Brașov

Brașov (în germană Kronstadt, în maghiară Brassó, în latină Corona; de asemenea pe hărțile
vechi trecut Cron∫tadt, Brastoviasau Braßov, în dialectul săsesc Kruhnen, Krűnen, Krînen)
este municipiul de reședință al județului cu același nume, Transilvania, România, format din
localitățile componente Brașov (reședința) și Poiana Brașov. Potrivit recensământului din 2011,
are o populație de 253.200 locuitori,[1] fiind unul dintre cele mai mari orașe din țară (totuși în
scădere în ultimele două decenii din cauza exodului sașilor și a reducerii activității industriale).
Patron al orașului este considerată a fi Fecioara Maria. Statuia acesteia se află pe unul dintre
contraforturile Bisericii Negre, îndreptat spre Casa Sfatului, având stema Brașovului sculptată
dedesubt în relief.
Brașovul este cunoscut și datorită Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”, ce se ținea aproape
în fiecare an în centrul orașului. Acesta a avut pe scena sa nume celebre precum Thomas
Anders, Toto Cutugno, Tom Jones, Coolio, Ray Charles, Pink, Kylie Minogue sau Christina
Aguilera. Stațiunea de iarnă Poiana Brașov se află la 12 km distanță de centrul municipiului,
dispunând de o infrastructură dezvoltată pentru practicarea sporturilor de iarnă.
Municipiul Brașov a reprezentat, de secole, unul dintre cele mai importante, puternice și
înfloritoare orașe din zonă. Datorită poziției geografice privilegiate și a infrastructurii sale de
astăzi, el permite dezvoltarea multor activități economice, culturale și sportive.
Brașovul este cel mai important oraș din regiunea de dezvoltare Centru.
Mărturiile dezgropate indică prezența unor mari culturi neolitice (celebra cultură Noua, Tei,
Dealu-Melcilor) pe teritoriul de azi al Brașovului, apoi au urmat descoperiri din epoca bronzului.
Nu departe de Brașov s-au găsit bare de aur, cu ștampila oficiului din Sirmium și monograma lui
Crist, emise în a doua jumatate a sec-. IV[3]
Mai târziu, descoperirile arheologice au atestat existența unor temple dacice în zona Pietrele lui
Solomon, a unor depozite de alimente în Piața Sfatului, a unor așezări și cetăți pe Dealu-Melcilor
și în cartierul Valea Cetății. Majoritatea acestora au fost deteriorate sau distruse de către
autoritățile comuniste, în cadrul programului de sistematizare.
Până spre secolul al XIII-lea al erei noastre, niciun document nu pomenește de Brașov. Totuși,
se remarcă o continuă locuire, mai ales în zona Șchei sau Bartolomeu. Actualul municipiu s-a
format prin unirea mai multor nuclee: Bartholomä, Martinsberg, Cetatea (Corona), Șcheii
Brașovului, Blumăna, Noua, Dârste, Stupini.
Tot aici exista, cu mult înainte de înființarea cetății Brașovului medieval, o veche așezare
românească cu numele "Cutun" sau "Cotun" de formă circulară, limitată de actualele străzi: Pe
Coastă, I. Barac, Valea Morilor și Coastei, ai căror locuitori din vechime erau apărătorii cetății de
pe Tâmpa. Această așezare a continuat să existe și după înființarea cetății Brașov, dar după
înălțarea zidurilor și a bastioanelor (1455) a rămas în afara incintei.[4] O altă explicație cu privire
la vechea așezare românească era că aceasta era locuita și de slavii bulgari (denumirea ei
veche fiind Bolgarszeg). Denumirea de "Cutun" este străină de limba română, fiind de fapt de
origine cumană (Kotony).[5]
Conform studiului lui Dragoș Moldovanu, numele orașului Brașov vine de la numele râului local
Bârsa (pronunțat și Bărsa), denumire care desemna piesa de lemn (lat. bercium) ce lega,
în plugurile de odinioară, cormana și plazul; preluată și transformată mai târziu de slavi în
Baršov, a evoluat în final în Brașov.[6]
1203: Tradiția și cronicile calendarelor brașovene îl consideră ca an „în care s-a început zidirea
Brașovului”. Totuși documentele și izvoarele sigure nu confirmă această dată.
1211: Printr-o diplomă a regelui maghiar Andrei al II-lea al Ungariei, Cavalerii Teutoni sunt
așezați în Țara Bârsei (Numele apare sub formele Borza în diplomă și Burszam în bula papală
care a aprobat-o) Se pare că au întărit Cetatea Brassovia de pe Tâmpa. Cavalerii teutoni
construiesc cel mai vechi edificiu din oraș, Biserica Sfântul Bartolomeu din cartierul Bartolomeu,
o biserică construită în secolul al XIII-lea (cca. 1260), cu modificări substanțiale în secolul al XV-
lea. Întreaga construcție este tributară bisericii mănăstirii cisterciene de la Cârța. Partea
originală, rămasă neatinsă, cuprinde corul și încăperile adiacente acestuia, inclusiv cele
două capele pătrate cu care se închid, spre răsărit, brațele transeptului. Planul bisericii este
asemănător cu cel de la Cârța, numai că acesta dispune de trei travee pătrate. La fațada vestică
există două turnuri, din care doar unul este în întregime executat. Turnul de astăzi este construit
în 1842, în locul turnului vechi, prăbușit la cutremurul din 1822.
1228: Se întemeiază la Brașov o mănăstire de surori ale ordinului călugăresc al
premonstratensilor, aflată lângă Biserica Neagră de mai târziu, având ca patroană pe Sf.
Catharina.
1234 - Corona: Cercetătorul Norbert Backmund a editat așa-numitul „Catalogus Ninivensis”,
care conține o listă a tuturor mănăstirilor premonstratense din Ungaria și Transilvania. 1234
corespunde cu anul în care abatele Fredericus cunoaște „Claustra Sororum «in Hungaria
assignata est paternitas» Dyocesis Cumanie Corona”.

Biserica românească din Brașov

Brașov, așa cum apare într-o gravură din 1750

Brașov - gravură de Ludwig Rohbock (1883)

1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Șprenghi, ale cărei începuturi nu se
cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se
construiește la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai
târziu, de către invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui Vincențiu, fiul lui
Akadas, proprietate așezată între pământurile românilor de Cârța, cele ale sașilor „de Barasu” și
cele ale secuilor de Sebeș. Fr. Killyen, referindu-se la acest document, arată că numele „Barasu”
indică de fapt denumirea unui ținut întreg. După afimația sa, toate cele trei toponime la care face
referință documentul se referă la teritorii care înconjoară pământul donat și nu la vreun oraș. În
acest caz „Brașov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar denumi localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele Statului
din Budapesta și în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ștefan, regele Ungariei,
aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” și „Teel, filius Ebl
de Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10
decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea
localităților Mikofalva și Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum și a altora, privind
familia comiților din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea
Brașov sau la Țara Bârsei.
1288 - Braso: Este consemnat într-un document latin, aflat în Biblioteca Batthyaneum din Alba
Iulia, iar în copie la Institutul de Istorie din Cluj. Se dovedește a fi primul act păstrat care a fost
emis în Brașov, purtând mențiunea expresă: „Datum in Braso”, fiind emis de regele Ladislau al
IV-lea.
Urmează menționarea tot mai frecventă a
municipiului: Brașov (1294), Brassov (1295), Brasso (1309), Brassou (1331), Korona (1336)
etc.
1323: Se întemeiază mănăstirea dominicană în Braso.
1364: Brașovul primește privilegiul pentru târg anual, urmat de privilegiul de „etapă și depozit”
din 1369.

Brașov în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773

Districtul Brașovului - dangale pentru vite (1826)

1377: Se începe construcția bisericii Sf. Maria (sau Biserica Neagră, cum va fi numită după
incendiu) pe locul unei mai vechi basilici.
1395: Mircea cel Bătrân și Sigismund de Luxemburg semnează un tratat de alianță împotriva
puterii otomane. Doi ani mai târziu, regele Ungariei eliberează un act care dă dreptul Brașovului
de a-și construi fortificații de piatră, urmărind îndeaproape ridicarea acestora.
1399: O bulă a papei Bonifaciu al IX-lea (1389 - 1404) vorbește despre biserica Sf. Nicolae din
Șchei și lasă să se întrevadă existența unui locaș de învățătură în jurul ei.
1421 și 1438: Invazie a turcilor. În urma acestor acțiuni militare, prin tratat, dobândesc cetatea de
pe Tâmpa.
1424: Blănarii brașoveni își alcătuiesc primul statut dintre bresle. În 1798 la Brașov ființau 43 de
bresle, deservite de 1.227 meșteri. Îi putem aminti aici pe fierari, blănari, postăvari, funari,
curelari, cizmari, cuțitari, cojocari (tăbăcari), măcelari, aurari, cositorari, arămari, franzelari, olari,
lăcătuși, țesători, armurieri, arcari, pălărieri, lânari, argintari.
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără și dă ordin de distrugere a cetății Brassovia de pe
șaua Tâmpei, piatra și materialele de construcție ale acesteia fiind folosite la întărirea cetății
medievale a Brașovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de metri, 4 (sau 5, în
lumina descoperirilor recente) porți fortificate și 32 turnuri de apărare (numite și „de pulbere”).
Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri și era înconjurată de un șanț de apărare plin
cu apă.
Articol principal: Fortificațiile Brașovului.
1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn al bisericii
nu va mai fi construit niciodată.
1486: Brașovul și toată Țara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea
privilegiului Andreanum pentru toți sașii din Sibiu, Mediaș, Brașov și Țara Bârsei.
1521: Judele Brașovului, Johann (Hans) Benkner, primește de la Neacșu din Câmpulung, într-
o epistolă scrisă în limba română, vești despre mișcările trupelor turcești de dincolo de Dunăre.
1524: Se construiește în lemn Cetățuia, o puternică fortăreață pe Dealul Cetății. Curând, va fi
cucerită și distrusă din ordinul lui Petru Rareș, acesta punând bazele actualei clădiri din piatră.
Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m adâncime
(1627) și patru bastioane la colțuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru
armatele habsburgice și închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus înființează prima tipografie din Brașov, urmată de primul
gimnaziu din localitate, la 1544.
1546: La Brașov se înființează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipărește la Brașov prima sa carte în limba română: „Întrebare
creștinească”.
1583: Primele cursuri în limba română au avut loc în Brasov la Prima școală românească în
acelasi loc unde a tiparit si Coresi si a poposit si Anton Pann.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Brașov unde își unește oastea cu
trupele secuilor răsculați. În ziua următoare voievodul primește cheia orașului. După
cucerirea Transilvaniei, va ține prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Șcheii Brașovului scrie prima cronică locală cu subiect românesc.

Harta Brașovului din anul 1897

1688: Brașovenii se răscoală împotriva noilor autorități habsburgice. Mișcarea este înăbușită, iar
capii ei executați.
1689 21 aprilie: Un mare incendiu pustiește cetatea. Puține clădiri rămân neatinse. În urma
acestei calamități, autoritățile brașovene decid interzicerea construcției caselor din lemn.
Refacerea orașului a durat mai bine de un secol, timp în care și-a schimbat aspectul arhitectonic
al fațadelor.
1731: Dascălul șcheian Petcu Șoanu tipărește primul calendar-almanah românesc.
1757: Dimitrie Eustatievici scrie prima gramatică românească. Este perioada de vârf a activității
dascălilor șcheieni.
1804: Se introduce iluminatul public în interiorul cetății prin instalarea felinarelor cu ulei.

Imagine panoramică din 1906

1835: Se înființează „Casa generală de economii” din Brașov, prima instituție de credit
din Transilvania. Între 1837 și 1867 primul director al acesteia a fost Peter Lange von
Burgenkron.
1838: Apare, sub oblăduirea împăratului de la Viena, ziarul „Gazeta de Transilvania”, în redacția
lui George Bariț. Este primul ziar românesc din Marele Principat al Transilvaniei. Tot aici,
tipărește și „Foaie pentru minte, inimă și literatură”.
1848: Revoluția pașoptistă cuprinde și Brașovul. Aici a fost redactat documentul programatic
„Prințipurile noastre pentru reformarea patriei”, de către fruntași de seamă ai culturii și politicii
moldovene (Alexandru Ioan Cuza, Vasile Alecsandri, Alecu Russo, Costache Negri, Gheorghe
Sion, Ion Ionescu de la Brad). Se cerea unirea tuturor românilor într-un singur stat. Românii din
Șchei manifestează pe 11 aprilie pentru câștigarea de drepturi politice.
1850: Este întemeiat gimnaziul român, sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei Șaguna, al
cărui nume este purtat și astăzi.
1854: Între Brașov și Sibiu s-a instalat o linie telegrafică.
1862, 6 decembrie: Împăratul Franz Joseph semnează legea pentru construirea liniei ferate care
să lege Brașovul de Budapesta, via Sibiu.
1873, 30 martie: În Brașov sosește primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în folosință
și linia Brașov-Ploiești.

Harta Brașovului în 1922

Stema orașului în perioada interbelică

1889: Brașovul dispunea de o centrală telefonică la care erau conectați 22 de abonați particulari.
Exista o legătură telefonică cu Zărneștiul.
1891: Se introduce primul tramvai cu aburi la Brașov pe itinerarul Gara Bartolomeu - Piața
Sfatului - Satulung (Săcele). Ulterior, locomotiva va fi înlocuită cu una pe bază de motorină.
1911: La 1 octombrie, Aurel Vlaicu efectuează un zbor cu noul său aparat, decolând din curtea
Gimnaziului „Andrei Șaguna”.
1916: 16 august Armata Română intră în Brașov. Dr. Gheorghe Baiulescu devine
primul primar român al Brașovului. Pe 8 octombriegarnizoana românească din oraș este înfrântă
în așa-numita Tranșee a morții din Bartolomeu. Administrația austro-ungară este repusă în
drepturi.
1919: În Brașov este instalată administrația Regatului Român.
1930: Este înființată uzina electrică, cu finanțarea principalelor fabrici brașovene, nevoite până
atunci să utilizeze generatoare proprii.
1936, februarie-august: Nicolae Ceaușescu este arestat în închisoarea aferentă Palatului de
Justiție din Brașov, după care este condamnat la doi ani și șase luni de închisoare, pentru
activitate subversivă și ultraj.
1940: Pe 10 noiembrie cutremurul puternic este resimțit și la Brașov (7,4 grade pe scara
Richter).
1943: Până în 1944 Brașovul suferă distrugeri însemnate din cauza
bombardamentelor aviației americane.
1945: În ianuarie, sașii din Brașov sunt deportați în U.R.S.S.
Între 8 septembrie 1950 și 24 decembrie 1960 s-a numit Orașul Stalin[7], după Iosif
Vissarionovici Stalin, și a fost capitala regiunii cu același nume. A fost declarat municipiu la 17
februarie 1968.
1960: Se inaugurează clădirea Teatrului Dramatic.
1968: Are loc prima ediție a Festivalului Internațional „Cerbul de Aur”.
1971: Se înființează „Universitatea din Brașov”, prin unificarea Institutului Politehnic cu Institutul
Pedagogic.
1977: Pe 4 martie se resimte un cutremur puternic (5 grade pe scara Richter). Ulterior au loc
consolidări la Casa Sfatului, Poarta Șchei, Liceul Sportiv și la alte clădiri afectate.
1986: 31 august: Cutremur de pământ (5 grade pe scara Richter).
1987: 15 Noiembrie Brașovenii se revoltă împotriva regimului comunist. Totul a pornit de la
Întreprinderea de Autocamioane, unde lucrătorii erau nemulțumiți de neplata salariilorcuvenite și
înăsprirea condițiilor de trai. Li s-au raliat muncitori de la alte întreprinderi, precum și o mare
parte a populației orașului. Revolta a fost înăbușită de forțele comuniste, iar liderii ei întemnițați și
supuși la torturi și deportări.
1989: 21 - 25 decembrie Revoluția. La Brașov au loc violențe soldate cu numeroase victime (84
morți și 236 răniți). Deține titlul de oraș-martir.
1990: 30 mai: Cutremur de pământ (6,9 grade pe scara Richter).
2004: 27 octombrie: Cutremur de pământ resimțit foarte puternic (6 grade pe scara Richter).