ÎNVĂȚĂMÂNTUL GIFTED ÎN

ȚĂRILE DIVERSE DIN EUROPA

Student:

Lupu Roxana Nicoleta

PIPP,Zi, An II
Cuprins

Definirea supradotării .................................................................................................................. 3

Concepte despre supradotare ....................................................................................................... 3
Identificarea copiilor înzestrați și talentați .................................................................................. 4
Principalele caracteristici ale copilului supradotat ...................................................................... 5
Tipuri de inteligență și caracteristicile supradotării .................................................................... 5
Învățământul gifted în țările diverse din europa.......................................................................... 6
Definirea supradotării

Supradotarea este o manifestare umană deosebită, cu multiple fațete, având ca element

comun excepționalitatea și fiind realizată prin combinarea fericită a unor capacități intelectuale și
aptitudini deosebite cu anumite trăsături de personalitate (și în condițiile unui mediu socio-
familial-cultural favorizant). Copiii supradotați nu constituie un grup populațional omogen. Nu
se poate vorbi de un profil psihologic unic.Totuși, supradotații constituie un grup aparte, care se
diferențiază prin caracteristicile de personalitate, stil de învățare, mod de interacționare cu
semenii etc.Ei trebuie considerați persoane cu nevoi speciale, tocmai pentru că sunt speciali.
Elevul supradotat este acel subiect cu o capacitate intelectuală superioară mediei, (la
nivel psihometric, peste 130),observându-se diferențe cognitive atât la nuvel cantitativ, cât și
calitativ, o maturitate mai mare (percepție și memorie vizualǎ), dezvoltarea capacității
metacognitive la o varstă timpurie (aproximativ 6 ani) și intuiție în rezolvarea problemelor,
talent creativ și motivație intrinsecă pentru învățare, precocitate și talent.
Cea mai completǎ definiție a supradotǎrii a fost prezentatǎ în Raportul Maryland, propus
de Comisia pentru Educație a Ministerului Educației din Statele Unite (la Congresul pe tema
educației, 1971). Conform ei, copiii supradotați și talentați sunt acei copii capabili de
performanțe ridicate, care demonstreazǎ achiziții și/sau abilitǎți potențiale, precum: capacitate
intelectuală generală, aptitudine academică specifică, gândire creativă sau productivă, capacitate
de lider, arte vizuale și reprezentative, capacitate psihomotorie.

Concepte despre supradotare

Educația copiilor supradotați nu este o educație elitistică, nu se adresează unui procent
redus din educația școlară, ci, prin programele de acumulare, accelerare și îndrumare, sunt
promovate, formate și dezvoltate abilitățile naturale și potențialele tuturor categoriilor de copii. O
alternativă educațională poate și trebuie să fie orientată către principii de dotare intelectuală,
respectiv emancipare, și nu manipulare.
 Declarația de la Lisabona respectă toate principiile enunțate și exprimate clar de zeci de
ani de sistemul de educație a copiilor supradotați. Educația copiilor supradotați nu vine în
contradicție, ci se suprapune și respectă sistemul de învățământ existent, însă se bazează pe un
curriculum, programe și metodologii de învățământ și practică ce pot îmbogăți oferta
grădinițelor, școlilor, liceelor și universităților, la alegerea acestora.

Identificarea copiilor înzestrați și talentați

Acești copii necesită programe și/sau servicii educative superioare celor care se găsesc,
de regulă, în programa școlară, în vederea realizǎrii contribuției lor fațǎ de sine și fațǎ
de societate. Este posibil ca acești copii capabili de realizări înalte să nu-și fi demonstrat încă
potențialul printr-un randament înalt, de aceea este foarte importantǎ identificarea lor de cǎtre
persoane calificte profesional.
Este absolut necesar să fie luat în considerare conceptul de supradotare în toate formele
sale de manifestare, pentru dezvoltarea unui sistem potrivit de servicii, pentru cea mai bună
educare a elevilor cu potențial variat și multiplu. O alternativă pentru orientarea spre succes este
definirea supradotării ca fiind o dezvoltare avansată în orice domeniu. [2] Tannenbaum introduce
conceptul de șansǎ - ea presupune întâlnirea copilului supradotat cu persoana care sǎ-l descopere
și sǎ-l orienteze.
Toate aceste caracteristici sunt utilizate în educația copiilor înzestrați, iar evaluarea
progresului se face pe toate aceste direcții (Joseph Renzullia cuprins toate aceste direcții în
formula simplǎ a celor trei cercuri, ce caracterizeazǎ: inteligența, creativitatea și atingerea
țelurilor propuse.
Atât sprijinul părinților, cât și cel al profesorilor sunt decisive în dezvoltarea talentului
copilului supradotat. Observațiile empirice și studiile de caz sugerează că trebuie să examinăm
atitudinile părinților în educația și dezvoltarea copilului în primii ani de viață. Dezvoltarea
capacităților științifice depinde în primul rând de determinările individuale, ca și de potențialul
intelectual sau de creativitate, de motivația intrinsecă, de curiozitatea cognitivă și preocupările
pentru un domeniu specific.
Principalele caracteristici ale copilului supradotat
Conceptul modern de gifted preia cele trei forme de exprimare în modelul celor trei inele ale lui
Joseph Renzulli, un psiholog american, prin: a) inteligență activă în identificarea şi rezolvarea de
probleme, b) creativitate c) puterea de a duce o sarcină până la capăt (automotivaţional).
Putem cu uşurinţă identifica cele trei rădăcini educative ce duc la aceste derivate moderne a
conceptului de „înzestrare”, putem de asemenea înţelege metodologiile din „educaţia copiilor supradotaţi”
care sunt de fapt urmaşele directe ale celor trei tipuri de tehnici de învăţare.

Tipuri de inteligență și caracteristicile supradotării

1. Inteligență instinctuală

Este o formă de inteligență comună fiecărei specii, imprimată genetic și cu care toți ne naștem. O
observăm în obiceiuri care uneori ne contrariază propria logică, dar pe care nu le putem controla, ca
de exemplu aversiunea față de șerpi sau paianjeni a multor oameni.

2. Inteligența intuitivă

Inteligența intuitivă este abilitatea de a învăța lucruri complexe și de a rezolva probleme dificile
la nivel subconștient. Acest tip de inteligență asigură adaptarea la un mediu nou și necunoscut,
învățarea din mers a unei limbi sau abilitatea de a supraviețui în împrejurări confuze și haotice. Acest
gen de inteligență este deseori mai bun în rezolvarea problemelor complexe decât inteligența logică
senzorială.

3. Inteligența senzorială

Abilitatea de a conecta logic diferite cunoștinte sau fapte ne dă și posibilitatea de a a descoperi

noi reguli și de a gândi 12 metodic. Apare cu precadere la etape mai mature în creșterea copiilor.
Această categorie este în general definită ca inteligență, deoarece se datorează gândirii conștiente, în
timp ce alte tipuri de inteligență scapă deseori analizei psihologice. Inteligența senzorială este
frecvent folosită pentru depistarea relațiilor și detaliilor de gândire lineară, și este folosită pentru a
lista caracteristicile de gândire și personalitate ale copilului
 Învățământul gifted în țările diverse din europa

Educația talentată în Austria datează din 1962, când educația talentată a fost menționată
explicit în legislația educațională. În anii 1970 a fost permisă o oportunitate de a sări peste clase
pentru copiii talentați. Sprijinirea copiilor cu nevoi educaționale speciale are o tradiție
îndelungată, iar în anii 1990 educația integrată face parte din învățământul obligatoriu austriac.
Copiii înzestrați, la fel ca învățătorii lenți, au fost recunoscuți ca cursanți cu nevoi,
interese, abilități și moduri de gândire specifice. În 1999 a fost înființat un centru austriac de
cercetare și sprijin pentru talentați și talentați (ÖZBF), cu scopul de a oferi un sistem de sprijin
pentru copiii talentați, părinții lor și educatori. În 2006 a fost permisă intrarea timpurie la
școlarizarea obligatorie (Weilguny, Resch, Samhaber, Hartel, 2013)
Prin Decretul General privind promovarea talentelor și talentelor emis de Ministerul
Educației în 2009 (Weilguny, Resch, Samhaber, Hartel, 2013), toate școlile austriece au
dezvoltat potențialul copiilor talentați și talentați. Principiile de bază pentru promovarea
talentului și talentului se concentrează pe forță și interese, acceptând și sprijinind talentul într-un
mod imparțial, integrând talentele și talentele în cultura școlară generală.

În Germania, cele 16 state federale sunt responsabile pentru sistemul lor educațional.
Învățământul talentat este menționat în legislația anumitor state, însă toate statele promovează un
sistem educațional flexibil, inclusiv înmatricularea timpurie în școlile primare și săritura de clasă.
Practicile practice pentru copiii talentați sunt înscrierea timpurie la școala primară,
accelerarea, săritura de grade, luarea de clase cu grade superioare, cooperarea cu universitățile,
programele extra-curriculare, concursurile și taberele de vară (Ziegler, Stoeger, Harder,
Balestrini, 2013). Copiii talentați sunt identificați de către profesori, părinți sau chiar copii înșiși.
Rezultatele școlare extraordinare sunt precondiția în procesul de selecție. Unele programe
utilizează teste de IQ pentru identificare (Fisher et al, 2005).
Ziegler, Stoeger, Harder și Balestrini (2013) au subliniat concluziile din proiectul de
cercetare "Malburg Giftedness" din anul 2000, care arată că doar 15% dintre cei care au
performanțe ridicate au fost înzestrați (peste 125 de IQ) și că de fapt 15% performanțe slabe.
Aceste constatări pun la îndoială convingerea că performanța școlară merge mână în
mână cu inteligența. Problema talentului talentat nu a fost găsită în sistemul de învățământ
german. Cu toate acestea, educația talentată în Germania nu poate fi generalizată, deoarece cele
16 state federale au sisteme variabile, care ar trebui inspectate individual.
Sistemul de învățământ secundar colegiu-pregătitor pentru copiii cu înaltă performanță
Gimnaziile datează din secolul al XVIII-lea. Tradiția Gimnaziei există până în prezent în toată
Germania și oferă excelență academică.
De exemplu, doar 1% dintre elevi au terminat Gimnaziul în 1900, până în 1930 numărul a
crescut la 3%, iar numărul studenților care au terminat Gimnaziul până în 2010 a ajuns la 30%
(Ziegler, Stoeger, Harder, Balestrini, 2013).

Educația înzestrată în Spania este menționată explicit în legislația spaniolă, iar copiii
talentați sunt considerați ca studenți cu nevoi educaționale speciale. Împărțirea claselor cu grade
mai mari, adaptarea curriculară și săriturile de clasă sunt posibile, dar rareori sunt folosite în
școlile spaniole. Există un interes sporit față de prevederile pentru copiii talentați, cu adaptări
curriculare sau cu sărituri de clasă, dar acțiunile specifice ale școlii pentru cei înzestrați.
Școlile organizează regulat concursuri școlare pentru copiii talentați. Cu toate că există o
obligație legală de a identifica copiii supradotați, nu există criterii pentru dotare, nici proceduri
sau instrumente de testare pentru a identifica talența. De asemenea, se acordă foarte puțină
atenție formării cadrelor didactice a copiilor talentați. Chiar dacă legislația școlară recunoaște
copiii talentați, educația lor a fost în general neglijată (Touron et al, 2005).

Educația în Ungaria are o tradiție îndelungată. După cel de-al doilea război mondial,
cultivarea dăruirii a devenit o prioritate a educației maghiare. Legislația maghiară recunoaște
talența ca fiind elevii cu nevoi educaționale speciale. Dezvoltarea sistematică și inovația în
ultimele decenii au condus la progrese semnificative în educația talentată. Stockton (2009)
afirmă că studenții maghiari au avut în mod tradițional un mare succes în cadrul concursurilor
internaționale și al olimpiadelor de matematică.
Sistemul maghiar de școli de specialitate pentru matematică talentată este considerat
original și acest model a fost adoptat de Rusia și de Statele Unite.
Bibliografie

 Alexandru Roșca, Copii superior înzestrați, Editura Institutului de Psihologie al Universității din Cluj la Sibiu, 1941

 Mihai Jigău, Copiii supradotați, Editura Știință și Tehnică, București, 1994

 Carmen Crețu, Psihopedagogia succesului, Editura Polirom, Iași, 1997, ISBN 973-683-010-1

 Carmen Crețu, Curriculum diferențiat și personalizat, Editura Polirom, Iași, 1998, ISBN 973-683-202-3

 Yolanda Benito, Copiii supradotați. Educație, dezvoltare emoțională și adaptare socială, Editura Polirom, Iași, 2003, ISBN 973-
683-661-4

 Maria-Liana Stănescu, Instruirea diferențiată a elevilor supradotați, Editura Polirom, Iași, 2002, ISBN 973-683-800-5

 Doru Vlad Popovci, Introducere în psihopedagogia supradotaților, Editura Fundației Humanitas, București, 2004

 Slavonic Pedagogical Studies Journal Vol. 4 Issue 2, September 2015