SINODUL DE LA HIERIA ȘI CONSTANTIN AL V-LEA

CRIZA ICONOCLASTICĂ DECLANȘATĂ

DE CĂTRE ÎMPĂRATUL LEON AL III-LEA
CRIZA A CUNOSCUT
(717-741) A TULBURAT VIAȚA APOGEUL SUB STĂPÂNIREA
BISERICII MAI BINE DE O JUMĂTATE ÎMPĂRATULUI CONSTANTIN
DE SECOL
AL V-LEA (741-775)

La 18 IULIE 741 MURIND împăratul Leon al III-lea , a urcat pe tronul

bizantin fiul său CONSTANTIN AL V-LEA, ÎNCORONAT CORIGENT ÎNCĂ
DIN ANUL 720
Iconoclasmul din timpul lui s-a manifestat foarte violent, împăratul a fost educat în spirit
iconoclast, acesta, deși nu a demonstrat excelente calități fizice și psihice, a avut
numeroase victorii asupra arabilor și a bulgarilor, dar după un an de domnie a fost înlăturat
de la putere de către cumnatul său ARTABASDOS, si a fost nevoit să lupte pentru
redobândirea tronului. Răzbunarea a fost cruntă, chiar și patriarhul ATANASIE AL
CONSTANTINOPOLULUI (730-754), A FOST BATOJOCORIT ȘI BICIUIT în Hipodrom în timp ce
călărea un măgar.
ICONOCLASMUL, inițiat de către împăratul Leon al III-lea , a fost continuat cu mai mult zel
de către fiul său Constantin al V-lea, Theophanes spune : “ Acest câine sângeros , vătămător
și nebun, abuzând de putere ca un titan, s-a lepădat mai întâi de D-zeu și mântuitorul
nostru Iisus Hristos, de Maica lui Preacurată și Preasfântă și de toți sfinții”. Cu toate acestea
criza iconoclastă, nu atinsese încă apogeul,
Constantin a înteles că succesul lui Artabasdos, s-a datorat preponderent din cauza
atitudinii lui iconodule, reușind să redea cultul icoanelor recunoașterea imperială.
Theophanes susține că Artabasdos a reușit să așeze din nou sfiintele icoane în tot orașul.
Constantin al V-lea susținea că Iisus Hristos a fost un simplu om, născut la fel, cum l-a
născut si pe el mama sa. Poporul auzind aceste vorbe, a cerut proscrierea lui Constantin.
Atunci împăratul a înțeles că trebuia să pregătească noua ofensivă contra icoanelor cu
multă diplomație și răbdare. Era conștient că iconoclasmul trebuia să obțină aprobarea
bisericii, deși Constantin al V-lea nu era fidel Ortodoxiei datorită unei greșite interpretări a
hristologiei calcedoniene și totodată contaminat cu microbul iconoclasmului a deviat în
erezie. Împăratul a scris diverse tratate care aveau un caracter preponderent propagandist,
în aceste scrieri susținea diverse concepte precum:

1
 faptul că icoana adevărată trebuie să fie de aceeași ființă cu cea reprezentată (cum
ar fi ca Hristos care este o persoană din două firi unite într-una neamestecată să fie
zugravit în icoană?) ;
 Împăratul se pronunța scrierii numelui pe icoană, (afirmând că numele Hristos
denumește nu numai omul ci și pe D-zeu)
 Numai sfânta Euharistie poate fi privită ca icoană veritabilă a lui Hristos.

SINODUL DE LA HIERIA 754

A AVUT ROLUL UNEI INSTANȚE CARE A LEGIFERAT EREZIILE ICONOCLASMULUI SI LA PRIGONIRILE
EXERCITATE ASUPRA ICONODULILOR DE CĂTRE ÎMPĂRAT ȘI SUSȚINĂTORII LUI. Acest sinod si-a arogat
titlul de sinod ecumenic, deși nu a respectat condițiile esențiale pentru a fi considerat Ecumenic, s-a
deschis la data de 10 februarie 754 , în palatul imperial de la HIERIA, în partea asiatică a Bosforului, sub
președinția episcopului Teodosie al Efesului, întrunind 338 ierarhi, majoritatea cu convingeri
iconoclaste. Sinodul a fost numit Sinodul Acefal, deoarece a fost convocat de către împărat fară acordul
și participarea pentarhiei (fară acordul întâi stătătorilor Bisericilor din Roma. Alexandria. Antiohia și
Ierusalim), din această cauză aceste Biserici au anatematizat acea adunare episcopală și pe cei care
urmează hotărârile ei.

Sinodali de la Hieria au:

1. Acreditat învățătura despre Sfânta Euharistie ca singura icoană
adevărata a lui Hristos
2. Susținut că cinstirea icoanelor contrazice dogma hristologică
(iconodulii sunt acuzați că prin pictarea icoanelor neagă dogma
întrupării lui Hristos și contrazic hotărârile celor 6 sinoade)
3. Acuzat iconoduli atăt de nestorianism cât și de monofizitism (două
erezii care de fapt se exclud reciproc)
4. Respins despărțirea firilor mărturisind unirea lor în mod nedespărțit.
5. Afirmă că cel care zugrăvește icoana lui Hristos amestecă
Dumnezeirea cu omenirea care s-au unit într-un singur ipostas, căci
numele Hristos înseamnă Dumnezeu și om (conceptul mofizitismului).
6. Afirmat că icoanelor nu li se poate da un nume , și nici nu pot fi
sfințite de către preot ci ele rămân „materie ordinară lipsită de
cinstire”.

2
CONLCUZII

3
4
5