,.

ISBN 973-96026-5-7 Il'i!MJ

Coperta : MIRCEA DU MIT R ' S
GEO DUMITRESCU

LIBERTATEA
DE
A TRAG.E CU
PUŞCA.
ŞI
CELELALTE
VERSURI
Seria
EDITII DE AUTOR

Redactor: MATEI ALBASTRU

Tehnoredactor : DIONISIE BODEA

~un de tipar: 16.11.1993. Apdrut 1994

Coz.; de tipar: 20.

Tiparul executat sub comanda ~r .. 701

II a
I 1 P
. ."
Filaret" str. Fabrica de cntbrituri
nr. 9~11, Bucureşti
Romârl,ia

ISBN 973-96026-5':7
Editura VIITORUL ROMAN!ESC, 1994
..,:.
\
Portret

Acum pictez un tablou mare -

vreau să-mi fac un autoportret.
Aici o să desenez inima - o gămălie de chibrit,
aici, creierul - un aparat sacru şi concret.

Undeva vor fi neapărat nasul, gura,

n-are nici un sens să omit ochii - două semne de întrebare,
atei în colţ ·0 să-mi pieotez gîndurile -
o claie informă de rufe murdare.

Pieptul - o oglindă cu poleiul zgîriat,

va lăsa să se vadă interiorul
(ou totul neinteresant, în definitiv),
sus, sprînoenele îşi vor schiţa zborul.

Două aripi vor fi probabil şi urechile,

fruntea cutetă - o scară către infinit,
buzele, arc perfect, vor reprezenta pentru eternitate
obsesia roşie a sărutului-mit .

. Un ochi atent va mai putea zări, în fine,

cicatrice a unei găuri în frunte,
sau, în maldărul reouzitelor inutile,
ceva ce ar putea să semene a ideal sau a munte ...

7
Aventu7'ă în cer

Omul care păzea luneta părea să fie filozof,

părea să ştie multe din tainele cerului -
i-arn dat doi lei să mă lase să privesc luna
şi să pătrund în ţările misterului.

N-aş fi putut să-mi închipui vreodată'

că ce-am văzut există în realitate !...
Am surprins stelele în somnul lor ciudat,
dormind burghez, desumflate.

Unii credeau că stelele sînt nişte globuri frumoase şi colorate

înfipte în pari în grădina lui Dumnezeu,
aşa povesteau toţi poeţii
şi de fapt aşa credeam şi eu,

Ştiţi, nu-i adevărat nici că stelele au colţuri ...,-

le-am văzut eu cu ochii - pe onoarea mea!
Erau rotunde, buhăite şi murdare
şi nici una din ele nu se mişca.

13
Luna, obeză şi colerică, se dezbrăca pentru noapte. Era o lume de pa nopti cum ,
Părea că se ţine aC0'lQun dialog cu calmă disperare ; totul era claT şi stranu; ea în fundurHe de mare _
îmi venea să strig ca de la galerie : n-,aş fi crezut că există în realitate .
- lVlai tare, pentru Dumnezeu, mai tarel ... ceea ce priveam acum cu stupoare,

Norii fluturau pelerinele lor cenuşii, zdrenţuite, 0:nul care păzea luneta părea să. fie filozof
cu ridicole elanuri medievale, - p.a;yeacă învăţas€ multe de la fiantastka lui' teavă de t
nu se vedea. nici un alcov unde bătrîna libidinoasă de a ~ . un.
ceea nu S-a aratat surprins deloc
şi-ar fi putut ascunde nocturnele hemoragii banale. cînd eu am f'llgit rîzînd ca' un nebun.

Curînd apoi a trebuit să-mi acopăr ochii:

un nor masiv' s-a depus masculin peste flasca grămadă de sex -
dedesubt, luna se mai vedea-doar-ofelie .
pentru ochii murrtorului perplex.

Pe unde se tîrîse soarele cu o mie de ani înainte,

rămăsese o pîrtie albă, vagă şi prăfnasă,
pe care, cu convingere şi importanţă,
Excelentele Cerului se duceau spre casa.

Intr-un alt colţ, departe de bordelul selenar,

Satan şi Cel-de-sus mestecau argumente într-o teatrală
divergenţă.,
iar Satum-Logodnicul, şezind pe oiştea Carului Mare,
îşi medioamenta organele, cu indecenţă.

14
Libertatea de a trage cu puŞca

In groapa neagră, poate chiar într-un clmitir,

oamenii, prietenu mei înarmaţi, îşi ascultau propriile şoapte ~
toţi erau murdari, slabi, şi patetici ca în Shakespeare,
işi numărau gl:oanţele şi zilele şi nădăjduiau un atac peste-
noapte.

Atunci, a ieşit luna, fără cască, de undeva din bezna ghimpată;

dar oamendi n-au căzut cu feţele 1a pămînt,
ci .au aprins ţigările, discutînd despre libertatea de a trage cu
puşca •.
rezemati comod în groapa neagră sau poate chiar pe
cîte-o piatră de mormînt..

Sînt sigur că unul din ei 'eram eu -

de altfel, astăzi mi-am găsit în sertar, printre
manuscrisele fel de fel.
pistolul meu ghintuit, cu douăzeci şi patru de focuri,
cu care' am participat la asediul Trebizondei, dacă nu mă-nşel.,

. Doamne, ce de isprăvi am mai făcut şi-atunci !...

Ca un erou din Sadoveanu, eram viteaz şi crud:
ţin minte să fi ucis trei sute saizeci de duşmani într-un singur
asalt -,
ahi ră~netele mele de mînie şi triumf şi-acuma mi le mai aud!. ",.

111
 La Waterloo eram cu betul Bonaparte cabotinul;« La moartea unui fabricant de 'iluzii
.rostanddzînd pe pragul umn veac;
viteaz şi irnrti] şi graseiat la culme,
Iuptam şi-atuncea - oe era să d:1acT.:

*
Degetele stringeau ,o ţigla,răfurnată de muet,
În, groapa neagră, ca nişte pietre, cădeau uâtirnele ouvimte.
Prietenli mei înarmaţi şi patetici mă ascultau U'l,uiţi,
rezernaţi comod de pietrele de la mormmte.
Prietenul meu proorocul mi-a spus discret într-o zi
că veacul nostru, bătrîn şi putred înainte de timp,
Paralel ou noi, dedesubt, oarneni îşi dormeau veşrucia _ va muri lamenta,bi! in curind, pe nesimtite,
şi ei discutau despre liJbertatea de a' trage cu puşca, după ca o simplă trecere 'de 'anotimp,
fiecare măcel!".
Dar, pe pistolul meu cu douăzeci şi patru de gloanţe!, luna mi
se pare aceeaşi Hei, hotoman băItJrîn,veaoule murâbund,
Cu care am partid pat la asediul Trebizondei, dacă nu mă-nşel !". ai isprăvit prin a pieri de păcatele tale -
din cavourile tăcute şi negre de sîrmă ghimpată
nu te vor scoate o mie de mii de rnaoanale.

Fanfaron, perfid, te Iăudal cu lumină şi generozibate -

cineva spunea că eşti cel mai modern.şi oel mai deştept;
ce-am să rîd cind oi vedea mîinile tai1e murdare de bani
, şi de sînge
definitiv încrucişate pe piept,

Nu, nu, să nu crezi că te mai iubesc, veac nemilos,

Veac stupid al tuturor elanurflor geave şi puerhle -
cu toate că tu m-ai învăţat să silabisesc cuvintele sonore
şi agreabile
pe care-mi place să Leronţăi zilrric oa pe nişte pastile.

J 12 8 - c. 701 113
Deaâtfel, prietenul meu proorocul mi-a spus acum
că .tu eşti anacronic şi pe bună dreptate desuet -
se zice că ai inventat 'tot felul de iluzii prea colorata şi
prea fragile
şi toată lumea are impresia că ai fost şi niţel cochet.

0, veac melancolic şi cabotin,

vei duce în groapa ta. o mie de minţi enorme,
o mie de cărţi înţelepte', o mie de mîini misterioase şi veştede
o mie de blesteme, decaloguri, drapele şi ale vanitoase forme",

La dracu, să nu fim patetici ! - prietenud meu proorocul

are dreptate -
in sîrma ghimpaJtă timpul doarme şi moarteae stăpînă -
deces banal : un cadavru a încetet din viată de pllotiseală
cu o hîrtie de o sută de dolari în mînă.i.

ill4