Copilul vulnerabil este fragil emotional, lipsit de siguranta si protectie, dar si

de capacitatea de a se apara singur. Este copilul dependent de alte persoane

pentru subzistenta si protectie. Structura vulnerabilitatii, existenta in orice
copil, se dezvolta mai mult la unii decat la altii, in functie de mai multi
factori. Cei mai predispusi sunt copiii orfani sau neglijati, fata de care parintii
sunt distantati afectiv, cei defavorizati din tarile sarace, agresati sau supusi
la tot felul de abuzuri emotionale sau fizice.

Cristina Calarasanu, psiholog specializat in "Terapie Psihanalitica

Familiala", explica faptul ca in fiecare copil exista un grad de
vulnerabilitate innascut si ca depinde de mediul si contextul in care
creste daca aceasta structura psihica fragila se dezvolta sau nu.
Cine este copilul vulnerabil?
Copilul vulnerabil este crescut in familii disfunctionale sau abandonat,
lipsit de orice fel de aparare, expus pericolelor si riscurilor din jur, fara
a avea un sprijin.
In foarte multe cazuri, vulnerabilitatea ia nastere din tratamentul care
este oferit copilului de catre parinti, in sanul familiei sau de mediul in
care este crescut.
"Constructia unui copil puternic si sanatos sau a unui copil fragil si
vulnerabil este in mare parte facilitata de mediul ambiant, includem
aici familia in primul rand, apoi mediul social si cel educational",
sustine psihologul.
Parintii plecati in strainatate pe termen lung, care "abandoneaza"
copiii pe perioade lungi de timp in custodia bunicilor ori rudelor sau
cei care adopta un stil parental neglijent, distant, neimplicat, ii fac sa
devina lipsiti de aparare si privati de afectiune, suferind din punct
de vedere emotional si facandu-i vulnerabili in fata pericolelor.
Conflictele familiale - certuri, scandaluri, divorturi, abuzuri, violente,
alcoolism, narcomanii - contribuie si ele la dezvoltarea laturii
vulnerabile a copilului. Pe langa faptul ca mediul conflictual in care
creste isi pune amprenta in dezvoltarea emotionala a celui mic, exista
multe cazuri in care neintelegerile si nemultumirile parintilor, izvorate
din interiorul relatiei de cuplu, se revarsa adesea asupra copilului
nevinovat.
La polul opus, parintii supraprotectori, acaparatori, implicati peste
masura in educatia lui, fara a-i mai lasa loc nici macar sa respire, vor
creste un copil la fel de vulnerabil ca cel care este lipsit de atentie si
implicare parentala.
Fiind mereu sub aripa protectoare a parintelui, copilul intampina
greutati in a dobandi autonomie, in a deveni responsabil si in a se
descurca pe propriile picioare. Atunci cand este lasat "liber", micutul
este lipsit de aparare si ajutor si este nevoit sa se descurce singur,
fara a avea "instrumentele" necesare pentru a face acest lucru.
Copilul vulnerabil este un copil lipsit de aparare, care este expus
comportamentelor, conditiilor si situatiilor dintre cele mai diverse,
multe dintre ele nocive, pe care nu are puterea sa le controleze.
Efectele vulnerabilitatii in dezvoltarea copilului.
Cum poate fi ajutat?
Vulnerabilitatea nu tine cont de varsta. Copilul poate deveni vulnerabil
in orice etapa a copilariei. Cu cat este expus mai de timpuriu factorilor
care contribuie la dezvoltarea acestei structuri vulnerabile, cu atat
efectele ei sunt mai nocive si afecteaza mai mult dezvoltarea si
comportamentul acestuia.
Copilul vulnerabil are dificultati in a se integra sau adapta in societate
si in a duce o viata normala. Are o viata sociala precara, iar
dezvoltarea emotionala ii este afectata profund - are o stima de
sine scazuta si nu are incredere in fortele proprii.
Este copilul predispus la comportamente de risc sau deviante -
narcotism, talharii, alcoolism etc. -, folosindu-le ca metoda de aparare,
pentru a substitui lipsurile si golul afectiv.
Cristina Calarasanu explica cum afecteaza vulnerabilitatea
dezvoltarea copilului: "Daca familia insasi este intr-o situatie precara
din punct de vedere financiar (parinti someri, saracie, lipsuri
materiale), social (izolare, deprivare, absenta oricarei interactiuni),
psihic (tulburari ale sanatatii mentale, situatii conflictuale, violente,
alcoolism, toxicomanii etc), atunci copilul isi accentueaza treptat
aceasta vulnerabilitate, devenind el insusi predispus la diferite
afectiuni (boli, tulburari de comportament, tulburari psihice)."
Familia este cea care ingrijeste, investeste si ofera copilului o
dezvoltare psiho-sociala de baza, plecand de la siguranta, incredere si
iubire. Atunci cand aceasta premisa nu poate fi indeplinita, apare un
deficit. Pe fondul acestuia, pot aparea si alte situatii care vor agrava
starea copilului - intarzieri in dezvoltare, retard, tulburari afective,
agresivitate.
Pentru a putea fi ajutat, copilul abandonat, fara familie, ar trebui sa fie
luat in asistenta sociala, plasat in familii functionale si supus unui
demers terapeutic de natura psihologica, iar cel care provine din
familie disfunctionala, ar fi indicat sa urmeze o terapie psihologica
complexa, impreuna cu intreaga familie.
In cazul copiilor vulnerabili proveniti din familii cu probleme
"interventia nu este suficient sa se adreseze doar copilului, ci este mai
important sa se adreseze si sa sustina familia. Acest lucru inseamna
un sistem complex care sa cuprinda asistenta psihologica, medicala,
sociala, precum si o insertie a copilului in mediul educational si
social."
Parintii trebuie sa gaseasca intotdeauna stilul parental adecvat si
echilibrat in cresterea si educatia copilului si sa nu depaseasca
niciodata limitele, nici intr-o extrema, nici in alta.
Este important sa fie constienti de efectele negative pe care le are
plecarea lor in strainatate, la munca, asupra dezvoltarii emotionale a
copilului si sa fie intotdeauna precauti in a alimenta scandaluri si
conflicte familiale in preajma lui.

(https://www.copilul.ro/copii-2-3-ani/comportament/Copiii-vulnerabili-cine-sunt-si-cum-pot-fi-ajutati-
a10753.html )

Copilul vulnerabil este o persoana lipsita de capacitatea de a se proteja de una singura, care sufera din cauza
fragilitatii sale emotionale, capatate in urma expunerii la diversi factori. Vulnerabilitatea se instaleaza in urma
tratamentului oferit de parinti, dar si a influentei mediului in care creste.

Copilul vulnerabil: Cauzele fragilitatii

Un copil vulnerabil devine fragil in urma actiunii mai multor factori. Se crede ca un astfel de copil provine din familii
destramate, in urma divortului ori a decesului unuia dintre parinti, din familii in care unul sau ambii parinti sunt
plecati la munca in strainatate ori din familii cu parinti sufocanti ori distanti afectiv.

In acelasi timp, un copil vulnerabil este un copil defavorizat, dintr-o familie saraca, un copil orfan, abandonat sau
supus unor abuzuri emotionale ori fizice. Din categoria copiilor vulnerabili fac parte si copiii traficati sau aflati in
inchisori, cat si copiii cu diferite boli ori dizabilitati.

Copilul vulnerabil: Efectele fragilitatii asupra dezvoltarii sale

Un copil vulnerabil poate dezvolta aceasta structura fragila in orice etapa a dezvoltarii sale, efectele influentei
factorilor declansatori fiind mult mai periculoase si durabile cu cat vulnerabilitatea se instaleaza la o varsta mai
frageda.

Un copil vulnerabil este o persoana care are dificultati de integrare in societate, rezultate mai slabe la invatatura si
care risca sa adopte comportamente deviante, care se traduc prin delincvente si dependente variate (alcoolism,
toxicomanie etc.). Copilul vulnerabil se foloseste de toate acestea in incercarea de a umple un gol afectiv.

Copilul vulnerabil este predispus si la instalarea unor tulburari psihice, cauzate, la randul lor, de absenta sigurantei,
increderii si a iubirii pe care o ofera o familie echilibrata.

(http://www.imparte.ro/Cum-sa-donezi-inteligent/Copilul-vulnerabil-436.html )