Maria Iosub

Facultatea de Litere, anul I

Specializarea Germană-Engleză

Identitatea în operele kafkiene Procesul și

Metamorfoza
Kafka reușește să blameze lumea literară și să o vulnerabilizeze. Cum? Prin crearea
unei dimensiuni a eului care nu se poate identifica, căruia îi lipsește tiparul. Totuși,
autorul, are în opera sa un pilon de pornire, un punct proximus de unde poate pleca
cititorul în schițarea personajului kafkian. Metamorfoza și Procesul exemplifică
această căutare a sinelui din perspective distincte, dar care prin restrângere își
formează un corpus, alcătuit din similitudini tangibile.
Lucrarea de față, urmărește prezentarea succintă a compatibilității dintre cele două
lucrări ale scriitorului german prin surprinderea elementelor de bază care conferă lui
Franz Kafka valoare și atemporalitate.
Opera acestui scriitor are un stil dominat de metafore. Această incifrare stilistică își
găsește rezolvarea în propria viață a autorului. El a lăsat ca prin talentul său de literat
să-și prezinte viața, neajunsurile de ordin social, personal și material. Franz Kafka s-a
născut în Praga, capitala Regatul Boemiei în timpul Imperiului Austro-Ungar, într-o
familie de evrei așkenezi, fiu al comerciantului Hermann Kafka și al Juliei Kafka
(Löwy). Limba lui maternă, în care a și scris mai târziu, a fost germana, vorbită nativ
în acea vreme de mai puțin de o cincime din populația orașului. Kafka a mai învățat
de-a lungul vieții ceha, franceza, italiana și ebraica. După absolvirea liceului german,
a studiat dreptul, și-a luat doctoratul, a lucrat un an la tribunalul din orașul natal, apoi
la o întreprindere italiană și în final ca avocat la compania de asigurări Allgemeinen
Unfallversicherungsanstalt für das Königreich Böhmen (1908-1922).
Tatăl lui Franz Kafka, Hermann Kafka, deși evreu, vorbea foarte bine cehește, ceea
ce i-a sporit succesul în afaceri. Numele lui, provenind din limba cehă(unde kafka
înseamnă stăncuță), este pus în valoare, într-o manieră ludică, prin folosirea imaginii
unei păsări ca firmă a magazinului său de galanterii. Cunoașterea limbii majorității îi
aduce însă beneficii chiar mai importante decât cele economice: în timpul unui
progrom al cehilor împotriva evreilor, magazinul lui Hermann Kafka nu este
vandalizat, tocmai datorită dibăciei sale lingvistice. Cu toate acestea, negustorul a
insitat ca fiul său să fie educat în spirit german; Franz Kafka va învăța ulterior ceha,
1
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

dar insuficient cât să poată scrie literatură în această limbă. Pe plan religios, părinții
lui Kafka nu au manifestat un interes pregnant pentru iudaism, deși au respectat
formal riturile și sărbătorile. Având de ales între ortodoxismul iudaic izolaționist și
iluminismul Haskala, care încuraja integrarea în societatea europeană, ei par să fi optat
mai degrabă pentru ultimul. Această atitudine laică i-a îndepărtat oarecum de restul
comunității evreiești din Praga. Inabilitatea părinților de a-l ancora pe Kafka într-un
sistem cultural sau etnic a sfârșit prin a-i da tânărului scriitor un sentiment de
marginalizare și dezrădăcinare.
Metamorfoza (germană: Die Verwandlung ) este o nuvelă publicată prima oară în
octombrie 1915 în revista Die Weißen Blätter. A fost republicată în volum în luna
decembrie a aceluiași an la editura Kurt Wolff. Fraza de început a nuvelei, care
confruntă subit cititorul cu un eveniment șocant și suprarealist, a rămas celebră: „Într-
o bună dimineață, când Gregor Samsa se trezi în patul lui, după o noapte de vise
zbuciumate, se pomeni metamorfozat într-o gânganie înspăimântătoare.” Aceasta,
fiind printre primele amprente literare semnificative ale scriitorului în spațiul teuton ,
prezintă veridic starea interioară a acestuia în raport cu familia lui. El face o concesie
cititorului prin metafora aceasta a gândacului, pentru a sublinia incapacitatea lui de a
se intrega în spațiul familial, atât de rigid alcătuit. Personajul principal al cărții este
Gregor Samsa, un comis-voiajor obișnuit, care se trezește într-o dimineață transformat
într-o insectă monstruoasă. Cu mintea încă confuză după o noapte de « vise
zbuciumate », Samsa nu își conștientizează imediat noua natură, prima lui grijă fiind
faptul că a întârziat și că șeful său îi va pedepsi neglijența. Crezându-l bolnav, mama,
tatăl și sora Grete bat la ușa camerei lui și îl roagă să deschidă. După puțin timp,
transformarea suferită de Gregor nu se mai poate ignora. Bărbatul are vocea schimbată
și nu poate descinde din pat decât prin balansări atente ale corpului redimensionat,
eforturi finalizate inevitabil cu o lovitură puternică de podea. Între timp, un procurist,
trimis de șeful lui Samsa pentru a cerceta motivele întârzierii, îl presează să deschidă
ușa cât mai repede. Gregor reușește, într-un final, să răsucească cheia cu gura, dar
efectul apariției sale în cadrul ușii nu este cel pe care îl aștepta: mama leșină,

2
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

procuristul refuză să îi asculte scuzele, iar tatăl său îl gonește înapoi în cameră cu un
ziar și lovituri de baston. Samsa se rănește în timp ce încearcă să se strecoare prin ușă.

Realizând că prin vocea lui de insectă nu se mai poate face înțeles, Samsa renunță să
mai vorbească și se închide în sine. Grete îi aduce mâncare în fiecare zi, însă doar
alimentele vechi și putrede îi mai stârnesc acum apetitul. Între timp, Samsa ascultă
discuțiile familiale din camera alăturată. Tatăl său se decide să reînceapă lucrul la o
bancă, pentru a suține financiar familia, responsabilitate care până atunci îi revenise
fiului. Grete își găsește de asemenea o slujbă măruntă, visul ei, emulat de Gregor, de a
urma conservatorul nemaiputându-se materializa. Samsa își descoperă o nouă pasiune,
aceea de a se cățăra pe pereți și tavan, o activitate care îi induce o senzație euforică
(glückliche Zerstreutheit) inexplicabilă. Pentru a-i ușura cățăratul, Grete și mama
hotărăsc să mute mobila din camera tânărului. Samsa se simte tulburat însă, când vede
că obiectele cu care era obișnuit de atâta timp încep să dispară. Disperat să salveze ce
a mai rămas, el acoperă cu trupul fotografia înrămată a doamnei cu un boa de blană.
Văzându-l pe perete în această poziție, mama lui Samsa leșină din nou. Gregor
încearcă să o ajute pe Grete să-și îngrijească mama și părăsește astfel propria cameră
pentru a doua oară, dar este atacat cu mere de tatăl său. Este grav rănit, iar un măr îi
rămâne încrustat în carapace, unde începe să putrezească. Samsa suferă dureri crunte
și își pierde agilitatea de înainte. Între timp, familia închiriază una din camerele
apartamentului unor domni, trei la număr, care nu intuiesc nimic despre existența
omului-insectă. Într-o seară, în timp ce Grete cântă la vioară, cei trei chiriași îl zăresc
pe Gregor, atras în sufragerie de sunetul muzicii. Scandalul care izbucnește o face pe
Grete să realizeze că nu se mai poate face nimic în cazul fratelui ei și că trebuie să se
debaraseze de el. Simțindu-se respins și nedorit de întreaga familie, Gregor Samsa se
stinge în singurătate, cadavrul lui fiind descoperit de femeia de serviciu. Nuvela
continuă prin descrierea planurilor părinților de a se muta, de a-și reface viața și de a-i
găsi Gretei un soț, pentru că tânăra fată pare să fi ajuns la vârsta maturității.
Procesul, care constituie o lucrare semnătură a operei lui Kafka, este un roman scris
între anii 1914 -1915, dar publicat pentru prima dată abia în 1925. Relatează povestea

3
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

unui om arestat și urmărit în justiție de o autoritate îndepărtată și inaccesibilă, fără ca

natura crimei sale să-i fie dezvăluită vreodată lui sau vreunui cititor. K., protagonistul
întregului fir narativ, este arestat în condiții care conrarierează întregul percepție
generală a publicului față de sistemul judiciar.
Tot parcursul acesta ambiguu, pe care protagonistul îl străbate ,creează un prototip de
bildungsroman deoarece acest personaj încearcă să se descopere pe sine. Autorul
folosește un drum invers pentru caracterizarea lui K. prin ilustrarea pe parcursul
romanului a detaliilor ce-i conferă acestuia o nuanță pregnantă de nesiguranță,
inadaptabilitate socială și neîmpăcare cu sine, păstrând această notă neclară până în
final.Ca și alte romane ale lui Kafka, Procesul nu a fost niciodată finalizat, deși
conține un capitol care aduce povestea la final. Din această cauză există anumite
neconcordanțe în cadrul romanului, precum o serie de diferențe în cronologia acțiunii
narate.
În elucidarea universului acestui scriitor vom face referire la două teorii literare,
care îi condensează până la un anumit nivel traiectoria discursului epic.
Referințele permanente la cei doi protagoniști ,prin referință clară la neajunsurile lor
în plan spiritual fac din textul lui Kafka , un exemplu de bună practica psihanalizei.
Prin aceasta, înțelegem perspectiva freudiană a descifrării unui cod. Ea este o unitate
de fond între literatură, mit și vis. Viziunea psihanalitică a lui Sigmund Freud, privind
dezvoltarea cognitivă a avut un efect profund asupra gândirii psihologice încă de la
apariția acesteia în prima parte a secolului al XX-lea. Esența acestei științe constă în
existența unui psihic inconștient, construit în perioada copilăriei, adăpostind amintirile
refulate care motivează și influențează gândurile conștiente și comportamentul.
Conținuturile sunt refulate întrucât sunt dureroase sau amenințătoare. De asemenea
instinctele care motivează și reglează comportamentul uman chiar din perioada
copilăriei, cum ar fi eros( instinctul general de viață constituit din instinctele de
conservare și sexuale) și thanatos( instinctul morții care implică pe cele agresive și
distructive). Sursa acestora este energia psihică și credințele unei culturi care sunt
transmise de la o generație la alta.

4
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

Aceste aspecte de ordin clinic, pun în lumină și perspectiva kafkiană. În Procesul,

discutăm despre un drum inițiatic, un pat al lui Procust al burgheziei germane, care își
caută eul. K. încearcă să se adapteze cerințelor lumii exterioare, eul iese la suprafață
și-i menține legătura cu prezentul, prin urmare operează cu principiul realității, altfel
spus satisfacerea nevoilor este amânată până la momentul și locul potrivit. Eul ia în
considerare constrângerile lumii exterioare, el este responsabil pentru organizarea
personalității,el încearcă să realizeze echilibrul dintre realitățile lumii exterioare și
pulsiunile iraționale ale sinelui. Kafka, încearcă să răspundă la întrebarea Cine sunt?,
dar din aceste două opere ale sale, răspunsul este în esență deschis. Metamorfoza
abordează un unghi nou de circumspecție asupra metodei de analiză a sinelui și se
folosește de crepuscular, de nesemnificativ, pentru a merge în manieră deductivă spre
un deznodământ concret. Prezența gândacului, trimite la un moment de circumspecție
a fiecăruia dintre noi, deoarece, ne reamintește cât de infimi suntem în raport cu ceea
ce ne înconjoară. Doar conceptul în sine, provoacă dezgust și repulsie, asta formând
drept cadru de plecare, concepția pe care și-a construit-o personajul în raport cu
societatea. Cadrul familial, în sânul căruia debutează transformarea acestuia, denotă
pe aceeași notă, nemulțumirea, rușinea,ignoranța și glacialitatea pe care o manifestau
față de Gregor.
Dacă am privi, aceste două opere ale lui Kafka de sus, am observa un aspect:
ambele vorbesc despre vulnerabilitate și cenzură, atât la nivelul personajului, cât și la
nivel macrosocial. Istoric,contextul în care scrie autorul, se întrepătrunde cu vâltoarea
unor ideologii, a unor principii și reforme politice cu un puternic impact global. Marx,
amintește în Ideologia germană faptul că producția de idei, reprezentările, gâdirea,
conștiința sunt emanația directă a comportamentului material, a mediului, a
contextului. Oamenii și raporturile lor ne apar plasați într-o “cameră obscură” în care
procesele vieții lor istorice se imprimă exact ca obiectele pe retină. (1) Noi, suntem
asemenea unui burete care absoarbe tot ceea ce este jurul nostru, și dintotdeauna două
domenii au fost cele mai ușor asimilabile: religia și politica. De ce? Acestea vin la
pachet, sau mai bine spus sunt definite printr-o poveste foarte bine ambalată, care
atrage și astfel devin un obiect al puterii. În Germania, s-a reușit acest lucru la

5
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

începutul secolului trecut iar scriitura lui Kafka s-a conformat și ea. Identitatea, pe
care o propune este un algoritm social, rigid, care pune în centru doar omul ideal,
arianul. Chiar dacă, această inoculare bolnavă s-a accentuat după Kafka, acesta a
anticipat ,punând cap la cap frânturi din propria experiență. Faptul că este evreu, l-a
făcut pe acesta să se inchidă și mai mult. Relația pe care a avut-o cu tatăl său este
determinate și de regimul politico-social de perspectivă.
Ideea de a avea o afacere la începutul secolului al XX- lea, constituia o provocare,
dacă nu o imposibilitate. Tatăl său, reușește să treacă acest prag și începe să se
mușamalizeze în peisajul burgheziei germane, care îi lua astfel toată empatia,
afecțiunea și dragostea pentru familia sa. Aici, i-a luat locul datoria, spiritual civic,
determinarea și încrâncenarea pentru a reuși să supraviețuiască. În Metamorfoza, este
schițată veridic această imagine patriarhală , care îl marchează pe Gregor, și apoi în
diacronie pe tânărul Franz. Ideea de marginalizare ,daca nu chiar de anulare a eului
propriu, îl creează pe Gregor Samsa, pe K. și caută un răspuns pentru a da sens acestei
dezintregări a firii umane. Din finalurile ,acestor două lucrări, ne dăm seamă că
autorul a renunțat la căutarea unei amortizări și a preferat să folosească abandonul în
brațele complacerii și al absurdului. Moartea tacită a gândacului relevă efemeritatea cu
care ne naștem și constituie un nucleu a ceea ce Kafka încearcă să denumească
echilibru între eu și supraeu.
Sructuralismul, se îmbină cu pshihanaliza pentru a crea un contur al contextului
literar în care ne situăm prin abordarea spațiului teuton. Dacă avem în vedere
momentul lingvistic la care se orientează Kafka, descoperim un arbitrar al semnului
lingvistic, o relație de opoziție între semnificat și semnificant. Kafka redă printr-un
vocabular restrâns o sumă de metafore, care îi relevă o anume estetică a scrisului .
Substanța textului kafkian este de o rară autonomie prin asumarea stilului atât de
vulnerabil și axat pe eu.
Prin aceasta, se identifică Kafka: prin exteriorizarea sentimentelor, într-un spațiu
crepuscul, dominat de intrigi și antonimii, prin legarea absurdului cu realitatea și prin
definirea eului printr-o analiză divergentă, care lasă fiecăruia dintre noi posibilitatea
de a ne întreba Cine suntem?

6
Maria Iosub
Facultatea de Litere, anul I
Specializarea Germană-Engleză

BIBLIOGRAFIE

Franz Kafka, Metamorfoza și alte povestiri, traducere de Mihai Isbășescu,

Editura Polirom, 2012, București
Franz Kafka, Procesul, Editura Rao, 2013, București
Adrian Neculau ,Andre Sirota, Indivizi în societăți sechestrate, Editura
Universității Alexandru Cuza din Iași, 2010, Iași, p49-50