Hermes

De la Wikipedia, enciclopedia liberă

Jump to navigationJump to search

Hermes
Zeul comerțului, zborului, hoților, călătorilor, sportului,
atleților

Hermes Ingenui (expus în Muzeele Vaticane), o

copie Romană din secolul 2 î.Hr., după un original din
secolul 5 î.Hr.. Hermes poartă un kerykeion, o kithara și
un petasus (pălăria sa rotundă)

Civiliza
religia în Grecia Antică[*]  
ția

Rol Mesagerul zeilor și însoțitor al sufletelor morților

Simbol Talaria (încălțămintea
uri înaripată), caduceul, testudinidaele, lira, cocoșul, 
Petasosul (pălăria cu aripi)

Urmași Pan, Hermafroditus, Abderos, Autolycus,

Eudoros, Angelia, Myrtilus

Tată Zeus

Mamă Maia

Modifică date / text 

Pentru alte sensuri, vedeți Hermes (dezambiguizare).

 Hermes (greaca veche: Ἑρμῆς ) este zeul comerțului, zborului și al hoților în mitologia greacă,
mesagerul zeilor. Hermes era și călăuza umbrelor celor morți către lumea subpământeană.
Având atribute variabile, cu o etimologie onomastică incertă și cel mai vechi centru cultural, de zeu
al fertilității, în Arcadia, sau solul zeilor.

Cuprins

 1Etimologia numelui

 2Caracterizare

o 2.1Epitete

o 2.2Atribute

o 2.3Prezentare

 3Mituri

o 3.1Progeniturile lui Hermes

o 3.2Pan

o 3.3Hermaphroditus

o 3.4Priapus

o 3.5Tyhe

o 3.6Autolykos

 4Cultul lui Hermes

o 4.1Răspândire geografică

 5În cultură

 6Note

 7Bibliografie

 8Vezi și

 9Legături externe

Etimologia numelui[modificare | modificare sursă]

„Hermes pare să se refere într-un fel la rostire, căci a fi interpret (hermeneús) și vestitor și
hoțoman și amăgitor în vorbe și încă iscusit în negustorie, ei bine, toate aceste îndeletniciri țin de
virtutea cuvîntului. Or, așa cum am spus-o mai sus, a vorbi ( eírein) înseamnă a te folosi de
cuvînt, iar acel emésato, adesea întrebuințat de Homer, înseamnă a iscodi în tot felul. Din
aceste două elemente, deci, a vorbi și a face iscodit cuvîntul (căci légein e tot una
cu eirein) ni-l înfățișează — ca să spunem așa — legiuitorul pe acest zeu: «Voi, oamenii, celui
care a făcut vorbirea iscoditoare (tò eírein emésato), pe drept i-ați spune Eirémes. Noi însă,
închipuindu-ne că-i înfrumusețăm numele îi spunem Hermes.»”
—Socrate, în Cratil de Platon[1]
Caracterizare[modificare | modificare sursă]
Epitete[modificare | modificare sursă]
Atribute[modificare | modificare sursă]
Prezentare[modificare | modificare sursă]
De fapt sunt în tradiția greacă doi zei Hermes, suprapuși dar necontopiți total, considerați de
obicei ca două ipostaze ale aceluiași zeu și uneori chiar ca divinități deosebite:

 Hermes arcadianul, socotit fiu al lui Zeus și al pleiadei Maia, era un zeu de rang secundar și
mesager al zeilor din Olimp, totuși investit cu numeroase atribute care îi compun o structură
eclestică, aproape paradoxală. Divinitate sincretică, rezultată din fuziunea mai multor zeități arhaice
locale, Hermes Arcadianul (numit uneori și Hermes Psyhopompos - Călăuza sufletelor spre Hades)
devine cu vremea zeu pastoral, ocrotind turmele și cirezile; apoi, venerat în cetăți, este zeul
negustorilor greci, dar totodată și oratorul arhetipal (socotit de tradiție descoperitorul elocvenței), un
zeu călător, atlet, patron al jocurilor și exercițiilor gimnastice, protector al memoriei didactice și al
școlilor, paznicul sacru al drumurilor și porților de acces, inventatorul țiterei sau al lirei (pe care,
potrivit imnului homeric Către Hermes, I - a confecționat-o dintr-o carapace de broască țestoasă,
înfigând în ea 7 tulpini retezate de trestie pentru susținerea coardelor din mațe de oaie și
înfășurând cutia de rezonanță în piele de bou, brațele lirei fiind lucrate tot din trestie sau dintr-un
lemn curbat). Acest Hermes a ajuns patron chiar și al hoților, dar și simbol al forței profetice
(întrucât el dirija spre oameni visele premonitorii emanate de Zeus); dar era și simbolul
planetei Mercur (grec. Hermes). Paralel, există și cultul unui Hermes falic, care, deși secundar,
pare să divulge o origine culturală primitivă (ερμης - piatră falică); astfel, el reprezintă la un moment
dat idealul elen al efebului. Ca pereche erotică a Afroditei, simbolizează împreună cu ea cele două
principii, masculin și feminin, ale succesiunii generațiilor. În plus, ar fi fost și zeu al vântului, de
unde, după unii interpreți, ar deriva funcția sa principală, de mesager al Olimpului. Mitul său
biografic spune că Hermes s-a născut într-o peșteră din Arcadia (muntele Kylene) și îndată după
naștere a fugit din scutece în Tessalia, furând cirezile fratelui său Apollon. Nezărit decât de
ciobanul Battos și ascunzând vitele, s-a întors în grota natală unde, găsind o broască țestoasă, a
făcut din carapacea ei o liră. Apollon, deși venise furios să-și ia înapoi cirezile, s-a lăsat cucerit de
sunetele necunoscute ale noului instrument muzical și, în schimbul lirei, i-a lăsat lui Hermes toate
vitele, iar altă dată i-a dăruit și vestitul caduceu, care ajunge simbolul nedespărțit al lui Hermes,
completat cu alte două simboluri: pălăria cu boruri largi și sandalele înaripate de aur. Tot Apollon l-a
investit și cu funcția de crainic divin. Lukian din Samosata îi face un portret complex și ironic, în
autocaracterizare ("Sunt singurul dintre zei care nu apuc să dorm nici noaptea, căci sunt nevoit să
conduc sufletele în lăcașul lui Pluton" sau: "Ziua stau în palestre, servesc de crainic în adunări și
dau povețe oratorilor; mai trebuie să fac ordine și în treburile celor morți" - Dialogurile zeilor, XXIV).

 Hermes Trismegistus este un zeu sapiențial, în ipostaza sa de zeu triplu, recompus în miturile

grecești după modelul zeului egiptean Thot, dar adesea fiind numai numele onorific grec al
acestuia. Hermes Trismegistus este zeul cunoașterii secretelor divine, autorul unor cărți inițiatice
sacre, hermetice (preluate de la Thot), zeu cu atributul profeției, educator al preoților, legislator,
astronom și astrolog, ocrotitorul scrisului, al geografiei și cosmografiei și patronul medicinei,
deopotrivă inventatorul vorbirii articulate, al ritualului sacrificiilor, al scrierii, al palestrelor, al lirei cu 3
coarde și descoperitorul măslinului. Dintre autorii antici, Diodor din Sicilia îl identifică total cu zeul
egiptean Thot. De altfel, sărbătorile consacrate lui Hermes aveau o nuanță intelectuală.