“Psihologia are un trecut lung și o istorie lungă “

Orice sistem de cunoștințe , fie ele empirice sau științifice, își are propria istorie. Orice știință
cunoscută de noi, are în urmă un trecut , unele cu un trecut mai lung, alte cu unul mai puțin
latent, iar pînă la urmă au o istorie.
Psihologia, face parte din acele științe care are un drum anevoios pînă la devenirea și
recunoașterea ei ca știință. Are în urmă , mii și mii de greutăți și dificultăți, bariere și eșecuri cu
care s-a confruntat, dar care într-un sfîrșit a devenit ceea ce astăzi este atît de necesar și
întrebuințat.
Cuvîntul psihologie provine din limba greacă unde “psyche” are sensul de psihic, iar “logos” pe
cel de știință. Termenul psihologie se pare ca a fost utilizat prima oara in 1533 de catre Rudolf
Goclenius intr-o lucrare de morala, dar care a avut un traseu mult mai lung , decît se putea
aștepta.
Cunoașterea de sine, cunoașterea celui de lîngă noi și relațiile interpersonale care se formează,
sau fascinația despre destin sunt laturile imprevizibile care insoțesc permanent viața omului.
Experiența psihologică este obiectivată în mituri, povestiri, legende, basme, proverbe alcătuind
“psihologia naivă”, o psihologie nesistematizata si neverificata experimental.
Ca știință, nu se limitează doar la ceea ce se vede cu ochiul liber, ci cercetează legitatea
proceselor psihice și însușirile psihice ale omului, căutînd răspunsuri la o serie de întrebări.O
mare parte a acestor cunoștințe își găsește aplicații concrete în viața de zi cu zi, în cele mai
variate domenii : începînd cu educația copiilor pîna la pregătirea profesională, marketing sau
chiar publicitate.
Totuși , psihologia are un trecut lung iar studiul ei datează din antichitate. “ Despre suflet” de
Aristotel fiind prima lucrare de acest gen. În această lucrare el definește sufletul ca o
“entelechie” (act) a corpului. Spiritul uman se naște ca o tabula rasa ( foaie curată) pe care se
imprimă experiența cîștigată, acest intelect este deci pasiv , dar există și un intelect activ.
Abia în sec.XIX, ea apare ca știință modernă , pe baza științelor biologice și sociale,
utilizîndu-se metode pozitive de cercetare. Este evident că oamenii au meditat asupra
problemelor psihologice ce-i măcinau încă din cele mai vechi timpuri. Platon, de exemplu,
considera că trupul și sufletul constituie doua sisteme separate. Pe de altă parte, Aristotel sugera
că trupul și sufletul sunt legate între ele, formînd împreună o entitate.