SONET PLOUAT

De două zile plouă îndrăcit.

La mine în odaie
s-a stins lumina de mai multe ori
şi întunericul îmi dă fiori
de unde-atâta ploaie?

Rezerva mea de lumânări e terminată

iar pe podea se-ntinde o baltă
de apă lunecoasă
pe care trec plutind
papucii mei de casă

Prin oglinda crăpată

un clown agăţat de tichie
cu faţa-i plouată
se uită mine
din plafonul plin de igrasie

Nu văd nic-un colac de salvare

la radio n-aud nici-o ştire nouă
la orizont nu-i geană de soare
iar afară plouă în neştire