Ion' Caraion

Cîrtit.a
.
.
SI
aproapele
(POEME)

1 970

EDITURA EMINESCU
 -t- IARNA DIN CUB

A paragină şi crimă
vîntu-n eubul meu de piatră
stau şi-ascult ... ascult cum latră
peste seara anonimă.

Pe la roua de cobalt
apa morţilor păstrună
sună-n van; de-altminteri sună
.z- a tărîmul celălalt.

19
 ",

COMEDIE MACABRĂ IMAGINE CU ABSENŢE

\r Din frumuseţea noastră rămîne moartea şi nostalgia. Umblam cu capul tîrîş la picioare
Singuri în speranţă, singuri în deznădejde şi capul îmi zornăia printre pietre
singuri În iubire, singuri în ură şi curgea sînge
1.. singuri în singurătate. şi mă uitam lael.
Să ai mai multă inimă decît Îi trebuie lumii ...
Ti-am dat o poezie care suride ca Asia.
Aştept cea mai mare dragoste, Amestecul acela de vite şi plante
s-o ucid şi să mor. era oameni care n-au fost.
Nu toţi munţii sînt cu Soare. Poate că al mer au fost cu
soare ...

40 41
 LA MAREA PUTREDA

Vă vom chinui, vă vom ucide şi vom rîde

pe urmă vom fi ucişi şi se va rîde
sîntem destul de bătrîni şi de vicleni
să nu ne pese
I totul e 'adevăr, chiar şi minciuna
/ totul e minciună, chiar şi adevărul -
întunericul se face singur.

-4:5
 \

Din tigvele noastre, ajunse fintini,

o licoare ciudată
sorb viermii bătrîni.
AŞTEPTASERĂM ZIUA A OPTA ... Forfotă oasele din testamentele-amîndouă.
Singurătatea îşi face cuib şi se ouă
'Între ţîţînile porţii.
Lasă să Împărăţească morţii,
să vină Întunericul şi timpul scapet ...
Cînte ... Cîntă, inimă de pesmet!

Popoarele secetei cu nările-n vînt

ne-au luat dumnezeii şi-au plecat cu ei În pămînt.

Noapte cu bube. Stătută oa o baltă.

Mă-ntorc de pe lumea cealaltă.
Dracul mină caii. Surugiul doarme.
Luna atîrnă de pe cer ca o tenie.
Orb şi fără părinţi, mută vedenie,
Între cranii şi arme.
Vin de pe vremea cînd singele picura din panoplie.
Cine ştie, gîndule, cine ştie ...
-----Apocalipsul a fost şi s-a dus.
E ca-n lepădarea de Petru a lui Iisus.
Spunîndu-i că-I va părăsi
(Petru era om : cu temeri, cu vise)
Christ se părăsise
el mai Întîi.
Şi
iubeam odinioară o fată ...

137
 I
POMI
Cu zările şi epitalarnii
de-a valma, pe umeri, sub leaturi -
vîslaşi năzărind spre cscaturi,
ne-neacă pustiurile anii.

Destrăbălatele vînturi Înlcailecă şesul,

Timpu-i de piatră şi iarbă.
Această inimă niciodată n-o să mai fiarbă:
i-arn ascultat întelepciunile şi-i cunosc întelesul.;

Oboseala m-a-ncolăcit ca o reptilă.

Aerul se tîrîie şi arde.
Curpenii tinereţii, în hoarde,

~ Co-c. /)'
îmi Iicăre prin oase. Mi-i rău şi mi-i silă.

$J
o
•
t
t
,
~
.ţ". ~
'-~'I'J2.y
c<.
-
S·
v·

v A·

e-atita-nsmgurare
1
v
-z.. inguratatea ImI urca a grt.
DA. id
v
Am vazut lumea şi-am vazut ideile.
A

ŞI e atrea unt,
A
••

îşi prăfuiau bolţile curcubeiele.

Aplecat peste mine ca un pom

deasupra gîngăniilor care-i mîngîie haina,
fiecare spînzurătoare-şi visează un om
şi fiecare jivină, taina.

138 139