I.1.2.

Fiziologia măduvei spinării:

Funcțiile măduvei spinării sunt : funcția reflexă și funcția de conducere. Măduva spinării este
străbătută de căile nervoase în sens ascendent și descendent.
Reflexele spianale se clasifică în: somatice și vegetative.
Dacă răspunsul unui releflex este realizat de efectorii somatici, voluntar atunci acesta este un
reflex somatic.
Dacă răspunsul unui reflex este realizat de efectorii organelor interne, involuntar atunci acesta
este un reflex vegetativ. (Niculescu, 2009, p.145).
“Encefalul este situat în cutia craniană și în alcătuirea lui intră trunchiul cerebral, cerebelul,
diencefalul și cele două emisfere cerebrale, foarte dezvoltate la om.”[Niculescu, 2009, p.150].

I.1.3. Anatomia trunchiului cerebral:

Bulbul, puntea lui Varolio și pediculii cerebrali vin în alcătuirea trunchiului cerebral.
Substanța albă se găsește în exteriorul trunchiului cerebral cu excepția feței dorsale a pediculilor
cerebrali, unde se găsește substanța cenușie sub formă de nuclei proprii și nuclei echivalenți
coarnelor din măduva spinării. Căile ascendente (senzitive) și descendente (motorii) traversează
trunchiul cerebral. (Niculescu, 2009, p.152, p154).

Fig. 1-2 Trunchiul cerebral

http://www.corpul-uman.com/wp-content/uploads/2012/08/Trunchiul-cerebral.jpg
I.1.4. Fiziologia trunchiului cerebral:
Primul component al encefalului, care are o importanță vitală și numeroase funcții este trunchiul
cerebral.
- căile ce leagă măduva spinării de creier trec prin trunchiul cerebral, iar datorită nucleilor
senzitivi și motori de la nivelul anumitor reflexe, acestea se închid la nivelul său.
- cu rol important la nivelul trunchiului cerebral se află formațiunea reticulară care favorizează
reglarea tonusului muscular, cortical, al echilibrului și al posturii corpului.
- activitatea anumitor sisteme, cum ar fi cel respirator, cel digestiv sau cel vascular este reglată
de centrii aflați în trunchiul cererbral. (Niculescu, 2009, p.161).

I.1.5. Anatomia cerebelului:

Reglarea mișcarilor fine, a mișcarilor involuntare, a echilibrului și a tonusului muscular este
efectuată de cerebel. Acesta este localizat în fosele occipitale cerbeloase și transmite permanent
informații către cortex despre poziția corpului. Greutatea cerebelului este de 120-150 g.
Configurația externă a cerbelului este formată din vermis (reprezintă porțiunea mediană, alungită
și îngustă a cărui formă seamănă cu un vierme de mătase) și din două emisfere cerebeloase.
Suprafața cerebelului este brăzdată de multe șanțuri transversale. (Ifrim, 1985, p.56)
Configurația internă se împarte în substanță cenușie și substanță albă:
a) Scoarța cerebelului este formată din substanță cenușie alcătuind patru nuclei cenușii
cerebeloși.
b) În vermis, substanța albă este slab dezvoltată spre deosebire de emisfere, unde aceasta
este preponderentă. (Ifrim, 1985, p.57-58)
Fig. 1-3 Cerebelul
http://www.descopera.org/wp-content/uploads/2009/12/cerebel.jpg
I.1.6. Fiziologia cerebelului:
Pentru activitatetea zilnică normală avem nevoie de prezența indinspensabilă a cerebelului. După
îndepărtarea acestuia apar grave tulburări ale funcțiilor motorii somatice (scrisul, alergatul,
condusul).
Funcția cerebelului depinde de structura sa și de conexiunile aferente și eferente pe care le
îndeplineste. Pentru ca cerebelul să ajungă în posesia modelului de mișcare, orice comandă
motorie este expediată în copie către acesta. (Niculescu, 2009, p.172-173)

I.1.7. Anatomia diencefalului:

Seria de formațiuni grupate în jurul ventricului III reprezintă diencelaful, care este acoperit de
către telencefal în cursul dezvoltării sale.
Regiuniile grupate în jurul ventriculului III sunt talamus, epitalamus, metatalamus, hipotalamus.
Talamusul este împărțit de cavitatea ventriculului III în două părți (talamusul stăng și talamusul
drept). Fiecare parte măsoara un diametru mare, aproximativ patru centimetri și are forma unui
ovoid. (Ifrim, 1985, p.62,63).
Epitalamusul este o formațiune nervoasă și un bun loc de distribuție a căilor reflexe. (Ifrim,
1985, p.68)
Metatalamusul este alcătuit din doi nuclei ce poartă numele de corpi geniculați (unul medial și
unul lateral). Legăturile cu tuberculul cvdrigemen se realizează cu ajutorul corpului geniculat
medial, iar cele dintre neuronul retino-diencefalic și neuronul diencefalo-cortical prin corpul
geniculat lateral. (Ifrim, 1985, p.69).
O alta verigă importantă a circuitelor etajelor encefalice este hipotalamusul cu ajutorul căruia se
reglează funțiile vitale ale organismului uman.( Ifrim, 1985, p.66)

I.1.8. Fiziologia diencefalului:

Conexiunile cu totate etajele sistemului limbic fac referire la hipotalamus, de asemenea și
structurile care trimit eferente în trei direcții (ascendente, descendente și infundibile).
(Niculescu, p.178-179).

I.2. PATOLOGIA ACCIDENTULUI VASCULAR CEREBRAL (AVC)

"Accidentul vascular cerebral este o afecțiune tratabilă, un deficit neurologic focal apărut brusc,
neconvulsiv, de origine vasculară, mai degrabă un sindrom clinic decât o singură boala, ce are la
bază leziuni ischemice, hemoragice sau mixte ale parenchimului cerebral determinate de
afectarea primară sau secundară a unei artere cu destinație cerebrală." [Minea, 2002, p.50]
Tipuri de AVC:
- AVC - uri ischemice (infarctele cerebrale);
- AVC - uri hemoragice (în care se încadrează hemoragiile intracerebrale și cele
subarahnoidiene).
(Minea, 2002, p.50)