„Glosa în metru Eminescian” de Dm.

Matcovschi

1.Zi de azi și zi de mâine. 6.Viața-i viață și în viață

O credință și o soartă. are dreptul fieștecare
Cresc țăâne din țărâne. la o Mare Dimineață,
Cade stea din ceruri, moartă. la un mic apus de soare.
Dor cu dor se împereche Cu iubire ce-ncolțește
într-un picure de rouă. lângă patima străveche,
Niciodată lumea-i veche, dor cu dor se întâlnește,
niciodată lumea-i nouă. dor cu dor se împereche.

2. Omul vine precum pomul 7.Cine știe, dacă știe,

să-nflorească, să rodească. ce înseamnă fericire?
Lângă om trăiește-și omul Fericirea-i veșnicie?
viața sa cea pămîntească. Fericirea-i nemurire?
Cere sufletul credință Nour tună cu furtună,
și pe urmă cere pâine. cu furtună nour plouă
Nu se trec ân pocăință Ea încape totdeauna
zi de azi si zi de mâine. într-un picure de rouă.

3. Fără margini universul. 8.Râde unul ca nici unul,

Ca un fir de mac pământul. plânge altul ca nici altul.
Și se luptă prea mult versul Cineva, trăgând cu tunul,
cu cuvântul și cu gândul. face pulbere înaltul.
Este-o forță ca o torță Se-nfiripă tânîr cântec
ce ne poartă catre-o poartă. și te gâdilă-n ureche.
Peste toate este-o forță, Coborâtă din descântec,
o credință și o soartă. niciodata lumea-i veche.

4. Solitar hotar de creste 9.Curge vreme cu poeme

ne adună împreună. râu de munte peste punte.
Ce-i poveste nu-i poveste. Infinită curge vreme
E istorie comună. ăi ân vreme se ascunde.
Revărsat din zodii astru Ce-am fost noi? Tăcere gravă?
ideal superb rămâne. Secol desfăcut ân două?
Crește-albastru din albastru. Cu trecutul ei de slavă,
Cresc țărâne din țărâne. niciodată lumea-i nouă.

5.Drumul nu-i ușor, se-ntâmplă. 10.Niciodată lumea-i nouă,

Dar a fost ușor vreodată? niciodată lumea-i veche.
Doare frunte, doare tâmplă, Într-un picure de rouă
doare inimă bărbată. dor cu dor se împereche.
Prefăcută-n neagra zgură, Cade stea din ceruri, moartă,
mai pustie, mai deșartă, Cresc țărâne din țărâne.
uneori cu-nvățătură O credință și o soartă:
cade stea din ceruri, moartă. zi de azi si zi de mâine.