind simetrice. Mărirea masei şi a coeficientului de frecare în
amortizor, determină modificarea sensibilă a semnalului, după cum se observă în figura 3,f.



f
Fig. 3. Funcționarea distribuitorului cu patru căi şi trei poziţii:
a) schema hidraulică în care distribuitorul cu patru căi şi trei poziţii este un element de sistem;
b) parametrii cinematici ai pistonului viteza, poziția şi forţa rezistentă la tija cilindrului hidraulic; c)
semnalul de comandă al distribuitorului care determină funcţionarea din figura 13,b; prima bobină;
d) semnalul de comandă al distribuitorului care determină funcţionarea din figura 13,b la a doua
bobină; e) construcţia blocului pentru comanda electrică a distribuitorului de tip 4/3;
f) parametrii cinematici ai pistonului viteza, poziţia şi forţa rezistentă la tija cilindrului hidraulic în
cazul modificării masei de la 20 la 50 kg şi a coeficientului de frecare de la 20 la 50 Ns/m.

Laboratoare Complet

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laboratoare Complet

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

LABORATOR MHP,NR.

Laborator nr. 1 Mașini și acționări hidraulice

Fig. 1. Secțiune printr-o pompă triplex.

Laborator MHP, nr. 1, 1

Fig. 2. Schema utilizată pentru trasarea caracteristicii rețelei, UI3.

Să se traseze caracteristica rețelei din figura 2 cunoscând următoarele elemente:

Cotele de poziție z1 = 10 m, z2 = 100 m, z3 = 12 m

Lungimea conductei de aspirație l a = 12 m

Diametrul conductei de aspirație d a = 200 mm

Lungimea conductei de refulare l 3 = 2000 m

Diametrul conductei de aspirație d r = 150 mm

Tab. 6.1. Coeficientul pierderii locale la creșterea brusca a secțiunii de curgere in

Tab. 6.2. Coeficientul pierderii locale la cresterea brusca a sectiunii de curgere in

A1/A2 0,1 0,2 0,3 0,4 0,5 0,6 0,7 0,8

Laborator MHP, nr. 1, 2

A2/A1 0,01 0,1 0,2 0,4 0,6 0,8

Denumirea rezistentei locale z

Laborator MHP, nr. 1, 3

Ventil normal de trecere complet deschis 12

Termenii din relația (1) au următoarele semnificații:

III) 𝐻𝑠 = 𝐻𝑔 + 𝐻𝑝 înălțimea statică de pompare.

Laborator MHP, nr. 1, 4

Laborator nr. 2 Mașini și acționări hidraulice

Fig. 1. Schema standului utilizat.

Randamentul volumetric se definește astfel:

𝐷𝑒𝑏𝑖𝑡𝑢𝑙 𝑡𝑒𝑜𝑟𝑒𝑡𝑖𝑐 𝑠𝑒 𝑐𝑎𝑙𝑐𝑢𝑒𝑙𝑎𝑧ă 𝑐𝑢 𝑓𝑜𝑟𝑚𝑢𝑙𝑎 𝑐𝑜𝑟𝑒𝑠𝑝𝑢𝑛𝑧ă𝑡𝑜𝑎𝑟𝑒 𝑡𝑖𝑝𝑢𝑙𝑢𝑖 𝑑𝑒 𝑝𝑜𝑚𝑝ă 𝑣𝑜𝑙𝑢𝑚𝑖𝑐ă

Laborator MHP, nr. 2, 1

Tab. 2.1. Ta bel de rezultate

Se va reprezenta randamentul volumic în funcție de debitul teoretic al pompei, figura 2.

Fig. 2. Variația randamentului volumic.

Fig. 3. Reprezentarea debitului pa pompele cu piston, UI2 – exemplificare la pompa duplex

Laborator MHP, nr. 2, 2

Lungimea cursei S= 120 m

Turația arborelui cotit n = 100 rot/min

Pentru reprezentarea debitului studenții vor folosi următorul tabel:

Unghiul Debitul la Debitul la …… Debitul total

Laborator MHP, nr. 2, 3

Laborator nr. 3 Mașini și acționări hidraulice

Pașii de lucru sunt următorii:

Laborator MHP, nr. 3, 1

P2. Se unesc elementele prin conducte:

P3. Se introduc caracteristicile rezervoarelor; la aspirație: presiunea de la suprafața lichidului

Laborator MHP, nr. 3, 2

P4. Se face la fel pentru rezervorul de refulare: presiunea de la suprafața lichidului 1

P5. Selectăm conducta de aspirație și îi introducem caracteristicile: lungimea 10 m; diametrul

P6. Selectăm conducta de refulare și îi introducem caracteristicile: lungimea 1000 m;

Laborator MHP, nr. 3, 3

Pentru a modifica diametrul se procedează ca în figura următoare.

Laborator MHP, nr. 3, 4

P9. Se citesc rezultatele pe ecran

Laborator MHP, nr. 3, 5

P10. Se compară cu calculul analitic.

2. Pentru determinarea experimentală a caracteristicii rețelei se va utiliza schema din figura 1

Laborator MHP, nr. 3, 6

Laborator nr. 4 Mașini și acționări hidraulice

Ciclul de funcționare reprezintă variația presiunii pe piston în funcție de

Schema standului și modul de lucru

Laborator MHP, nr. 3, 1

Fig. 1. Diagramele indicate: a) teoretică, b-c) reale.

Lucrul mecanic indicat:

Laborator MHP, nr. 3, 2

Randamentul indicat arată abaterea pompei de la forma ideală a caracteristicii funcționale.

Fig. 2. Schema standului pentru obținerea diagramei indicate.