Marcus Tullius Cicero - 03 ianuarie 106 - 07

decembrie 43 a fost un roman om de stat, orator, avocat și filosof, care a servit ca consul în anul
63 î.Hr. El provenea dintr-o familie municipală bogată din ordinul ecvestru roman și este
considerat unul dintre cei mai mari oratori și stilisti în proză ai Romei. Influența sa asupra limbii
latine a fost imensă: s-a spus că proza ulterioară a fost fie o reacție împotriva sau revenirea la
stilul său, nu numai în latină, ci în limbile europene până în secolul al XIX-lea. Cicero a introdus
romanii la școlile principale ale filosofiei grecești [ necesită citare ] și a creat un vocabular
filosofic latin (cu neologisme , cum ar fi evidentia , [7] humanitas , QUALITAS , quantitas și
Essentia ), [8] distingându-se ca traducător și filosof.

Cicero a fost declarat un păgân neprihănit de către Biserica timpurie , [132] și, prin urmare,
multe dintre lucrările sale au fost considerate demne de păstrare. Bogumiliștii el o excepție rară a
unui sfânt pagan. [133] Scriitorii creștini romani și medievali ulterior au citat liberal din lucrările
sale De Re Publica ( Pe Commonwealth ) și De Legibus ( Despre Legi), și o mare parte din
munca sa a fost recreată din aceste fragmente supraviețuitoare. Cicero a articulat, de asemenea, o
conceptualizare timpurie, abstractă a drepturilor, bazată pe legea și obiceiurile străvechi. Din
cărțile lui Cicero au supraviețuit șase despre retorică, precum și părți din opt despre filozofie.
Din discursurile sale, 88 au fost înregistrate, dar doar 58 au supraviețuit. Cicero și-a început
cariera de avocat în jurul anilor 83–81 î.Hr. Primul discurs existent este un caz privat din 81 î.Hr.
( pro Quinctio ), pronunțat când Cicero avea 26 de ani, deși se referă la apărările anterioare pe
care le întreprinsese deja. [45] Primul său caz public major, dintre care încă există o înregistrare
scrisă, a fost apărarea sa din Sextus Roscius din 80 î.Hr., sub acuzația de patricidă . [46] Luarea
acestui caz a fost o mișcare curajoasă pentru Cicero; patricidul era considerat o crimă
îngrozitoare, iar persoanele pe care Cicero le-a acuzat de crimă, cea mai notorie fiind
Chrysogonus , erau preferate ale lui Sulla. În acest moment i-ar fi fost ușor pentru Sulla să-l fi
ucis pe necunoscut Cicero.