MINISTERUL EDUCAȚIEI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT’’ALECU RUSSO’’ DIN BĂLȚI

FACULTATEA DE ȘTIINȚE ALE EDUCAȚIEI,PSIHOLOGIE ȘI ARTE

CATEDRA DE PSIGOLOGIE

„Valoarea antichitatii in dezvoltarea gindirii psihologice”

Coordonator : asist.univ. Baciu Inga

Studenta gr.PS21Z: Tolocica Larisa

Bălț 2018
Omul,ca fiinta rationala,cauta sa cunoasca si sa explice tot ceea ce-l inconjoara apoi sa
stabileasca reguli, principii,legi generale .La inceput,omul reactioneaza instinctiv,insa cu
timpul,dupa ce acumuleaza experienta,gandirea i se dezvolta. Din cele mai vechi timpuri omul
incearca sa cunoasca tot ceea ce il inconjoara, din cele mai vechi timpuri el incerca sa explice
anumite fenomene si sa isi dobindeasca anumite cunostinte despre lume.

Din universul sacru in care zeii sunt principii explicative,treptat va aparea o gandire mai mult sau
mai putin stiintifica dorind sa elucideze fenomenele pe cai firesti .

Dezvoltarea gandirii psihologice a antichitatii

Aristotel (numit si stagiritul), cel mai mare invatat si filozof grec s-a nascut la Stagira, in anul
384 i.Hr. In 334, el intemeiaza la Atena Liceul sau Scoala peripatetica denumire data de la
obiceiul de a se plimba cu discipolii sai pe alei si purtand lungi discutii filozofice. Majoritatea
scrierilor lui Aristotel consta din tratate nepublicate ce reprezentau fie notele sale de curs, fie
erau folosite ca texte de catre elevii sai. Aristotel sugera ca trupul si sufletul sunt legate intre ele,
formand impreuna o entitate.

Teoria despre sufletul omenesc joaca un rol important in gandirea etica a lui Aristotel. El
elaboreaza o teorie despre suflet in De anima (lucrare ce poate fi considerata primul tratat de
psihologie din istorie) si in Parva naturalia, lucrare ce reuneste noua mici tratate.

De anima pune cercetarea psihologica in legatura cu cea fiziologica si biologica. Psyche este in
toate vietuitoarele, existand un suflet vegetal, unul animal si unul rational propriu omului.

La om, el nu mai este nemuritor ca la Platon, ci este o forma inerenta individului, indisolubil
legat de trup.

Sufletul are regiuni diferite, pentru Aristotel: regiunea inferioara, vegetativa, comuna plantelor si
animalelor, regiunea senzoriala, proprie animalelor, si regiunea rationala, proprie omului.

Pentru a ajunge la formele sale pure de la senzatie, gandirea trece prin mai multe operatii: a)
imaginatia prelucreaza mai intai materialul sensibil, degajand calitatile generale; b) plecand de la
aceste imagini, extrage ideile inteligibile; c) operatia ultima a gandirii este intuitia directa a
esentelor, a formelor inteligibile.

Intelectul este dedublat: Aristotel vorbeste de un intelect activ si de unul pasiv, primul avand
functia formei, al doilea functia materiei.
Un alt ganditor al antichitatii este Galen. Galen s-a nascut la Pergam a fost ultimul mare medic
al Antichității. Considerat unul dintre fondatorii anatomiei și farmacologiei, a avut o influență
timp de peste un mileniu asupra medicii ebraice, creștine și musulmane. Galen a efectuat mai
multe operații îndrăznețe, cum ar fi asupra ochiului și creierului, operații ce vor fi reluate abia în
zilele noastre, deci două milenii mai târziu!

Astfel, în cazul cataractei, el introducea, în spatele cristalinului, un fel de seringă, pe care o

retrăgea ușor pentru a îndepărta opacitatea acestuia. Cea mai mică eroare ar fi condus la orbirea
pacientului. Printre descoperirile sale, putem enumera:

A demonstrat că urina se formează în rinichi, nu în vezica urinară, cum se credea până atunci.

A identificat corect 7 din cei 12 nervi cranieni.

A descoperit valvulele inimii.

A observat faptul că tuberculoza este o boală contagioasă.

A observat că turbarea poate fi transmisă prin intermediul câinilor.

A dovedit că prin artere și vene circulă sânge, nu aer.

În ceea ce privește concepțiile sale, Galenus a încercat să se situeze deasupra tuturor școlilor și
teoriilor medicale, criticând multe din erorile acestora:

„Îi consider sclavi pe cei care își zic hipocratici sau praxagoreici sau se consideră că aparțin
vreunei alte autorități, dar am ales tot ce era mai bun din fiecare școală.”

Galenus a fost unul dintre promotorii metodei experimentale în cadrul investigației medicale. El
recomandă tutror medicilor să practice disecția, atât ca modalitate de a face noi descoperiri, cât și
în vederea îmbunătățirii abilităților chirurgicale.

Totuși, rămâne tributar teoriei celor patru umori: sânge, bilă, limfă și splină. Le considera
influențate de cele patru elemente: aer, pământ, foc, apă. Omul ar avea patru temperamente, iar
boala ar fi cauzată de dezechilibrul celor patru. El sustine a sunt temperamente simple si mixte.
Alaturi de acestea Galenus mai admite si un temperament normal, perfect echilibrat, fara
predominarea unei umori, precum si temperamente cu un tip particular care se abat de la
categoriile stabilite sip e care le numea diosoncrasii. Starile psiihice au o baza fiziologica,
depend de temperament, adica de proportiile care se combina elementele corporale, principiul
caldului, recelui, uscatului si umedului.
De asemenea Galenius este cel care a admis faptul ca organelle noastre exista 3 tipuri de
facultati: natural, vitale si animale. Fiecare din cele trei facultati are o actune externa si una
interna. In ceea ce priveste facultatea animala, actiunea externa face posibila sensibilitatea si
motricitatea, iar actiunea interna pune in miscare facultatile intelectuale, imaginatia, judecata si
rationamentul.

In ceea ce priveste sensibilitatea, deosebeste modificarea organului de simt de catre impresiile

externe si constiinta acestei schimbari.

Dupa parerea mea contributia acestori mari ginditori are un loc important si astazi in gindirea
psihologica, operele lor constituind cel mai remarcabil moment al stiintei antice pastrat pina la
noi . Deci psihologia se afla in constiinta actuala participanta la tot ceea ce intreprindem, astfel
incat, trecutul nostru este contemporanul nostru. De aceea , trebuie sa incepem orice studiu cu
istoria - pentru a sti mai bine ceea ce si cum suntem.