W 3)

sf ir

S
i
* STUDII TEOLOGICE
■

' iREVISTA INSTITUTELOR

/ TEOLOGICE DIN
PATRIARHIA ROMÎNA CUPRINSUL

REDACŢIA, Ctitor de viaţă nouă.

La 15 ani de patriarhicească ar-
hipăstorire 259
Pr. Prof. I. RĂMUREANU, Sinoa-
dele de la Sirmium dintre anii
ţ 348 şi 358. Condamnarea lui Fotin
i» de Sirmium
Magistrand GABRIEL POPESCU,
i\ \ Studiu omiletic asupra cărţii :
i. > «Tîlcuirea Evangheliilor şi Caza-
niile duminicilor de peste an» . 317
t Magistrand MANEA M. CRISTIŞOR,
Ierarhia principalelor scaune
l episcopale în Biserica veche . . 328
Magistrand DUMITRU I. GĂINA,
8
'.V
Din activitatea canonică a patri­
arhului Folie 347
l'f Pr. D. FECIORU, Catalogul manus-
lri criselor din Biblioteca Patriarhiei
Romîne (XXI) 365
-i
& NOTE BIBLIOGRAFICE, de:
\ \ Em. V.; Aug. B. ; C. B. ; . . 384

\ v\ *■ ?
!
v
I SERIA II, ANUL XV
t 1
1 CDITURA INSTITUTULUI Nr. 5 — 6 MAI —IUNIE 1963
i 6IBLIC $1 DE MISIUNE
iN '
ORTODOXA
V
1 3
:
Y
i \
 ' :*'p=
•y
r=

Pr. prof. Ioan I. Rămureanu

SINOADELE DE LA SIRMIUM
DINTRE ANII 348 ŞI 358
CONDAMNAREA LUI FOTIN DE SIRMIUM

r
N

I. SIRMIUM, METROPOLA POLITICA ŞI BISERICEASCA A ILLYRIQULiUI

Sirniium, metropola civilă a Pannoniei Secunda sau Inferior, azi Mi-

i
troviţa, în Serbia, aşezată la vărsarea rîului Bacuntius în Sava, era una
din marile cetăţi romane sud-dunărene. Cetatea Sirmium era în acelaşi
timp capitala prefecturii Illyricului, iar în sec. al IV-lea deveni reşedinţă
imperială, mai ales pentru împăraţii jumătăţii răsăritene a imperiului
roman 1.
Oraşul Sirmium exista din timpul celţilor taurisci 2. El a fost ocupat
de romani în anul 35 a. Hr. şi a luat o mare dezvoltare în timpul războa­
ielor daco-romane din anii 101 şi 105—106 d. Hr., servind romanilor ca
bază de operaţiuni contra rezistenţei eroice a g.eto-dacilor şi a regelui
lor Decebal3.
împăraţii romani Aurelianus (270—275) şi Probus (277—282) erau
originari din Sirmium4.
|
! 1. Herodiani ab excessu divi Mărci, cd. K. Stavenhagen, liber VIII, 2, 9, Lipsiae et
Bcrolinî, p. 182; Ammianus Marcellinus, Res Gestae, ed. C. U. Clark, voi. I, liber XIX,
» II, 1, Bcrolinî, 1910, p. 175; voi. II, liber XXXI, 6, Berolini, 1915, p. 585.
i Pentru provinciile Illyricului, vezi: Nctitia dignitatum acccdunt Notitia urbis Con-
stantinopolitanae et Lateralii provinciariun, ed. Otto Seek, Berolini, 1876, p. 8—10, Michacl
l Lei Quien, Oriens Christiănus, t II, Paris, 1740, col. 2—4. Pentru Pannonia Superior
(Prima), vezi: M. Pavan, La provincia romana delta Pannonia Superior. (Alţi dclla Acca-
demia nazionale dei Linceî. Serie VIII, volume VI, îascicolo 5, Roma, 1955, p. 373—574.
2. T. G. >E. Powel, The Celis, London, 1959. Traducere germană de Glyn Daniel,
Koln, 1959; J. Filip, Celţii, in Europa Centrală, în limba cehă, Praga, 1956; A. Rivoallan,
Presence de celtes, Paris, sans dale.
3. Franz A. \V. Schell, Sirmium, în The Oxford Classical Dictionary. Edited by M.
Cary — J. D. Denniston — J. Wigt Duff, etc., Oxford, 1961, p. 842; Fluss, art. Sirmium,
în Pauiy’s — Wissowa, Encyclopădic der classischen Allerlumwissenschaft, zweite Reihe,
drilter Bând, Stuttgart, 1929, col. 351—363; N. Bulici, art. Sirmium, în Narodna enţiclo-
pedia srpskohrovatsko-slovenacika, t. IV, Beograd, 1929, sub voce Sirmium. Pentru cauzele
reale care au determinat pe romani şi împăratul Traian (96—117) să cucerească Dacia
lui Decebal, vezi Jerome Carcopino, Les etapes de Timperialisme romain, Paris, 1961,
chap. III, p. 106—117 : Un retour ă Timperialisme de conquete: Tor des daces.
■

4. Historia Augusta, III, 1, Aurelianus, ed. H. Petcr, Scriptores Ilistoriae Augustae,

t. II, Lipsiae, 1884, p. 150: Probus, XXI, 2, ibidem, p. 217. Pentru Probus vezi şi în
! Corpus Inscriptionum Latinarum, t. 1, ed. 11-a, Berolinî, 1893, p. 270; A. Lippold—E.
Kirsten, art. Donauprovinzen, în Reallexikon fur Antihe und Christentum, Bând IV, Stutt­
gart, 1959, col. 153.

■---------------------------------------------------------------------- WWV\

- SC
■1

2 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 267

începînd din timpul tetrarhiei împăratului Diocletianus (294—305),

cetatea Sirmium deveni reşedinţă imperială — sedes imperii 6. Ginerele
lui Diocletianus, C. Galerius Valerius Maximianus, era de origine daco­
română, după mama sa Romula, o transdanubiană, născută probabil
în cetatea Romula din Dacia Malvensis, azi Reşca, în Oltenia, pe care
carpii şi dacii, ostili stăpînirii romane, o siliră să se refugieze pe teritoriul
roman din Sudul Dunării o, Un oraş din Dacia Ripensis, primi în cinstea ■
ei denumirea de Romulianum, situat la gura Timocului, lîngă Bonoma
(Vidin). Galerius şi-a stabilit de la 21 mai 292 cartierul său general la
Sirmium şi conducea de aci Praefectura Illyrici 7. în 293, Diocletianus
veni la Sirmium, unde, un an mai tîrziu, în 294, sărbători cei zece ani
de domnie ai săi — decennalia s.
După împăraţii Diocletianus şi Galerius, locuiră la Sirmium mai
mulţi împăraţi romani.
Constantin cel Mare (306—337), după ce s-a înţeles în 314 cu cum­
natul său Licinius, căsătorit cu sora sa Constantia, ca acesta să conducă
partea orientală a imperiului roman, păstrînd în Europa numai Thracia
şi Scythia Minor, a locuit timp de opt ani în Illyric, pentru a întări şi
apăra frontiera Dunării faţă de năvălirile continue ale popoarelor trans-
danubiene, în fruntea cărora se aflau carpii şi goţii. în acest timp, Con­
stantin a avut reşedinţa, cînd la Sirmium, cînd la Sardica, metropola
provinciei Dacia Mediterranea, azi Sofia, capitala Republicii Populare
Bulgaria, cînd la Naissus, azi Niş, în Serbia, cînd la Tesalonic. în mai-
iunie 320, Constantin se afla din nou la Sirmium. După întoarcerea sa
de la Roma, în 326, Constantin cel Mare petrecu iarna anului 326—327 la
Sirmium, ţinînd sub observaţie mişcările sarmaţilor din Pannonia. La
25 iulie 326, sărbători la Sirmium cei douăzeci de ani de domnie ai săi
— vicennalia. La începutul anului 329, Constantin se afla din nou la
Sirmium 9.
Devenind reşedinţă imperială de la sfîrşitul secolului al ni-lea, cu
mult înaintea Constantinopolului, -inaugurat oficial la 11 mai 330 ca­
pitală a imperiului roman, Sirmium a jucat un rol important la răspîn-
direa şi dezvoltarea creştinismului în provinciile romane sud-dunărene,

5. William Scslon, ari. Diocletianus, în Reallexikon fur Antike und Christentum, Bând.
) III, Slutlgart, 1957, col. 1030—<1052. Idem, Dioclelien et ta tetrarchie. 1. Guerres et refor­
me s (284—300), Paris, 1946, p. 93—100, 131 ; W. Ensslin, art. Valerius Dioclciianus, în Pauly-
Wissowa, Real-lincyclopădie der classischen Altertumwissenschaft, zweite Reihe, vier-
zehnlcr Haibhand VII A, 2, Slutlgart, 1948, col. 2419—2496, îndeosebi col. 2438—2448.
6. Laclanlius, Dc mortibus persecutorum, cap. IX, XI, XXIII, ed. S. Brand! et G.
Laubmann, în Corpus Scriptorum Ecclesiasiicorum Latinor'um, t. XXVII, Vindobonae, 1893,
p. 183, 185, 199. H. Gregoire, Notes Epigraphiques, în Byzantion, t. VIII (1933), p. 55.
7. Jacqucs Zciller, Sur Tancien eveche de Sirmium, în Orientalia Christiana Periodica,
t XIII, (1947), nr. 3—4, p. 670. W. Ensslin, Maximianus Galerius, în Paulys- Wissowa, Real-
encyclopădie der classischen Altertumwissenschaft, Bd. XIV, Slutlgart, 1930, col. 2516—
2528, îndeosebi col. 2520; W. Seslon, Dioclelien et.la tetrarchie, Paris, 1946, p. 244.
8. W. Seston, op. cit., p. 131.
9. Hermann Vetters, Dacia Ripensis, Wien, 1950, p. 21 ; Andre Piganiol, Histoire
romaine. Tome IV, 2-c pârtie, din Histoire Gânerale de G. Glotz: L’Empire chretien (325—
395), Paris, 1947, p. 21, nola 10, p. 22 şi 45. E. Slein, Histoire du Bas-Empire, T. I.: De
 •" V P-,

268 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU $

împreună cu Tesalonicul şi Salona sau Salonae, azi Split, metropola Dal­
maţiei, port important la Marea Adriatică.
După Tesalonic, înaintea Sardicei, a Remesianei şi a arhiepiscopiei
Justiniana Prima, Sirmium a fost unul din scaunele principale ale Illyri- , i
cului occidental, care cuprindea provinciile : Noricum Ripense şi Noricum
Mediterraneum (Interior), Pannonia Superior sau Prima, Pannonia In-
ferior sau Secunda, Valeria, Savia şi Dailmatia. Din punct de vedere bi­
sericesc, Illyricul occidental şi metropola sa Sirmium se afla sub juris­
dicţia episcopului Romei.

II. EPISCOPII CARE AU PĂSTORIT BISERICA DE SIRMIUM

SUB CONSTANTIN CEL MARE ŞI FIII SAI

începuturile Bisericii de Sirmium nu se cunosc. Această importantă

Biserică sud-dunăreană apare dintr-odată în istoria creştinismului prin
moartea, martirică. a episcopului ei, Sfîntîd_Irineu de Sirbnium, întîmplată
la 6_aprilie 304, sub împăratul Diocletianus şi Cezarul său Galerius
Dacă la începutul sec. al IV-lea apare la Sirmium un episcop, e sigur
că Biserica de Sirmium exista cu mult mai înainte. Faptul care a ridicat
în ochii contemporanilor prestigiul acestei metropole creştine a fost tra­
diţia ce lega începutul creştinismului în cetatea Sirmium de timpurile
apostolice. Se ştie din cartea Faptelor Apostolilor şi din scrisoarea Sfîn-
tului Apostol Pavel către Romani, că Apostolul neamurilor a călătorit
prin Macedonia şi a ajuns pînă la hotarele Illyriei, fără să fi atins însă
cetatea Sirmium. S-a crezut, după tradiţie, că Bişniţa, de Şiimium a fost
întemeiată de Epaenetos şi Andronic, despre care face menţiune Sfîntul )
:
Pavel m Epistola, către Romani, XVI, 5, 7 11.

l'etai byzantin (284—470). Edilion franşaise par Jean-Remy Palanqtie, Paris, 1959, p. 128—
129; M. Gary, /I hisiory of Rome down to ifie reigne of Constantine, second edition, Lon-
don, 1960, p. 732—734.
10. Passio Sandi lraenei (t 6 aprilie 304), la Rudolf Knopf-Gustav Kriiger, Ausge-
wăhlte Mdrtyrerakten (Sammlung ausgewăhlten Kirchen und dogmengeschichtlicher Quel-
lenschriften), Tubingen,1929, p. 103—106, text latin; Bibliotheca hagiografica graeca. /
Troisieme edition mise â jour et considerablement augumentee par Franşois Halkin, t. IU
Bruxelles, 1957, p. 41 ; Propylaeum ad Acta Sanctorum Nouembris. Synaxarium Ecclesiae
Constantinopolitanae, opera et studio Hippolyti Delehaije, August 23, Bruxellis, 1902, 917,
text grec prescurtat. Vezi şi p. 640, 914—915, rînd 59, aug. 22; Acta Sanctorum, t IX,
Marţii lomus III, Parisiis et Romac, 1865, p. 554—555; Hieronymus, Mariyrologium Hie-
n
ronymianum, ed. J. B. de Rossi — L. Duchesne, în Acta Sanctorum Nouembris, t. II, pars-
prior, Bruxellis, 1894, p. 40, pune Martiriul Si. Irineu de Sirmiuni la 6 aprilie ; Breviarium
Syriacum, ibfdem, p. LV; Sf. Irineu e amintit şi în actele Sf. Polion, ibîdem, t. II, pars i
posterior, Bruxellis, 1931, p. 177. Jacques Zeiller, Sur Vancien tvâche de Sirmium, în
i Orientalia Christiana Periodica (Miscellanea Guillaume de Jerphanion), t. XIII (Roma
1947), nr. 3—4, p. 669—674.
11. St. Salagius, De stătu ecclesiae Pptinonicae, Quinque-Ecclesiis, 1777, p. 8—32 r
1 D. Farlati—J. Coleti, Illyricum sacrum, t. I, Venetiis, 1741, p. 240 şi 261 : t. VII, Venetiis,
1819, p. 454 et sq.; J. Zeiller, Les origines chretiennes dans Ies provinces danubiennes de
Pempire romain, Paris, 1918, p. 31—32; Pr. Prof. I. Rămureanu, Creştinarea sirbilor sub
împăratul Vasile I Macedoneanul, în Studii Teologice, An. XII, Bucureşti, 1960, nr. 1—2,
ian.—iebr., p. 20—21.

■ I — !■■■!!
 4 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII S/,8 ŞI 858 269

Tradiţia despre începuturile apostolice ale Bisericii din Sirmium este

legendară. Nu cunoaştem dacă Sf. Irineu a fost primul episcop de Sir-
mium, sau dacă înaintea lui au mai fost şi alţii. Cunoaştem însă, pe unii
dintre colaboratorii şi succesorii săi.
Astfel, Sfîntul Dimitrie, unul dintre diaconii Sfîntului Irineu de Sir-
mium, a suferit martiriul la trei zile după pătimirea episcopului său, în
ziua de 9 aprilie 304, tot la Sirmium, cetate care a primit în urmă denu­
mirea de Mitroviţa, după numele său.
Viaţa Sfîntului Dimitrie a suferit o completă transformare, devenind
omul dintre sfinţii cei mai străluciţi ai hagiografiei orientale. Grecii so­
cotesc că Sf. Dimitrie a fost martirizat la Tesalonic, sărbătorind amintirea
lui la 26 octombrie12. Sărbătorirea lui s-a păstrat apoi în această zi la
toate popoarele ortodoxe.
De asemenea, a suferit martiriul la Sirmium, în aceeaşi zi cu Sfîntul
Dimitrie, 9 aprilie 304, în timpul lui Diocleţiam şi Galeriu, cincisauşapte
fecioare consacrate lui Dumnezeu, — «quarwn nomina Dens scit» = «al
' căror nume îl ştie Dumnezeu» l3.
Secundus, un creştin de condiţie,, necunoscuta, a suferit „.martinul
la Sirmium, în 15 iulie sau la 20 iulie 304, după Martirologiul Ieronimian i*.
La 20 august acelaşi an, a suferit martiriu} fecioara fiaşilla ie, iar la
23 februarie 305, după toată probabilitatea, a pălimit grădinarul Sineros
sau Sinerotas 16.
12. Biblioiheca hagiographica graeca, ed. Fr. Halkin, t. I, Bruxelles, 1957, p. 152—161,
izvoare, ediţii şi studii despre Sf. Dimitrie ; Mapx6piov xud iftou LisYaXopâpxupoţ Atjuyjtpîou
cd. H. Delehaye, Les legeades grecques des saints militaires, Paris, 1909, p. 259—263.
La p. 103—109: Saint Deinetrius; Synaxarium Ecclesiae Consiantinopolitanae, ed. H. De-
lehăyc, BruxeMi's, 1902, p. 163—166: Marlijrologium Iiieronymianum, în Acta Sanctorum
Novembris, t. II, pars prior, Bruxcllis, 1894, p. 41 şi Breviarium syriacam, ibidem, p. LV:
De Sancto Demctrio martyre, în Acta Sanctorum, t. 52, Octombrie, t. IV, Parisiis et Romae;
1866, col. 50—209, comentariu introductiv, viaţa şi faptele sale, text grec şi latin : Sandi
Demetrii martyris acta, în Migne, P. G., t. CXVI, col. 1167—1426, text grec şi latin; col.
1081 — 1168:
Pătimirea Sfîntului slăvitului marelui mucenic al lui Hristos Dimitrie, în Vieţile>
Sfinţilor, ed. II-a, Bucureşti, 1835, p. 208—216. A. Xynogopoulos, 'O fiycog ATjp^xpcoţ slţ
xî]v poţctvxivrjv AŢio^pa^lav, Tesalonic, 1950: G. şi M. Sotiriu, 'U paotÂuaj xo0 &ftoo Aiju*)-
xpioo eeooaXovtv.yjf, Alena, 1952 ; D. S. Iliadis, Sfîntul Dimitrie şi slavii în nsupaŢiiiva xou
6’ 5'.e0vo*Jg pu^avxtvoXoYwoO StmBp'ioo, t. III, Atena, 1958, p. 128—140: A. Lippold—E.
Kirsten, art. Donauprovinzen, în Reatlexikon fur Antike und Christentum, Bd. IV, Stuttgart,
l
■
1959, col. 167, crede că diaconul Demetrius, martir la Sirmium, pare identic cu Sf. Dumitru
cinstit de greci la Tesalonic. Moaştele sale au fost luate de romani, cînd s-au retras din
cauza năvălirii popoarelor migratoare, şi duse la Tesalonic. Vezi şi J. Zeiller, op. cit.,
p. 81—83.
13. Martyrologium Iiieronymianum, ed. LI. Delehaye, în Acta Sanctorum Novembris,
t. II, pars prior, Bruxellis, 1894, p. 41.
14. Ibidem, t. II, pars posterior, Bruxellis, 1931, p. 376: Breviarium Syriacum, ibi­
dem, t. II, pars prfor, Bruxellis, 1894, p. LVIII; J. Zeiller, op. cit., p. 84.
15. Marlyrologium Iiieronymianum, t. II, pars. prior, p. 112; t. II, pars. posterior,
p. 475; Breviarium Syriacum, ibidem., t. II, pars. prior, p. LX.
16. Corpus Inscriptionum Latinarum. Pcmnonia Inferior Supplementum, t. III, Berolinî,
1902, p. 1673, nr. 10232—10233; Martyrologium Iiieronymianum, t. II, pars posterior,
p. 111—112; J. Zeiller, op. cit., p. 87—88; V. Pîrvan, Contribuţii epigrafice la istoria
creştinismului daco-roman, Bucureşti, 1911, p. 30 şi 34.

z'
. X
 27 O ‘ Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU 5

La Sirmium, a suferit de asemenea martiriul, în ziua de 25 decem­

brie 304, Sfînta Anastasia, din persoana căreia legenda hagiografică
a făcut o sfîntă din Roma, iar importanţa şi strălucirea sărbătorii Naş­
terii Domnului n-a împiedicat ca amintirea ei să fie cinstită în această
zi pînă azi17.
în apropiere de Sirmium, la locul numit Fruska Gora, au suferit mar­
tiriul în 305 sau 306 sfinţii numiţi «Cei patru încoronaţi» — «Quattuor
coronati», în realitate cinci la număr, sculptori de meserie. Ei au fost
condamnaţi la moarte de împăratul Diocleţian pentru faptul că, fiind
creştini, au refuzat să sculpteze pe zeul Esculap, ca să decoreze palatul său
din Solona, cetate situată în sudul Dalmaţiei, pe ţărmul Adriaticei. Deşi
au suferit în apropiere de Sirmium, tradiţia hagiografică romană a făcut
mai tîrziu să se creadă că ei au fost martirizaţi la Roma pe muntele Coe-
lius. Amintirea lor se face în calendarul roman la 8 noiembrie !S.
Episcopul care a urmat după Sfîntul Irineu pe scaunul Bisericii de
Sirmium s-a numit Dominus sau Doonnus (325—335 ?), cunoscut din ac­
tele Sinoduui I JEcumenic de la Niceea din 325, la care a participat şi el.
în actele Sinodului, el semnează cu numele diocezei Aofivoi; Hawovlag —
Domnus Pannoniae sau Pannoniensis19. El se poate identifica şi din-
17. Bibliotheca hagiografica gracca, ed. Fr. Halkin, t. I, Bruxelles, 1957, p. 24;
Synaxarium Ecclesiae Constaniinopolitanae, ed. H. Delehaye, Bruxellis, 1902, p. 333—336,
pune sărbătoarea Sf. Anastasia la 22 decembrie; Vita et niartyrum sanclae martyris Anas-
tasiae Romae, în Acta Sanctorum, t. 60, Octombris, t. XII, Parisiis et Roinae, 1867, col.
520—528, text grec şi latin. Simcon Metafrastul, Martiriul Sfintei Slăvite mucenice Anas­
tasia şi al sfintelor Âgapi, Irina şi Hiona, în Migne P. G. t. CXVI, col. 573—610 şi t. CXV,
, col. 1293—1308, numai martiriul Sf. Anastasia ; Niceta de Paphlagonia, Lauda Sfintei mare
mucenite fecioare Anastasia, în Migne, P. G., CV, col. 336—372.
Teodor Lectorul, Istoria bisericească, II, 65, în Migne, P. G., t. LXXVI, col. 216 ne
i relatează că moaştele sfintei Anastasia au fost aduse de la Sirmium la Constantinopol de
Patriarhul Ghenadie I (458—471) în timpul împăratului Leon (457—474); Studii: F. W.
Deichmann, Zu S. Anastasia in Rom, în Mifteilungen deutsch. archeol. Institut. Romische
Mitteilungen, Bând LV III, 1943, 151 ; J. Zeiller, op. cit., p. 84—86; <H. Delehaye, Etude
sur le lâgendier romaiti, în Subsidiu Itagiographica, t. 23, Bruxelles, 1936, p. 250—258; L.
Duchesne, Sainte Anastasie, în Mâlanges d'archâologie et d’hisioire, t. VII (1887),
p. 387—413.
18. De sanctis quattuor coronatis Romae in monte Coelio, O ies octavus Novembris, :
în Acta Sanctorum Novembris, t. III, Bruxellis, 1910, p. 759—784, unde se află textul latin
al vieţii lor după mai mulţi autori. Vezi aci, Introducerea, p. 748—758.
Studii : J. Delehaye, Etude sur le lâgendier romain. Les saints de novembre et de
decembre. Bruxelles, 1936, p. 64—73; N. Vulici. Quelques observations sur la Passion
Sanctorum Quattuor Coronatorum, în Rivista di Archeologia cristiana, t. XI (1934),
p. 156—159 ; J. P. Kirsch, Die Passio der Heiligen «Vier Gekronfen» in Rom, în Hislorisches
Iahrbuch, Bd. XXXVIII (1917), p. 72—97 şi în Rivista di Archeologia cristiana, t. X (1933),
p. 278—285.
Vezi şi studiile mai vechi ale altor istorici la J. Zeiller, op. cit., p. 87—104 şi 603—629.
19. Hen. Gelzcr.—H. Hilgenfeld—Otto Cuntz, Patrum Nicaenorum nomina, latine,
graece, coptice, syriace, arabice, armenice. Index patrum Nicaenorum restitutus, Lipsiae,
1898, p. LXIV şi 56; Ernest Honigmann, Une liste inedite des peres de Nicee, în Byzan-
tion, t. XX (1950). Ades du VH-e congres des etudes byzcuitines, Bruxelles, 1948, t. II,
y 63—7i ; Idem, The original Lisis of the members of the council of Nicaea, the robber-
synod and the council of Chalcedon, în Byzantion, t. VI (1942—1943), 1, p. 20—80; Idem, La
liste originale des peres de Nicee. A propos de Ceveche de «Sodoma» en Arabie, în Byzan-

V,

r a
 I

€ SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 81,8 ŞI 858 271

tr-un pasaj din «Istoria arienilor către monahi» a Sfîntului Atanasie, cap.
5, în care se aminteşte de episcopul Domnus^ Sirmi = Dotnnus de Sir­
mium 20. O listă latină îl numeşte Domnus Metropolitanus21.
Succesorul lui Domnus pe scaunul de Sirmium a fost Eutherius, des­
pre care ştim că a luat parte, în toamna anului 343j la Sinodul de la Sar-,
dica sau Serdica, azi Sofia, capitala Republicii Populare Bulgaria. între
semnăturile episcopilor participanţi la sinod e cunoscut sub titlul: Eu­
therius a Pannoniis 22. Sinodul, din._Şardica .a, decretat nevinovăţia JSfîiir
tului Atanasie (| 373) şi a excomunicat pe semiarieni sau eusebieni, care
şi-au ţinut în acelaşi timp sinodul lor la Philippopolis, în Thracia, pe
teritoriul imperiului roman de Răsărit 23.
După episcopul Eutherius, _a urmat pe scaunul de Sirmium, probabil
din anul 344 ereziarhul Fotin (Photinos), în persoana căruia contempo­
ranii au văzut un continuator _al. antitrinitarismului dinamic, erezie sus­
ţinută în timpul împăratului Aureli an (270—275) de Pavel _de Samosata,
episcopul Antiohiei, şi al antitriniţarismului..modalist, reprezentat la în­
ceputul sec. al III-lea de Sabeliu.
Oraşul Sirmium a jucat un rol important sub fiii lui Constantin cel
Mare, în timpul luptelor ariene. După moartea lui Constantin (j 22 mai
337), moştenirea imperiului roman reveni celor trei fii ai săi, Constan-
tion. t. XIV, 1939, 1, p. 17—76; Idem, Recherches sur Ies listes des peres de Nicee et de
Conşt'fuittnopld, în Bijzcuition, t. XI, 1936, 2, p. 529—449; Eduard Schwârtz, Ober die
Bischofslistcn der Synoden von Chalcedon, Nicaea und Konstantinopol, în Abhandlungen
der baycrischen Akademie der W issenscha)ten zu Munchen. Philos. hist., Abtei lung, Neue
Folge, Heft XIII, Munchen, 1937, p. 1—90; Hans Lietzman, Kleine Schrifien Bând. III,
Studieri zur Liturgie — und Symbolgeschichte zur \V issenschajtsgeschichte, Berlin, 1962,
cap. Symbolsludien, p. 189—281.
20. Vezi în Migne, P. G., t. XXV, col. 700 B.
21. H. Gelzer, — H. Hilgenfeld — Otto Cunz, Patrurn Nicaenorum nomitia, Lipsiae,
1898, p. 56; J. Zcillcr, op. cit., p. 143; Idem, Sur iancien eveche de Sirmium, în Orientalia
Christiana Periodica, t. XIII, 1947, nr. 3—4, pp. 671—673.
22. Vezi: Concilium Sardicense. Nomina episcoporum, ed. Cuthbertus Hamilton Tur-
ncr, î/z Ecclesiae Occidcntalis Monumenta iuris antiquissima, t. I, fasc. II, pars. III, Oxonii,
1930, pp. 555—560; J.-D. Mansi, Sacrorum concilioruni nova et amplissima collectio, t. III,
Florentiae, 1759, reproduction Paris-Leipzig, 1901, col. 43—51; 57—75; t. VI, col. 1210—
1217; Migne, P. L., t. LVI, col. 840—840: Ad. opera S. Leonis Magni appendix; Sf. Ata­
nasie, Apologia contra Arienilor, 44—50, în Migne, P. G., t. XXV, col. 324—341 ; Ilarîe de
Pictavium, Ex opere historico. Fragmentam 11, 1—8, în Migne, P. L., t. X, col. 632—639 A.
Alte izvoare să se vadă în studiul: Pr. Prof. I. Rămurcanu, Sinodul de la Sardica din 343.
y Importanta lui pentru istoria pătrunderii creştinismului la geto-daco-romani, în rev. Studii
Teologice, an. XIV, Bucureşti, 1962, nr. 3—4, niart.-april., pp. 146—182, îndeosebi p. 161,
nota 46. Vezi şi A. L. Feder, Studien zu Hilarius von Poitiers, II, în Sitzungsberichte der
Kaiserlichen Akademie der \Vissehscha}ten, Philos.-hist. Klase, B. CLXVI, 5, Wien, 1911,
p. 1—100 ; Idem, Studien zu Hilarius von Poitiers, I, Die sogenannten «Fragmenta historica»
und die sogennanie «Liber ad Consiantium imperatorem...», ibidem, Bd. QLXII, 4, Wien,
1910, pp. 1—188.
23. Pentru episcopii orientali disidenţi, vezi: Decretum sytiodi orientalium apud Ser-
dicam episcoporum a parte Arianorum, în Mansi, t. III, col. 125—140, text latin şi la Sf.
Ilarie de Pictavium, ed. A. Feder, în Collectanea anliariana Parisina, Series A, IV, 1, 2,
în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LV, Vindobanae-Lipsiae, 1916, pp. 48—78; Idem, Fragmentum
; historicum, III, 1—29, în Migne, P. L., t. X, col. 658—678; M. Le Quien, Oriens Christtanus,
t II, Paris, 1740, col. 301—318.
 :872 Pr. pro/. IOAN I. RĂMUREANU 7

tius II (337—361), fiul mijlociu, susţinătorul arianismului, Constantin

al II-lea (337—340), fiul mai mare şi Flavius Iulius Constans sau Con­
stant (337—350), fiul cel mai mic, aceştia doi din urmă apărători ai
Ortodoxiei.
Dorind să-şi mărească stăpînirea în dauna fratelui său cel mic, Con­
stantin al II-lea, Augustul Galliei, invadă Italia, dar, în lupta care s-a
dat la 9 aprilie 340, aproape de Aquileea, a fost ucis 24. Fratele său mai
mic, Constans, pe lîngă prefectura Illyricului, Italiei şi Africei, intră în
posesiunea Spaniei, Galliei şi Bretaniei. Acum puterea sa politică şi mi­
litară întrecea cu mult pe aceea a fratelui său Constantius, Augustul
Orientului, apărătorul arienilor.
Din nefericire, Constans, susţinătorul Ortodocşilor nu se putu men­
ţine mult timp pe tron. La Autun — Augustodunum — în nord-estul
Galliei, o conspiraţie militară proclamă împărat la 18 ianuarie 350 în
locul lui Constans, pe corniţele Magnus Magnentius, născut la Ambia-
num, azi Amiens, în nord-.estul Franţei, dintr-un tată breton şi o mamă
francă. Constans, fiind silit să fugă, a fost urmărit de o trupă de cava-
eri franci pînă la Elna, la poalele Pirineilor, unde a fost prins şi ucis
de Gaisio.
Acest atentat, care uzurpa drepturile legitime ale fiilor lui Constan­
tin cel Mare, stîmi împotrivirea tuturor rudelor rămase în viaţă ale pri­
mului împărat creştin. în Occident, trăiau încă două rude din familia
lui Constantin : Constantina, fiica lui Constantin, soţia fostului rege al
Armeniei şi Caucazului, Hannibalianus, asasinat la Constantinopol, în
337, după moartea lui Constantin cel Mare, şi Entropia, soţia consularului
Nepotianus, sora lui Constantin, fiica lui Constantius Chlorus şi a Teo­
dorei, prinţesă de neam sirian.
Constantina, care locuia la Sirmium, se grăbi să opună uzurpatorului
Magnentius im concurent şi proclamă «August» la 1 martie 350 pe bă-
trînul general Betranion.
Uzurpatorul Magnentius lucră repede şi fu recunoscut la Roma. Dar
sora lui Constantin, Eutropia, care locuia la Roma, proclamă August
la 3 iunie 350 pe fiul ei Flavius Popilius Nepotianus. Acesta nu apucă să
domnească nici măcar o lună, deoarece Marcellinus, generalul lui Mag­
nentius, reocupă Roma şi omorî pe Nepotianus, pe mama sa Eutropia şi
multe alte persoane din aristocraţia romană 25.
24. Eutropi Breviarium ab urbe condita cum versionibus graectlib. X, 0, 2 şi 3,
<ed. H. Droysen, în Monumenta Germaniae Historica. Auctores antiquissimi, t. II, Berolim,
1878, pp. 176—177; Zosinios, 'Iotopia vea, lib. II, dl, ed. Immaniiel Bekkcr, în Corpus Scrip-
: forum Iiistoriae Bijzantinae, Bonnae, 1837, pp. 106—107 şi ed. L. Mendelssohn, 1887; Sextus
Aurelius Victor, Epitome de Caesaribus, 41, 22, ed. Pichlmayr, Leipzig, 1011, Sccrate, Istoria
bisericească, II, 5, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 192, B; Zonaras, Epiiomcie Hisioriarum,
XIII, 5. ed. M. Pinder, t. III, Bonnae, 1897, pp. 27—28.
25. Eutropi Breviarium ab urbe condita ctun versionibus graecis, lib. X, 9, 3 şi 4:
■X, 10—11, ed. H. Droysen, în Mon. Germ. Hist. Auctores Antiquissimi, t. II, Berolini, 1878,
pp. 176—179: Zosimos, ’la-copia v£a lib. II, 42—43, ed. cit., pp. 107—109: Sextus Aure-
liits Victor, Epitome de Caesaribus, 41 şi 42: Socrale, Ist. bis., II, 25, în Migne, P. G., t.
LXVII, col. 264—265 AB ; Sozomen, Ist. Bis., IV, 1, ed. J. Bidez, Sozomenus Kirchen-

v
â Sinoadele de la sirmium dintre anii sw şi sss
Situaţia lui Constantius, împăratul Orientului, era dintre cele mai
dificile. în afară de uzurpările şi de asasinatele din Occident, din cauza
cărora căzuseră victime rudele sale apropiate, mai avea asupra sa şi răz­
boiul cu perşii, care nu se mai termina. El trebui să întrerupă războiul
cu perşii, strînse în grabă o armată şi se îndreptă în toamna anului 350
spre Occident, prin Illyricum. La Sardica, veni să-l salute Betranion.
Cei doi împăraţi plecară împreună la Na'issus (azi Niş în Serbia), unde
trupele lui Betranion îl părăsiră. Acesta renunţă la purpura imperială,
iar Constantius trimise pe bătrînul general Betranion să-şi sfîrşească
zilele în linişte la Prussa, în Bithynia. Provinciile Illyricului recunoscură
împărat pe Constantius.
Iama
________________
anului 350—351 __ q _ un. După toată
probabilitatea, din anul .344 păstorea la Sirmium episcopul Fotin. care
căuta să cîştige favoarea împăratului.
în vara..anului 351, Constantius înaintă spre Emona, azi Ljubljana
în Iugoslavia, apoi către Alpii Julieni, sosind. la.,Atras..(St. Oswald), dar,
riscînd să fie înconjurat de tiranul uzurpator Magnentius, se retrase spre
Siscia, azi Sisak, pe rîul Sava, iar mai pe urmă spre Ciballae, azi Vin-
kovţi, în Iugoslavia. Siscia fu pcup ata._de Magnentius, dar Sirmium re-
zistă. Atunci uzurpatorul se îndreptă spre confluenţa rîului Drava cu
Dunărea şi se opri cu armata sa în apropiere de Mursa (Osiec).
Lupta dintre cele două armate romane, armata Orientului, formată
în majoritate din soldaţi illyrieni, şi armata Occidentului, formată în
cea mai mare parte din gallo-romani, se angajă la 28 septembrie 351,
în vecinătatea oraşului Mursa. Defecţiunea generalului franc Silvanus de­
cise soarta luptei. Armata ,lui_ Magnentius .a fost -învinsă. S-au distrus
în această încleştare teribilă cele mai bune armate ale Romei, căzînd
dintr-o parte şi alta pe cîmpul de luptă, aproape_50.00_Q._de_soldaţii_Au
pierit, scrie cu regret Eutropius, forţe considerabile care ar fi putut în-
Vinge nu importă ce inamic, asigurînd apărarea imperiului2».
în timpul şederii sale la Sirmium, episcopul Valens de Mursa, arian
moderat, reuşi să intre în graţiile lui Constantius. în momentele drama­
tice ale luptei din 28 septembrie 351, care s-a dat în apropierea Mursei,
episcopul Valens de Mursa făcea parte din suita lui Constantius. El, cel
dintîi, aduse împăratului vestea cea bună a victoriei, despre care i-a spus,
ca să atragă simpatia acestuia, că a fost anunţat de un înger — «ange-

geschichie, în Die griechischen christlichen Schrifisteller der ersten Jahrhiuiderle. Bând

50, Berifn 1960, p. 141 ; Joannis Antiocheni Fragmenta, 173 şi 174, ed. C. Miiller, în Frag­
menta Hisloricorum Graecorum, t. IV, Parisiis, 1851, p. 604. Zonaras, Epitomae hîstoria-
rum, XIII, 6, 7 şi 8, ed. M. Pinder, t. III, Bonnae, 1897, pp. 31—44. Nichifor Callist Xantopu-
los, Istoria Bisericească, IX, 37, în Migne, P. G., t. CXLVI, col. 353. Părerea lui W. Ensslin,
Der Usurpator Magnus Magnentius ein Germane, în rev. Klio, Bd. XIX, 1924, p. 478 sq.
că acesta a fost de origină germană a fost combătută de J. Bidez. Amiens, viile natale de
Uempereur M-agnence, Revue des Rtudes Anciennes, t. XXVII, 1925, p. 312 sq. Vezi şi An-
dre Piganiol, L’empire chrâtien (325—395). Histoire roumaine, t. IV, 2-e pârtie, Paris, 1947,
p. 85, n. 82.
26. Eutropi Breviarium ab urbe condita cum versionibus graecis, lib. X, 12, ed.
cit., p. 178.
S. T. — 2
 I

Pr. vrof. IOAN I. RĂMUREANV 9

lum sibi fuisse nuntium» 27. De atunci episcopul Valens de Mursa se

bucură de marea favoare a lui Constantius.
în urma înfrîngerii armatei sale, uzurpatorul^ Magnentius se^tetrase
din Dlyric, fortifică trecătorile Alpilor şi-si stabili cartierul general la
’Aquileea, în Italia.
Constantius petrecu la Sirmium şi iama anului 352. în toamna ace­
luiaşi an, la 5 septembrie, el forţă Alpii ca să pătrundă în Italia. în oc­
tombrie, acelaşi an, flota Orientului pătrunse la gura Padului, în Italia.
Provinciile Occidentului, Italia şi Spania se revoltară, iar Gallia se pre­
gătea să urmeze exemplul acestora.
Constantius intră victorios în Italia şi se stabili la Mediolanum (Mi-
lan), iar Magnentius se retrase în Gallia. în iulie 353, Constantius trecu
cu armata Alpii şi bătu pe Magnentius la Mons Seleuci în Gallia, azi Sa-
leon. Tiranul uzurpator se retrase spre Lugdunum (Lyon) dar, la 10 au­
gust 353, pe punctul de a fi trădat de soldaţii săi, se sinucise lîngă Lyon.
La 6 septembrie 353, Constantius intră victorios în Lyon şi reconstitui
astfel unitatea imperiului roman în favoarea sa 2,8. Către sfîrşitul anului
353, Constantius rezidă la Arelate (Arles), în sudul Galliei, unde, în iarna
anului 354 sărbători tricennalia, adică cei treizeci de ani de domnie, de
cînd, în 324, fusese numit de tatăl său, Constantin cel Mare, cezar.
Din 353, Constantius rămase singur împărat la conducerea imperiu­
lui roman reunificat, pînă,Iarinoărtea_sa, întîmplată la 3 noiembrie 361,
la Mopsucrene, în Cilicia, unde primi botezul «in extremis» pe patul de
i moarte, ca şi tatăl său28. El a condus treburile publice ale Imperiului
-I

f 27. Sulpicii Severi Chronicorum, sive H istoria Sacra, liber II, 38, ediţia Carolus Hain?,,
1 în Corpus Seriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, t. I, Vfndobonae, 1866, pp. 91—92 ; Migne,
P. L., t. XX, Paris, 1845, col. 150 D.

II I 28. Eutropi Breviarium ab urbe condita cum versionibus graecis, liber X, 12, 2; 13, ed.
cit., p. 178; Zosimos,’loxopiavâa, liber II, cap. 44—54, ed. cit., pp. 109—120; Sextus Aure-
lius Victor, Epitome de Caesaribus, 41—42, ed. Pichlmayer, Leipzig, 1911 ; Sf. Atanasie,
Apologia către împăratul Constantius, 23, în Migne, P. G., t. XXV, col. 624; Socrate, Ist.
Bis., II, 32, în Migne, Pr G., t. LXVII, col. 293; 'Sozomeii, Ist. Bis., IV, 7, ed. J. Bidez, p.
146 ; Zonaras, Epitomae historiarum, XIII, 8 şi 9, ed. M. Pinder, t. III, Bonnae, 1897,
m pp. 39—45.
29. Pentru domnia Iui Constantius să se vadă studiile: Otto Seeck, Regesten der Kaiser
I und Păpste fur Iahre 311 bis 476 n. Chr. Stuttgart, 1919, pp. 191—208.
a J. Moreau, Consiantinus I. — Constantinus II. — Constantinus II. — Constans, în
Jahrb. fiir Antike und Christentum, 2, 1960,. pp. 158—184. A. Lippold — E. Kirsten, Donau-
4 i provinzen, art. în Reallexikon fiir Antike und Christentum, Bând IV, Stuttgart, 1959, col.
I 147—189; E. Stein, Histoire du Bas Empire. Tome I : De l’etat romain ă l'etat byzantin
(284—476). Edition franţaise par J.-R. Palanque, Bruges (Belgique) et Paris, 1959, pp.
5 138—141 ; J. J. Hatt, Histoire de la Gaule Romaine, (120 avant J. C. — 451 apres J. C),
Paris, 1959, pp. 291—296; E. A. Thompson, Constantine, Constantinus II and the lower
Danube frontier, în Hermes, t. LXXXIV (1956), pp. 372—381; Andre Piganiol, L’Empire
chrătien (325—395). Histoire romaine, t. IV, 2-e pârtie, Paris, 1947, pp. 85—89; Idem, Histoire

I \
de Rome, 3-e ed., Paris, 1949, pp. 467—469 ; Eugene Albertini, L'Empire romain, 2-e ed.,
Paris, 1936, pp. 368—373; Norman H. Baynes, Constantine’s succeseurs to Jovian, în Cam-
bridge Medieval History, t. I, Cambridge, 1936, pp. 55—76; Leon Homo, UEmpire romain.
Par/s, 1930, pp. 118—122.

S.
\
io SINOADELE DE LA SlRMWM DINTRE ANII 348 Şl 358 B7 5

roman «cu o incompetenţa notorie, prea bănuitor pentru a fi fericit, prea

crud pentru a fi iubit, prea înfumurat pentru a fi mare» 30.

III. CONDAMNAREA LUI FOTIN DE SIRMIUM IN SINODUL

DE LA ANTIOHIA DIN 344

Sinodul de la Sardica, din toamna anului 343 şi iarna anului 344,

după ce a declarat- nevinovăţia Sfîntului Ătanasie cel Mare al Alexandriei,
a lui Marcel al Ancyrei şi a iui Asclepius de Gaza, excomunicaţi şi depuşi
pe nedrept din scaunele lor de semiarieni, a excomunicat pe conducătorii
semiarienilor sau eusebienilor, în frunte ou Vasile de Ancyra, care ocu- .
pase scaunul lui Marcel de Ancyra, pe Grigorie de Alexandria, care
ocupase scaunul Sfîntului Ătanasie, pe Quintianus de Gaza, care ocupase
scaunul lui Asclepius de G.eza, pe Ştefan de Antiohia, Acaciu de Cezareea
Palestinei, Menofant al Efesului, Narcis de Neroniada (Cilicia), Teodor
de Heracleea, şi doi tineri iUyrieni J^wrsa_-(Osiec), din Pan-
nonia Inferior, şi Ursacius de Swgidunmj_(Be\grad), din Moesia Superior,
despre care Scrisoarea sinodului către toţi episcopii, se exprimă astfel,
după redacţia greacă a textului păstrată de Teodoret: «/ncd şi două vi­
pere s-au născut pe pămînt din aspida ariană, Valens şi Ursacius, care se
fălesc şi nu se îndoiesc a se numi pe sine creştini, vnjimp ce susţml că
Logosul şî‘Duhul s-a răstignit şi junghiat, ă~ murit şi a înviat, şi erezia__
pentru care luptă adunarea ereticilor (arieni) că ipostaza (adică fiinţă)
Tatălui, a Fiului şi S fîntului Duh, este deosebită şi despărţită» 3i. Părinţii
adunaţi la Sardica înţelegeau prin termenul vjroaxaoig = «vpostas» fiinţa
lui Dumnezeu — ouaia • P© lista celor osîndiţi, Sinodul din Sardica
adaugă şi numele lui Gheorghe de Laodiceea, din Syria, care fusese depus
din preoţie de episcopul Alexandru al Alexandriei, şi ca atare nu era
vrednic să fie ridicat ia treapta de episcop a2.

30. Will Durant, Ilistoire de la civilisaiion. L’âge de la foi. Histoire de la civilisation

mâdievale. I. L’Apogâe de Byzance (325—365 ap. J. C.), t. IV, l-ere pârtie. Traduction
franţa isc de Franţois Vaudou, Paris, 1953, p. 9.
31. Teodoret, Istoria bisericească, II, 8, ed. Leon Parnientier — F. Scheidweiler,
Theodoret, Kirchengeschichte, zweite Auflage în Die griechischen chrisllichen Schriftsieller
der ersten Jahrhundcrten, Bând 44, Berlin, 1954, p. 113. Vezi şi Scrisoarea Sinodului din
Sardica adresată tuturor episcopilor... la J. D. Mansi, t. III, Florentiae, 1759. Reproduction
Paris-Leipzig, 1902, col. 57—69, îndeosebi col. 66; Sf. Ătanasie, Apologia contra Arienilor,
44—50, în Migne, P. G., t. XXV, col. 324—341 ; Epistula synodi Sardicensis ad universas
Ecclesias, in Collectanea antiariana Parisina (Fragmenta Historica, la llarie de Pictavîum),
Series B, nr. 1, ed. A. Fedcr, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXV, Vindobonae-Lipsiae, 1916,
pp. 103—126, îndeosebi pp. 119—120 şi Migne, P. L., t. X, col. 632—639. Epistula Synodi
Sprdicensis ad Iuliutn urbis Romae episcopum, ibidem, pp. 126—130 şi Migne, P. L., t. X,
col. 639—643; J. D. Mansi, t. III, col. 40-42.
Vezi şi alte izvoare şi studii la Pr. Prof. I. Rămureanu, Sinodul de la Sardica din
anul 343, în rev. cit., p. 174, nota 78. Vezi pentru izvoare, p. 161, nota 46.
32. Scrisoarea Sinodului din Sardica adresată tuturor episcopilor..., la Mansi, t. III,
col. 64 CD; Teodoret, Ist. Bis., II, 8, ed. Parnientier — Scheidweiler, pp. 109—110; Sf.
Ătanasie, Apologia contra arienilor, 48, în Migne, P. G., t. XXV, col. 333 AB.
 «75 Pr. vrof. ÎOAN j. RÂMUREANU ii

Chiar ^Jainceputuljşedinţelor Sinoduluidin Sardica, episcopii orien­

tali, cu excepţia cîtorva, mersexaJa,PbUippopolis, în Thracia, pe teritoriul
împăratului Constantius "(337—361), unde episcopii semiarieni ţinură
sinodul lor separat.
în Thracia ei fură rău primiţi de episcopul Lucius de Adrianopole,
un susţinător al Sf. Atanasie şi se plînseră împăratului Constantius.
Lucius de Adrianopole fu trimis îndată în exil, din porunca lui Constan­
tius, cu lanţul la gît şi cătuşe la mîini, de unde nu se mai întoarse de cît
după 361, adică după moartea lui Constantius. Zece laici din Adrianopole
au fost condamnaţi la moarte. A fost trimis de asemenea în exil episco­
pul Diodor de Tenedos33.
Episcopii Arius de Palestina, numit şi Ştefan şi Asterius de Petra,
în Arabia, numit şi Macarie, care la Sardica s-au raliat episcopilor illy-
rieni şi occidentali, fură exilaţi în Lybia Superior. Doi preoţi şi trei
diaconi din Alexandria fură exilaţi în Armenia 34.
Totuşi, cu toate anatematismele şi invectivele pe care episcopii orien­
tali şi occidentali şi le aruncau reciproc, raporturile bisericeşti nu fură
complet întrerupte între cele două jumătăţi ale imperiului roman.
Cu ocazia sărbătorii Paştelui din anul 344, episcopii occidentali
trimiseră, după închiderea şedinţelor Sinodului din Sardica, pe episcopii
Vincentius de Capua (Italia) şi Euphrates de Agrippina (Colonia, pe
valea Rinului, în Germania Apuseană), însoţiţi de generalul Salianus,
magister militum, cu scrisori din partea împăratului Constans pentru
a obţine de la împăratul Orientului, Constantius, permisiunea pentru Sf.
Atanasie de a-şi reocupa scaunul Alexandriei36.
La Antiohia, izbucni, cu ocazia şederii acestora, un scandal public,
iniţiat de episcopul semiarian Ştefan al Antiohiei, care introduse în casa
în care erau găzduiţi delegaţii o femee de stradă, cu intenţia de a com­
promite pe .episcopul Euphrates de Agrippina 36. Această necuviincioasă
purtare din partea unui episcop, avu ca urmare convocarea unui sinod
la Anţiphiu in vara. anului 344. Episcopul semiarian Ştefan fu depus din
scaun , şi înlocuit au. Leontius, care, ca şi înaintaşul său, nu se distingea
nici prin purtarea sa morală, nici prin ortodoxia doctrinei37.
33. Sf. Atanasie, Isloria arienilor către monahi, 18 şi 19, în Migne, P. G., t. XXV, col.
714 B.C.; J.-R. Palanque, — G. Bardy — P. de Labriolle, op. cit., p. 133.
34. lbidetn.
35. Sf. Atanasie, ibidem,, 20 şi 21, în Migne, P. G., t. XXV, col. 716—717 C; J.-R. Pa­
lanque, — G. Bardy — P. de Labriolle, op. cit., pp. 133—134; X. Le Bachelet, Arianisme,
reaction anti-niceenne, 330—361, în «Dict. Theol.-Cath.», t. I, 2, Paris, 1923, ool. 1815: L.
i Duchesne, Histoire ancienne de l’Eglise, t. II, 5-e, ed. Paris, 1911, pp. 227—228: A. L.
Feder, Studien zu Hilarius von Poitiers, I Die sogenannten «Fragmenta historica» und dcr;
. sogennante «Liber I ad Constantiurn imperatorem», nach ihrer Oberlieferung, inhaltlichen
Bedeuiung und Enstehung, în Sitzungsberichle der Kaiserlichen Akademie dcr Wissenscha}-
ien. Philos.-Hist. Classe, t. CLXII, 4, Wien, 1910, p. 188.
36. SI. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 20, în Migne, P. L., t. XXV, col. 717
A. Teodorei, Ist. Bis., II, 9—10, ed. L. Parmentier — Felix Scheidweiler, pp. 119—121.
37. Sf. Atanasie, ibidem şi Despre fuga sa, în Migne, P. G., t. XXV, col. 677 B : Teo­
dorei, Ist. bis., II, 10, ed. L. Parmenlier — F. Sceidweiler,, p. 121. Sinodul de la Antiohia
s-a întrunit în 344 şi nu în 345, cum crede A. Piganiol, L’Empire chrâtien, p. 84.

\
s

T
 /'

12 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 3^8 ŞI 358 *77

S-a alcătuit în acest sinod o mărturisire de credinţa, numita din

cauza lungimii sale, «macrostihă» — ^axQoatixog = «lungă». Această
nouă formulă de credinţă nu cuprindea nici o expresie care să contrazică
Simbolul de la Niceea din 325 şi condamna arianismul. De n-ar fi fost
tăcerea ei_asupra termenului 6uoot>âioc x^ rţaipl = «deofiinţă cu Ta­
stai», şi un pasaj îndreptat conţra SfrTAţanasie, pus alături, în ceea ce
priveşte doctrina, de Marcela!' Ancyrei; apărătorii Ortodoxiei niceene
ar fi putut-o semna.
Interesul istoric al mărturisirii «macrostihe» constă în faptul că,
urmărind să combată erezia monarhismului modalist reprezentată de
Sabelie şi a monarhismului dinamic, reprezentată de episcopul ereziarh
Pavel de Samosata, ea combătea nu numai doctrina lui Marcel al Ancyrei
ci şi doctrina ucenicului său Fotin, ajuns, nu se ştie în ce împrejurări,
episcop de Sirmium 3S. In istoria luptelor doctrinare din sec. al IV-lea,
Fotin de Sirmium îşi face pentru întîia oară apariţia la Sinodul din
Antiohia din 344.
Fotin era originar din Ancyra, în Galatia, şi servise, ca diacon, cu
episcopul Marcel al Ancyrei, care-i instrui bine în doctrina sa Plecînd
din Capadocia, ajunse, după toată probabilitatea în 344, episcop de Sir­
mium, metropola provinciei Pannonia Inferior, unde diocezanii săi f-au
preţuit mult, datorită culturii sale.
Vincentius de Lerin,„scriind despre Fotin de Sirmium, îl caracteri­
zează astfel : «Era 'puternic prin vigoarea talentului, excelent in bogăţia
doctrinei, foarte puternic Jn elocinţă. într-adevăr discuta şi scria mult
şi cu seriozitate in amîndouă limbile. Acest lucru se vădeşte din exem­
plarele cărţilor pe care le-a scris, parte in limba greacă, parte in limba
latină»40. 1
Această referinţă elogioasă cu privire la Fotin de Sirmium ne este
confirmată şi de istoricii Socrate şi Sozomen, care ne spun despre el că
a scris cărţi în greceşte şi latineşte41.
38. '“ExGeotţ naxpcouxor, ed. August Halm, Bibliotek der Symbole und Gldubensregeln
dcr alten Kirche, Dritte Auflage von L.Hahn, Breslau, 1897, pp. 192—196. Sf. Atanasie,
Despre sinoadele de la Arimini, in Italia, şi Seleucia in Isauria, 26, în Migne, P. G., t. XXVI,
col. 725 B—736 A ; Mansi, op. cit., II, col. 1361—1368. Socrate, Ist. Bis., II, 19, în Migne,
P. G., t. LXVII, col. 224—233; Sozomen, Ist. bis., III, 11, ed. J. Bidez, p. 114, în rezumat.
Nichifor Callist Xantopulos, Istoria bisericească, IX, 11, în Migne, P. G., t. CXLVI, col.
249—257. Vezi şi J. N. Kelly, Early Christian Creeds, London, 1950.
39. Despre sinoadele de la Arimini In Italia si Seleucia in Isauria, 26, în Migne, P. G.
t. XXVI, col. 732; Socrate, Ist. bis., II, 18, în Migne, P. G., I LXVII, col. 224; Fericitul
Ieronirri, De oiris illuslribus, 107, în Migne, P. L., t. XXIII, col. 703. Epistula Synodi Sardi-
censis ad Julium urbis Romae episcopum, 4 (19), în Collectanea antiariana Parisma, ed.
cit., p. 142 şi Ia Sf. Ilarie de Pfctavium, Ex opere historico. Fragmentum II, în Migne,
P. L., t. X, col. 645—-646. Cassiodorus, Historia tripartita, IV, 23, în Migne, P. L., t.
LXIX, col. 968.
40. Vincentius de Lerin, Commoniiorium, I, 11, în Migne, P. L., t. L, col. 652—653.
Vezi şi lucrarea: Saint Vincent de Lârins, Le Commonitorium. Introduction, traduction et
notes par Michel Meslin, Naniur, 1959. Pentru pătrunderea culturii latine în Orient, vezi
G. Bardy, La culture latine dans l'Orient chretien au IV-e siecle, în Irânikon, t. XIV (1937),
nr. 4—5, juillet-octobre, pp. 313—338, îndeosebi 320—321.
41. Socrate, Ist. bis., II, 30, în Migne, P. G., t LXVII, col. 292. Sozomen, Ist. Bis.,. IV,
. 6, cd. J. Bidez, p. 146.
 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU 13

Fotin de Sirmium alcătui, ca şi Sf. Bpifaniu (| 403), un catalog al

ereziilor, în care, după mărturia istoricului Socrate, n-a uitat să treacă
decît pe a sa42.
Sf. Epifaniu nu vorbeşte însă, despre Fotin, în termeni tot atît de
elogioşi ca Vincentius de Lerin. După relatarea Sf. Epifaniu, Fotin,
«lovit de cea mai mare nebunie, a depăşit pe toţi dinaintea sa, căci a\
conceput idei asemănătoare cu ale Im Pavel de Samosata. ba încă mai
fele, şi a rostit, cuvîntări contradictorii, pline de. blasfemie Jatăde Fiul
lui Dumnezeu... A fost acest Fotin vjorbăreţ dinfire.şi ascuţit la limbă, ca
Ha poată înşela pe mulţi prin discuţie şi iuţeala cuvîntului» 48.
Formula Simbolului de credinţă, alcătuită de Sinodul din Antiohia în
344, numeşte pe Photinos — <2>amv6?» care înseamnă j’Zw.miwos», prin-
tr-un joc de cuvinte, apreciat de greci, Scotinos —J2xo.B-Y.qs.— «întunecos»,
pentru a marca, desigur lipsa lui de înţelegere şi pătrundere în proble­
mele şi subtilităţile .teologiei44.
Cu toate acestea, Lucifer de Cagliari şi alţii înclină să creadă că
Skotinos era adevăratul său nume, dar el, şi l-a schimbat singur în
«Photinos» 45.
După Fericitul Ieronim, Fotin de Sirmium, a scris mai multe volume,
dintre care cele mai importante erau un tratat «Contra gentes» şi un altul
«Contra Valentinianum» 4€.
Din condamnările succesive pe care le-a suferit la sinoadele din An­
tiohia 344, Mediolanum în 345, 347 şi 355, la Sirmium, în 348 şi 351, pre­
cum şi din lucrările de ereziologie ca Panarion sau Contra tuturor ere­
ziilor a Sfîntului Epifaniu de Salamina4? şi Dialogus contra arianos,
sabeîliands~etc:~a. lui Vigilius de Thapse48, vedem că teologia sa trinitară
gi mai ales hristologia sa, se înrudea de aproape cu monarhismul dinamic
_aLlui Pavel de Samosata.
în genere, doctrina lui Fotin reproducea, exagerînd-o încă mai mult,
doctrina profesorului său Marcel al Ancyrei, doctrină care se înrudea
cu aceea a lui Pavel de Samosata, condamnat în 268 la Antiohia. Pavel
de Samosata susţinea că Hristos n-a fost decît un simplu om şi a meritat
să devină Dumnezeu datorită desăvîrşirii Sale în virtute. Prin această

42. Ibident.
43. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor (Panarion), cap. LXX, 1, Contra Foiinienilor,
în Migne, P. G., t. XLII, col. 373 C şî 375 A. Vezi doctrina mai pe larg, tot aci, cap. LXXI,
2—6, col. 376—382.
I 44. 'ExBsotţ j.iaxpooxixoc, ed. Aug. Hahn, p. 194, nota 161 ; Sf. Atanasie, Despre
sinoadele de la Arimini in Italia si Seleucia in Isauria, 26, în Migne, P. G., t. XXVI, col.
732 A ; Socrate, Ist. bis,, II, 19, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 228 G—229
I 45. Lucifer de Cagliari, De non parcendo in Deum deliquentibus, 18, în Migne, P. L.,
I t. XIII, col. 996, şi ed. G. Harţei, în Corpus Scriptorum Ecclesiasticorum Latinorum, t. XIV,
Vindobonae, 1886, pp. 246—247. G. Bardy, Photin de Sirmium, în Dictionnaire de Theo-
/ logie Catkolique, t. XII, 2, iParis, 1935, col. 1532 ; J. Zeiller, op. cit., p. 260.
46. De viris illustribus, 107, în Migne, P. L., t. XXIII, col. 703. Vezi şi ediţia Her-
dingA Leipzig, 1924.
47. Cap. LXXI: Contra Foiinienilor, în Migne, P. G., t. XLII, col. 373 C—381 C.
48. Contra arianos, sabellipnos ele. Liber I, 2, 13, în Migne, P. L., 1. LXII, col.
182 şi 189.
 u SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31(8 ŞI 358 279

teorie eretică, se nega divinitatea şi preexistenţa eternă a lui Hristos,

deofiinţimea Lui cu Tatăl şi eternitatea împărăţiei Sale1*9.
Urmînd doctrinei lui Marcel al Ancyrei, elevul său Fotin împingea
mai departe ideile acestuia şi reducea cît mai mult elementul divin din
persoana Mîntuitorului.
Marius Mercator afirma ca Fotin învăţa naşterea naturală a lui
Iisus, fiul lui Iosif şi al Măriei60, dar se pare că exagera întrucîtva doc­
trina ereziarhului, deoarece acesta admitea naşterea minunată a lui
Hristos din Fecioara Maria.
Spre deosebire de Pavel de Samosata, care recunoştea într-o anu­
mită măsură divinitatea lui Hristos, Fotin îl depăşea pe acesta, Intrucît
nega existenţa elementului divin în Hristos.
Cei ce s-au ocupat în Biserica veche de istoria ereziilor apropie doc­
trina lui Fotin de Sirmium de aceea a lui Pavel de Samosata, arătînd
totodată şi deosebirea concepţiilor lor.
Altfel Nestoxie_s.crie_L
__stă deosebire : Unul dintre ei (Fotin) numeşte pe Hristos numai om ;
celălalt, însă, (Pavel de Samosata) îl numeşte într-adevăr Logos, dar prin
aceasta nu e mărturisit şi Dumnezeu, ci el afirmă că acest Logos este
numit uneori cu numele Tatălui'iar alteori cu numele Fiului. De aceea îl
numeşte şi Aoyo7tdrcoQ adică Logos şi Tată, sau, dacă se poate zice, «Ver-
bipater». Pentru aceasta el a acceptat, după neputinţa priceperii sale că,
bine s-a zis în Evanghelie : «La început era Cuvîntul şi Cuvîntul era la
Dumnezeu şi Dumnezeu era Cuvîntul» (Ioan I, 1) 61.
După formula de condamnare a Sinodului de la Antiohia din 344,
numită «Expunerea macrostihă», Fotin nu admitea că Logosul divin a_
avut o existenţă personală înaint^de a se întrupa în Hristos. «Numai
după ce a liuit trupul nostru din Fecioara, nu sînt încă patru suie de ani...
Logosul a devenit Hristos şi Fiu al lui Dumnezeu» 52.
Lucifer de Cagliari ne informează că Fotin mărturisea despre Fiul
lui Dumnezeu că a fost numai om şi n-a existat înainte de fericita Maria
49. H. de Riedmatlen, Les ades du procks de Paul de Samosaie. Etude sur la chrisio-
logic du IlI-e au IV-e siecle. Fribourg en Suisse, 1952; G. Bardy, Paul de Samosate, în
Did. de Theol. Calh.i>, t. XII, 1, Paris, 1933, col. 46—51 î Idem, Paul de Samosate, 2-e ed.
Louvafn, 1929, pp. 407—414; F. Loofs, Paulus von Samosata. Eine Untersuchung zur alt-
kirchlichen Literatur und Dogmengeschichle, în Texte utid Untersuchungen, t. XLIV, fasc.
5, Leipzig, 1924; A. Harnack, Die Reden Pauls von Samosata dn Sabinus (Zenobia?) und ■
seine Christologie, .în Sitzungsberichte der preuss. Akademic der Wissenschaften, Berlin,
19^4," pp. 130—151. P. Galtier, V 6uoo6oioc de Paul de Samosate, în Recherohes de
Science religieuse, t. XIII, 1922, pp. 30—45.
Apropierea doctrinară dintre Paul de Samosata şi Marcel al Ancyrei este semna­
lată în special de istoricul Socrate, Ist. Bis., I, 36, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 173 A.
50. Nestorii. blasphemiarum capitola XII. Dissertatio Marii Mercatoris seu appendix ad
contradictionem XII anathematismi Nestorianl 13—15. (Marii Mercatoris operum pars pos­
terior), în Migne, P. L., t. XLVIII, col. 927—929. J. Zei'ller, op. cit., p. 261.
51. Nestorîe, Sermo XII, 15, ed. Friedrich Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nes-
torius. Halle a.S., 1905, pp. 304—305 şl în Migne, P. L., t. XLVIII, col. 856.
« 52. vEx0saiţ paxpooxixoţ, 5, ed. A. Hahn, p. 194; Sf. Atanasie, Despre sinoadele de la
Arimini in Italia şl Seleucia în Isauria, 26, în Migne, P. G., t. XXVI, col. 732 A: Socrate,
Ist Bis., II, 19, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 228 C; Mansi, op. cit., t. II, col. 1365 B.
 \

280 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU 15

— «hominem tantum propitetur Dei Filium, dicit Uium non fuisse ante
beatam Mariam»53.
Sfîntul Epifaniu (f 403) ne relatează că, după doctrina lui Fotin
de Sirmium, Logosul imanent sau interior lui Dumnezeu Aoyog evâidretog
— nu constituie o persoană distinctă. Logosul proiectat în afară — Aoyog
JiQocpoQiy.og — Cuvîntul exterior Dumnezeirii, nu e decît raţiunea divină
în -acţiune, concepută ca o extensiune sau dilatare a lui Dumnezeu. Lo­
gosul unit cu Iisus Hristos a devenit Fiul lui Dumnezeu, datorită minu­
nilor şi virtuţilor Sale. Nu s-ar putea atribui lui Dumnezeu, numele de
Tată, după Fotin, decît în virtutea acestei extensiuni sau dilatări, cînd
El a început să aibă în persoana lui Iisus un Fiu 54.
La rîndul său, Fericitul Augustin (f 430) ne relatează că <rFotinienii
atribuie începutul Fiului lui Dumnezeu din pîntecele Fecioarei şi nu vor
să creadă că El exista şi mai înainte» 56.
Renumele lui Fotin de Sirmium ajunse în timpul vieţii sale pînă la
urechile împăratului Iulian Apostatul (361—363), căruia îi era pe plac
ideea acestuia că Iisus Hristos n-a fost Dumnezeu prin fire, ci un simplu I
om. La 5 martie 363, împăratul Iulian Apostatul adresa lui Fotin de Sir­
mium din Antiohia, unde se pregătea cu armata pentru războiul cu
perşii 56, 0 scrisoare, prin care îl elogia pentru concepţia sa. «Tu, cel pu­ !
ţin, Fotine, îi scria împăratul Iulian, salvezi aparenţele şi rămîi foarte
aproape de mîntuire, făcînd bine că nu introduci nicidecum pe Cel ce l-ai
crezut Dumnezeu, în pîntecele (unei mame) — benefaciens nequaquam in
utero inducere ouem credidisti deum» 57.
•j
Esenţa doctrinei lui Fotin.de Sirmium s6-p(mte formula, astfel : Lo-
jjosul divin nu e decît raţiunea^imrierso^lăajlui Durrmiezeu. sau nu e
decît dilatarea sau extinderea DumnezeîHir^lrhiTia\inc.~care e urmată
~de contractare sau resirîngere — ovoroXii. De~aceea FotinU numeşte şi
| Aoyonăxwg latineşte Logopater sau Verbipater, adică Tată şi Cuvînt în i

\ acelaşi timp. A doua-extensiune sau dilatare a Dumnezeirii este Sfîn­

tul. Duh.
La întrupare, Logosul divin pătrunde cu puterea Sa umanitatea lui
i
Hristos, încît acesta devine Fiul lui Dumnezeu printr-o filiaţie adoptivă.
Ca şi Pavel de Samosata şi gnosticii ebioniţi, Fotin afirmă că Iisus Hris­ !
tos n-_a„fostdecit-om, dar, datorită virtuţii Lui superioare, a meritat pe
53. Lucifer de Cagliarf, De non parcendo in Deum deliquentibus, 18, ed. G. Harţei,
p. 247, în Migne, P. L., t. XIII, col. 996.
54. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 71, 2—3, în Migne, P. G., t. XLII, col. 376—381.
55. Fer. Augustin, Epistola CXLVII, 19, ed. Al. Goldbacher, în Corp. Script. Eccl. Lat.,
t. XLIV, sectio 2, pars. 3, Vindobonae-Lipsîae 1904, p. 292. Pentru erezia Fotinienilor, com­
î pară la Fer. Augustin, Confessiones, Vil, 19, ed. Pius Knoll, în Corp. Script. Eccl. Lat.,
i t. XXXIII, sectio 1, pars 1, Pragae-Vindobonae-Lipsiae, 1896, pp. 164—165.
56. J. Bidez, La vie de l’empereur Julien, Paris, 1930, pp. 315—331 : Ioan Pulpea,
; Lupta împăratului Iulian împotriva creştinismului, Bucureşti, 1942, pp.. 51—55; J. Geffcken,
Kaiser Julianus, Leipzig, 1914, pp. 113—127.
57. împăratul Iulian, Epistola 90 (79). Ad Photinum, ed. J. Bfdez, L’Empereur Julien.
Oeuvres completes, t. I, 2-e pârtie. Lettres et fragments, Paris, 1924, p. 174. Scrisoarea' lui
Iulian a fost citată de Facundus de Hermianae, Pro dejensione Uium capitulorum, în Migne,
P. L., t. LXVII, col. 621.

s
 ~\

16 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII SJ,8 ŞI S58 281

drept să fie numit Fiul lui Dumnezeu. Această învăţătură eretică, numită
şi adopţianism, a fost condamnată de la început de Biserică 68. Ea a anti­
cipat arianismul, condamnat în 325 în Sinodul I Ecumenic de la Niceea, dar
mai ales dioprosopismul sau nestorranismul, condamnat în 431, în Sinodul
al III-lea Ecumenic de la Efes.

IV. CONDAMNAREA LUI FOTIN DE SIRMIUM IN SINOADELE DE LA MEDIOLANUM

DIN 345 ŞI 347 ŞI IN 'SINODUL DE LA SIRMIUM DIN 348
După condamnarea ereziei lui Fotin de Sirmium în Sinodul de la "V

Antiohia din 344, episcopii orientali trimiseră o delegaţie alcătuită din

episcopii Demophilus de Bereea, Eudoxius de Germanicia, Macedonius
de Mopsuestia şi Martyrius, al cărui scaun nu se cunoaşte, pentru a face
cunoscut episcopilor din Occident, întruniţi în sinod la Mediolanum (Mi-
lan) în 345, pericolul pe care-1 prezenta pentru Ortodoxie doctrina epis­
copului Marcel al Ancyrei şi a elevului acestuia, Fotin. Sinodul de la
Mediolanum şi-a ţinut şedinţele în prezenţa lui Constans, augustul Occi­
dentului. Delegaţii episcopilor din Orient prezentară sinodalilor expu-
nerea«macrostihă», prin care erau condamnaţi Marcel al Ancyrei şi Fotin
de Sirmium 69. Istoricul Socrate reproşează episcopilor occidentali faptul
că nu au acceptat această formulă de credinţă, deoarece ei nu ştiau
greceşte şi înţelegeau rău ceea ce voia să exprime ea 60.
58. ”Ex08ot; |_mxp6<uix°C. ed. A. Hahn, pp. 192—196; Sf. Atanasie, Despre sinoadele
de la Arimini in Italia şi Seleucia în Isauria, 26, în Migne, P. G., t. XXVI, col. 725—736;
Mansi, op. cit., t. II, col. 1361—1368 ; Socrate, Ist. Bis., II, 19, în Migne, >P. G., t. LXVII,
col. 224—233; Sozomen, Ist. Bis., III, 11 ; IV, 6 ed. Bidez, pp. 114 şi 143—146; Sf. Epi-
faniu, Contra tuturor ereziilor, cap. LXXI; Contra Fotinienilor, în Migne, P. G., t. XLII,
col. 373 C.—381 C; Fer. Ieroninr, De viris illustribus, 107, în Migne, P. L., t. XXIII, col.
703 şi ed. Herding, Leipzig, 1924; Vţgjlius de Thapse,' Contra arianos et sabellianos, etc.,
Jiber I, 2 şi 13 în Migne, P. L., t. LXII, col. 182 şi 189; Vincentiu de Lerin, Commoritorium,
I, 12, în Migne, P. L., t. L, col. 654; Nichifor Callist Xantopulos, Ist. Bis., IX, 36, în
Migne, P. G., t; CXLVI, col. 341—349. •
Studii: G. Bardy, Photin de Sirmium, ar,t. în Dict. Theol. Cath., t. XII, 2-e pârtie,
Paris, 1935, col. 1532—1536 ; J.-R. Palanque, — G. Bardy — P. de Labriolle, op. cit., pp.
133—134; J. Zciller, op. cit., pp. 258—261 ; Adolf von Harnack, Lehrbuch der Dogmen-
'geschichte, II, Bând, funfte Âuflage, Tiibingen, 1931, pp. 248—250; J. Turmei, Histoire des
dogmes, t. II, La Trinitâ. L’Incarnation. La Vierge Mărie, Paris, 1932, pp. 261 şi 300. J. Tixe-
ront, Histoire des dogmes dans Vantiquite chrâtienne, i. II, 8-e, ed. Parîş, 1924, pp. 36—43;
Ch.-J. Hefele, op. cit., I, 2, p. 845, nota 2 ; J. Schwane, Histoire des dogmes, Periode pa-
tristique. Trad. de A. Degert, t. II, Paris, 1903, pp. 210—232; F. Loofs, art. Photin von Sir­
mium, în Herzog-Hauck, Realencyklopădie fur protest. Theologie und Kirche, t. XV, Leip-
zig, 1904, pp. 372—374.
59. Sf. Atanasie, Despre sinoadele de la Arimini in Italia şi Seleucia in Isauria, 26,
în Migne, P. G., t. XXVI, col. 728 A; Sf. Uarie de Pictavium, Epistola legatorum missa
ad Constantium a Liberio episcopo urbis Romae (354), ed. A. Feder, în Collectanea antiariana
Parisina, (Fragmenta historica). Series A., VII, 4, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXV, Vin-
dobonae-Lipsiae, 1916, p. 91. Socrate, Ist. Bis., II, 19, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 224 A;
Sozomen, Ist. Bis., III, 11, ed. J. Bidez, p. 114.
60. Socrate,- Ist. Bis., JI, ,20, îh Migne, P. G., t. LXVII, col. 233 A. /
 ’T- -C-
\
* V.

tsz Pr. pro}. IOAN I. RĂMUREANU 11

Un oarecare număr de episcopi occidentali, întruniţi în sinod la Me-

diolanum, înţeleseră că trebuie condamnat Fotin. Ei cerură, la rîndul lor,
episcopilor orientali să subscrie o condamnare a ereziei lui Arie, dar
aceştia refuzară şi se întoarseră în Orient «i. în asemenea stare de spirit,
. încercarea de împăcare dintre episcopatul oriental şi cel occidental a
trebuit să fie amînată pentru moment.
Condamnarea lui Fotin nu avu nici o urmare practică, deoarece,
datorită popularităţii de care se bucura în Biserica de Sirmium, păsto­
riţii săi, care apreciau mult talentul oratoric şi cultura lui, se opuseră
ca autorităţile bisericeşti şi civile să-l exileze.
Intre timp, începu să se lămurească situaţia Bisericii de Alexan­
dria. Intrusul Grigorie, care ocupase scaunul Sf. Atanasie, muri la 25
iunie 345. Un an mai tîrziu, la 21 octombrie 346, Sf. Atanasie putu să-şi
reocupe scaunul său la Alexandria, unde fu primit cu un entuziasm de
nedescris, întorcîndu-se din cel de-al doilea exil al său 62. Reinstalarea
Sf. Atanasie în scaunul de patriarh al Alexandriei a dat o lovitură puter­
nică arianismului. Alţi episcopi din Orient putură să-şi reocupe de ase­
menea scaunele lor. ;
în 347, se întruni la Mediolanum un nou sinod, în prezenţa lui Con- ;
stans şi a delegaţilor Bisericii Romane, în care se reînnoi condamnarea :
;
dată în 345 împotriva ereziei lui Fotin 63. Credincioşii Bisericii de Sir­
mium, însă, se opuseră şi de astă dată ca episcopul lor să fie înlăturat. -
;
61. Data dc 345 pentru primul sinod de 'la Milan, care a condamnat pe Fotin de
Sirmium, se deduce din două mărturii. Scrisoarea papei Liberius «Obsecro», cu data din
353 sau 354, trimisă împăratului Constantius, ne relatează că Sinodul din Milan, în care
patru delegaţi ai episcopilor din Răsărit au refuzat să condamne doctrina lu Arie s-a ţinut
înainte cu opt ani sau mai mult — «qui ante annos octo, cum apud Mediolanum Arii sen-
ientiam haereticam noluissent damnare.păstrată de Sf. Ilarie de Piclavium, ed. A. Feder,
în Collectanea antiariana Prisina (Fragmenta Historica), Series A. VII, 4, în colecţia
ii cit, p. 9 şi în Fragmentum V, 4, în Migne, P. L., t. X, col. 684, dată pe care ne-o con­
firmă Sf. Atanasie, Despre sinoadele dela Arimini in Italia şi Seleucia In Isauria, 26, In
Migne, P. G., t. XXVI, col. 728 A. i
După a doua mărturie, ştim de la Sf. Ilarie de Pictavium, ed. A. Feder, în Collectanea
antiariana Parisina, Ser fes B, II, 4 (19), în col. citată, p. 142, şi Fragmentum historicum,
II, 19, în Migne, P. L., t. X, col. 646 A, că Fotin de Sirmium a 'fost condamnat pentru prima i
oară la Milan cu doi ani înaintea unui al doilea sinod — «ante biennium iam in Mediola-
nensi sytiodo erat hereticus damnatus». Primul sinod de la Milan s-a ţinut în 345 iar al
I doilea, după toată probabilitatea, s-a ţinut în 347. Vezi şi J. Zeiller, op. cit. p. 262, nota 1,
şi J. R. Palanque — G. Bardy — P. de Labrioile, op. cit., p. 134, nota 4.^
a 62. împăratul Constantius trimise Sf. Atanasie trei scrisori ca să se întoarcă la
■ Alexandria. Vezi scrisorile înserate de Sf. Atanasie în Apologia contra arienilor, 51, în Migne,
P. G., t. XXV, col. 341 şi 344 ; Idem, Istoria arienilor către monahi, 21, 22, ibidem, cOl. 281
{
şi 284 : Historia acephala, 2, în Migne, P. G., t. XXIV, col. 1443 ; Idem, Epistolae heortasticae.
Chronicon praevium, 8, ibidem, col. 1355. Die Festbriefe des heiligen Athanasius, ed. F.
Larsow, Leipzig, 1858, p. 32; Sf. Grigorie de Nazianz, In lauda marelui Atanasie, episcopul
Alexandriei, Cuvintul XXI, 19, în Migne, P. G., t. XXXV, col. 1116, B.C., Socrates, Ist. Bis.,
II, 23, în Migne P. G., t. LXVII col. 248—261 ; Sozomen, Ist. Bis., III, 20, ed. J. Bidez, pp.
133—135 i Teodoret, Ist. Bis., II, 10—11, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler, p. 122; J.-R.

i
n
Palanque—G. Bardy—P. de Labrioile, op. cit., pp. 135—136.
63. Epistula synodi Ariminensis (359). Beatissimo et gloriosissimo Augusto Constantio,
ed. A Feder, în Collectanea antiariana Parisinţi, Series A, V, 2, în Col. cit, pp. 80—81

M
\
18 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 348 ŞI 358 t83

Vecinii lui Fotin de Sdrmium, episcopii Valens de Mursa şi Ursacius

de Singidunum, văzînd că Sf. Atanasie a fost reinstalat pe scaunul Ale­
xandriei, iar partida ortodoxă e tot mai puternică, socotiră că a venit
timpul să se împace cu episcopii ortodocşi, care deveniră acum arbitrii
situaţiei.
în acest scop ei trimiseră Sinodului de la Milan din 347 o scrisoare
prin care mărturiseau credinţa ortodoxă, cu scopul de a obţine primirea
lor în rîndurile apărătorilor Ortodoxiei niceene. După infomaţiile date
de Sf. Ilarie de Pictavium, această mărturisire au trimis-o la Milan, la
doi ani după condamnarea lui Fotin în primul sinod de la Milan, întrunit
în 345 04.
După ce trimiseră Sinodului din Milan, din 347, scrisoarea, prin care
mărturiseau că renunţă la arianism, cei doi episcopi illyrieni, Ursacius
de Singidunum şi Valens de Mursa, merseră în 347 la episcopul Romei,
Iulius — Romanae plebis episoopum adeunt06 — cerură iertare pentru
activitatea lor în rîndurile arienilor şi-l rugară să-i primească în comu­
niunea Bisericii universale. în faţa episcopului Romei şi a tuturor preo-
’ţilor romani — apud sanctitatem tuam praesentibus cunctis presbyteris
fratribus nostris — ei semnară o declaraţie prin care retrăgeau tot ceea
ce au zis şi făcut contra Sf. Atanasie, cerură să intre cu cea mai mare
plăcere în comuniune cu el şi cu episcopul Romed, — nos libentissime
amplecti communionem praedicti Athanasii —, condamnară erezia Iui
Arie şi a partizanilor săi şi-l asigurară că pe viitor"ei nu se vor mai
amesteca în certurile ariene care au cauzat atîteă sfîşieii Tfisericîij' fără
ştirea sa — titra coriscientiam suann — precum au declarat şi în scri­
soarea trimisă mai înainte Sinodului din Milan — sicut per priorem
libellum nostrvm quem Mediolanum porreximus, — oricare vor fi cei
care îi vor antrena la aceasta dintre orientali, fie chiar Atanasie însuşi66.
şi Fragmentam historicum, VIII, 2, în Migne, P. L., t. X, col. 700 A: «Concilfo Mediolanense
assistentibus etiam legatis Ronianae ecciesiae».
64. Harfe de Pictavium, Fragmentam historicum, VIII, 2, în Migne, P. L., t. X, col.
700 A şi ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Pirlsina, Series A, V, 2: Scrisoarea cu
titlul: Beatissimo et gloriosissimo Augusto Constantio synodus Ariminensis, în Corp. Script.
Eccl. Lat., t. LXV, pp. 80—81 şi la Mansi, t. III, col. 304; Idem, Fragmentam historicum,
II, 20, în Migne, P. L. t. X, cdi. 648 B. şi ed. A. Feder, în Collectdnea antiariana Parisina,
Series B, 7, în col. cit., p. 145: Haec epistula post biennium missa est, quam heresis Fotini
a Romanis damnata est. Termenul «Romanis» arata aici pe episcopii occidentali care au
condamnat mai întîi pe Fotin în Sinodul de la Mediolanum, din 345. J. Zeiller, op. cit.,
p. 263, notele 3 şi 6; J.-R. Palanque—G. Bardy—P. de Labriolle, op. cit., p. 135, nota 2
G. Bardy, L’Occident en face de lp crise arienne, în rev. Irenikon, t. XVI (1939) nr. 5,
sept.-oct., p. 412.
65. Sf. Ilarie de Pictavium, Fragmentam historicum, II, 19 şi 20, în Migne, P. L., t. X,
col. 646 AB şi ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Parisina, Series B, 5, 19 şi 20, cdl.
cit., p. 142; Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, 58, în Migne, P. G., t XXV, col. 354 BC.
Pentru papa Iuliu, vezi; E. Amann, art. Jules I, în Dictionnaire de Theologie Catholique,
t. VIII, 2, Paris, 1925, col. 1914—1917. •
66. Exemplurn epistulae, quam post renuntiationem orientalium Athanasium reuni non
. esse in urbe Roma olografa mânu Valens perscripsit et Ursacius subscripsit, ed. A. Feder, în
Collectanea antiariana Parisina, Series B. 6,. în cdl. cit., pp. 143—144, text latin şi grec;
şi la S. Ilarie de Pictavium, Fragmentam historicum, II, 20, în Migne, P. L., t X, col. 647—
 II |lll:r rţimi.

£84 Pr. prof. IOAN 1. RĂMUREANU 19

în urma acestei declaraţii, Iulius I, episcopul Romei, consimţi ca

aceştia să-şi reocupe scaunele lor. Apoi Valens de Mursa şi Ursacius de
Singidunum, după plecarea lor din Roma, adresară din Aquileea, în 347
sau în 348, o scrisoare Sfîntului Atanasie însuşi, trimisă prin episcopul
Maximin de Treveri (Augusta Treverorum), în Gallia de Nord, azi oraşul
Trier din Germania de Apus, şi preotul Moise, prin car.e-i făceau cunoscut
că ei doresc pacea şi comuniunea bisericească cu el — scito hdbere nos
tecum pacem et communionem ecclesiasticam GL Din nefericire, însă, după
ce şi-au reocupat scaunele lor, ei au revenit la erezia ariană.
După revenirea temporară a episcopilor Valens de Mursa şi Ursa­
cius de Singidunum în comuniunea Bisericii universale, ^ urmat, după
346, to timpul..disputelor, arienev._o„scurtă perioadă de linişte, cînd s-a
crezut că episcopii orientali se vor înţelege cu cei occidentali. ~
Cei doi auguşti, Constantius şi Constans, primiră împreună consu­ '
!
latul, încît retorul păgîn Libanius, ultimul talentat apologet al păgînis-
mului greco-roman, într-un panegiric redactat în 348, putu să reunească
numele lor, aducîndu-le elogii GS.
:
La Alexandria, Sf. Atanasie, apărătorul dreptei credinţe, declara
către anul 350 că mai mult de patru sute de episcopi din toată lumea i
creştină sînt în comuniune cu el. în frunte, este episcopul marei Rome,
apoi episcopii din Italia, Sic.ilia, Sardica, Corsica, Africa, Spania, Gallia, i
Bretania, episcopii din Pannonia, Noric, Dalmaţia, Dardania, Dacia,
Moesia, Macedonia, Thesalia, Creta, Cypru, Licia, Isauria, cea mai mare
parte din Palestina, toţi cei din Ahaia, Egipt, Thebaida, Lybia şi Pen-
tapole 69.
648. Textul grecesc se află la Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, 58, în Migne, P. G.,
t. XXV, col. 353 B.C. şi Istoria arienilor către monahi, 26, ibidem, col. 724 AB ; Sozomen,
Ist. Bis., III, 23, ed. J. Bidez, pp. 1'37—138, Nichifor Callist Xanlopulos, Ist. Bis., I, 28, în
\ Migne, P. G., t. CXLVI, col. 329.
67. Exemplum alterius epistutae Valentis et Ursacii, qaam post aliquanlum temporis
ab Aquileia, postea quam hanc superiorem Roma emiserant, ad Athanasiurn miserunt
l episcopum, ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Parisina, Ser ies B, 8 op. cit., p. 145,
textul latin însoţit de traducerea grecească a Sf. Atanasie, Sf. Ilarie de Piclavium Frag-
mentum hisioricum, II, 20, în Migne, P. G., t. X, col. 649, text latin ; Sf. Atahasie, Apologia
I contra arienilor, 58, în Migne, P. G., t. XXV, col. 356, text grec şi latin ; Sozomen, Ist. Bis.,
III, 24, ed. J. Bidez, p. 138—139.
> Studii: G. Bardy, L’Occident en face de la crise arienne, în rev. Irenikon, t. XVI,
(1939), nr. 5, sept.-oct., p. 412 ; Vezi şi art. Les conciles et Vunion des Eglises. VI. Recon-
ciliation d’Ursace de Singidon et de Valens de Murse, în Irenikon, t. V (1928), nr. 3—4,
mars-avril, p 173—174.
68. Libanius, Oratio LIX. Landatio Constanta et Consiantis, text grec, ed. Richardus
Foerster, t. IV, (Biblioteca Scriptorum Graecorum et Romanorum Teubneriana) Leipzig,
1908, pp. 208—296. După R. Foerster, cuvîntarea a fost compusă la finele anului 348 sau
începutul lui 349. Ibidem, p. 200.
69. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 28, în Migne, P. G., t. XXV, col. 725
.AB ; In- Apologia contra arienilor, 1, ibidem col. 249, după ce:face enumerarea acestor
provincii, mai adaugă între ele şi provinciile: Egipt, Arabia, Licfa, Pamfa'Iia, Galatia, Epir,

Ii Thracia, Siscia (pentru Savia), iar Italia o împarte astfel: Picenum, Tuscfa, Campania,
Calabria, Apulia, Bruttium. G. Bardy, Alexandrie, Antioche, Constaniinople, in 1054—1954.
.L'Eglise et les Eglises, t. I, Paris, 1954, p. 187, nota 5; P. Batiffol, La paix constantinia nne
et le catholicisme, p. 547 ; J. R. Pa'lanque, G. Bardy, P. de Labriolle, op. cit., p. 137.

1
 20 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII SJf8 ŞI 858 285

„ Episcopii occidentali, întruniţi la Milan, în 347, comunicară episco-

pilor orientali hotărîrea lor de condamnare a ereziarhului Fotin de Sir-
mium70. Un grup de episcopi orientali, după ce episcopii occidentali con­
damnară pe Fotin, sosiră la Sirmium, la sfîrşitul anului 347 sau mai
sigur la începutul lui 348, pe de o parte, pentru a lua măsuri împotriva
■
acestuia, în propria lui reşedinţă episcopală, iar pe de alta, pentru a răs­
punde la scrisoarea adresată de episcopii occiedntali, adunaţi la Milan71.
: în primăvara anului 348 împăratul Constantius se afla la Milan
şi e posibil să se fi oprit cîteva luni la Sirmium cu grupul episcopilor
orientali, întruniţi în sinod, pentru a cerceta mai deaproape cazul lui
Fotin. Arienii. moderaţi, .doreau nimici rea-ereziei lui Xojtin de Sirmium,
pe care trei sentinţe de condamnare date pînă acum contra lui, una la
Antiohia în 344 şi două la Milan în 345 şi 347, nu-1 putură urni . din loc.
Fotin. fu condamnat în Sinodul, de la Sirmium.jâin 348, pentru a patra
oară, fiind acuzat de erezie, însă, datorită popularităţii de careTse bucura
pTrintre_credincioşii săi, rămase pe loc75.
Intervenţia lui Constans, fratele lui Constantius, de care depindea
Fotin, nu a fost nici acordată, nici cerută, ceea ce nu e de mirare. Ţinînd-
un sinod la Sirmium în 348, episcopii orientali comiseră în ochii lui Con­
stans, augustul Illyricului şi al Occidentului, o imixtiune nedorită în tre­
burile religioase ale domeniului său de guvernare.
Reduşi numai la armele spirituale, episcopii orientali nu realizară
nimic prin a patra condamnare a lui Fotin.
Ei redactară la Sirmium o scurtă mărturisire de credinţă, care ne
arată poziţia lor teologică. în traducerea romînească, ea se prezintă aşa :
«Căci mărturisim astfel: Dumnezeu Tatăl este cu adevărat nenăscut şi
unul singur este Fiul Său. Dumnezeu din Dumnezeu, lumină din lumină,
primul născut din întreaga creatură — primogenitum omnis creaturae3
iar ca al treilea socotim pe Sfintui Duh. Mîngîietorul»73.
Precum se vede, tendinţa acestui prim sinod de la Sirmium era net
arianizantă. Termenul ortodox prin care s-a stabilit raportul Fiului cu
Tatăl la Sinodul I Ecumenic de la Niceea din 325, «deofiinţă cu Tatăl» —
70. Ilarie de Pfctavium, Fragmentam historicum, II, 22, în Migne P. G., r. X.-, col.
651, A. şi ed. Feder, în Collectanea antiariana Parisina Series B., 9, 22) în colecţia
cit., p. 146 •
71. Ilarie de Pictavium, Fragmentum historicum, II, 21, în Migne, P. L., t. X, col. 646
şl ed. A. Feder, în Collectanea anitariana Parisina, Series B, 9, 21, colecţia citată, p. 146:
Verum inter haec Sirmium convenitur. Fotinus hereticus deprehetisus, olim reus pronun-
tiatus et a communione iam pridem unitatis ahscius
72. Ibidem: ne tune quidem per factionem populi potuit ammoveri. Pentru călătoria
lui Constantius la Milan în primăvara anului 348, vezi: Chronique du Code Theodosien,
publiee par J. Godefroy au t. I, de son edition du Codex Theodosianus, Lyon, .1665, p.
XLVIII. Cf. J. Zeiller, op. cit., p. 264, n. 2; J. R. Palanque, G. Bardy, P. de Labriolle,
op. cit^ p. 137, nota 2 ; Eduai d Schwartz, în studiul Zur Krchengeschichte des uierten Jahr-
hunderts, în Zeilschritl fur die neutestamentliche Wissenschaft und die Kunde der alteren
Kirche, Bând XXXIV, 1935, Heft 3 und 4, p. 147, pune primul sinod de la Sirmium care
a condamnat pe episcopul Fotin, în 347.
73. Ilarie de Pcitavium, Fragmentam historicum, II, 24, ţn Migne, P. G., t. X, col. 652
A şi ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Parisina, op. cit., p. 147.
 &8(> Pr. pro/. IOAN. I. RĂMUREANtî &l

6|ioovaiog Ilaipt, era complet evitat. Arienii puri şi seini-arienii au

luptat cu cea mai mare îndîrjire contra lui.
«Termenul de «consubstanţial», «deofiinţă» — opoovcnog —, ne
spune istoricul'Socrate, precum am aflat din diferite scrisori pe care şi
le-au scris episcopii unii altora după sinod (e vorba de Sinodul I Ecu­
menic de la Niceea din 325), a tulburat pe unii. Discutând şi examinind
termenul cu subtilitate, s-a născut lupta unora contra altora. Cele petre­
cute se asemănau cu luptele de noapte. Căci se arătară unii faţă de alţii
fără înţelegere şi îşi aruncau reciproc blasfemii.
«Unii respingînd termenul «consubstanţial», — 6pooi>0iog — soco­
teau că cei ce-l primesc urmează erezia lui Montan şi Sabeliu. Şi din cauza
aceasta îi numeau nelegiuiţi, întrucît nimiceau existenţa Fiului Ini Dum­
nezeu. Din contră, cei ce acceptau termenul «consubstanţial», acuzau pe
adversarii lor că introduc politeismul şi-i evitau ca pe unii care caută să
introducă păgînismul» 74.
Cît priveşte răspunsul trimis la înştiinţarea episcopilor occidentali,
cu privire la condamnarea lui Fotin în Sinodul de la Mediolanum, din
347, episcopii orientali întruniţi la Sirmium în 348 făceau cunoscut aces­
tora într-un ton mustrător şi insinuant, că, dacă Fotin a mers atît de
departe pe calea ereziei, se dator,este formării lui teologice, primită de
la profesorul său Marcel al Ancyrei, care se bucura de atîta credit printre
occidentali, fiind reabilitat în Sinodul de la Roma din iama anului 340 —
341, precum şi în Sinodul de la Sardica din 343—344, deşi a continuat să
păstreze Ideile sale greşite. După doctrina lui Marcel al Ancyrei, Dum­
nezeu, monadă indivizibilă, s-a manifestat în lume în trei moduri deose­
bite. Mai întîi, la crearea lumii, apoi la întrupare, cînd Dumnezeirea a
pătruns natura umană, şi în cele din urmă la Oincizecime, cînd a produs
pe Duhul Sfînt. Astfel monada s-a dezvoltat în Treime 76.
S
74. -Socrate, Ist. bis., II, 23, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 114 B—144A. Traducerea
I textului grec ne aparţine.
Pentru problema discuţiilor teologice în jurul termenului «consubstanţial cu Tatăl*
i 6poo6atoţ x$ Uaipl, să se vadă studiile: G. C. Stead, The Significance of the Homoou-
sios, în Studia Patristica, t. III, partea I-a, Berlin, 1961, pp. 397—412; A. Tuilier, Le sens
du terme <5fxoo6ocog dans le vocabulaire theologique d’Arius et de TEcole d'Aniioche, ibi-
i dem, 1961, pp. 412—430; J. Lebon, Le sort du «Consubstantiel Nicâen», în Revue d’Histoire
i Ecclâsiastique,, t. XLVII, 1952, p. 485—529; L. Coulange (Turmei), La reaction contre le
consubstantiel et la metamorphose du consubstantiel, în Revue d’histoire religieuse, 1921,
I d6c.; 1922, avril; R. Rougier, Le sens de termes oooîa, 6nooxaaiţ et rcpootunov dans Ies
controverses irinitaires postnicâenes, în Revue de Vhistoire des religions, t. LXXI IT, 191
pp. 48—63; t. LXXIV, 1917, pp. 133—189; Diac. C. Voicu, Problema iuooOoioţ/a Sf. Atanasie
cel Mare, în rev. («Mitropolia Olteniei», an. XV, Craiova, 1963, nr. 1—2, ian.-febr., p. 3—20.
75. Ilarie de Pictavium, Fragmentum historicum, II, 22—23, ed. A. Feder, în op. cit.,
pp. 146—147, şi Migne P. L., t. X, col. G51—652. Pentru doctrina lui Marcel de Ancyra,
să se vadă : Chr. H. G. Rettberg, Marcelliana, Gottingae, 1794, ediţia reprodusă de Migne,

1
P. G., t. XVIII, col. 1299—1306; Die Fragmente Marcells, ed. Erich Klostermann, în
Eusebius Werke, Bând IV, în Die griech., christ. Schriftsteller, B. 14, Lefpzig, 1906, pp. 185—
215; Eusebiu de Cezareea, Contra lui Marcel, ibidem, pp. 1—58 şi Despre teologia biseri­
cească, ibidem, pp. 60—182. Aceste lucrări ale lui Eusebiu se găsesc şi în Migne, P. G.,
t. XXIV, col. 707—1046, care reproduce ediţia lui Nolte, Paris, 1857.
m

\
 r> -J-:

SINOADELE DE LA SIRMÎUM DINTRE Atiti 3*8 $î 358

Totodată ei atrăgeau occidentalilor atenţia că Sf. Atanasie a încetat

legătura cu Marcel al Ancyrei76, fapt care a uşurat foarte mult situaţia
Sf. Atanasie în acel timp.
Sf. Atanasie însuşi făcu pe Marcel al Ancyrei să înţeleagă că nu mai
putea să aibă raporturi religioase cu el, iar Marcel, poate încă în Hlyri-
cum, acceptă această ruptură77.
Lucrurile păreau că merg spre împăcarea episcopilor orientali cu cei
occidentali după 348, întrucît şi unii şi alţii dovediseră în cazul lui Fotin
de Sixpnium, că se pot înţelege.

V. CONDAMNAREA LUI FOŢIiN. IN SINODUL DE LA SIRMIUM DIN-35-L-

“'HPRIMÂ FORMULA DE CREDINŢA. DE LA. S1RMIUM
Uzurparea lui Magnentius în Occident, asasinarea împăratului Con-
stans, augustul Illyricului şi Occidentului, şi restabilirea autorităţii lui
Constantius, augustul Orientului, susţinătorul arienilor, asupra între­
gului imperiu roman, prelungi criza religioasă în sec. al IV-lea, încît
arienii se putură menţine tot restul domniei acestuia (| 361), ba chiar
şi sub împăraţii următori.
Cum am arătat, în iama anului 350—351, Constantius, augustul
Orientului, se instală la Şirmium, metropola Illyricului, pentru a în-
tîmpina pe uzurpatorul Magnentius, care, venind cu armata din Gallia,
ocupase Roma şi nordul Italiei şi se pregătea să invadeze provinciile
Illyricului.
Din 350, Sirmium deveni ‘pentru ftnai )mulţi ani centrul politic al
imperiului roman şi în acelaşi timp centrul bisericesc dl lumii creştine.
De altfel, după Sinodul I de la Niceea din 325, Illyricul a început să se
bucure de această atenţie şi favoare. Arie şi prietenii săi, episcopii Se-
cundus de Ptolemaida şi Theonas de Marmarica au fost exilaţi între anii
325 şi 327 în Ulyricum, fără să ştim precis locul78. Aci Arie converti la
erezia sa pe tinerii episcopi illyrieni, Valens de Mursa (azi Osiec în
76. Mărie de Pictaviuni, Fragmentum historicum, II, 21, ed. A. Feder, pp. 146—147 şi
Migne, P. L., t. X, col. 650 A.: «seci idem Athasasius Marcellum a communionc saa separat
anteriore tempore, quam Fotinus arguitur..,». Vezi şi Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor,
cap. LXXII, Contra Marcelienilor, 4, în Migne, P. Gv t. XLII, col. 388 D.
77. Ilarie de Pictaviuni, Fragmentam historicum, 21—23, ed. A. Feder, p. 146—147
şi Migne, P. L., t. X, col. 650—52; J. Zeiller, op. cit., p. 265.
78. Scrisoarea episcopilor întruniţi lp sinodul din Niceea la 325, Sfintei şi marei
Biserici din Alexandria şi prea iubiţilor noştri fraţi ce sint stabiliţi in Egipt, Lybia şi Pen-
tapolis, păstrată de istoricul Socrate, Ist. Bis., I, 9, în Migne, t. LXVII, cdl. 77—84; Scriso­
rile împăratului Constantin cel Mare către Biserica din Alexandria, către episcopi şi popor,
către Biserici, păstrate de Socrate, Ist. bis., I, 9, ibidem, col. 84—93: Scrisoarea împăra­
tului Constantin către Biserici ne-a păstrat-o şi Eusebiu de Cezareea. Viaţa împăratului
Constantin, III, 17—20, ed. Ivar A. Heikel, Ober das Leben Consianfins, în Die griech.
christ. Schriftsteller, Bând 7, Leipzig, 1902, pp. 84—87; Philostagios, Ist. bis., I, 8-a ed.
Joseph Bidez, Philostorgius Kirchengeschichte, în Die griech. christ. Schriftsteller, B. 2,
Leipzig, 1913, p. 9, ne dă lista, partizanilor lui Arie; Idem, Ist. bis., I, 9 c, ibidem, pp. 10—
11, ne spune că Arie şi episcopii egipteni Secundus de P.toţleniaiida şi Theonas de Marmarica
au fost exilaţi în I'llyricum.
 \.

288 Pr. prof. 10 AN I. RĂMUREANU 28

Croaţia), din Punnonia Inferior şi Ursacius de Singidunum (Belgrad),

din Moesia Superior, care au jucat un mare rol în luptele ariene din se­
colul al IV-lea, începînd cu Sinodul de la Tyr, din iulie-august 335 79.
în 343—344 s-a ţinut la Sardica (azi Sofia), capitala Daciei Medi-
terranea (Interioară) Sinodul de la Sardica, în care jumătate dintre
episcopii participanţi erau illyrieni so.
Sf. Atanasie cel Mare (ţ 373), patriarhul Alexandriei, cel mai dîrz
apărător al Ortodoxiei contra ereziei ariene, a petrecut anii 344 şi 345
în provinciile Illyricului, sărbătorind Pastele anului 344 la Naissus,
unde păstorea prietenul său episcopul Gaudentius, iar Pastele anului
345 la Aquileea, la invitaţia împăratului Constans, augustul Occiden­
tului 8i.
După ce împăratul Constantius îşi stabili reşedinţa la Sirmium
în 350, episcopii illyrieni Vdlens de Mursa şi Ursacms de Singidunum,
uitară de cererea lor de reintegrare în comuniunea Ortodoxiei niceene
trimisă Sinodului de la Milan în 347 şi de făgăduinţele făcute la Roma
în faţa papei Iuliu şi ă clericilor romani, precum şi de scrisoarea tri­
misă din Aquileea în 347 sau 348 Sfîntului Atanasie, prin care-i făceau
cunoscut că doresc pâcea şi comuniunea cu el. Pentru a intra în graţiile
lui Constantius, susţinătorul arienilor, ei declarară că au trecut tempo­
rar în rîndurile episcopilor apărători ai Ortodoxiei niceene de teama
fostului împărat Constans 82 şi reveniră la arianism.
Reşedinţa imperială, mutîndu-se pentru mai (mulţi ani de la Con-
stantinopol la Sirmium, unii episcopi greci din Orient şi cîţiva episcopi
79. Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, cap. 72 şi 74, în Migne, P. G., col. XXV,
col. 378 C şi 383 A ; Socrate, Ist. Bis., II, 25, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 1005 D;
Scrisoarea sinodului din Sardica (343) ■adresată tuturor episcopilor şi coliiurghisitorilor
Bisericii universale la Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, 48, în Migne, P. G., t. XXV,
col. 333 A şi 336 A, apoi la Mansi, t. III, col. 83 A şi Teodorei, Ist. Bis., II, 8, ed. Leon
I Parmentier—Felix Scheidweiler, pp 102, 6; 109, 28; 111, 33; Synodi Sardicensis epistola
ad universas ecclesias, text latin la Mansi, t. III, col. 69—74 şi Ilarie de Pictavium, Ex
apero historico. Fragmentam II, 1—8, în Migne P. L., t. X, col. 632—639 A şi ed. Alfred
I Feder, în loc. cit., pp. 103—126; Das Rundschreiben der Sytiode von Serdica, în Zeitschrift
fur Neutestamentliche Wissenschaft, XL, 1941, pp. 9—23; Synodi Sardicensis epis­
tola ad Julianum urbis Romcre episcopurn, text latin la Mansi, t. III, col. 40—42 şi la Ilarie
de Pictavium, Fragmentum historicum, II, 9—15, în Migne, P. L., t. X, col. 639—643 şi ed.
A. Feder, în op. cit., pp. 126—130; Ilarie de Pictavium, Iibri tres adversus Valentem et
I Ursacius, mici fragmente, ed. A. Feder, în op. cit., pp. 191—193. A. Cassiodorus, Historia
Tripartita, IV,- 23, în Migne, P. L., t. LXIX, cdl. 967—968; J. Zeiller, op. cit., 270—276,
280-—290, 302—307 şi passim.; I. Rămureanu, Lupta ortodoxiei contra arianismului, în
1 revista «Studii Teologice», An. XIII, Bucureşti, 1961, nr. 1—2, ian.—febr., p. 23 sq.; Idem,
Sinodul de la Sardica din anul 343. Importanţa lui pentru pătrunderea creştinismului
( la geto-daco-romani, în rev. cit., an. XIV, 1962, nr. 3—4, pp. 146—182.
; 80. Vezi izvoarele şi bibliografia auxiliară a Sinodului din Sardica la nota 22 şi în
studiul: I. Rămureanu, Sinodul de la Sardica din anul 343. Importanţa lui .pentru istoria
pătrunderii creştinismului la geto-daco-romani, în rev. cit., pp. 146—182, îndeosebi nota .46.
81. Sf. Atanasie, Chronicon Praevium, care serveşte ca introducere la Epistolae heor-

1
iăsticae (festales), în Migne, P. G-., t. XXVI, col. 1354 D—1355 A; Gustave Bardy, Saint
Athanase, 3-e ed. Paris, 1925, p.'88; Hans Lietzniann, Chronologie der ersten und zweiten
Verbannung des Athanasius, în Kleine Schrifien I. Studien zur Spătantiken Religions-
geschichte. Herausgegeben von Kurt Aland, Berlin, 1958, pp. -251—259.
; 82. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 29, în Migne, P. G., t. XXV, col. 725 C.

\
 -

i
"
U SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 81t8 ŞI 358 S8$

sud-dunăreni, de preferinţă arieni sau semiarieni, urmară pe Constantius

la Sirmium şi ajunseră iniţiatorii şi preşedinţii unor sinoade care se
succedară unele după altele, cu dorinţa de a da o definiţie de credinţă
I pentru toată Biserica, spre a se restabili pacea. în discuţiile ariene
şi semiariene din acest timp se trecu de la certurile de persoane şi inte­
= rese individuale, la discutarea în fond a ideilor şi problemelor.
Biserica lllyricului, cu reşedinţa la Sirmium, ajunse la jumătatea
sec. al IV-lea Biserica oficială a întregului imperiu roman.
După victoria împăratului Constantius asupra uzurpatorului Mag-
■
I nentius în lupta decisivă dată în apropiere de Mursa la 28 septembrie
■
351, autoritatea lui Constantius se impuse mai întîi asupra tuturor pro­
vinciilor lllyricului, apoi după sinuciderea lui Magnentius lingă Lyon,
i la 10 august 353, se impuse asupra întregului imperiu.
Fie că se împăuna cu teologia, fie că pretindea ca domeniul său bi­
i sericesc să depindă de suzeranitatea sa, de «Eternitatea sa» cum se
exprima Constantius al II-lea, acesta se hotărî să ducă la capăt cuce­
rirea Occidentului de sub stăpînirea lui Magnentius şi totodată se strădui
să asigure victoria arienilor asupra Bisericii niceene.
Către sfîrşitul. anului. 351, un număr de episcopi orientali şi illyrieni/
se întruniră la Sirmium, acum reşedinţă imperială, şi ţinură în prezenţa
lui Constantius un sinod, cu scopul de a termina cu erezia lui Fotin şi ă
compune un nou Simbol de credinţă.
Printre episcopii participanţi, se cunosc cu certitudine douăzeci şi
doi. Aceştia sînt : Narcissus de Neronias sau Irinopolis, în Cilicia, Teodor
de Heracleea din provincia Europa, care făcea parte din Thracia, Va-
sile de Ancyra, în Galatia, Eudoxiu de Germanicia, în Coele-Syria, De-
mojilus de Bereea, în Thracia, Cecropius, mai întîi episcop de Laodiceea,
în Phrygia, iar din 351 ridicat de Constantius episcop de Nicomidia, în
Bithynia83, Silvanus de Tars, în Cilicia, XJrsacius de Singidunum, în
Moesia Sueprior, Valens de Mursa, în Pannonia Inferior, Evagrius de
Mitylene, Hireneus de Tripolis, în Fenicia ; Exuperantius, Terentianus,
ale căror episcopii nu se cunosc, Bassus, care pare să fie identic cu
Bassus de Diocletianopolis, în Macedonia, care a luat parte şi ia Si­
nodul din Sardica din 34 3 84, Gaudentius de Ndissus, în Dacia Medi-
terranea, prietenul Sf. Atanasie al Alexandriei, adversarul arienilor,
care împreună cu episcopul Osius al Cordovei şi Protogenes de Sardica
au condus şedinţele Sinodului din Sardica din 343 85, Macedonius de Mop-
suestia, în Cilicia, Marcuş de Arethusa în Coele-Syria, Acacius de Ce-
83. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 74, în Migne, P. G., t. XXV, col. 784 B ;
Idem, Scrisoarea enciclică, trimisă către episcopii din Egipt şi Lybia, 7, în Migne, t. XXV,
col. 553 B.
84. Concilium Sardicense. Nomina episcoporum, la Cuthbertus Hamillon Turner, în
Ecclesiae Occidenlalis Monumenta iuris antiquissima, t. I, fasc. II, pars. III, Oxonii, 1930,
pp. 555—560; Mans'i, t. III, col. 43—51 : Catalogus alfabeticus Patrum Sardicensium ex
monumentis contextus. Vezi aute izvoare şi studii, la I. Rămureanu, Sinodul de la Sardica,
din anul 343, în rev. cit., pp. 160—161, n. 46.
85. Ibidem. .
6. T.—3
 I «J.*- •
y
— ■li

290 Pr. prof. IOAN I. RÂMUREANU 25

sareea, în Palestina, Julius de Theba, în Achaia, Surinus sau Surius, Sim-

plicius, Junior, ale căror episcopii nu se cunosc8®.
Cu siguranţa că numărul episcopilor prezenţi la Sinodul din Sir-
mium, 351, a fost mult mai mare, deoarece istoricii Socrate şi Sozomen
ne informează că la acesta au luat parte din Răsărit, în afară de Vasile
de Ancyra şi Marcu de Arethusa, episcopii : Gheorghe de Alexandria,
pus de arieni, Pancratius de Pelusium, Hypatianus de Heracleea, iar din­
tre episcopii occidentali, în afară de Valens de Mursa şi Ursacius de Sin-
gidunum, a fost silit să vină la Sirmium, fără voia lui, bătrînul Osius de
Cordova, delegatul Bisericii de Apus la Sinodul I Ecumenic din 325 şi la
Sinodul din Sardica în 343—344, ceea ce e o confuzie, deoarece Osius n-a
venit la Sirmium în 351, ci în 357, iar Gheorghe de Alexandria ocupă
scaunul Sf. Atanasie abia de la 24 februarie 357 87.
Fotin nu era însă omul care să se dea învins. El reuşi să se eschi­
veze de a apărea în faţa sinodului, obţinând de la împărat numirea unei
comisii, instituită ad-hoc, care să hotărască între el şi adversarii doctri­
nei sale. Constantius, căruia îi plăceau asemenea discuţii teologice, insti­
tui un gen de areopag, format din opt înalţi funcţionari, din ordinul sena­
torial, după istoricul Socrate8-8, cu sarcina de («.judecători», care erau
printre primii la curtea împăratului în ştiinţă şi demnităţi 8'9, asistaţi de
un număr de tahigrafi sau stenografi.
După Sf. Epifaniu, care a avut în (mînă procesele verbale ale confe­
rinţei, judecătorii au fost aceştia : Thalasius, Datianus, Cerealius, Tau- ■

rus, Marcellinus, Evanthius, Olympius şi Leontius, pe care i-a pus sub :

preşedinţia episcopului Vasile al Ancyrei, viitorul conducător al semi-
86. Epistola Liberii papae. Pro deifico timore din 357, ed. A. Feder, în Collectanea ■ ..j
antiariana Parîşina, Series B., VII, 9, în op. cit., p. 170, Sf. llarie, Fragmentum historicum, ,
V, 7, în Migne, P. L., t. X, col. 692, ne dă numele episcopilor care au participat la sinodul }
din Sirmium din 351 ; Vezi la Sulpicius Severus, Chromca sau Historia Sacra, II, 38, 1—4, I
l
■
ed. C. Halm, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. I, Vindobonae 1866, p. 91, episcopii favorabili
arianismului. A. Feder, Studien zu Hilarius von Poitiers I: Die sogenannten «Fragmenta'
historica «unde der sogenannte «Liber 1 ad Constanliuni împeratorem, «nach ihrer iiberlie-
ferung, inhaltlichen Bedeutung ujid Entstehung, în Sitzungsberichie der Kaiserlichen Aka-
demie der Wissenschaften Philosophisch-Historische Classe, 162, Bând 4, Wien, 1910, p. 169; i
Idem, Siudien zu Hilarius von Poitiers, II : Bischojsnamen und Bischofssitze bei -Hilarius.
Kristische Untersuchunge/i zur kirchlichen Prosopographie und Topographie des 4 lahrhun-
derts, ibidem, Bd. 166, 5, Wien, 1911, pp. 101—103: Die Teilnehmer der (Şynode von -
Sirmium I (351) ; M. Le Quien, Oriens christianus, t. II, Paris, 1740, col. 313—316; Daniel
Farlati—J. Coleti, Illyricum sacrum, t. VII, Vcnetiae, p. 606 sq. Pentru episcopia Neronias-
Irenopolis, vezi studiul lui Ernest Honigmann, Neronias-Irenopolis in eastern Cilicia, în
Byzantion, t. XX (1950). Ades du VlI-e congres des etudes byzantines, Bruxelles, 1948,
II, p. 39—61.
i 87. Socrate, Ist. Bis., II, 29, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 276—277; Sozomen, Ist.
Bis., IV, 6, ibidem, col. 1120 BC şi ed. J. Bidez, p. 144. Părerea istoricilor Socrate şi Sozo­
1 men o urmează şi Aur. Cassiodorus, IIistoria ecclesiastica tripartita, liber. V, 6, în Migne,
P. L., t. LXIX, col. 988. V^zi şi ediţia W. Iacob—R. Hanolik, în Corp. Script. Eccl. Lat..
t. LXXI, Wien, 1952.
88. Socrate, II, 30, în Migne, P. G., t. LXVII. col. 289 B.

1i 89. Sozomen, Ist. Bis., IV, 6 în Migne P. G., t. LXVII, col. 1121 CD şi ed. J. Bidez,
o. 145; Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor (Panarion), 71, 1, în Migne, P. G., t. XLII;,
col. 376 B.

1
\^
*
\ S

I
i $6 SINOADELE DE LÂ SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 Şl 358 291

arienilor sau oraiusienilor. între tahigrafi erau : Anysius, diaconul împă­

ratului, Calicrat grefierul, Rufin eparhul, Olympius şi Nicetas istorio- .
I
grafi, Eutihios şi Theodulos, notarii episcopului Vasile al Ancyrei 90. Pre­
şedintele Comisiei, Vasile al Ancyrei, era >un bărbat de un mare talent
oratoric şi cu opinii teologice moderate. Originar din Galatia, trăise un
= timp cu Fotin, făcînd parte împreună din clerul episcopului Marcel al
Ancyrei, profesorul lui Fotin. La şedinţe, s-a argumentat prin teze şi
antiteze, iar tahigrafii au redactat în amănunţime discuţiile celor două
părţi. Din discuţii, s-a constatat lămurit că Fotin împărtăşeşte întru totul
erezia antitrinitară a lui Pavel de Samosata şi Sabeliu. «A fost, ne re­
latează istoricul Socrate, o luptă, foarte crîncenă de termeni şl argu­
mente, dar, în cele din urmă, Fotin, fiind învins, a fost condamnat» 91.
■
După încheierea dezbaterilor, toate cele discutate au fost adunate în trei
tomuri identice, care, după ce au fost pecetluite, unul a fost trimis îm­
' păratului Constantius, spre a fi păstrat în arhivele imperiale, altul a fost
:
dat sinodului prezidat de Vasile al Ancyrei, iar al treilea a fost încre­
dinţat funcţionarilor superiori 92.
în urma acestei conferinţe, se întruni sinodul. Episcopii partipanţi
se convinseră că Fotin era eretic şi trebuie depus din episcopie. Era a cin-r
cea condamnare dată de episcopi contra lui Fotin. împăratul înţelese
că trebuie să aprobe hotărîrea sinodului şi trimise pe Fotin în exil. El fu
înlocuit în scaun printr-un alt episcop originar din Asia, Germinius de
Cyzic, un arian radical, care, prin opiniile sale, depăşea pe Arie 93.
Episcopii condamnară în acest sinod şi pe Palladius, episcop de Ra-
tiaria, din Dacia Ripensis, pentru că fusese hirotonit de fotinieni, dar,
la cîtva timp în urmă, îl repuseră în scaun şi-l găsim apoi printre membrii
episcopatului sud-dunărean ataşat cauzei ariene, fiind condamnat de
Sinodul din Aquileea din 381, împreună cu Secundianus de Singidunum,
pentru arianism'94.
înaintea examinării doctrinei lui Fotin, episcopii întruniţi la Sir­
mium redactară un Simbol de Credinţă, cunoscut în istorie sub denumirea
de «prima formulă de la Sirmium, deoarece a fost urmată de alte trei,

90. Sf. Epifaniu, ibidem, 71, 1, col. 376.

91. Socrate, Ist. Bis., II, 30, în Migne, P. G., t. LXVII, coi. 292 A.
92. Sf. Epifaniu, Contra tuutror ereziilor, 71, 1, în Migne, P. G., <t XLII, col. 376 C.
93. Sf. Alanasie, Istoria arienilor către monahi, 74, în Migne, P. G., t. XXV, col. 784
B, Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 71, 1, în Migne, P. G., t. XLII, cdl. 373 CD;
Socrate Ist. Bis., II, 30, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 289 B ; Sozomen, Ist. Bis., IV, 6,
ibidem, col. 1120 D, şi ed. J. Bidez, p. 146.
94. Sf. Ambrosie, Epistola VIII: Gesta concilii Aquileiensis. Contra Palladium el
Secundianum haereticos, în Migne, P. L., t. XVI, pp. 955—979; Scrisoarea sinodică
Quamlibet, la Sf. Ambrozie, ep. XII, ibidem, col. 987—990; Ep. 1X, Concilium quod con­
venit Aquileiae, ibidem, col. 979—980; F. Kauffmann, der Schule des Wulfila: Auxenii
Dorostorensis epistula de fide, vita et obitu Wulfilae, im Zusammenhang der Dissertatio
Maximini contra Ambrosium. Strassburg, 1899, p. 85; Jean-Remy Palanque, Saint Arnbroise
et l'empire romain, Paris, 1933, pp. 78—95; J. Zeii Ier, op. cit., pp. 153—154; 270—271 ;
328—343; Idem, La date du concile d’Anquilee, în Revue d’istoire ecclâsiastique, An. XXXIII,
1937, nr. 1, pp. 39—44; P. Batiffol, Le siege apostolique (359—451), 3-a ed., Paris, 1924,
pp. 23—30. 7*
 I III. II I

f*

292 Pr. pro/. 10AN I. RĂMUREANU

care de fapt nu era decît repetarea celei de a patra formule de credinţă
a sinodului «sfinţirii» — in encaeniis — din Antiohia, întrunit în toamna
anului 341 însoţită de douăzeci şi şapte de anatematisme, îndreptate
contra ideilor eretice ale lui Marcel al Ancyrei şi Fotin, fără ca aceştia
să fie numiţi. Sinodalii asigurară pe Fotin că, dacă semnează «Simbolul»
prezentat de ei, va putea să-şi păstreze episcopia.
Tocmai refuzul lui Fotin de a semna formula propusă de episcopi a
provocat ţinerea unei conferinţe teologice, înainte de începerea sinodului.
în definirea raportului dintre Tatăl şi Fiul, 'prima formulă de credinţa,
de la Sirmiwni^ evită folosirea termenilor n |innu.rr-4,o^——--«deoftinţă» şi
6ţioiot>aios== «asemănător după fiinţă», pe care le considerau atinse
de sabelianism şi nu se găsesc în Sf. "Scriptură '96.
Prin cele vdouăzeci st şapte de anateme* care urmează imediat «Sim­
bolul» sau formula de credinţă, episcopii condampară pe cei ce susţin /
că substanţa sau fiinţa — i n — lui Dumnezeu se dilată sau se res-
‘ trînge — xrjv ovoiav tov 0£oi> jtXaruveoGcu ^ avGteXtaaGai cpctaxoi (ana­
tema 6), pş ceLce.afiiTiiă_că-Substanta dilatată a lui Dumnezeu a creat pe
Fiul — eî xig jtXaTuvopevT]v t'^v ouatav iov Geoîi t^v Ylov Xeyot Jtoisîv
**(anatema 7), precum şi termenii : A6yog âv6iâ08Tpg — «Cuvînţul imanent»
sau_«ijţttmor» şi Ăovoc jtpocpopix6q_ = «Cuvînţul exprimat sau proiectat
în afară», folosiţi de Fotin pentru a explica raporturile dintre Tatăl şi
Fiul (anatema 8).
Anajţmielej^nd^mnă^d^ asemenea pe.cei ce neagă existenţa luiDum-
nezeu-Emlr-pe cei ce afirmă că Fiul ImJD.umnezeu.a fost creat din nimic
sau din altă substanţă decît aceea a lui Dumnezeu, fiind adus la existenţă I
.
95. Pentru sinodul din Antiohia «in encaeniis» sau «in dedicatione», greceşte âyxatv'uDV 1
vezi: Sf. Atanasie, Scrisoarea despre sinoadele de la Arimini şi Seleucia, 22—26, în ‘
Migne, P. G., t. XXVI, col. 720—736; IIarie de Pictavium, Liber de synodis seu de fide
orienlalium, 29—37, în Migne, P. L., t. X, col. 502—509 ; Socrate, Ist. Bis., II, 19, în Migne,
P. G. t. LXVII col. 224—233; Sozomen Ist. Bis., III, 5, în Migne, P. G., t. LXVII, col.
■
1041—1045 şi ed. J. Bidez, pp. 105—107 ; August Hahn, Bibliotek der Symbole und Glau-
bensregeln der alten Kirche, Breslau, 1877, pp. 103—105. Dritte Auflage, Breslau, 1897,
pp. 183—188; vezi pentru cele patru formule de credinţa de 'la Antiohia din 341, şi ediţia
Hans Lietzmann, Symbole der alten Kirche, în Kleine Texte fiir Theologische und philolo-
gische Vorlesungen und Ubungen, nr. 17 und 18, 2, Auflage, Bonn, 1914, pp. 27—34. G.
Bardy, Le symbole du Lucien d’Antioche et Ies formules du synode in encaennis, în Recher-
1 ches des Sciences religieuses, t. III (1912), p. 230 sq.; Ch. J. Hefele, op. cit., 1, 2,
pp. 702—733.
96. Textul «Simbolului» sau al primei formule de credinţă de la Sirmium, ni s-a
păstrat la Sf. Atanasie, Despre sinoadele de la Arimini, in Italia şi Seleucia, in Isauria,
27, în Migne, P. G., t. XXVI, col. 736, text grec însoţit de traducerea latină ; Sf; Ilarie de
\. Pictavium, De synodis seu de fide orienlalium, 38, în Migne, P. L., t. X, col. 509 şi la
Mansi, op. cit., t. III, col. 259, text latin ; Socrate, Ist. Bis., II, 30, în Migne, P. G., t.
LXVII, col. 280—281 ; Vezi şi Sozomen, Ist. Bisj, IV, 6, ed. J. Bidez, p. 146 şi în Migne,
P. G., t. LXVII, col. 1120—1121 ; M. Aur. Cassiodorus, Historia ecclesiastica tripartita,
liber V, cap. VII, în Migne, P. L., t. LXIX, col. 988—989. Vezi şi ediţia W. Iacob—R. Hano-

1
lik, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXXI, Wien, 1952, textul latin ; Nichifor Callist, Ist. Bis.,
IX, 31, în Migne, P. G., t. CXLVI, col. 348—349; A. Hahn, Bibliothek der Symbole und
Glaubensregeln der alten Kirche, dritte Auflage, von Ludwig Hahn, Breslau, 1897, p. 196.
text grec.
V

I
 •*
(■

28 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII SIf8 ŞI 358 293

prin voinţa Tatălui ca orice creatură, sau susţin că a fost un timp cînd
Fiul nu exista, vizînd, fără îndoială, arianismul pur.
Existenţa persoanei distincte a Fiului şi preexistenta Lui, în raport
cu naşterea Lui temporală din sinul Fecioarei Maria, sînt sprijinte în ana­
temele 14, 15, 16 şi 17 pe teofaniile Vechiului Testament.
Tendinia-^subordinaţiană. apare totuşi în anatema a 3-a şi mai ales
în a 18-a, care spune clar : «Noi nu punem pe Fiul pe aceeaşi linie cu Tatăl,
ci îl supunem Tatălui» «ov ydtp anvTdaaopsv Yibv IlaTQt, vjtoxs-
xaypivov x<p IlaTQt».
Ele _condamnă de asdmenea_pe_cei ce învaţă ca Tatăl şi Fiul sînt doi
Dumnezei (anatema 18 şi 19) sau că'Tătăl, Fiul şi Duhul sînt trei Dum­
nezei (anatema 23), adică se condamna dlteismuT şi triteismul.
Anatemele 19, 20, 21, 22 şi .23 se referă îndeosebi la persoaMLŞfîn-
tului Duh, fapt care ne arată că se începuseră disputele si în jurul cefei
de a treia persoane Intel Treimi. Problema divinităţii Fiului punea
îîTSIscuţie de la sine pe aceea a divinităţii Sfîntului Duh. Ele lămuresc
că Sfîntul Duh nu este Dumnezeul cel nenâscut, că nu este identic cu Tatăl
sau din Fiul 97.
Sf. Ilarie de Pictavium vorbeşte în termeni favorabili despre prima
formulă de credinţă de la Sirmium, deoarece aceasta poate fi interpretată
şi în sens ortodox 98. După Sinodul de la Sirmium din 351, sub influenţa
episcopilor illyrieni, Germinius de Sirmium, Ursacius de Singidunum şi
Valens de Mursa, favoriţii lui Constantius, episcopii orientali, revin la
formule antiniceene de tendinţă strict ariană.
Pe măsură ce Constantius progresa în lupta contra uzurpatorului
Magnentius, adversarii Ortodoxiei îl convinseră că trebuiesc înlăturaţi
din scaune episcopii ortodocşi, în primul rînd Sf. Atanasie, patriarhul
Alexandriei. Ataşamentul faţă de erezia ariană începuse să devină în
mintea împăratului, la instigaţiile micului grup de episcopi illyrieni, un
semn de lealitate politică. Constantius îsi propuse să facă_unir£a__Bise-
ricii înjurai formulelor ariene. Cei doi episcopi illyrieni, Valens de Mursa
şi Ursacius de Singidunum, favoriţii lui Constantius, dominară sinoadele
ţinute în Occident în 353, la Arelate (Arles), în sudul Galliei, şi în 355
la Mediolanum (Milan).

97. Pentru cele 27 anateme date de sinodul din Sirmium, din 351, să s'e vadă: Si.
Atanasie, Despre sinoadele de la Arimini in Italia şi Seleucia în Isauria, 27, în Migne,
P. G., t. XXVI, col. 736—740, text grec cu traducere latină; Sf. Ilarie de Pictavium, De
synodis seu de fide orientalium, 38, în Migne, P. L., t. X, col. 540—542, şi Mansi, op. cit.,
t. /II, col. 259—260, text latin. Socrate, Ist. Bis., II, 40, în Migne, P. G., t. LXVII, col.
281—285, text grec şi latin; Sozomen, Ist. Bis., IV, 6, ibidem, col. 1121 şi cd. J. Btdez,
pp. 144—146; Nichifor Callist, Ist. Bis., IX, 31, în Migne, t. CXLVI, col. 244—349Y A.
Hahn, op. cit:, pp. 197—199, text grec; M. Aur. Cassiodorus, Hist. eccl. tripartita, 'liber
V, cap. VII, în Migne, <P. L., t. LXIX, col. 989—900. Vezi şi ed. W. Iacob—R. Hanolik, în
Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXXI, W.ien, 1952 ; Ch.—J. Hefele—H. Ledlercq, op. cit., I, 2,
pp. 853—861, text grec cu traducere franceză.
98. Sf. Ilarie de Pictavium., De synodis sive de fide orientalium, 38—62, în Migne,
t, X, col. 509—522; J.—R. Palanque—G. Bjirdy—P. de babriolle, op. cit., p. 139,

\
 291, Pr. prof. IOAN I. RĂMXJREANU 29

La 12 aprilie 352, Iuliu, episcopul Romei, încetă din viaţă, iar la cinci
săptămâni mai tîrziu, la 17 mai 352, îi succedă pe scaunul Bisericii Ro­
mane, episcopul Liberius (352—366).
Pentru a-şi consolida situaţia politică la conducerea imperiului, uzur­
patorul Magnentius trimise în 350 o delegaţie la Alexandria, constituită
din episcopul Servatius de Tungrensis (Tongres, în Franţa) şi Maxim,
episcopul unui scaun necunoscut, însoţiţi de doi palatini : Clement şi Va-
lens. Cu abilitatea lui deosebită, Sf. Atanasie primi pe delegaţii -lui Mag­
nentius, deplîngînd moartea împăratului Constans şi invita comunitatea
ortodoxă să se roage pentru mîntuirea prea piosului împărat Constan-
tius, singurul în viaţă dintre fiii lui Constantin cel Mare".
Din iama anului 351—352, grupul episcopilor illyirieni, precum şi
unii episcopi din Egipt şi Orient, începură să uneltească împotriva Sf.
Atanasie, în persoana căruia arienii vedeau pe adversarul implacabil al
planurilor lor murdare. Ei îl acuzară faţă de Constantius că a instigat, în
timpul şederii lui în Occident, pe fratele său Constans contra sa, îi re­
proşau ataşamentul lui faţă de memoria defunctului împărat Constans,
iar pe deasupra insinuară că a intrat în legături compromiţătoare cu uzur­
patorul Magnentius, primind ambasada acestuia şi scriindu-i 10°. în afară
de acestea, îl acuzară că a sărbătorit Pastele în catedrala cea nouă con­
struită atunci de Constantius, Caesareum, fără ca aceasta să fie sfinţită
cu toată solemnitatea, în prezenţa împăratului101.
De asemenea, în vara anului 352, adversarii Sfîntului Atanasie din i
Orient şi Egipt, întruniţi la Antiohia, adresară papei Liberius scrisori cu
privire la unele pretinse nereguli ale patriarhului Alexandriei102. ■

I
I Papa Liberius se mulţumi să citească scrierile orientalilor într-un
sinod întrunit fie la sfârşitul anului 352, fie la 17 mai 353, de ziua ani­ i
versării primului său an de pontificat, şi răspunse acestora că el nu vede
\ '
nici un motiv să fie sacrificat patriarhul Alexandriei, Atanasie*03.
Aflînd de manevrele adversarlor săi, Sf. Atanasie trimise la 18 mai
1 353 o delegaţie alcătuită din cinci episcopi egipteni şi trei preoţi alexan­
drini sub conducerea lui Serapion de Thmuis, pentru a înmîna împăratului
Constantius un protest semnat de optzeci de episcopi104. I
La patru zile după plecarea delegaţiei Sfîntului Atanasie în Occi­
!
t dent, sosi la Alexandria un trimis imperial cu numele de Montanus, 1
99. Sf. Atanasie, Apologia către împăratul Constantius, 9, în Migne, P. G., t. XXV,
col. 605 BC.
100. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 30, în Migne, P. G., t. XXV, col.
728 AB ; Idem, Apologia către împăratul Constantius, 3—6, ibidem, col. 597—604. Sozomen,
Ist. Bis., IV, 8, ed. J. Bidez, pp. 147—148 şi Migne, P. G., t. LXVII, col. 1125 C. Themis- .
tius, Or. IV, 56 a.
101. Sf. Atanasie, Apologia către împăratul Constantius, 14 ibidem, col. 612.
102. Sozomen, Ist. Bis., IV, 8, ed. J. Bidez, pp. 147—148 şi Migne, P. G., t. LXVII,
col. 1128 A.
103. Epistula legatorum missa ad Constantium imperatorem a Liberio episcopo urbis
- Romae la Sf. Ilarie de Pictavium, în Collectanea antiariana Parisina, Series A, VII, 2, ed.
- A. Fedcr, p 90 şi Fragmentum historicum V, 2, în Migne, P. L., t. X, col. 683.
104. Historia acephala, în Migne, P. G., t. XXVI, col. 1443; col. 1443; Teodoret, Ist.
Bis., IV, 9, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler, pp. 149—150.

\
80 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 3J,8 ŞI 858 295

care-i aduse la cunoştinţa că, drept răspuns la o anumită cerere a pa­

triarhului Alexandriei, împăratul îl invita la curte. Era o cursă a arie­
nilor, deoarece Atanasie nu ceruse în nici un chip să întîlnească pe împă­
rat. El răspunse acestui trimis că nu refuză să se supună, dar aşteaptă
din partea lui Constantius un ordin scris. Ordinul nu sosi, iar Atanasie
rămase în scaun peste doi ani105.
Soarta Sf. Atanasie se juca, însă, în Occident, în mare măsură fără
ştirea sa.
După moartea uzurpatorului Magnentius la 10 august 353, Constantius
a petrecut iarna anului 353—354 la Arelate (Arles), în sudul Galliei, unde-şi
sărbători tricennalia, cei treizeci de ani de domnie, de la numirea sa ca
Caesar în 324. Către sfîrşitul anului 353, episcopul Vincentius de Capua
şi Marcel, episcopul uitei Biserici din Campania,., au fost trimişi de_.papa
Liberius la Arelate (Arles) cu misiunea de a cere împăratului Constan­
tius convocarea unui sinod, de astă dată la Aquileea, pentru a relua opera
de împăcare_dintre-episcopii orientali si cei occidentali, pe care h-a reuşit
s-o îndeplinească Sinodul de la Sardica din 343 106. Constantius răspunse
delegaţilor papali că e gata să ţină un sinod al episcopilor occidentali,
chiar la Arelate, în prezenţa sa. Actele sinodului nu s-au păstrat, dar
ştim că el s-a ţinut în toamna anului 353 sub preşedinţia episcopului lo­
cului, Satuminus. Adevăraţii conducători ai sinodului au fost însă cei doi
episcopi illyrieni, Valens de Mursa (Osiec) şi Ursacius de Singidunum
(Belgrad), sfătuitorii şi prietenii împăratului. în timpul dezbaterilor, în
zadar s-au străduit episcopii, în majoritate occidentali, să se ridice de la
problema persoanelor la problemele de principiu şi de credinţă, căci
Constantius i-a pus de îndată în faţa unui decret de 'condamnare a Sf.
Atanasie, despre care se crede că a fost redactat de Valens de Mursa şi
Ursacius de Singidunum. Ameninţările împăratului cu depunerea şi exilul
precum şi elocinţa lui Valens de Mursa făcură ca toţi episcopii se semneze
decretul, implicit delegaţii Bisericii din Roma, spre marea amărăciune
a papei Liberius107. O atitudine plină^de ^demnitate şi fermitate a-avut.
numai episcopul Paulin de Treveri (Augusta Treverorum), azi Trier, în
limba franceza Treves, în Germania de Apus, situat pe rîul Mosella, suc­
cesorul episcopului Maximin de Treveri din toamna anului 353, care refuză
cu energie să semneze decretul de condamnare a Sf. Atanasie. Drept pe­
deapsă sinodul îl depuse şi împăratul îl exilă în Phrygia 1Q8.
105. Sf. Atanasie, Apologia către împăratul Constantius, 19—21, în Migne, P. G., t.
XXV, col. 620—621.
106.Epistula legaiorum missa ad Constantium imperatorem a Lîberio eplscopo urbis
Romae per Luciferum episcopum, la Sf. Ilarie de Pictavium, în Collectanea antiariana Pa-
risina, Series A, VII, 2, cd. A. Feder, p. 90 şi Fragmentam historicum, V, 2, în Migne, P. L.,
t. X, col. 683. Scrisoarea începe prin cuvintele : Obsecro, iranquillissime imperator..., Mansi,
III, col. 202; Vezi şi Liberius ad Ossium de Vincenti ruina, la Ilarie de Pictavium, în Collec.
antiar. Parisina, Series B, VII, 5—6, ed. A. Feder, p. 167 şi Fragmenium historicum, VI, 3,
în Migne, P. L., t. X, col. 688; Mansi, op. cit., III, col. 200.
107. Ibidem. \
108. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 31, în Migne, P. G., t. XXV, col.
728—729. Idem, Apologia către împăratul Constantius, 27, ibidem, col. 629; Sf. Ilarie de
Pictavium, Liber I ad Constantium (—Orătio synodi S.ardicensis ad Constantium impera-
 ii m

296 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU fii

. Doi ani mai tîrziu, în Sinodul de la Mediolanum (Milan) din 355, cei
doi episcopi illyrieni, Valens de Mursa şi Ursacius de Singidunum repur­
tară o nouă victorie.
Aflînd de condamnarea Sf. Atanasie, Sinodul de la Arelate, pe care
au semnat-o chiar şi delegaţii săi, papa Liberius trimise o altă delegaţie,
formată din episcopul Lucifer de Cagliari, în Sardinia, din preotul Pan-
cratius şi diaconul Hilarius cu scrisoarea «Obsecro, tranquillissime im-
perator», la împăratul Constantius, cerîndu-i convocarea unui sinod ecu­
menic 109. Constantius aprobă cererea papei Liberius şi convocă la Milan
în octombrie 355 un sinod numeros la care participară mai mult de trei
sute de episcopi occidentali şi foarte puţini orientali, printre care se
aflau Leontius de Antiohia, Acacius de Cezar.eea şi Patrophilus de Scytho-
polis din Palestina ş.a.
Printre occidentali se remarcau : Dionisie al Milanului, Fortunatianus
de Aquileea, Lucifer de Cagliari şi Eusebiu de Vercelli. în realitate, însă,
dezbaterile au fost dominate de grupul celor trei episcopi illyrieni :
Germinius de Sirmium, Valens de Mursa şi Ursacius de Singidunum.
Astfel, cînd Eusebiu de Vercelli era îndemnat să semneze condamnarea
Sf. Atanasie, el ceru să se semneze mai întîi Simbolul de la Niceea şi pre­
zentă un exemplar episcopului Milanului, Dionisie, care se pregătea să-l
semneze. Dar Valens de Mursa strigă : «Aceasta nu se va face» şi smulse :
tocul şi exemplarul din mîinile episcopului, încît, în biserica unde se ţineau
şedinţele, izbucni tumultul şi vociferările credincioşilor, care apărau cre­ !
dinţa ortodoxă 1W.
Din partea sa, Constantius exercită asupra sinodalilor o mare pre­
5
siune şi se declară personal acuzatorul lui Atanasie. «Ceea ce vreau eu,
aceasta are valoare de canon, să se ştie», zicea el. «Episcopii sirieni mă l
suportă, vorbindu-le astfel. Ascultaţi sau veţi fi exilaţi»11'.
r Văzînd că dezbaterile sinodului nu decurg în sensul dorit, Constan­
tius transferă şedinţele sinodului din biserică în palatul imperial, unde
l asculta discuţiile din spatele unei perdele112. El adresă poporului din
Milan o scrisoare, «omni pravitate reţertam = plină de toată răutatea»,
I torent), I, 8, în Appendix ad Collecianea antiariana Parisina, ed. A. Feder, pp. 186—187,
şi în Migne, P. L., t. X, col. 562; Idem, Fragmentam historicum, 1, 6, în Collecianea anti­
I ariana Parisina, Series B, p. 102 şi ed. Migne, P. L., t. X, col. 631 ; Sulpicius Severus,
Chronica sau Hisloria sacra, II, 39, 2, în Migne, P. L., t. XX, col. 150—151. Dintre studii,
I vezi: A. Piganiol, Vempire chreiien (325—395), Paris, 1947, p. 94; G. Bardy, L'occident
eu face de la crise arienne, în Irenikon, t. XVI (1939), nr. 5, sept.-oct., p. 413; J.-R.
I Palanque—G. Bardy—P. Labriollc, op. cit., pp. 140—142; J. Zeiller, op. cit., pp. 272—273,
L. Duchesne, op. cit., pp. 253—256; P. Batiffol, op. cit., pp. 469 şi 482.
109. Izpistula legatorum missa ad Conslantium imperalorem a Liberio episcopo urbis
Romac per Luciferum episcopum, în Collecianea antiariana Parisina, Series A, VII, 6, ed. A.
Feder, p. 93 şi Fragmentuni historicum, V, 6, în Migne, P. L., t. X, col. 686 ; AAansi, III,
: col. 203.
110. Sf. Ilarie de Pictavium, Liber I ad Constantium, I. 8, ed. A. Feder, în op. cit.,

1 p. 187 şi în Migne, P. L., col. 562—563. Pentru Lucifer de Cagliarf, vezi: F. Piva, Lucifero
di Cagliari coniro Vimperatore Constanzo, Trente, 1928.
111. Sf.Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 33, în Migne, P. G., t. XXV, col. 732 C.
112. Lucifer de Cagliari, Moriendum esse pro Dei Filio 1, ed. G. Harţei, în Corp.

1 Script. Eccl. Lat., t. XIV, Vindobonae, 1886, p. 285.

1 S.
=
=

32 . SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 297

scrie Sulpiciu Sever, după toată aparenţa, o proclamaţie a arianismului,

care, citită în biserică, fu primită de credincioşi cu proteste i*3.
Supuşi unei presiuni atît de mari din partea împăratului, sau din ig­
noranţă şi înşelăciune, cea mai mare parte a episcopilor avură slăbiciunea
să reînnoiască condamnarea Sf. Atanasie, cu toate protestele episcopilor
Dionisie al Milanului, Eusebiu de Vercelli, Lucifer de Cagliari, care fură
exilaţi de împărat : Dionisie în Capadocia, Eusebiu la Scythopolis în Pa­
lestina şi Lucifer la Germanicia, în Syria. Dionisie al Milanului a fost
înlocuit cu episcopul arian Auxentius din Capadocia114. Fotin de Sirmium
fu condamnat de asemenea.de Sinodul de la Milan pentru a şasea oară ns.
Sub împăratul Iulian Apostatul (361—363), Fotin se întoarse din exil ne
cu alţi episcopi exilaţi, dar fu din nou exilat în 364 de împăratul Occi­
dentului Valentinian I (364—375) şi muri în exil în 376 117. După moartea
ereziarhului Fotin de Sirmium, mai multe sinoade reînnoiră condamna­
rea sa, ca Sinodul de la Roma din 375, ţinut sub papa Damasus (366—384)
şi Sinodul al II-lea Ecumenic de la Constantinopol din 381118.
La sfîrşitul anului 355, papa Liberius, care se opunea la condamnarea
Sf. Atanasie a fost chemat de împăratul Constantius la Milan. Cu toate
ademenirile şi ameninţările, Liberius refuză să semneze condamnarea lui
Atanasie, iar Constantius îl exilă la Bereea, în Thracia, unde fu pus sub
supravegherea episcopului arian Demofilus. în locul său a fost ales epis­
cop al Romei, Felix, cel mai în vîrstă dintre diaconi iw.
Pentru a termina cu apărătorii Ortodoxiei niceene, Constantius chemă
la Milan, în ianuarie 356, şi pe bătrînul episcop Osius de Cordova, în vîrstă
de peste o sută de ani, sfătuitorul lui Constantin cel Mare, dar, cu toate in­
sistenţele împăratului, el refuză să condamne pe Sf. Atanasie. I se lăsă lui
Osius libertatea să se întoarcă în Spania, de unde el trimise lui Constan-
113. Sulpicîus Severus, Chronicon, II, 39, în Migne, P. L., t. XX, col. 151 B şi ed.
C. Haini, în Corpus Scri.pt. Eccl. Lat., Vindobonae, 1866, pp. 38—39.
114. Suipicius Severus, ibidem; Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 33, în
Migne, P. G., t. XXV, col. 732; Socrate, Ist. Bisv II, 36, în Migne, P. G., t. LXVII, col.
300—301 ; Sozonien, Ist. Bis. IV, 9, ed. J. Bidez, p. 148 şi Migne, ibidem, col. 1128—1129;
Tcodoret, Ist. Bis., II, 15, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler, p. 129.
115. Concilium Mediolanense. Epistula synodica ad Eusebium Vercellensem, la Mansi,
III, col. 236—237.
116. împăratul Julian, Epistola 90 (79). Ad Photinum, ed. J. Bidez, în op. cit., p. 174.
Epistola se află şi la Facundus de Hermiane, Pro defensione trium capitulorum, în Migne,
P. L., t. LXVII, col. 621.
1T7. Fer. Ieronim, De viris illustribus, 107, ed. G. Herdfng, Lipsiae, 1924; G. Bardy,
art. Photin de Sirmium, în Dict. Theol. Cath., t. XII, 2, Paris, 1935, col. 1534; J. Zeiller,
op. cit., p. 293
118. Anatematisma a 5-a a papei Damasus, la Mansi, op. cit., t. III, col. 486, text latin
şi col. 488, text grec; Canonul I al Sinodului II Ecumenic de la Constantinopol, din 381,
ibidem, t. III, col. 560 ; Ch.-J. Hcfele, op. cit., I, 2, p. 862, nota 6 ne dă şi alte izvoare.
119. Teodoret, Istoria Bis., II, 16, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler pp. 131—136;
Sozonien, Ist. Bis., IV, 11, ed. J. Bidez, pp. T52—154 şi Migne, P. G., t. LXVII, col. 1136—
1140; Ammianus Marccllinus, Res Gestae, XV, 7, 6, ed. U. V. Clark, t. I, Berolini, 1910,
p. 57-; Cassiodorus, Hist. eccl. tripartita, V, 17, în Migne, P. L., t. LXIX, col. 996—998 şi
ed. W. Iacob—R. Hanolik, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXXI, Wien, 1952;
Pentru alegerea antipapei Felix (357—365), vezi: Sf. Atanasie, Istoria arienilor către
monahi, 75, în Migne, P. G., t. XXV, col. 784; Quae gesta sunt inter Liberium ei Felicem

r
 —■'

398 • Pr. prof. IOAN I. RAMUREANU 33

tius o scrisoare prin care nega împăratului cu îndrăzneală dreptul de a se

amesteca în treburile interne ale Bisericii 120. Constantius rugă atunci
pe episcopul arian Potamius de Odyssipona, azi Lisabona, în Portugalia,
să insiste pe lîngă Osius ca să renunţe la atitudinea sa. Potamius, un ad­
versar personal al lui Osius, convinse pe împărat să-l cheme pe lîngă sine
la Sirmium, în Pannonia Inferior 121.
în Gallia, un număr de .episcopi_se.ppuşeră hotărîrii de condamnare
a Sf. Aţanaşiej în Sinodul de la Milan din 355, îndeosebi Sf. Ilarie de Pic-
tavium şi Rhodanius de Tolosa, azi Toulouse, în Franţa. Sf. Ilarie tri­
mise în 355 lui Constantius o scrisoare prin care-i cerea libertatea Bi­
sericii. Din ordinul lui Constantius, cezarul Galliei, Iulian, convocă în 356
un sinod la Biterrensis (Beziers), în care Sf. Ilarie, apărătorul credinţei -
niceene, fu combătut de favoriţii împăratului, Saturninus de Arelate
(Arles) şi Patemus de Petrocorii (Perigueux), susţinătorii arianismului
în Gallia. Constantius exilă pe Sf. Ilarie în Phrygia împreună cu Rhoda­
nius de Tolosa (Toulouse), care muri în curînd după sosirea sa122.
Dintre .episcopii ortodocşi, mai rămăseseJin^scaun Sf. Atanasie. La -
8 februarie 356, Sf. Atanasie trebui să părăsească Alexandria şi se as-

episcopos, în Colleciio Aveliană, Epistola I-a, ed. O. Guenther, în Corp. Script. Eccl. Lai.
t. XXXV, 1, Vindobonae, 1895, pp. 1—4; Liber Poniificalis, t. I, pars prior, cap. 37, 38, ed.
j> Th. Mommsen, în Monumenta Germaniae Historia, Berolini, 1898, pp. 77—81.
Pentru începutul exilului papei Liberius, în toamna anului 355, vezi: P. Batiffol,
Cathedra Petri. Etude d’histoire ancienne de l’Eglise, Paris, 1938, p. 43 sq.; J.-R. Pa-
lanque—G. Bardy—P. de Labriolle, op. cit., p. 145, nota 2; Ericli Caspar, Geschichte des
Papsttums von den Anfăngen bis zum hohe der Weltherschajt. Erster Bând. Romische Kirche
und imperium Romanum, Tubingen, 1930, pp. 173—179; H. Leclercq, Libere (le Pape), în
Dictionnaire d’ Archeologie chretienne et de Liturgie, t. IX, 1, Paris, 1930, col. 501—505.
J. Zeiller, La question du pape Libere, în Dulletin d’ancienne liitârature et d'archeologie
chretienne, t. III, 1913, pp. 20—51 ; F. Savio, UAnno deli’esiglio di Liberio, în Civiltă cattolica,
1911, pp. 175—192.
120. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 42, în Migne, P. G., t. XXV, col.
741—744 ; Vezi Scrisoare/:1 lui Osius de Cordova, în Migne, P. L., t VIII, col. 1327—1332,
I text grec şi latin.
121. Sf. Atanasie, ibidem, col. 744—748; Scrisoarea lui Osius, în Migne, P. L., t. VIII,
col. 1327—1332 ; Teodoret, Ist. Bis., II, 15, ed. Parmentier—Scheidweiler, p. 129; Marcellini
i et Fausti Libellus precum, 32, în Collectio Avellana, Epistola II, ed. O. Guenther, în Corp.
1 Script. Eccl. Lat., t. XXXV, 1, Vindobonae, 1895, p. 15 şi în Mrgne, P. L., t. XIII, col. 89;
E. Caspar, Geschichte des Papsttums, Bd. I, Tubingen, 1930, p. 79.
1 122. Sf. Ilarie, Contra Constantium imperatorem liber, 2, în Migne, P. L., t. X, col.
578—580 ; Idem, Liber II ad Constantium, 2, ed. A. Feder, în op. cit., p. 198 şi Migne, P. L.,
t. X, col. 565; Libellus precum Marcellini et Fausti, ed. O. Guenther, în Colledtio Avellana,
în Corp. Script. Eccl. Lat., t XXXV, 1, Pragae-Vindobonae, Lipsiae, 1895, p. 12; Sozomen,
Ist. Bis., IV, 9, 1,4, ed. J. Bidez, p. 148 ; Rufin, Historia Ecclesiastica, I, 20, în Migne, P. L.,
■ t XXI, col. 493—494 ; Sulpicius Severus, Chronicon, ed. C. Halm, pp. 38—39 şi Migne, P. L*(
t. XX, col 151.

1
Studii. Camille Julien, Hisloire de la Gaule, t. VII, Paris, 1926, pp. 176—179; A. Wil-
mart, L’Ad Constantium liber primus de saint Hilaire de Poitiers et Ies fragments historiques,
în Revue Benediciine, t. XXIV, 1907, pp. 149, 293; Idem, Les fragments historiques et le
concile de Beziers, ibidem, t. XXV, 1908, p. 225 sq.; Paul Galtier, Saint Hilaire de Poitiers,
. (Paris-Beauchesne), 1960.

\ s.
!

si, SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 29 9

cunse la monahii din pustia Tebaidei, pînă la moartea lui Constantius, în-
tîmplată la 3 noiembrie 361123. El a fost înlocuit cu episcopul Gheorghe
de Capadocia, care ocupă scaunul de Alexandria de la 24 februarie 357 124.
Astfel, în acest timp, toate scaunele principale erau ocupate de arieni
şi de creaturile lor : Felix la Roma, Gheorghe de Capadocia la Alexan­
dria, Leontius la Antiohia, Macedonius la Constantinopol, Auxentius la
Milan, Germinius la Sirmium.
Prin alungarea episcopilor ortodocşi din scaune, Constantius reuşi,
cel puţin aparent, să impună arianismul în tot imperiul roman.

VI. SINODUL DE LA SIRMIUM DIN 357. A DOUA FORMULA

DE LA SIRMIUM

Cei mai neînduplecaţi adversari ai ortodoxiei niceene şi ai termenului

6[aoovoios naiQi = «deofiinţă cu Tatăl», erau arienii extremişti, care
aveau în frunte pe Aetius, ridicat de episcopul Leontius al Antiohiei în
350 la treapta de diacon, apoi pe elevul lui Aetius, Eunomius.de Capa­
docia, episcop de Cyzic din 360, de la care primiră numele de eunomieni.
După moartea lui Leontius în 357, ajunse episcop al Antiohiei Eudoxius,
pînă atunci episcop de Germanicia, apoi, între 360—370, episcop de iCon-
stantinopol, care împărtăşea de asemenea ideile eunomienilor.
în comparaţie cu semiarienii sau eusebienii, arieni moderaţi, euno-
mienii profesau un arianism radical, extremist, care depăşea chiar ideile
lui Arie, susţinînd că^Fiuî,' în raporturile Sale cu Tatăl, este dvojioios y.al
xerra jtdvia xcd xax’ ovoiav = «neasemănător în toate şi după fiinţă»,
adicăjiu.are nimic asemănător sau comun cu Tdtăl. Arienii rigorist!, nu­
miţi eunomieni, au primit de la termenul dvopoio? Şi denumirea de
anomei sau anomieni. Ei mai erau numiţi eterousiaşii, termen format
de la formula grecească ££ âxâpas ovalas» întrucît pretindeau că Fiul
e de altă natură decît aceea a Tatălui. Anomienii afirmau că Fiul este
cu totul inferior Tatălui, după cum demiurgul lui Platon este inferior ideii
Binelui125.
Acest gen de arianism radical îl susţinea şi episcopul Germinius de
Sirmium, chemat în 351 de la Cyzic .să. ocupe scaunul de Sirmium, în urma
condamnării iui Fotin.

123. Historia acephala, IV şi V, în Migne, t. XXVI, col. 1443—1444 ; 6f. Atanasie,

Apologia despre fuga sa, 24, ibidem, t. XXV, col. 673—676; Sozomen, Ist. Bis., IV, 9—10,
ed. J. Bidez, pp. 149—152 şi Migne, P. G.,-t. LXVII, col. 1128—1136.
124. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 51, 71—73, în Migne, P. G., t. XXV,
col. 753—755; 777—781 ; Idem, Apologia către împăratul Constantius, 28, ibidem, col. 629—
632; SI. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 76, 1, în Migne, P. G., t. XLI, col. 516—517;
Sozomen, Ist. Bis., IV, 8, ed. J. Bidez, pp. 147—148 şi Migne, P. G., t. LXVII, col. 1128 A.
125. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 76, 1—36, în Migne, P. G., t. XLII, col.
549—640; Socrale, Ist. Bis., II, 35, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 298—300; Sozomen,
Ist. Bis., IV, 12, ibidem, col. 1141—1144 şi ed. J. Bidez, pp. 154—155.

V
 *-■

300 Pr. prof. IOAN I. RAMXJREANU .55

După condamnarea şi îndepărtarea lui Fotin de pe scaunul de Sir-

mium, arienii radicali, anomienii, crezură că a venit momentul să-şi im­
pună în Biserică crezul lor.
în primăvara anului 357, între 28 aprilie şi 29 mai, împăratul Corn
stantius vizită Roma, unde sărbători cei douăzeci de ani de domnie ca
împărat — vicennalia — apoi şi-a reluat reşedinţa la Sirmium, unde
rămase doi ani, între 357 şi 359, pentru a supraveghea şi întări frontiera
Dunării mijlocii126.
In vara şi toamna anului 357, arienii extremişti, an&mienii, ţinură
un sinod la Sirmium, sub 'preşedinţia lui Germinius de Sirmium, al trei­
lea la număr care se întrunea în metropola Illyricului în răstimp de zece
ani începînd din 348. Membrii sinodului erau în exclusivitate episcopi
occidentali.
în afară de Germinius de Sirmium, printre membrii de seamă ai sino­
dului, se aflau nelipsiţii episcopi illyrieni, Valens de Mursa (Osiec) şi Ur-
sacius de Singidunum (Belgrad), la grupul cărora se adaugă Potamius
de Lisabona, care se împăcă aparent cu episcopul Osius de Cordova, tri­
mis în exil la Sirmium din 356, datorită uneltirilor lui Potamius.
La discuţiile sinodului a fost de faţă şi împăratul Constantius. Antre­
naţi de cei trei episcopi, Germinius de Sirmium, Valens de Mursa şi Ur-
sacius de Singidunum, episcopii occidentali preluară acum conducerea ere­
ziei ariene şi socotiră momentul potrivit să publice o nouă formulă de
credinţă, pe care voiau s-o impună spre semnare tuturor episcopilor im­
periului, pentru a reface unitatea Bisericii în jurul doctrinei şi princi­
piilor ariene.
Formula teologică, cunoscută în istorie sub denumirea de «a doua
formula de la Sirmium», a fost redactată în latineşte de grupul celor trei
episcopi illyrieni. Deşi Valens de Mursa şi Ursacius de Singidunum apar­
ţineau grupării arianismului moderat, ei trebuiră să cedeze în faţa au­
torităţii episcopului Germinius de Sirmium, care prezida discuţiile sino­
dului. Prin conţinutul ei, formula a doua teologică de la Sirmium sinte­
tizează ideile şi principiile arianismului rigid, anomian, pe care Aetius
îl exprima la Ântiohia în silogisme şi raţionamente filozofice, desconside-
rînd revelaţia Sfintei Scripturi. în ea, zice G. Bardy, «arianismul pur se
etalează cu o francheţă neruşinată şi neegalată» 127.
A doua.formulă teologică de Ia Sirmium începe astfel : «Deoarece s-a
produs oarecare neînţelegere cu privire la credinţă, toate problemele au
fost tratate şi discutate cu grijă la Sirmium, în prezenţa prea sfinţiţilor
noştri fraţi şi coepiscopi Valens, Ursacius şi Germinius şi a celorlalţi...»
După aceasta, ea interzice cu desăvîrşire, din cauza tulburărilor pe care
le-a provocat, să se facă menţiune şi să se predice în Biserică, folosin-
du-se termenul «substantia», pe care grecii o numesc ouaia = «fiinţă»,
i sau, ca să se înţeleagă mai clar, 6|ioovoiog = «deofiinţă», şi ceea ce se
înţelege prin onoio-uaiog = «asemănător în substanţă», întrucît aceşti
termeni nu se găsesc în Sfînta Scriptură şi depăşesc raţiunea umană.
126. Vezi bibliografia referitoare la domnia lui Constantius la nota 29.
127. G. Bardy, UOccident en face de la crise arienne, în rev. cit., p. 414, ,
 r

36 SINOADELE DE LA 8IRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 30i

După ce arată unitatea fiinţei lui Dumnezeu şi expune corect învă­

ţătura despre naşterea din veci a Fiului, pe care n-o cunoaşte decît Ta­
tăl, formula defineşte raportul dintre Tatăl şi Fiul, în termeni care ca­
racterizează subordinaţianismul pur, potrivit concepţiei arianismului ex­
tremist, anomian, susţinut de Aetius, Eunomius de iCapadocia şi Eu-
doxius de Antiohia. Ea declară lămurit :
«Nu exista nici o îndoială că Tatăl este mai mare ; nu este 'pentru
nimeni îndoială, că Tatalbeşte.jm.ai JOiare^decît Fiul în glorie, demnitate,
strălucire, maiestate şi chiar prin numele de Tată. Nimeni nu ignorează
credinţa Universală, care învaţă că există două persoane a Tatălui şi a
Fiului, că Tatăl e mai mare, iar Fiul este supus, împreună cu toate cele
pe care Tatăl le-a supus Lui... Iar Paracletul sau Duhul, fiind trimis
prin Fiul, a venit după făgăduinţă, ca să instruiască, să înveţe şi să sfin­
ţească pe Apostoli şi pe cei ce ci'ed...» 128.
Căpeteniile arienilor din Sinodul de la Sirmium, pentru a-şi asigura
victoria deplină contra doctrinei niceene, se gînddră atunci ca termenul
6|xoovaiog — consubstantidlis, să fie combătut de însuşi episcopul Osius
de Cordova, părintele sinoadelor, apărătorul statornic al Sfîntului Ata-
nasie, mărturisitorul curajos al dreptei credinţe, care, cu un an înainte,
uimi prin rezistenţa sa pe Constantius însuşi. împăratul porunci frunta­
şilor sinodului ca Osius, de voie sau fără voie, să fie adus să consimtă
la semnarea formulei ariene.
în vîrstă de aproape o sută de ani, cu facultăţile slăbite, obosit şi
descurajat de exil, supus la lovituri şi la chinuri, după cum ne infor­
mează Sf. Atanasie129 şi istoricul Socrate ia°, Osius avu un moment
de slăbiciune şi consimţi, constrîns de necesitate şi forţă, piao^elg, cum
spune istoricul Sozomen1^ să semneze formula ariană, încît nimici

128. Textul latin original al celei de a doua formule teologice de la •Sirmium ni l-a
păstrat Sf. Ilarie de Pictavium, De synodis, 11, sub titlul: Exemplum blaspherniae apud Sir-
miuni per Osium et Polamium, în Migne, P. L., t. X, col. 487. Sf. Ilarie, în lucrarea sa, Liber
contra Constaniium imperatorem, 23, ibidem, col. 599 B, caracterizează această formulă
prin expresiile: «deliram&nta Osii et incrementa Ursacii ac Valentisj>. Vezi şi la Cassio-
dorus, t/ist. eccl. tripartita, liber V, cap. 8, în Migne, P. L., t. LXIX, col. 990—992 şi ed. W.
Jacob—R.Hanolik, în Corp. Script. Eccl. Lat., t LXXI, Wien, 1952.
Traducerea greacă a formulei a doua de la Sirmium. se află la Sf. Atanasie, Despre
sinoadele de la Arimini In Italia şi Seleucia in Isauria, 28, în P. G., t. XXVI, col. 740—744
A; Socrate, Ist. Bis., II, 30, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 285—289; Sozomen, Ist. Bis.,
IV, 6 şi 12, ibidem col. 1121 şi 1145 A. şi ed. J. Bidez, pp. 144—145 şi 154—155, ne dă în
rezumat conţinutul formulei; Nichifor Calist Xantopulos, Ist. Bis., IX, 31, în Migne, P. G.,
t. CXLVI, col. 344; Mansi, op. cit., t. III, col. 263—264, ne dă textul latin al Sf. Ilarie, iar
la col. 262, textul traducerii greceşti a Iui Socrate'; A. Hahn, op. cit., pp. 199—201.. *
'129. Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, 89, în Migne, P. G., t. XXV, col. 409 B :
Idem, Apologia despre fuga sa, 5, ibidem, col. 649 BC; Idem, Istoria arienilor către monahi,
• 45, ibidem, col. 748—749.
130. Socrate, Ist. Bis., II, 31, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 292 C.
131. Sozomen, Ist. Bis., IV, 12, ibidem, col. 1144 A şi ed. J. Bidez. p. 155.

v•
 ' '-7.=

S02 JPr. prof. ÎOAtf I. RĂMUREANV *7

astfel într-o clipă gloria îndelungatei şi statornicei apărări a credin- ■

ţei ortodoxe. i
Indignat din cauza semnăturii pusă de Osius pe formula ariană, Sf.
Harie de Pictavium, în scrierea De synodis1^, califică fapta acestuia =
prin termenul «blasphemia», iar în lucrarea Liber contra Constantium =
imperatorem, punînd alături de Osius şi pe cei doi episcopi illyrieni Va-
lens şi Ursacius, înfierează cele făcute la Sirmium în 357 prin expresiile: |
«deliramenta Ossi et inci'ementa Ursacii et Valentin» 133 = «aiurelile g
lui Osius şi exagerările lui Ursacius şi Valens».
Sf. Atanasie ne relatează că Osius, înainte de moarte, a renunţat =
la semnătura sa 134. =
în cercurile ortodoxe, formula a doua teologică de la Sirmium a
provocat o furtună de proteste. în occident, ea a fost combătută de epis- i
copii Phoebadius de Agennum (Agen, în Gallia), într-un mic tratat Contra i
Arianos ^35, de Grigorie de Elvira, în lucrarea De fide orthodoxa contra
Arianos, pusă sub numele lui Phoebadius 136 şi de Sf. Ilarie de Picta­
vium, în lucrările sale : De Trinitate137, De synodis seu de fide orienta-
lium Liber contra Constantium139 ş.a.
Cu toate că Osius a semnat în 357 formula ariană de la Sirmium, con-
strîns de oameni şi evenimente, ilustrul istoric catolic francez, L. Du-
chesne, păstrează simpatie şi înţelegere faţă de figura venerabilului epis­ :
cop al Cordovei, exprimîndu-se prin aceste cuvinte : «Este evident că
s-a abuzat de bătrîneţea şi slăbirea facultăţilor sale, încît responsa­
bilitatea sa personală nu este cu nimic angajată în această tristă afa-

132. Sf. Ilarie de Pictavium, De synodis, 11, în Migne, P. L., t. X, col. 487.
133. Idem, Liber contra Constantium imperatorem, 23, în Migne, P. L., t. X, col. 599 A.
In scrierea De synodis, 87, ibidem, col. 539 B, Sf. Ilarie vorbeşte despre Osius în aceşti
terineni: «Oro vos, ne quisquam alius ex his praeter senem Osium, et ipstim illum nimium
sepulchri sui amantem, reperiatur». Comp. şi Libellus precum Marcellini et Fausti, în Collec-
. tio Avellana, în op. cit., pp. 15—18. v
I 134. Sf. Atanasie, Apologia contra arienilor, 89, în Migne, P. G., t. XXV, col. 409 B ;
Apologia despre fuga sa, 5, ibidem, col. 649 C ; Istoria arienilor către monahi, 45, ibidem,
col. 749 A.
^ 135. Phoebadius Agennum (Agen. în Gallia), Liber contra arianos, în P. L., t. XX,
r col. 13—30; Phoebadius, ibidem, 23, col. 30, se îndoieşte ca Osius de Cordova a semnat
formula ariană de la Sirmium din 357. Vezi şi A. Durengues, Le livre de St. Foebade contre
s Ies Ariens, Agen, 1927. P. Batiffol, La paix constaniinienne, p. 483, nota 3, caută să des-
I vinovătească pe Osius, dar J. R. Palanque—G. Bardy—P. de Labriolle, op. cit., acceptă că
Osius a semnat intr-adevăr formula ariană din 357 de la Sirnvîum. Vezi şi G. Bardy, L’Occi-
! dent en face de la crise arienne, în rev. cit., p. 414; N. Tfbor, A Pannoniai Keresztânysâg^
tortenete a Romai vedorendszer osszeomlăsăig = Istoria creştinismului in Pannonia pînă
la prăbuşirea sistemului de apărare roman, Budapest, 1939, pp. 142—148.
136. Migne, P. L., t. XX, col. 31—56, şi t XVII, col. 579—598, în Ad opera S. Am-
brosii appendix. P. Lejay, Uhâritage de Gregoire d’Elvire, în Reme Bânâdictine, 1908, pp.
435—457 ; Dom G. Morin, ibidem, 1902, pp. 225—245.

1
137. Migne, P. L., I. X, col. 25—472.
138. Ibidem, col. 479—546.
139. Ibidem, col. 577—606 .• ;
*
i
■

\ s
I
:
!
i

38 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII SI,8 ŞI 858 SOS

cere. Aceasta, cu atît mai mult, cu cît, amănunt emoţionant, nu s-a reu­
şit niciodată a-1 face să condamne pe Atanasie. Sărmanul său cap se în­
curca, fără îndoială, în probleme de teologie, dar Atanasie rămînea pen­
tru el o persoană concretă, un prieten, un tovarăş de luptă. El ţinea la
aceasta, încît nu l-au putut îndupleca» 14°.
Au mers sinodalii de la Sirmium mai departe, încercînd să obţină
pentru formula ariană din 357, pe lîngă semnătura bătrînului episcop
Osius de Cordova, şi semnătura papei Liberius, care, plictisit de cei doi
ani de exil la Bereea, în Thracia, căuta să cîştige favoarea lui Constan-
tius, pentru a se întoarce la Roma, unde era iubit şi preţuit de cler şi
credincioşi.
Faptul acesta nu se poate afirma cu certitudine. Singurul dintre
vechii istorici ai Bisericii, care afirmă că Liberius a semnat formula
ariană din 357 de la Sirmium, este Philostorgios ni, dar afirmaţia sa
rămîne izolată şi suspectă, întrucît el, ca arian rigorist, era interesat să
înscrie numele unuia dintre episcopii Romei, a căror autoritate era mare,
în numărul episcopilor care acceptau termenul arian avopotog şi res­
pingeau termenul ortodox 6f.ioov<nog> consubstanţialiis, adică respingeau
consubstanţialitatea Fiului cu Tatăl. Istoricul Sozomen, bine informat
asupra papei Liberius, prezintă afirmaţia lui Philostorgios, care a circu­
lat în cercurile ariene, ca o calomnie142.
Pe lîngă aceasta, trebuie să se ia în consideraţie faptul că papa Li­
berius, îndemnat de episcopul Demofilus de Bereea, unde-şi petrecea exi­
lul, şi Fortunatianus de Aquileea, se supusese lui Constantius din primă­
vara anului 357, înaintea vizitei făcută de împărat la Roma, între 28
aprilie şi 29 mai, şi înaintea întrunirii Sinodului de la Sirmium din vara
şi toamna anului 357.
Cele patru scrisori, trimise de papa Liberius, după toată probabili­
tatea, în primăvara anului 357, celor pe care-i credea că pot să-l ajute,
păstrate de Sf. Ilarie de Pictavium, sînt o dovadă că acesta consimţi,
după doi ani de exil, să se supună voinţei lud Constantius şi să semneze
'prima formulă teologică de la Sirmium din 351, care, deşi nu întrebuin­
ţează termenul niceean âpoovaiog, consubstantialis, poate fi totuşi inter­
pretată în sens ortodox..
în prima scrisoare, Studens păci et concordiae ecclesianm, adresată
episcopilor orientali, papa Liberius ne informează că el a ţinut la Roma
HO. L. Duchesne, Ilistoire ancienne de TEglise, t. II, p. 284; Pentru Osius de Cordova
să se vadă şi lucrările: M. Aubineau, La vie grecque de «saint» Osius de Cordon, în Ana-
lecta Bollandiana, 78 (1960), pp. 356—361 ; Victor C. de Clercq, Ossius of Cordova. A con- .
tribution io the history of the constantinian period, Washington, 1954; F. Sureda Blanes,
Cuestiones selectas de critica hisiorica. La cuestion di Osio, obispo de Cordova, y de Li­
berio obispo de Roma, Madrid, 1928.
141. Philostorgios, Ist. Bis., IV, 3, ed. J. Bidez, p. 60.
142. Sozomen, Ist. Bis., IV, 15, 3, ed. J. Bidez, p. 158 şi Migne, P. G., t. LXVII, col.
1152 B: cAi64ptoţ xb 6;.ioq6oiov <£jţs5o/t£fxaoe, xctl dvâţuov Qoupl x6v Iliv 8ogd£si»;
J. Zeiljer, op. cit., p. 279. • '
 tii Pr. vroi. 10AN 1. RĂMUREANU ti
în 352 un sinod, la care a invitat şi pe Atanasie, patriarhul Alexandriei,
dar acesta n-a venit. Acum, fiind mai bine informat asupra evenimente- i
lor, el se hotărăşte să intre în comuniune cu ei şi condamnă pe Atanasie
— «Athanasium alienum esse a communione mea sive ecclesiae Ro-
manae» i*3. P
A doua scrisoare, Pro deifioo timore, e adresată tot orientalilor. Libe-
rius le face cunoscut că aderă la condamnarea lui Atanasie, că a înştiinţat
de acest fapt pe Constantius prin episcopul Fortunatianus de Aquileea,
că intră în comuniune cu cei ce au semnat în trecut mărturisirea de cre­
dinţă prezentată la Sirmium de mai mulţi episcopi, e vorba de mărturi­
sirea din 351, şi-i roagă să intervină pe lîngă împărat să se întoarcă la
scaunul său din Roma 144.
A treia scrisoare, Quia scio vos, e trimisă capilor episcopatului de
curte, atunci atotputernici, Ursacius de Singidunum, Valens de Mursa şi
Germinius de Sirmium, cărora le face aceleaşi declaraţii ca şi episcopilor
*.
orientali în scrisoarea precedentă *45. 1
A patra scrisoare, Noii doceo, a fost trimisă de Liberius episcopului. ;
Vincentius de Capua, pe care-1 roagă în chip special să intervină în fa- j
voarea sa împreună cu episcopii din Campania, pe lîngă împăratul Con- j=
stantius 14(i. i
Ceea ce rămîne grav în atitudinea papei Liberius, prin trimiterea
acestor scrisori, este că în primăvara anului 357, el respinse comuniunea :
cu Sf. Atanasie, apărătorul neclintit al Ortodoxiei şi intră în comuniune J
cu adversarii lui din Orient şi cu grupul episcopilor illyrieni şi occiden- j
tali, favorabili arienilor. De aceea în jurul autenticităţii celor patru scri­
sori ale papei Liberius s-au purtat pro şi contra discuţii aprinse, deoa- j
rece «căderea» papei Liberius a fost şi este invocată ca un argument, ală­ \
turi de căderile altor papi, contra infailibităţii papale, proclamată so­
lemn la 18 iulie 1870, în şedinţa a IV-a a Sinodului I de la Vatican.
I
143. Vezi epistola Studens păci, ed. A. Feder, în Collectanea aniiariana Parisina, Se-
I rfes B. II, 3, în op. cit., pp. 155—156; Sf. Ilarie, Fragmentam historicum, IV, în Migne,
P. L., t. X, col 678—681.
I 144. Epistola Pro deijico timore, ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Parisina, Se-
ries B, VII, 8, în op. cit., pp. 168—170; ‘Sf. Ilarie, Fragmentum historicum, VI, 5—7, în
Migne, P. L., t. X, col. 689—692.
I 145. Epistola Quia scio vos, ed. A. Feder, ibidem, Series B., VII, 10, în op. cit., pp:
170—172 ; Sf. Ilarie, Fragmentam historicum, VI, 8—9, ibidem, col. 693—694.
f 146. Epistola Non doceo, ed. A. Feder, ibidem, Series B, VII, 11, în op. cit., pp. 172—
I 173; Sf. Ilarie, Fragmentam historicum, VI, 10—11, ibidem, col. 695. Cele patru scrisori
sînt analizate de Ph. Jaffe—G. Wattenbach, Regesta pontijicum romanorum, ed. II, t. I,
Lipsiae, 1885, p. 34 ; Vezi şi Liber Pontificalis, t. I, pars. prior, cap. 37, ed. Th. Mommsen,
în Monumenla Qermaniae Historica, Berolini, 1898, p. 77—79. După cum a remarcat E. Gas-
par, Qeschichte des Papsttums, Bând I, pp. 589—590, epistola Non doceo se prezintă ca
extrasă din registrul oficiai al cancelariei pontificale ; J.-R. Palanque—G. Bardy—P. de
Labriolle, op. cit., p. 154, nota 2.

\
B

= V
v
=

40 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 348 ŞI 358 30&

i Unii istorici de la începutul sec. al XlX-lea ca P. Batiffol147, Dom

<Chapman 14<s, F. Savio 149, M. Saltet iso> Ch. j. Hefele isi ş. a. au contestat
.autenticitatea scrisorilor papei Liberius. Dar numeroşi istorici, de mare
autoritate ştiinţifică, cei mai mulţi catolici, ca G. Bardy 152, P. Glo-
' rrieux153, Ch. Poulet iw, h. Leclercq,55, E. Amann150, A. D’Ales1OT,
,J. Zeiller158 A. Feder159, L. Duchesne160, Dom. A. Wilmart181, G.
KrUger182 ş. a., admit autenticitatea lor.
Căderea papei Liberius e confirmată în primul rînd de contemporanii
tsăi, Sf. Atanasie şi Sf. Ilarie.
în lucrarea, Istoria arienilor către monahi, scrisă în 357 sau 358, Sf.
.Atanasie ne relatează că «Liberius, fiind exilat, cedă după doi ani şi, în
;faţa ameninţării cu moartea, semnă 103. în scrierea Apologie contra arie-

147. P. Batiffol, La paix constaniinienne, pp. 515—521.

148. Dom Chapinan, The contested letters of pope Liberius, în Revue Benedictine, L
IXXVIII, 1^10, janvicr, avril, juillet.
149. F. Sa vio, V Anno dell’esiglio di Liberio, în Ciuiltă caitolica, 1911, pp. 175—192;
Udem, Punţi controversi nella questione del papa Liberio, Roma, 1911; Idem, Nuoui studi
vsulla questione del papa Liberio, Roma, 1909; Idem, La questione di papa Liberio,
"Roma, 1907.
150. L. Saltet, Les leltres du pape Libere de 357, în Bulletin de la littâraiure ecclâ-
siastique, 1907, p. 279—289 ; Idem, La formation de la legende des papes Libâre et Felix,
ibidcm, 1905, pp. 222—236.
151. Cli.-H. Hefele, op. cit., I, 2, pp. 908—928, chap. «Le pape Libere et la troisieme
formule de Sirmium. Vezi şl P. Sinlhern, De causa papae Liberii, în Slavorum litterae theo-
dogicae, t. II, 1908, pp. 137—185; J. Turmei, Le pape Libâre, în Revue catholique des Eglises,
i. III, 1906, pp. 593—615.
152. G. Bardy, Les conciles romains des IV-e et de V-e siecles et le dâveloppement
■-de la primaute, în 1054—1954. L’Egtisc et les Eglises, t I, Chevetogne, 1954, pp. 229—230.
153. P. Glorieux, Ililairc et Libere, în Mâlanges de Science religieuse publies par ua
;groupe de professeurs de la Faculle Catholique de Lille, 1944.
154. Dom. Cli. Poulet, Histoire du christianisme, Antiquitâ. Paris, 1932, pp. 269—272.
155. H. Leclercq, Libere (Le Pape), în Dictionnaire d'Archeologic chretienne et de
.Liturgie, t. IX, 1, Paris, 1930, col. 497—530.
156. Emile Amann, art. Libere, II. La «chute» ou la «capitulation», în Dict. Thâol.
<Cath., t. IX, 1, Paris, 1926, col. 637, 659.
157. A. D’Ales, art. Libere {Le Pape), în Dictionnaire Apologetique de la foi catho-
lique, t. II, Paris, 1925, col. 1842—1862.
158. J. Zeiller, op. cit., pp. 277—279; Idem, La question du pape Libdre, în Bulletin
<d'ancienne littâraiure d’archeologie chretienne, t. III, 1913, pp. 20—51 ; Idem, La tchute>
■du pape Libere, în Revue pratique d’Apologetique, t. III, pp. 589—599.
159. A. L. Feder, Studieri zu Hilarius von Poitiers. I: Die sogenannten «Fragmenta
rhistorica», und. der sogennante «Liber ad Constantium imperatorem»..., în Sitzungsberichte
-der Kaiser. Akad. der Wissenschaften, Philos.-Hist. Klasse, Bând OLXII, 4, Wien, 1910,
• pp. 153—183.
160. L. Duchesne, Histoire ancienne de l’Lglise 3-e ed., t. II, Paris, 1911, pp. 281—282,
moţa I ; Idem, Libere et Fortunatien, în Mâlanges d’archeologie et d’histoire, t. XXXVIII,
•1908, pp. 31—79. *
161. Dom. A. Wilmart, La question du pape Libere, în Revue benedictine, t. XXV,
pp. 360—367 ; Idem, L’Ad Constantium liber primus de saint Hilaire de Poitiers et les frag*
.ments historiques, ibidem, t. XXIV, 1907, pp. 140—170.
162. G. Kruger, art. Liberius, în Realencyklopădie fur prot. Theologie und Kirche,
*33. XI, Leipzig, 1902, col. 450—456.
163. Sf. Atanasie, Istoria arienilor către monahi, 41, în Migne, P. G., t. XXV, col. 741 B.
i6. T. — 4
 * V." •V r V «4

I
306 Pr. pro/. IO AN I. RĂMUREANU k* 1
nilor, Sf. Atanasie vorbind despre apărătorii dreptşi credinţe, se exprimă,
în aceşti termeni cu privire la papa Liberius : «Deşi el n-a putut suporta
pînă la capăt suferinţa exilului, a rămas totuşi doi ani în comuniune cu:
noij cu'noscînd uneltirea urzită contra noastră» ic*.
=
==
Sf. Ilarie, bun cunoscător al evenimentelor bisericeşti din Răsărit,,
F
condamnînd presiunile făcute de Constantius asupra papei Liberius, pre­
cum şi atitudinea lui Liberius, se exprimă astfel : «Ai dus pînă la Roma-
războiul tău, ai smuls de acolo pe episcop, şi, mizerabile, nu,ştiu de n-ai- |
făcut o nelegiuire mai mare rechemîndu-l decît exilîndvA» 1G5. Aceste-
cuvinte injurioase sînt o dovadă .evidentă despre cedarea papei Liberius*
faţă de Constantius. Pe lingă această mărturie, avem alta păstrată în =
textul scrisorilor papei Liberius Pro deifico timore şi Quia scio vos, care i
f
este întretăiat de Sf. Ilarie sau de altcineva prin exclamaţiile : «Anatema
asupra ta şi asupra complicilor tăi» 1GG, «Anatema din nou, anatema a
treia oară, prevaricatorule Liberius /» 1G7. -
Căderea papei Liberius mai este confirmată şi de scrierea anonima
Quae gesta sunt inter Libenum et Felicem episcopos», pusă în fruntea
cererii «Libellus precum», adresată în 383—384 împăraţilor Valentinian
al Il-lea, Teodosie şi Arcadiu, de preoţii exilaţi Marcellinus şi Faustus..
Această scriere anonimă, compusă cu cincisprezece ani înainte de Libellus £
precum, adică în 358, ne relatează că în timpul vizitei făcute de Constan­ ;
:
tius în primăvara anului 357 la Roma, clerul şi poporul i-au cerut în circ
prin strigăte reîntoarcerea papei Liberius, iar împăratul le-a răspuns în
ironie : «Veţi avea pe Liberius, care se va întoarce mai bun decît a ple­ !
cat». Autorul scrierii explică ironia împăratului astfel : «împăratul indica
prin aceasta consimţămîntul papei Liberius, care dăduse aprobare per­
fidiei» 168.
Istoricul Teodoret ne spune că credincioşii din Roma, care nu iubeau,
pe episcopul Felix, impus de Constantius, şi regretau pe Liberius, au.
trimis matroanele romane în audienţă la împăratul Constantius, rugîn--
du-1 să încuviinţeze întoarcerea papei Liberius 1G9.
l De asemenea, Fer. Ieronim, vorbind despre căderea papei Liberius,.
se exprimă prin aceste cuvinte : «Libeiius, învins de plictiseala exilului-

164. Idem, Apologia contra arienilor, 89, ibidem, col. 409 A.

» 165. -Sf. Ilarie de Piclavium, Liber contra Constantiiun irnperatorem, 11, în Migne^
P. G., t. X, col. 589 A. ^
166. Epistola Pro deifico timore, ed. A. Feder, în Collectanea antiariana Parisina, series,
B, VII, 8 în op. cit., p. 169 şi Sf. Ilarie, Fragmentam historicum, VII, 6, în Mlgne, P/
t. X, col- 690—691.
167. Epistola Quia scio vos, ed. A. Feder, ibidem, Series B, VII, 10, în op. cit., p. 172.
şi Sf. Ilarie Fragmentum historicum, VI, 9, în Mignc, P. L., t. X, col. 694 B.
168. Quae gesta sunt inter Liberium et Felicem episcopos, în Collectio Avellana, ed.,
■ I O. Guenther, în op. cit., p. 2; Vezi tot acî, pp. 5—44; Libellus precum Marcellini et Faustint
de confessione verae fidei.
169. Teodoret, Ist. Bis., II, 17, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler, pp. 136—137. Vez»
şi Cassiodorus, Iiist. eccl. tripartita, V, 18. în Migne, P. L. t., LXIX, col. 998—999 şi ed.
W Iacob—R. Hanol/k, în Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXXI, Wien, 1952.

-V
3

-2
! 1/2 SINOADELE DE LA S1RMIUM DINTRE ANII 31/8 ŞI 358 sor

J — taedio victus exilii —, consimţind la răutatea eretică, a intrat aproape

victorios în Roma» 170.
2
3 Cu toate eforturile şi concesiunile făcute de papa Liberius, scrisorile
-
-1 sale n-au avut efectul aşteptat de a i se permite să se întoarcă la Roma,
între altele şi pentru faptul că scaunul Romei era ocupat de episcopul
1 Felix, iar lui Constantius nu-i convenea să îndepărteze im episcop impus
chiar de el. Apoi semnarea primei formule de la Sirmium, din 351, de
către Liberius, i se părea împăratului insuficientă, după publicarea for­
mulei teologice ariene din 357. Constantius îi cerea acum mai mult. El
permise totuşi papei Liberius să părăsească Bereea, locul de exil, şi să
vină în 358 la reşedinţa sa de la Sirmium.

VII. SINODUL DE LA SIRMIUM DIN 358 ŞI CONSFĂTUIREA DIN 359.

FORMULA A TREIA ŞI A PATRA DE LA SIRMIUM
Victoria arienilor extremişti în sinodul de la Sirmium din 357 a
alarmat nu numai pe apărătorii ortodoxiei niceene, ci şi pe semiarieni,
arienii moderaţi, care erau cei mai apropiaţi de ortodocşi.
După moartea episcopului Leontius al Antiohiei în 357, a ocupat
scaunul de Antiohia Eudoxius de Germanicii, care, abia instalat, se
grăbi să accepte formula ariană anomiană de la Sirmium, din 357, şi
s-o impună tuturor episcopilor de sub jurisdicţia sa. Pe lingă aceasta,
el îşi alese colaboratori arieni ca Aetius şi Eimomius, cunoscuţi prin
exagerările lor, ceea ce nemulţumi profund pe episcopii orientali, care
n-au aderat niciodată la arianismul pur.
Episcopul Gheorghe de Laodiceea adresă o scrisoare episcopilor Ma-
cedonius de Constantinopol, Vasile de Ancyra, Cecropius de Nicomidia,
Eugeniu de Niceea, prin care-i ruga să vină în ajutorul Bisericii Antio­
hiei şi să alunge pe susţinătorii arianismului i7L
La 12 aprilie 358, cu puţin înainte de Paşte, s-a ţinut, cu prilejul
sfinţirii unei biserici la Ancyra, în Galatia, un sinod, sub preşedinţia
episcopului locului, Vasile de Ancyra, care condamnă arianismul pur şi
redactă o lungă scrisoare însoţită de nouăsprezece anatematisme, pe care
sinodalii o trimiseră tuturor episcopilor imperiului 17-2. Ceva mai tîrziu,

170. Fer. Ieronim, Chronicon, an. 354, în Migne, P. L., t. XXVII, col. 501—502. Compară
şi De viris illusiribus, 97, ibklem, t. XXIII, col. 735—738.
Papa Anastasie I, însă, într-o scrisoare trimisă lui Venerius al Milanului în 400—401
apără memoria papei Liberius. Vezi ediţia critică a scrisorii de J. van den Gheyn, în Revue
hist. et litt. relig., t. IV (1899), pp. 1—12.
171. Sozomen, Ist. Bis., IV, 13, ed. J. Bidez, pp. 155—156 şi Migne, P. G., t. LXVII,
col. 1145—1148 ; Mansi, ap. cit., III, col. 288. Sf. Ilarie de Pictavium, De synodis sive de fide
orientalium, 12—25; în Mîgne, P. L., t. X, col. 489—500, ne-a păstrat din cele optsprezece
anatematfsnie, numai douăsprezece. Vezi şi ed. A. Hahn, op. cit., pp. 201—204.
172. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, LXXIII, 2—11, în Migne, P. G., t. XLII,
col. 404—411, citează scrisoarea Sinodului din Ancyra, după exemplarul adresat episcopilor
din- Fenicia ; Mansi, op. cit., III, pp. 270—288
 808 Pr. prof. IOAN I. RAMUREANU J,S

în vara aceluiaşi an, scrisoarea a fost completată cu un nou document

scris în numele lui Vasile de Ancyra şi Gheorghe de Laodiceea 173.
Scrisoarea sinodului din Ancyra scoate în evidenţă că ideea de pater­
nitate, care este o însuşire a Tatălui, implică în chip natural asemănarea
în divinitate şi substanţă dintre Tatăl şi Fiul. Termenul cel mai potrivit
pentru a exprima raportul real dintre Tatăl şi Fiul este, după Vasile de
Ancyra şi adepţii săi, ânoumuog, o|ioiog y. cu *, ovoiolv , adică Fiul este ~
«.asemănător în .^hsia2i^di>_cu_Tatăl.-De la acesta, arienii moderaţi sau
semiarienii au primit numele. .de.-<comiusieni», care de acum deveni oficial.
Ei acceptau o oarecare subordonare a Fiului faţă de Tatăl, opunînd ter­
menul opoicnjaios = «asemănător in substanţă» termenului ortodox
opoouaiog = «deofiinţă», care, de la sinodul din Niceea din 325, stabi­
lea identitatea de substanţă dintre Tatăl şi Fiul. Prin hotărîrea sinodului
din Ancyra din 358, arienii moderaţi, omiusienii, făceau un pas mai de­
parte în drumul apropierii lor de Ortodoxie. Dintre semiarieni, a făcut
parte un timp îndelungat şi Sf. Ciril al Ierusalimului (| 386).
în vara anului 358, o delegaţie de episcopi răsăriteni, compusă din
Vasile de Ancyra, Eustaţiu de Sevasta, Eleusius de Cyzic şi preotul curţii
Leontius sosi la Sirmium, pentru a comunica împăratului Constantius
noua formulă a sinodului din Ancyra, mai potrivită, după părerea lor,
pentru definirea raportului dintre Tatăl şi Fiul.
La Sirmium, episcopii orientali reuşiră să înlăture mai întiî unei
tirile preotului Asphalius din Antiohia, un partizan înfocat al ideilor lui
Aetius, susţinătorul arianismului radical174.
Constantius consimţi, la îndemnurile lui Vasile al Ancyrei şi ale celor­
lalţi delegaţi orientali, să renunţe la formula ariană anomiană de la
Sirmium, din 357, pentru împăcarea întregii Biserici. El trimise mai
intîi antiohienilor o scrisoare prin care le făcea cunoscut că episcopul
Eudoxius, susţinătorul arianismului pur, n-a fost ales cu aprobarea sa.
i
■
Totodată le declara că, după părerea sa, Mîntuitorul este Fiul lui Dum­
nezeu şi asemănător în substanţă cu Tatăl — xal y.at’ oiialav opoiog xV
I naxpl li75.

173. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 12—22, în Migne, P. G., t. XLII, col. 425
444. Pentru Sinodul din Ancyra, vezi şi: De Sirmiensi et Ancyrana pseudosynodo aliisque
semiarianorum actis, ibidetn, col. 1057—1072. Scrisoarea sinodică a fost precedată de scri­
I soarea alcătuită de Vasile al Ancyrei şi adepţii săi, trimisă episcopilor Ursacius de Singi-
= dunum şi Valens de Mursa referitor la sensul termenilor duooooioţ şi 6uoto6otoc. care s-a
pierdut. Cunoaştem însă exact conţinutul ei din analiza pe care i-o face Sf. Atanasie, Despre
m sinoadele de la Arimini in Italia şi Seleucia in Isauria, 41—42, Migne, P. G., t. XXVI, col.
764—768 şi mai ales Sf. llarie. De synodis seu de fide orientalium, 81, în Migne P. L.,
t. X, col. 534; J.-R. Palanque—G. Bardy—P. de Labriolle, op. cit., t. III, nota 2, citează şi
bibliografia referitoare la această problemă.
174. Sozomen, Ist. Bis., IV, 13, ed. J. Bidez, p. 156, şi Migne, P. G., t. LXVII, col.
1145 C—1148 A; Socrate, Ist. Bis., II, 45, ibidem, col. 357—361, ne spune că Macedoniu I
(342—346; 351—360)> episcop de Constantinopol şi mai ales Maraloniu, sînt descoperitorii
termenului âuotoboioţ.

i 175. Scrisoarea imparatului Constantius către Antiohieni, la Sozomen, Ist. Bis., IV, 14,
ed. J. Bidez, pp. 156—157 şi Mţgne, P. G., t. LXVII, col. 1148 C. Vezi şi rezumatul tuturor

.s.
 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 309

Rămînea ca noua formulă imperială, oare nu era alta decît formula

sinodului din Ancyra din 358, să fie consacrată printr-un nou sinod.
în vara anului 358, se întruni la Sirmium, sub preşedinţia episcopului
VasneltI~Xncyrei, un nou sinod, al patrulea la număr, care se ţinea în
această metropolă din 348!'Tărticipară~lara:cest' sinod un număr de epis-
copi orientali, episcopii illyrieni prezenţi la curte, Germinius de Sirmium,
Valens de Mursa şi Ursacius de Singidunum, care, obişnuiţi cu toate
acomodările şi renunţările, gata oricînd să semneze orice formulă accep­
tată de împărat, nu avură remuşcări şi dificultăţi să-şi potrivească ideile
după noua formulă de credinţă, precum şi cîţiva episcopi occidentali,
printre care patru africani : Atanasie, care nu trebuie confundat cu Sf.
Atanasie al Alexandriei, Alexandru, Severian şi Crescens.
Noua formulă de credinţă cunoscută în istorie sub denumirea de «a
treia formula de la Sirmium», alcătuită potrivit concepţiei lui Vasile de
Ancyra şi a arienilor moderaţi/ nu e, în realitate, decît reunirea a două
formule de credinţă anterioare, formula a doua a sinodului de la Antiohia
«in encaeniis» din 3Jfl şi formula întîia de la Sirmium din 351, îndreptată
atît contra antitrinitarismului monarhian al lui Pavel de Samosata cît şi
contra ereziei lui Fotin de Sirmium. Deşi termenul 6^00110105 — consub-
slantialis, lipseşte, ea putea fi acceptată şi de ortodocşi. Pentru a-i da o
autoritate şi mai mare, sinodalii se străduiră să obţină pentru noua
formulă şi semnătura papei Liberius, care a fost chemat în 358 la Sir­
mium, din exilul de la Bereea, cu scopul de a o impune tuturor episco-
pilor imperiului spre aprobare.
Istoricul Sozomen, bine informat din colecţia de sinoade — Suvcivcov^
Toiv ouvo8o)v a semiarianului Sabinos, ne relatează că împăratul Constan­
ţi us a insistat, în prezenţa episcopilor delegaţiei orientale Vasile de An­
cyra, Eustatius de Sevasta şi Eleusius de Cyzic, ca papa Liberius să
semneze formula a treia de credinţă de la Sirmium din anul 358, din care
lipseşte termenul o^ioovotog — consubstantialis, socotit atunci întinat de
sabelianism.
Papa Liberius, aflînd de svonurile calomnioase răspîndite în Orient
în cercurile ariene că el ar fi semnat formula ariană anomiană din 357,
prin care se definea că Fiul este avofxoiog FlaxQi — «neasemănător
cu Tatăl», declară că va exclude din Biserică pe toţi cei ce nu mărturisesc
că Fiul este asemănător cu Tatăl in substanţă şi în toate — xax3 ovoiav
xaî ttata jtdvta omolog Ilaxpu Liberius semnă astfel a treia formulă
de la Sirmium, iar împăratul îl autoriză să se întoarcă la scaunul său de
la Roma176.
definiţiilor puse în circulaţie de partidele ariene, cu privire la raportul dintre Tatăl şi Fiul
la Socrate, Ist. Bis., II, 41, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 349.
176. Sozomen, Ist. Bis., IV, 15, ed. J. Bidez, p. 158 şi Migne, P. G., t. LXVII, col.
1149—1152; Mansi, op. cit., t. III, col. 289—290 CD. J.-R. Palanque—G. Bardy—P. de La-
briolle, op. cit., pp. 156—159 ; J. Zeii Ier, op. cit., pp. 279—280. Pentru lucrarea semi-ananului
Sabinos, Eov.iYon*) tu»v oovoîow. vezi Socrate, Ist. Bis., I, 8, în Migne, P. G., t. LXVII, col.
65 C—68 A; II, 17, ibidcm, col. 220—221 A; II, 39, ibidem, col. 333 B; III, 10, ibidem,
col. 400 A; IV, 25, ibidem col. 456 ; P. Batiffol, Sozomkne et Sabinos, în Byzantinische Zeit-
schrift, Bând VII, 1898, pp. 265—284.
Pentru formula a doua a Sinodului de la Antiohia din 341 numit «rin encaeniis» = «al
 J

sio Pr. prof. IOAN I. RAMUREANU J,5

Episcopii adunaţi la Sirmium scriseră din porunca lui Constantius

papei Felix şi clerului din Roma «sa primească pe Liberius şi să conducă
amîndoi scaunul apostolic, să îndeplinească în armonie serviciile preoţiei ; r~
să dea uitării toate cele supărătoare, petrecute cu hirotonia lui Felix
.şi cu absenţa lui Liberius» 177.
Această rezolvare curioasă a problemei păstoririi scaunului aposto­
1
lic al Romei de doi episcopi în acelaşi timp era contrară tradiţiei creştine
şi rînduielii canoanelor, de aceea, practic, ea nu s-a putut aplica. Ceea
ce n-a rezolvat împăratul au rezolvat clerul şi credincioşii din Roma. La
intrarea papei Liberius în Roma, mulţimea de clerici şi credincioşi l-au )
aclamat cu entuziasm şi l-au întîmpinat cu strigătele : «Un Dumnezeu,
i
un Hristos, un episcop» 178. Felix trebui să părăsească Roma şi se re­
;
trase pe un domeniu de lingă Porto. Ei încercă să-şi reia scaunul, ocupă
basilica lui Julius de dincolo de Tibru, dar nu se putu menţine. La 22
noiembrie 365, Felix se mută către Domnul, iar papa Liberius păstori
-singur scaunul Romei, pînă în 366 179.
După proclamarea formulei a treia de credinţă de la Sirmium în :
.sinodul din 358, Constantius, îndemnat de episcopul Vasile al Ancyrei, ?
exilă pe clericii anomieni, în frunte cu Aetius şi Eunomius 18°. Eudoxius !
al Antiohiei se retrase în Armenia 18L Istoricul arian Philostorgios ne
informează că s-au dat atunci şaptezeci de sentinţe de exilare 1S*. ]J
Deşi papa Liberius renunţase de două ori la termenul opoovoiog > con-
substantialis, întîi în primăvara anului 357, apoi în 358, atitudinea sa, -i
precum şi atitudinea multor episcopi din Răsărit, în frunte cu Vasile al i
Ancyrei, şi a unora din Apus, de a accepta formule de credinţă prin care :
i
se combătea arianismul radical al anomienilor, a fost primită cu satisfac- j

sfinţirii», vezi bibliografia la nota 95, iar pentru formula întîia de !a Sirmium din 351, vezi . 1
bibliografia la nota 96. ţ
Episcopii întruniţi la Sirmium în 358 s-au folosit pentru formula lor omhisiană nu de
l formula a patra a Sinodului drn Antiohia din 341, cum pretinde P. Baliffol, La paix constanţi-
nienne, p. 489, H. Lietzinann, Ilistoirc dc l’fcglise ancienne. Tome III. L’Eglise de l’empire >i
jusqu'ă la mort de Julien. Trad. franţaise par H. Jundt, Paris, 1941, p. 229, şi A. Feder,
I Sludien zu Jiilarius von Poitiers, I, în op. cit., t. 162, 4, Wien, 1910, p. 50, ci de formula a î
doua, cum a demonstrat H. M. Gwatkin, Studies of arianism, 2-th ed. Cambridge, 1900,
p. 166, nota 3.
I 177. Sozomen. Ist. Bis., IV, 15, ed. J. Bfdez, p. 158, si Mignc, P. G., t. LXVII, coi.
1152 B—1153 A.
■ 178. Teodoret, Ist. Bis., 11, 17, ed. L. Parmentier—F. Scheidweiler, p. 137, rîn- ]
durile 17 şi 18. î
179. Quae gesta suni inter Liberium et Felicem episcopos, în Collectio Avellana, 1, ;
ed. Otto Guenlher, op. cit., p. 2: Sozomen, Ist. Bis., IV, 15, ed. J. Bfdez, p. 158 şi Migne,
P. G., t. LXVII, col. 1153 A; Liber Pontificalis, ed. L. Duchesne, t. I, Paris, 1886, p. LXXIV—
LXXV şi CXX—CXXV, ne dă legenda deformată a «antipapei» Felix; J.-R. Palanque—G.
Bardy—P. de Labriolle, op. cit., p. 159 şi 232; Joseph Turmei, Histoire des dogmes. T. III.
La papaule. Paris, 1933, pp. 54--61 ; Article 6. Rome et PLglise d’Orietit sous Constance.
180. Philostorgios, Ist. Bis., IV, 8, ed. J. Bidez, p. 62. Sozomen, Ist. Bis., IV, 13, ed. ?

1 J. Bidez, p. 156 şi Migne, P. G. t. LXVII, col. 1148 A; Teodoret, Ist. Bis., II, 27, ed. L. Par­
mentier—F. Scheidweiler, p. 161, 2.
181. Philostorgios, Ist. Bis., IV, 8, ed. J. Bidez, p. 62, rîndul 22.
i

, 182. Philostorgios, ibidcm, p. 62, rîndul 24.

i

I
■

3=
J}6 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 3^8 ŞI 358 311
I :ţie de apărătorii ortodoxiei niceene, ca Sf. Atanasie cel Mare şi Sf. Ilarie
•de Pictavium.
r

în lucrarea sa Despre sinoadele de la Arimini şi Seleucia, scrisă către

359, Sf. Atanasie, după ce analizează toate formulele de credinţă referi­
toare la raportul dintre Tatăl şi Fiul, începînd cu sinodul de la Antiohia
5 «in encaeniis» din 341, cînd ajunge la formula omiusiană de la Sirmium,
•din 358, se exprimă astfel :
«Aceia care acceptă toate cele scrise la Niceea, dar păstrează îndo­
1 ială, numai cu privire la opoovaiog — «deofiinţă», nu trebuiesc trataţi ca
. adversari. Eu nu-i combat ca pe ariomani, nici ca pe adversari ai Părinţi­
lor, ci discut cu ei ca un frate către fraţii care gîndesc ca noi şi nu se
■deosebesc decit în privinţa unui cuvînt. Mărturisind că Fiul e din fiinţa
.Tatălui şi nu din altă substanţă, că nu este o creatură sau făptură, ci este
.Fiul adevărat şi natural, unit din veşnicie cu Tatăl ca Logos şi înţelep­
ciune, ei nu sît departe de a primi termenul âpoonaiog • Astfel este Vasile
al Ancryei, care a scris despre credinţă» 1S^.
Sf. Ilarie de Pictavium a avut de asemenea o atitudine moderata, în
timpul discuţiilor şi luptelor ariene, dorind să se ajungă la restabilirea
păcii dintre fraţi şi la unitatea Bisericii. «în tot timpul exilului meu,
.scrie el, dacă m-am hotărît să nu cedez cu privire la mărturisirea lui
Hristos, n-am voit totuşi să resping vreun mijloc cinstit şi potrivit, care
.să ducă la unitate» 184.
Vasile al Ancyrei socoti că formula omiusiană de la Sirmium, din
-358, trebuie aprobată de un sinod ecumenic, pentru a putea fi impusă
întregii Biserici. S-a propus mai întîi Niceea, dar amintirea Sinodului I
Ecumenic de la Niceea, din 325, îndepărta pe arieni. S-a propus apoi Ni-
•comidia, însă, la 24 august 358, oraşul a fost ruinat de un cutremur pu­
ternic din cauza căruia pieriră mulţi oameni. Catedrala oraşului se pră-
•buşi peste episcopul Cecropius.
în această situaţie, lucrurile tergiversară. După ce Constantius con­
vocă mai întîi pe toţi episcopii imperiului la Niceea, îşi schimbă planul
.şi delegă pe Vasile al Ancyrei să scrie noi înştiinţări, prin care cerea
*episcopilor să designeze ei înşişi locul întrunirii sinodului i85.
După terminarea sinodului de la Sirmium din 358, arienii profitară
-de plecarea lui Vasile al Ancyrei în depărtata lui eparhie şi convinseră
;pe împărat că acesta este un certăreţ, un înfumurat, un tiran. Geloşi de
favoarea şi prestigiul de care şe bucura în faţa lui Constantius, ei îl acu­
zară că prin severitatea sa compromite orice înţelegere dintre partidele
^creştine.

183. Sf. Atanasie, Despre sinoadele de la Arimini in Italia şi Seleucia in Isauria, 41,
fin 'Migne, P. G., t. XXVI, col. 765 A.
184. Liber contra Constantium imperatorem, 2, în Migne, P. L., t. X, col. 579 B :
Ammianus MarcelLinus, Res Gestae, XVII, 7, 1, ed. C. V. Clark, t. I, Berlin, 1910, p- 116:
Sf. Atanasie, Despre sinoadele de la Arimini în Italia şi Seleucia in Isauria, 1, 6, 7, în Migne,
P. G., t. XXVI, col. 681—684 şi 689—692.
185. Sozomen, Ist. Bis., IV, 16, ed. J. Bîdez, pp. 158—162 şi Migne, P. G., t. LXVII,
«col. 1153—1161; Socrate, Ist. Bis.t II, 37 şi 39, ibidem, col. 301—305 şi 332—333.
 I
r ]—

i
312 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU if' ,
i
Pentru a schimba convingerile împăratului, grupul celor trei episcopia I
illyrieni, Germinius de Sirmium, Valens de Mursa şi Ursacius de Singi- I:
dunum, chemară la Sirmium două persoane versate în controversele- i:
ariene, Narcis de Neroniada în Cilicia şi Pathrofilus de Scythopolis, în- •'
Palestina, amici personali ai lui Arie în trecut, care l-au abandonat, însă,,
la Sinodul I Ecumenic din Niceea.
în tot timpul vieţii, Constantius, neavînd pregătirea necesară pen­
tru a putea pătrunde profunzimea şi subtilitatea problemelor teologice,, :
n-a excelat prin vreo consecvenţă teologică, deşi a ţinut să participe la.
;
multe discuţii cu caracter teologic. Nu e de mirare, de aceea, că şi de. :
astă dată el a cedat repede şi a consimţit să se caute o nouă formulă teo­
logică, mai elastică şi cuprinzătoare, care să satisfacă toate grupările.- !
creştine, implicit pe arienii extremişti, spre a realiza în jurul ei unitatea, ;
-
atît de dorită a Bisericii.
5
Narcis de Neroniada şi Pathrophilus de Scythopolis, împreună cu. 1
grupul episcopilor illyrieni, convinseră pe Constantius să convoace în
;
loc de im sinod general, două sinoade, unul pentru Occident şi altul pen­
tru Orient, cu gîndul de a se asigura pe ocolite triumful arianismului în- ■

Biserică. S-a ales în acest scop pentru Occident oraşul Ariminium (Ri- 4
mini), pe coasta italiană a Adriaticei, iar pentru Orient, după ce s a
propus mai întîi oraşul Tars, locul de naştere al Sf. Pavel, apoi Ancyra,. î
s-a ales în cele din urmă Seleucia, în Isauria, aproape de litoralul Cili-
ciei 186. \
Pentru a uşura sarcina episcopilor, convocaţi la Rimini şi Seleucia,.
s-a crezut că e bine ca o comisie restrînsă să compună o nouă formulă,
de credinţă, care să fie supusă spre discuţie şi aprobare celor două sinoa­
I de. A fost însărcinat cu alcătuirea ei episcopul Marcu de Arethusa, care-
se afla atunci la Sirmium.
Noua formulă de credinţă numită «a patra formulă de la Sirmium■>
i sau «Crezul datat», fiindcă i se cunoaşte data, începe astfel : «Credinţa
universală a fost expusă în prezenţa stăpînului nostru, prea piosul şi
i biruitorul împărat Constantius Augustus, etern, venerabil, sub consulatul-
prea străluciţilor Flavius Eusebius şi Flavius Hypatius, unsprezece zila
înaintea calendelor lui iunie, adică 22 mai 359 187. Era în acea zi Sîmbăta
Rusaliilor.
i Referitor la raportul dintre Tatăl şi Fiul, ea afirmă că «Fiul «este
=3 asemănător cu Tatăl după Scripturi — Sjioiog x<i> riaipl xax« xâg reacpagr-
sau «asemănător Tatălui în toate» ojioiog IlatQi y.axâ jt&via.
De aceea susţinătorii acestei formule au primit numele de omei sau
! omieni, după termenul o^oiog > sau acacieni, după căpetenia lor, episcopul^-
Acacius al Cezareei Palestinei.
*
186. Ibidem. Vezi şi Philostorgios, IV, 10, 11, ed. J. Bidez, p. 63; Sf. Ilarie de Picta-
vium, 8, în Migne, P. L., t. X, col. 485 B.

1 187. Sf. Alanasie, Istoria sinoadelor de la Arimini în Italia şi Seleucia în Isauria^.

8, în Migne, P. G., t. XXVI, col. 691 B ; Soorate, Ist. Bis., II, 37, în Aligne, P. Cv, t. LXVIlr^
col. 305 A.

i
1
 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 31,8 ŞI 358 81&

Sf. Atanasie 1S8 şi istoricul Socrate189 ne-au păstrat textul grec, iar'
Sf. Epifanie ne-a transmis numele semnatarilor i".
? Formula omiană de la Sdrmium exprimă în aceşti termeni raportul;
dintre Tatăl şi Fiul :
«Credem intr-unui şi adevăratul Dumnezeu, Tatăl atotţiitoruL, făcă­
torul şi creatorul tuturor. Şi intr-unui născut Fiul lui Dumnezeu, care-
din Dumnezeu s-a născut fără durere, mai înainte de toţi vecii, mai
înainte de orice putere, mai înainte de cugetarea oricărui timp şi de gîn-
direa oricărei substanţe, prin care s-au zidit veacurile şi s-au făcut toater
Unul născut din Unul Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu, asemănător
Tatălui după Scripturi, a cărui naştere nimeni n-o cunoaşte decît Tatăl-
care L-a născut...».
în continuare, formula urmează aproape articolele Simbolului de
Credinţă de la Niceea, dar, după ce vorbeşte despre patimile lui Hristos,
pentru prima oară exprimă oficial «coborîrea Iwi Hristos la iad, pentru
a rîndui cele de acolo, pe Care văzîndu-l portarii iadului, s-au spăimîntat»
= teig x« xara-y^ovia y.axeX^ovza xaî x* ey.eîae olxovoprţaavia, 3v JivXaiQol a5<nr
iSovxes ecpQisav».
«Iar termenul de_ ovala _== «fiinţă, substanţă», de care Părinţii s-au •
folosit cu simplitate, şi pentru faptul că, necunoscîndu-l credincioşii, pro­
duce scandal, întrucît nu se află în Scripturi, părut3i=m=Sza.. binc să-l
scoatem şi să nu se mai facă amintire de substanţă cu privire la Dumnezeuy.
deoarece Scripturile nu amintesc nicidecum de substanţa Tatălui şi a FiuluL
Noi afirmăm că Fiul este asemănător Tatălui în toate, precum spun şi în--
vaţă Scripturile» 191.
Valens de Mursa nu voi să întrebuinţeze termenii 0(^0105 xax« jtavxa;
«= «asemănător în toate», care implicau recunoaşterea asemănării Fiului
cu Tatăl în toate, ci să spună simplu că Fiul este asemănător — opoiog —
cu Tatăl, dar, la insistenţele împăratului, semnă formula192.
Vasile al Ancyrei ar fi voit să se vorbească în formula omiană de*
asemănarea Fiului cu Tatăl după substanţă — xax* otiaiav Cum termenul,
de oraia era însă interzis, el îl înlocui prin sinonimele : xaiâ tT)v vkoo-
xaoiv xal xax« x*4v ■fotap^iv xai xax<* x© eîvai = «după ipostasă, după'
188. Sf. Atanasie ibidem, col. 692—693.
189. Socrate, Ist. Bis., II, 37, în Migne, P. G., t. LXVII, col. 305.
190. Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 73, 22, în Migne, P. G., t. XLII, col. 444.
191. Sf. Atanasie, Despre Sinoadele de la Arimini în Italia şi Seleucia în Isauria, 8,.
în Migne, P. G., t. XXVI, col. 692 BC—693 B ; Socrate, Ist. Bis., II, 37, în Migne, P. G. i..
LXVII, col. 305 ; Midiilor Callist, Ist. Bis., IX, 39, în Migne, P. G., t. CXLV1, col. 380 C. O
scrisoare a episcopului Gerriiinius de Sirmium, sub titlul, Rescriptum Germini ad Rujianum,.
Ralladium ei ceteros, pe care ne-a păstrat-o Sf. Ilarie, ed. A. Feder, în Collectanea anti-
ariana Parisina, Serics B, VI, în op. cit., pp. 160—164 şi Migne, P. L., t. X, col. 719—724,.
ne dă protocolul care precede formula a patra de credinţă de la Sirmium. Vezi pentru textul
formulei şi ed. A. Hahn, op. cit., pp. 204—205, text grec; Mansi, op. cit., III, col. 264—-266,
text grec şi latin. Textul ei original a fost redactat în latineşte, dar acesta s-a pierdut.
Pentru coborîrea lui Hristos Ia iad, vezi: J. Turmei, La descente du C/trist aux enfers,.
3-e ed., Paris, 1908.
192. Rescriptum Germini ad Rujianum, Palladium et ceteros, 4, ed. A. Feder, în Collec«-
tanea antiariana Parisina, Series B, VI, în op. cit., p. 163 şi ed. Migne, P. L., t. X, coL-
720—722; Sf. Epifaniu, Contra tuturor ereziilor, 72, 22, în Migne, P. G., t. XLII, col. 444 A~
 -81/, Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU Jf9

existenţă şi după fiinţă» 19-3. Amendamentele nu contau, căci împăratul

Constantius dorea semnarea formulei. în loc să se ţină de trunchiul
copacului, Vasile a-1 Ancyrei se prinse de ramuri, încît, neavînd ce face,
semnă.
Un contemporan al acestor dramatice evenimente din istoria Bisericii
universale, Sf. Ilarie de Pictavium, văzînd tulburarea şi confuzia din
.sufletele credincioşilor provocată de schimbarea neîncetată a formulelor
de credinţă, se exprimă cu indignare : «Noi ne dăm în fiecare an sau în
fiecare lună o definiţie de credinţă, ne pare rău de cele hotărîte, luăm*
apărarea celor ce se căiesc, anatematizăm pe cei ce rezistă, condamnăm
la ai noştri credinţa celorlalţi, iar la cei străini de noi, condamnăm pe a
noastră, încît, muşcîndu-ne unii pe alţii (Gal. V. 15), ne-am şi nimicit
■reciproc»
La rîndul său, Sfîntul Grigorie de Nazianz ne înfăţişează atmosfera
încărcată şi agitată în care s-au purtat aprinsele discuţii teologice din
sec. al IV-lea, referitoare la Dumnezeirea Fiului şi la raportul lui cu Tatăl,
în astfel de termeni : «De întrebi pe cineva de bani, eşti îndoctrinat asu-
-pra Celui Născut sau Nenăscut; dacă doreşti preţul pîinii, ţi se răs­
punde : Tatăl este mai mare şi Fiul i se supune ; de întrebi, baia e gata,
ţi se răspunde : Fiul a fost creat din cele ce nu există. Nu ştiu cum să
.numesc acest rău, nebunie sau manie...» i95.
r
<
A patra formulă de la Sirmium? formula^omiană, s-a impus ca for-
'mulă"bficială de credinţă în imperiul roman, la sfîrşitul domniei lui Con­
stantius, în sinoadele de la Rimini şi Seleuoia din 359 şi în Sinodul de la
* Constantin opol din 360. La această formulă s-a referit desigur Fer. Iero-
nim cînd s-a exprimat : «Tot universul a suspinat şi văzu cu mirare că
veste arian = «Ingemuit totus orbis et Arianum se esse jmiratus est» 19G.
Ba-.a-.Tost.foimula_.oficială. ^arianismului, răspîndită în special la
! popoarele germanice de la Dunăre, care, după ce au trecut în imperiul
roman, au răspîndit-o pînă în Spania.
Această formulă nu mai reproduce termenii tehnici originari ai aria­
nismului rigid, cum l-a conceput Arie şi l-a sistematizat apoi în formule
i 193. Ibidem, col. 444 B.
Pentru formula a patra de la Sirniium din 359, formula omiană, vezi dintre studii:
JJ.-R. Palanque—G. Bardy—P. de Labriolle, op. cit., pp. 161—163: A. Piganiol, UEmpire
i r-chretien, Paris, 1947, pp. 102—104; H. Lfetzmann, op. cit., pp. 229—232: F. Cavallera, art.
f .Arianisme, în Dictionnaire d’histoire et de geographie ecclesiastique, t. IV, Paris, 1925, col.
■ 109; X. Le Bachelet, art. Arianisme, în Dict. Thâot. Cath., t. 1, 2, Paris, 1923, col. 1826—•
1827; J. Zeîller, op. cit., pp. 282—284; L. Duchesne, Histoire ancienne de Vfiglise, t. II,
'5-e, ed. Paris, 1911, pp. 294—300. • j
■ 194. Sf. Ilarie de Pictavium, Liber II ad Constantiurn imperatorem, 5, ed. Â. Feder,
Corp. Script. Eccl. Lat., t. LXV, Vindobonae-Lipsiae, 1916, p. 201 şi In Migne, P. L., t. j

i X, col. 567 B.
195. Sf. Grigorie de Nazianz, Despre Dumnezeirea Fiului si a Sfudului Duh, în Migne,
’P. G., t. XLVI, col. 557 B.
196. Fer. Ieronim, Dialogus contra Luciferianos, 19, în Migne, P. L., t. XXIII, col. 181 CB.
;
1

s.
1
| 4>0 SINOADELE DE LA SIRMIUM DINTRE ANII 3^8 ŞI 358 815

logice Aetius, la Antiohia, oi rămîne la expresii inconsistente şi vagi,

.atenuate şi neprecise, pentru a 'amăgi pe ortodocşi.
. «Lipsa de precizare a formulei permitea sa fie înţeleasă de ramurile
cele mai diferite, chiar cele mai opuse. Atanasie şi Aetius, cu puţină
bunăvoinţă, ar fi putut s-o rostească împreună. Pentru că era perfidă şi
inutilă, nici un creştin, demn de acest nume, care respectă cu adevărat
Dumnezeirea absolută a Domnului său, nu sta ,la îndoială s-o res­
pingă» 197.
Biserica oficială acceptă, la sfîrşitul domniei lui Constantius, în Sino­
dul de la Constantinopol din ianuarie 360, formula de credinţă a epis-
copilor illyrieni, în fruntea cărora se aflau atunci Germinius de Sirmium,
Valens de Mursa şi Ursacnis de Singidunum. «Căci, ne relatează Sulpi-
cius Severus în istoria sa, aproape toţi episcopii celor două Panonii, şi
mulţi dintre orientali şi toată Asia (e vorba de provincia romană Asia,
a cărei capitală era Efesul), au fost de acord cu perfidia acestora» —
«Nam omnes fere duarum Pannoniarum episcopi multique Orientălium
ac tota Asia m perfidia eorum coniuraverant»198.
Cezaropapismul împăratului Constantius, adică amestecul său direct
şi uneori chiar brutal în treburile interne ale Bisericii, a cauzat mult rău
Bisericii Ortodoxe, apărătoarea neclintită a Crezului niceean. Acest ames­
tec s-a accentuat mai ales între anii 353 şi 361, atît în Răsărit cît şi' în
Apus, în timpul cît el a rămas singur împărat al imperiului roman.
Situaţia reală a Bisericii din secolul al IV-lea a fost caracterizata
de Jacques Zeiller, eruditul istoric francez al creştinismului illyrian, în
aceşti termeni :
«Episcopii de Singidunum şi de Ratiaria, de Sirmium şi de Mursa
sint incontestabil, cu Arie însuşi şi cu Eusebiu de Nicomidia, numele
cele mai marcante ale istoriei ariene, şi au constituit pentru Illyricul bise­
ricesc din secolul al IV-lea principala sa notorietate.
«Ceea ce au fost atunci Atanasie pentru Biserica Egiptului, Vasile
al Cezareei pentru Biserica Asiei Mici, Osius de Cordova pentru aceea a
Spaniei, au fost, în mod invers, Valens, Ursacius, Pavel şi Gaius, episco­
pul unui scaun necunoscut (poate Sabaria, în Pannonia Superior, azi Stein
am Anger, în limba maghiară Szombathely, în vestul Republicii Populare
Ungare), şi probabil Maxim şi apoi Leontius de Salonae, pentru Bisericile
dunărene... Ei exercitară în Biserică un fel de dictatură, cînd prezenţa
împăratului, instalat la Sirmium, sau în regiunea vecină, făcu din diecezele
lor, pentru un timp, eparhii privilegiate. Pentru că împăratul năzuia
atunci să fie în Biserică puterea conducătoare, guverna episcopatul de
curte, iar acesta a fost mai ales între SJfO şi 360 episcopatul, illyrian. Iată
de ce credinţa teologică pe care trebuia s-o mărturisească în 360 orice
creştin, supus docil al lui Constantius, a fost aceea a lui Ursacius, Va­
lens şi Germinius»199.
197. L. Duchesne, op. cit., p. 306.
198. Sulpicius Severus, C/ironica sau Historia Sacra, 11, 38, 2, ed. C. Halm, în Corp.
Bcript. Eccl. Lat., t. I, Vindobonae, 1866, p. 91.
199. J. Zefller, L’Empire romain et l’Lglise. (Hisioire du monde publiee sous la direc-
I

316 Pr. prof. IOAN I. RĂMUREANU 5t

Această teologie ariană a fost adusă din Orient, după sinodul de la-
Antiohia, din toamna anului 341, numit «al sfinţirii» — in encaeniis»
sau «in dedicatione», greceşte âyxaivicov* La Sirmium, ea a fost remaniata
şi îndulcită de grupul episcopilor illyrieni şi cunoscu aci forma ei defi­
nitivă ca teologie illyriană, care se impuse în 360 prin sinodul de la
Constantinopol întregului imperiu roman.
Victoria arianismului asupra Ortodoxiei, însă, n-a putut dura. în
momentul suprem, cînd în ianuarie 360 începea la Constantinopol sinodul
pentru consacrarea formulei ariene omiene, la Paris, la sfîrşitul lunii
ianuarie şi începutul lui februarie din acelaşi an, un «pronunciamento»
militar proclama pe Cezarul Galliei, Iulian, August al imperiului roman..
Cei doi Auguşti începură să se pregătească în vederea ostilităţilor.
Aflînd de răzvrătirea armatei Galliei şi de ridicarea lui Iulian la.
rangul de «August», Constantius renunţă la războiul cu perşii şi se în­
dreptă cu armata prin Asia Mică spre Constantinopol. La Tars, în Cilicia,.
se îmbolnăvi gr.eu de friguri, şi, din cauza eforturilor, a oboselii drumului,,
a grijilor şi frământărilor de tot felul, muri la 3 noiembrie 361, în Mop-
sucrene, ultima staţie din Cilicia, în vîrstă de patruzeoişipatru de ani,
după ce avu grijă, ca şi tatăl său, Constantin cel Mare, să primească pe
patul de moarte botezul «in extremis», de la episcopul arian Euzoius al
Antiohiei.
înainte de a-şi da sfîrşitul, el avu mărinimia şi măreţia de suflet să.
declare pe nepotul său Iulian singur moştenitor al tronului imperial.
Iulian, cunoscut în istorie sub numele de Iulian Apostatul (361—363),
pentru faptul că, deşi primise botezul, a abjurat credinţa creştină, intră,
triumfător în Constantinopol la 11 decembrie 361. El inaugură o nouă.
politică religioasă, revenind la vechea religie păgînă greco-romană. Din.
toate părţile imperiului, alergară în jurul său retorii, filozofii şi admira­
torii vechei religii şi culturi.
Arianismul nu mai avea acum în persoana împăratului un sprijin,
oficial. Noua situaţie politică, creată prin suirea pe tron a lui Iulian, deşi.
el, ca împărat,-a fost ostil creştinismului, a asigurat Ortodoxiei libertatea
de care avea nevoie. Urmaşii lui Iulian, Iovian (363—364), Valens (364—
378), cu toate că acesta a favorizat pe arieni, Valentinian I (364—375),,
Graţian (375—383), Valentinian al II-lea (383—392) şi mai ales Teodosie.
cel Mare (379—395), au creat Ortodoxiei posibilitatea să obţină victoria.
definitivă asupra ereziei ariene, care a tulburat viaţa Bisericii universale:
şi societatea imperiului roman aproape tot secolul al IV-lea.

tion ed F. Cavalgnac, t. V), 2-e ed-, Paris, 1928, p. 223. Compară această caracterizare
şi în lucrarea aceluiaşi: Les origines chrâtiennes dans Ies provinces danubiennes de l’empire?
romain, Paris, 1918, p. 290.