Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU

1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

TEMA II

EUROPA „ANULUI ZERO”

˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™˜™

1. Al doilea rãzboi mondial ºi consecinþele sale

2. Europa Centralã ºi de Est sub controlul sovietic
3. Europa Occidentalã la finele celui de-al doilea rãzboi mondial
4. Era superputerilor. Originile Rãzboiului Rece
Concluzii
Note
Documentar
Cronologie
Teme de autoevaluare ºi reflecþie

„Astãzi, la ora 4, Hitler a atacat ºi a invadat Rusia. Au fost folosite

minuþios metode perfide obiºnuite pentru el. Ambele state semnase, într-
o atmosferã solemnã, un tratat de neagresiune, care era în vigoare.
Germania nu a înaintat nici o pretenþie cã tratatul de neagresiune nu se
respecta. (...) Prin surprindere, fãrã a declara rãzboi, chiar fãrã înaintarea
ultimatumului, asupra oraºelor ruseºti au fost aruncate bombe, iar trupele
germane au invadat þara. În ultimii 25 de ani nu a existat un adversar al
comunismului mai consecvent decât mine. Eu nu renunþ la nici un cuvânt,
pe care l-am rostit împotriva lui. Dar toate acestea îºi pierd importanþa
comparativ cu rãzboiul ce se desfãºoarã acum. (...) Orice om sau stat, care
luptã contra nazismului, vor primi ajutorul nostru. Orice om sau stat, care
sunt de partea lui Hitler, sunt duºmanii noºtri. Aceasta este politica noastrã,
aceasta este declaraþia noastrã. De aici rezultã cã noi vom acorda Rusiei ºi
poporului rus tot ajutorul, de care suntem în stare. (...) Pericolul ce ameninþã
Rusia, ne ameninþã ºi pe noi, ºi pe Statele Unite. De aceea ºi cauza fiecãrui
rus, care luptã pentru cãminul ºi casa lui, este cauza oamenilor liberi ºi a
popoarelor libere din toate colþurile globului”.

Winston Churchill, 22 iunie 1941

Începând cu luna iulie a anului 1943, Aliaþii întreprind un asalt
decisiv al „fortãreþei Europa”. În conformitate cu deciziile Conferinþei
de la Teheran (noiembrie 1943), Aliaþii lanseazã un atac împotriva

40
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

Germaniei pornind din Franþa, „planul Overlord” prevãzând o debarcare

anglo-americanã în Normandia, sub conducerea generalului Dwight
Eisenhower. La rândul sãu, Armata Roºie întreprinde, începând cu luna
iulie a aceluiaºi an 1943, un lung marº spre Vest ºi, în pofida temerilor
lui W.Churchill, Eisenhower admite ca sovieticii sã intre primii în Praga
ºi în Berlin (aprilie 1945).
La 25 aprilie 1945, în condiþiile desfãºurãrii operaþiunii de cucerire
a Berlinului, Armata a 5-a de gardã a Frontului 1 Ucrainean a fãcut
joncþiunea cu forþele Armatei 1 americane, în regiunea oraºului Torgau,
pe fluviul Elba. Pe 30 aprilie, în capitala Reich-ului zdrobitã sub bombe,
Hitler se sinucide alãturi de Eva Braun, desemnându-l pe amiralul Karl
Dönitz succesor la putere.
În situaþia creatã, la 7 mai 1945, la Marele Cartier General Aliat al
lui Dwight Eisenhower stabilit în or. Reims, feldmareºalul A.Jodl
semneazã documentele de capitulare a Germaniei (5; p.37). Stalin însã,
indignat de faptul cã actul de capitulare n-a fost semnat la Berlin, „centrul
agresiunii fasciste” aflat sub controlul trupelor sovietice, va cere
germanilor sã capituleze încã o datã. În aºa mod, cea de-a doua capitulare
va avea loc la Berlin, la miezul nopþii de 8 spre 9 mai, în faþa mareºalului
sovietic Gh.K.Jukov. În consecinþã, guvernul englez ºi cel american vor
considera ziua de 8 mai drept ziua capitulãrii oficiale a Germaniei, în
timp ce pentru sovietici, aceasta va fi ziua de 9 mai (19; p.51-52).
Oricum, atât pentru sovietici, cât ºi pentru anglo-americani
evenimentele respective vor semnifica Ziua Victoriei în Europa – VE
(Victory in Europa), sãrbãtoritã cu bucurie, dar ºi încãrcatã de griji cu
privire la rãzboiul care continua în Pacific (20; p.14).
Preluând genialul titlu al filmului pe care Roberto Rossellini l-a
închinat Germaniei din perioada imediat urmãtoare celui de-al doilea rãzboi
mondial, putem considera zilele de 7-9 mai 1945 drept „Europa anului
zero”. Aceasta deoarece nu va fi niciodatã posibil de evaluat cu precizie
ce a însemnat pentru europeni seria fulgerãtoare de înfrângeri, invazii,
ocupaþii ºi distrugeri. Se cunoaºte istoria lor; se cunoaºte însã cu mult mai
puþin ruptura definitivã pe care a simbolizat-o ea pentru popoarele europene
cu trecutul lor de putere ºi glorie, de supremaþie ºi dominaþie.
Aceastã lipsã de cunoaºtere se explicã, de altfel, prin faptul cã drama
comunã Europei întregi s-a repartizat, totuºi, în mod diferit, potrivit

41
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

popoarelor ºi zonelor geografice, drept care nici experienþa lor n-a fost
aceeaºi. Apoi, reconstrucþia economicã, urmatã de expansiune ºi de o
îmbogãþire nemaiîntâlnitã, vor succeda suferinþelor ºi umilinþelor din
anii celui de-al doilea rãzboi mondial. În mod firesc, bunãstarea ºi bogãþia,
fie ºi relative, precum ºi aroganþa care le însoþesc adeseori faþã de vasta
lume „subdezvoltat㔠ºi de lagãrul comunist rãmas curând „în urmã”,
vor refula pânã în adâncul conºtiinþelor sentimentul de neputinþã provenit
din tragedia anilor ’40. În realitate, acest sentiment va stãrui mai puternic
decât orice, mai puternic decât prosperitatea regãsitã, mai puternic chiar
decât sentimentul naþional, pe care însã, pentru a-i discerne profunzimea,
trebuie sã-l vedem aºa cum a fost, la fiecare popor (9; p.71).

1. Al doilea rãzboi mondial ºi consecinþele sale

La timpul respectiv, s-a considerat cã experienþa celor 1831 de zile

ale primului rãzboi mondial, care a antrenat 33 de þãri ale lumii cu o
populaþie de peste un miliard de locuitori, a fost cea mai dramaticã din
întreaga istorie a Europei. Aprecierea era perfect justificatã, având în
vedere faptul cã, din totalul celor 73,5 milioane de oameni mobilizaþi pe
câmpurile de luptã, ºi-au pierdut viaþa 20 de milioane de oameni, iar alte
20 de milioane rãmânând invalizi, orfani, vãduvi etc. (26; p.55). Numai
în Europa rãzboiul a fãcut 8,5 milioane de victime, lãsând alte 6 milioane
de invalizi. Primul rãzboi mondial i-a costat pe francezi 19 mln. $ ziua,
pe germani 25 mln. $, iar pe britanici – 35 mln. $ (7; p.359).
Cu toate acestea, „cel mai spectaculos, ca violenþã, dintre toate
fenomenele sociale (...) care a marcat o mare cotiturã în istorie” (Gaston
Bouthoul), s-a dovedit a fi cel de-al doilea rãzboi mondial din anii 1939-
1945, - ultima conflagraþie mondialã purtatã cu arme obiºnuite ºi prima
încheiatã cu utilizarea bombei atomice (25; p.281). Dacã în unele privinþe,
cel de-al doilea rãzboi mondial pare a fi revanºa sau continuarea marelui
rãzboi mondial din 1914-1918, în realitate ºi în aspectele sale esenþiale,
el se deosebeºte profund de acesta.
Mai întâi, prin amploarea sa geograficã: al doilea rãzboi mondial a
antrenat 72 de þãri ale lumii cu o populaþie totalã de 1,7 miliarde de
locuitori, constituind ¾ din populaþia globului.
Apoi, prin caracterul sãu „total”: peste 60 de milioane de oameni
au participat la lupte, numãrul total al celor mobilizaþi în forþele armate

42
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

ale celor douã coaliþii constituind 11 milioane de oameni. Rãzboiul al

doilea mondial a provocat moartea a 55 milioane de oameni, - 25.298 de
oameni zilnic, - sau de 4 ori mai mult decât în 1914-1918. Pierderile
civile ating un record absolut – de la 7 % în 1914-1918 la 55 % în 1939-
1945, iar în cazul Iugoslaviei, Greciei sau Poloniei, acestea au atins cota
de 80 % (7; p.358-359). Pe de altã parte, operaþiunile militare au provocat
uriaºe miºcãri de populaþie. În total, se estimeazã la 30 de milioane
numãrul „persoanelor mutate” (16; p.123).
De fapt, timp de 6 ani s-au purtat trei rãzboaie mai mult separate,
decât legate între ele. Ca ºi în 1914-1918, continentul european a fost
locul unde s-au purtat bãtãliile cele mai ucigãtoare, opunând armatele
cele mai numeroase. Dar Extremul Orient a fost un alt teatru de operaþiuni,
deschis mai devreme ºi închis mai târziu, relativ distinct de primul,
caracterizat prin alt tip de confruntare, cea a navelor ºi avioanelor în
strânsã cooperare. În aceastã privinþã, doar americanii ºi, într-o mãsurã
mult mai micã, sovieticii au luptat peste tot, acest lucru indicând asupra
rolului pe care l-au jucat unii ºi alþii. În plus, în cadrul celui de-al doilea
rãzboi mondial apare un fenomen cu totul nou: alãturi de bãtãliile clasice,
purtate de armate regulate, un al treilea rãzboi, mai mult sau mai puþin
susþinut ori dispreþuit de adepþii celuilalt, a opus populaþia aservitã la un
moment dat ºi învingãtorii ei temporari, în Europa ca ºi în China – este
vorba de rãzboiul „din umbr㔠(16; p.8-9).
Din aceste ºi multe alte motive, este imposibil sã se calculeze cu
exactitate marea „vãrsare de sânge” din anii 1939-1945. Cert este cã,
sub aspect cantitativ, cele mai mari pierderi de populaþie au revenit
Uniunii Sovietice, cu 26.452.000 de locuitori sau 10 % din totalul
populaþiei; în plus, au fost distruse parþial sau în întregime 1710 oraºe,
70 mii de sate ºi 32 mii de întreprinderi. Pierderile umane ale Poloniei
au constituit 6 milioane de victime sau 15 % din totalul populaþiei.
Germanii au pierdut 5 milioane de oameni, din care trei sferturi pe frontul
de est. Din lipsa aceloraºi statistici exacte, se apreciazã cã pierderile
umane ale Chinei au fost între 3 ºi 8 milioane de persoane. Genocidul
împotriva evreilor este evaluat la circa 6 milioane de dispãruþi.
Americanii ºi britanicii, angajaþi pe douã fronturi ºi fiind în avans
tehnic cu un rãzboi, cel al maºinilor, nu au pierdut decât câte circa 400
mii de oameni; în schimb, cheltuielile militare ale SUA s-au cifrat la

43
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

astronomica sumã de 22 bilioane $ ! În general, cel de-al doilea rãzboi

mondial a înghiþit 20 % din venitul anual al britanicilor, 100 % din cel al
francezilor ºi 150 % din cel al germanilor (7; p.359).
Dincolo de pagubele demografice ºi materiale directe, de o amploare
nemaiîntâlnitã pânã atunci, rãzboiul a produs ºi o serie de consecinþe
indirecte, ce nu pot fi estimate cantitativ. Astfel, în primii ani postbelici se
atestã o creºtere de 20-30 % a cazurilor de nevrozã psihopaticã, tulburãrile
psihice afectând 2/3 din aviatori ºi 3/4 din submariniºti. În 1946, copiii în
Europa acuzã o întârziere în creºtere de 7-12 cm ºi de la 6 la 10 kg. Pentru
aceºtia din urmã, raþia alimentarã dupã 1943 coboarã sub pragul de 2000
de calorii pe zi (respectiv, 1600 calorii în Þãrile de Jos, 1200 în Franþa ºi
în Belgia, 1000 în Grecia ºi în Italia ºi doar 800 în Polonia (7; p.348).
Caracterul total al rãzboiului din 1939-1945 a contribuit la
instaurarea unei ierarhii a morþii: bunãoarã, nimeni nu aminteºte de cele
6.900 de victime ale accidentelor rutiere din Anglia anului 1942, dar toþi
invocã cei 3.200 de uciºi de bombele germane (7; p.359).
În fine, cel de-al doilea rãzboi mondial s-a manifestat printr-o
veritabil㠄strategie a terorii”, lãsând cu mult în urmã inovaþiile anilor
1914-1918, ceea ce va genera un adevãrat ºoc moral în rândul europenilor.
Inauguratã de germani (Blitz-ul londonez), bombardarea sistematicã a
oraºelor a culminat cu distrugerea Dresdei ºi apocalipsa de la Hiroshima
ºi Nagasaki.
Apogeul ororii a fost atins de Germania nazistã, cu lagãrele de
exterminare special amenajate, cu camerele de gazare („Cyclon B”) ºi
cuptoarele crematorii, cu tortura sistematicã practicatã de Gestapo, - toate
acestea constituind simbolul degradãrii conºtiinþei umane. Tratamentul
respectiv va fi aplicat unor popoare întregi, declarate „suboameni”,
inclusiv ºi mai ales evreilor, slavilor, þiganilor.
Dacã între germani ºi occidentali tratamentul prizonierilor de rãzboi
s-a desfãºurat conform convenþiilor de la Geneva, aceste reguli nu au
fost respectate faþã de prizonierii ruºi, þinuþi în lagãre sub cerul deschis.
Ca rãspuns, atunci când Armata Roºie a pãtruns în Germania, violurile
ºi jafurile în masã au însoþit ocupaþia.
În general, se apreciazã cã, în consecinþa celui de-al doilea rãzboi
mondial, - exceptând Marea Britanie ºi Elveþia, - Europa a fãcut un salt
înapoi de 100 de ani (7; p.348). Practicile nazismului din anii rãzboiului

44
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

vor discredita moral democraþiile europene, astfel încât, ruinatã, devastatã

ºi demoralizatã, Europa nu va mai fi în stare sã joace, de acum înainte,
rolul pe care l-a deþinut altãdatã.

2. Europa Centralã ºi de Est sub controlul sovietic

Conform mãrturiei lui V.M.Molotov, persoana Nr. 2 în ierarhia

statului sovietic, „Dupã rãzboi, i-au adus lui Stalin la vilã harta URSS
cu noile frontiere. Prinzând-o cu pioneze de perete, se uita la ea cu
satisfacþie: „Sã vedem ce am obþinut. În nord, totul este în ordine. Finlanda
a greºit faþã de noi, iar noi am împins graniþele ei de la Leningrad. Baltica,
teritoriul neaoº rusesc, ne aparþine din nou, tot teritoriul Bielorusiei este
al nostru. ªi ucrainenii sunt ai noºtri, la fel ºi Moldova. Deci, ºi în partea
dinspre apus, totul este normal”. Apoi a trecut la graniþa dinspre rãsãrit:
„Ce avem aici ? Insulele Kurile sunt ale noastre; Sahalinul în întregime.
Ia uitaþi-vã, cât de frumos e ! ªi Port-Artur e al nostru !” Cu pipa arãtând
spre China: „ªi China ºi Mongolia – totul este în ordine !” (...) „Dar aici
nu-mi place deloc graniþa, spunea Stalin, arãtând spre sudul Caucazului.
Dardanelele ... Avem pretenþii teritoriale ºi în Turcia ...” (21; p.598-599).
Într-adevãr, la finele celui de-al doilea rãzboi mondial, Stalin avea
toate motivele pentru o satisfacþie aproape deplinã: în orbita politicã,
economicã ºi militarã a Uniunii Sovietice intrase un uriaº teritoriu de
circa 900.000 km2 cu o populaþie de 70 milioane de oameni din Europa
Centralã ºi de Est. O influenþã sporitã a Uniunii Sovietice se atestã în
Cehoslovacia, Polonia, România, Bulgaria, Albania ºi Iugoslavia.
Victorioasã, Armata Roºie a putut anexa, în afara tuturor teritoriilor pe
care le ocupase în 1939, în conformitate cu prevederile Pactului Molotov-
Ribbentrop (Carelia finlandezã, Þãrile baltice, Bielorusia polonezã,
Basarabia ºi Bucovina româneºti), Nordul Prusiei Orientale cu
Koenigsberg (care devine Kaliningrad) ºi Rutenia subcarpaticã
cehoslovacã.
În compensaþia anexiunilor operate în detrimentul sãu, Polonia
primeºte restul Prusiei Orientale, Prusia Occidentalã, Silezia Superioarã,
teritorii luate Germaniei. Polonia este astfel „strãmutat㔠cu 200 kilometri
spre Vest. Frontiera sa cu Germania, nerecunoscutã de occidentali, este
fixatã de-a lungul fluviilor Oder ºi Neisse.

45
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

„Apetitul teritorial” al lui Stalin este ilustrat de faptul cã, atunci

când, în cadrul Conferinþei de la Potsdam, ambasadorul SUA la Moscova,
Averell Harriman a încercat sã i se adreseze într-o manierã amicalã,
întrebându-l: „Mareºale, sunteþi, cu siguranþã, extrem de mândru de faptul
cã Vã aflaþi pe teritoriul Berlinului ?”, - a primit un rãspuns descurajant.
„Þarul Alexandru a ajuns pânã la Paris”, - ar fi menþionat Stalin, fãcând
aluzie la Alexandru I care, împreunã cu Aliaþii, intrase în Paris dupã
înfrângerea lui Napoleon (25; p.315).
ªtiindu-se caracterul lui Stalin, afirmaþia sa necesitã a fi interpretatã
literalmente. La Conferinþa de la Yalta, preºedintele american Roosevelt
avusese neatenþia de a-i spune lui Stalin cã trupele americane vor fi retrase
din Europa în decursul a doi ani de la încheierea ostilitãþilor. Stalin, prin
urmare, ºtia cã trebuie sã aºtepte doar pânã în 1947, dupã care, în absenþa
oricãrui pericol militar, ar fi putut întreprinde orice acþiuni, considerate
utile Uniunii Sovietice. Pânã atunci, însã, era necesarã organizarea vieþii
în þãrile ºi în teritoriile controlate de URSS.
Pe toatã durata celui de-al doilea rãzboi mondial, lumea occidentalã
a considerat cã Uniunea Sovieticã nu urmãrea decât sã obþinã o influenþã
indirectã asupra Europei de Est, prin instaurarea unor regimuri prietene,
care sã-i asigure o securitate care fusese de douã ori, într-o singurã generaþie,
pusã la încercare. Oamenii politici occidentali, în special americanii, au
ignorat sau s-au fãcut cã ignorã existenþa unui scop final, la care sovieticii
nu renunþaserã ºi a cãrui realizare devenise posibilã datoritã împrejurãrilor
internaþionale de la finele celui de-al doilea rãzboi mondial.
Acest scop, mãrturisit nu o singurã datã, era transformarea Europei
de Est nu într-o zonã prietenã tampon, ci într-una comunistã, obedientã
Uniunii Sovietice. Acelaºi I.V.Stalin, în cadrul unei convorbiri cu
delegaþia comuniºtilor iugoslavi, a declarat fãrã echivoc cã, „în rãzboiul
acesta nu este la fel ca în cel trecut, ci cel care ocupã un teritoriu îºi
impune ºi sistemul sãu social. Fiecare îºi impune sistemul sãu acolo
unde ajunge armata sa. Altfel nici nu poate fi” (4; p.74-75).
În mod paradoxal, intenþiile lui Stalin de a se ajunge la o nouã împãrþire
a Europei în zone de influenþã sovieticã, au gãsit o înþelegere favorabilã
din partea Marilor Puteri occidentale. Roosevelt, bunãoarã, în cadrul unei
întâlniri cu bunul sãu prieten, episcopul Francis J. Spellman, din 3
septembrie 1943, va declara c㠄n-ar trebui sã omitem marile realizãri

46
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

economice ale Rusiei... Finanþele lor sãnãtoase. Este firesc ca þãrile

europene sã treacã prin schimbãri enorme pentru a se adapta Rusiei.
Popoarele Europei (care include Franþa, Belgia, Olanda, Danemarca ºi
Norvegia, ºi desigur inamicii noºtri din timpul rãzboiului, Germania ºi
Italia) trebuie doar sã accepte dominaþia Rusiei, în speranþa cã, peste zece
sau douãzeci de ani, vor fi capabile sã trãiascã bine sub ruºi” (6; p.143).
Uniunea Sovieticã se va bucura nu numai de compasiunea
preºedintelui american, ci ºi de un real suport în lupta împotriva agresiunii
lui Hitler. Astfel, în cadrul legii Lend-Lease, - pe care adversarii
preºedintelui F.D.Roosevelt au numit-o, ironic, legea Lenin-Lease, - SUA
le-au împrumutat sovieticilor 11 mlrd. $. Aceºti bani trebuiau înapoiaþi
într-un interval de 5 ani de la terminarea rãzboiului, dar nu s-a mai restituit
nici mãcar un singur cent (6; p.96). În cadrul aceleiaºi legi, sovieticii au
mai primit 20 mii de avioane ºi aproape 400 mii de camioane, de 2 ori
mai multe camioane decât au avut înainte de invazia nazistã. În fine, au
fost livrate sovieticilor o imensã cantitate de piele pentru încãlþãminte,
stofã pentru uniforme, sute de kilometri de sârmã ghimpatã, linii
telefonice, locomotive, automobile, cantitãþi uriaºe de alimente,
echipamente pentru înfiinþarea de noi fabrici etc. (6; p.143, 144).
Armata Roºie „eliberase” þãrile est-europene printr-un accident al
istoriei care nu fusese previzibil înainte de rãzboi; odatã prezentã însã în
aceste þãri, ea va juca rolul principal în instaurarea regimurilor comuniste.
Este indiscutabil faptul cã, fãrã aceste trupe, comuniºtii locali din þãrile
Europei de Est ar fi rãmas niºte forþe politice periferice.
Mai întâi, URSS a rezolvat dupã bunul sãu plac ºi fãrã nici un respect
al angajamentelor din timpul rãzboiului problemele teritoriale, ale
populaþiei ºi a întreprins transformarea regimurilor politice în sensul
instaurãrii regimurilor autoritare, dominate de partide comuniste, care
deþineau posturile de comandã în guvernele de coaliþie formate imediat
dupã rãzboi.
Practic, în toate þãrile est-europene rolul determinant în cucerirea
puterii de cãtre partidele comuniste l-a jucat prezenþa sovieticã. Aceasta
a ºtiut sã divizeze, iniþial, opoziþia, sã creeze pentru un timp impresia cã
doreºte o guvernare de coaliþie, pentru a marginaliza apoi, treptat, toate
forþele necomuniste care i se asociaserã în speranþa de a putea juca un
rol de moderator. Toate aceste schimbãri se vor produce sub ochiul

47
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

neputincios al anglo-americanilor, pânã când, în februarie 1946, George

F. Kennan, pe atunci însãrcinat cu afaceri al SUA, nu va denunþa
atitudinile ºi scopurile de politicã externã ale lui Stalin.
Analizele lui Kennan se vor dovedi a fi profetice: pretutindeni, în
þãrile Europei Rãsãritene, Stalin a impus regimuri totalitar-comuniste
uniforme, având ca elemente indispensabile dictatura proletariatului,
monopolul puterii de cãtre un partid unic, îngrãdirea drepturilor cetãþeneºti,
„ascuþirea” continuã a luptei de clasã, lichidarea prin teroare poliþieneascã
a vechilor elite politice ºi culturale precum ºi a oricãrei opoziþii, - toate
acestea în numele construirii unui „om nou” ºi a unei societãþi noi.
Înainte de prãbuºirea sistemului comunist, în categoria þãrilor est-
europene intrau: Albania, Bulgaria, Cehoslovacia, Iugoslavia, Germania
de Est, Polonia, România ºi Ungaria, la care se adãuga URSS. În total 9
þãri, din care Cehoslovacia, Iugoslavia ºi URSS erau federaþii.
În Albania ºi Iugoslavia, partidele comuniste naþionale jucaserã
un rol major în miºcarea de Rezistenþã din anii celui de-al doilea rãzboi
mondial ºi în eliberarea þãrilor lor, fãrã a recurge la ajutorul Armatei
Roºii. Din octombrie 1944, când trupele germane se retrag din Albania,
liderul comunist Enver Hodja (1908-1985) devine prim-ministru al noului
guvern albanez. Dupã 1948, profitând de ruptura sovieto-iugoslavã pentru
a se elibera de sub tutela lui Tito, Hodja îºi va cetlui þara cu cercul de
fier al unei dictaturi rigide ºi reacþionare. De atunci ºi pânã la moartea
sa, pe perioade variabile, va deþine toate înaltele portofolii
guvernamentale, rãmânând timp de 37 de ani ºef al Partidului Comunist
Albanez, punându-se rãu nu numai cu Iugoslavia, ci ºi cu URSS.
În Iugoslavia, Iosip Broz Tito (1892-1980), deºi a pornit cu
instaurarea unui regim pur comunist, cu o puternicã poliþie secretã ºi cu
epurãri de disidenþi, va demonstra în câþiva ani cã este mai degrabã un
comunist naþional decât un vasal al Uniunii Sovietice. Pentru acest
„deviaþionism”, Tito va fi exclus din Kominform în 1948, ºi din acel
moment îºi va urma propriul sãu drum, jucând un rol proeminent în rândul
þãrilor nealiniate. Recunoscând valoarea independenþei sale, Statele Unite
vor acorda Iugoslaviei lui Tito un important sprijin financiar. În 1968,
condamnând invadarea Cehoslovaciei ºi decizia liderului sovietic Brejnev
de a zdrobi Primãvara de la Praga, Tito îºi va atrage un nou val de
duºmãnie din partea Kremlinului.

48
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

În celelalte þãri din Europa Centralã, eliberate de Armata Roºie,

guverne ale „fronturilor naþionale” reunesc iniþial toate partidele din
miºcarea de Rezistenþã, inclusiv comuniºtii. În scurt timp însã, comuniºtii
locali, susþinuþi de URSS, pun rapid mâna pe ministerele-cheie, împânzesc
cu oamenii lor armata ºi administraþia, fuzioneazã cu partidele socialiste
ºi eliminã celelalte partide. În acest mod se va proceda în Bulgaria,
Polonia ºi România, care în 1947-1948 devin „democraþii populare”
aliniate Uniunii Sovietice.
În þãrile cu o mai puternicã tradiþie democraticã, sovietizarea ºi
comunizarea este mai lentã ºi mai dificilã. În Cehoslovacia, va fi nevoie
de „lovitura de la Praga” din februarie 1948, pentru ca preºedintele Edvard
Beneš (1884-1948) sã accepte formarea unui cabinet comunist condus
de Klement Gottwald (1896-1953). În Ungaria, numai dupã demisia
preºedintelui Tildy, din iulie 1948, reuºeºte sã vinã la putere comunistul
Mátyás Rákosi (1892-1971). În fine, cazul Germaniei este cel mai
complex, deoarece este miza Rãzboiului rece. Dupã formarea „trizoniei”
occidentale în iunie 1948, dupã crearea apoi a Republicii Federale
Germane în mai 1949, comuniºtii înfiinþeazã un stat est-german,
Republica Democratã Germanã, la 7 octombrie 1949.
Pentru a rãspunde politicii de „stãvilire” a comunismului lansatã
de preºedintele SUA Truman în martie 1947, URSS întãreºte coeziunea
democraþiilor populare, pe care le constrânge sã refuze planul Marshall.
La 27 septembrie 1947, este creat Biroul de informare comunistã
(Kominform), organism de legãturã însãrcinat sã transmitã dispoziþiile
de la Moscova. Pe de altã parte, dominaþia economicã sovieticã asupra
þãrilor comuniste din Europa de Est este concretizatã prin crearea, la 25
ianuarie 1949, a Consiliului de Ajutor Economic Reciproc (CAER). În
fine, Tratatul de la Varºovia, semnat la 14 mai 1955, ca rãspuns la NATO,
va ratifica alianþa militarã a lagãrului socialist.
În aºa mod, începând cu anul 1949, modelul stalinist este impus în
întreaga Europã de Est, în pofida tradiþiilor ºi intereselor locale.
Naþionalizarea industriei ºi colectivizarea agriculturii, planificarea
centralizatã a economiei prin planurile cincinale, primatul industriei grele
asupra celorlalte ramuri ale economiei sunt copiate dupã tiparul sovietic.
Pe plan politic, noile Constituþii ale democraþiilor populare reprodus
fidel Constituþia sovieticã din 1936.

49
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

Contrar aparenþelor, întreg acest edificiu se dovedeºte a fi extrem

de fragil: deja în martie 1953, o datã cu moartea lui Stalin, incertitudinile
legate de succesorul sãu zdruncinã întregul lagãr socialist, iniþiindu-se o
nouã perioadã istoricã, aceea de destalinizare prin afirmarea diversitãþii
naþionale.

Imperiul lui Stalin în Europa

„În spaþiul dintre Uniunea Sovieticã ºi Germania, Stalin ºi-a

consolidat controlul militar ºi l-a transformat într-o dominaþie politicã
ºi economicã completã. Aceastã subjugare a Mitteleuropei a fost
dictatã de temerile sale ºi de neîncrederea în foºtii aliaþi, ca ºi de
nevoile sale economice imperioase. (...)
Stalin a impus o nouã ordine pe harta Europei Centrale ºi
Rãsãritene, pe care a plasat-o aproape în întregime sub o conducere
comunistã obedientã. Pentru Uniunea Sovieticã, el a luat Basarabia
ºi nordul Bucovinei de la România, Rutenia Subcarpaticã de la
Cehoslovacia (creându-i astfel Uniunii Sovietice frontierã cu
Ungaria) ºi o bucatã consistentã din Polonia, inclusiv oraºele Lvov
ºi Vilnius. I-a cerut Poloniei sã dea înapoi Cehoslovaciei zona Tšín,
Ungariei sã renunþe la Transilvania în favoarea României, iar
României sã predea sudul Dobrogei Bulgariei. Deºi, contrar unor
anumite opinii, statele Europei Centrale ºi Rãsãritene n-au fost
încorporate în cadrul Uniunii Sovietice ca republici sovietice (cum
s-a întâmplat, spre exemplu, cu Ucraina în Europa sau cu Kazahstan
în Asia), ele au devenit niºte state suverane neputincioase sub
titulaturi de genul „Republicã Socialist㔠sau „Democraþie Popularã”.
Având acest statut, ele nu erau numai subordonate din punct de vedere
politic, aceasta fiind soarta oricãrui sta minor aflat în penumbra unuia
mai mare, ci ºi obligate sã adopte modele politice ºi economice pe
care le-au preluat din Uniunea Sovieticã. Mai exact, conducerea
aparþinea Partidului Comunist, al cãrui secretar general era ºeful
efectiv al guvernului, ºi economia „comandat㔠era strict centralizatã.
În cadrul acesteia, la început regiunile, iar apoi fabricile primeau
instrucþiuni ce ºi cât sã producã, preþurile fiind stabilite prin ordin.
Stalin i-a forþat pe sateliþii URSS (ºi pe finlandezi) sã respingã

50
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

participarea la Planul Marshall. Comerþul lor era în mare mãsurã limitat

la schimburile bilaterale cu Uniunea Sovieticã, iar natura ºi cantitatea
producþiei economice erau stabilite pornindu-se de la obiectivul
primordial de a servi la refacerea Uniunii Sovietice. Din 1948, aceste
state nu au mai avut dreptul la o viaþã politicã sau la dezbateri politice.
Aspiraþiile ºi iniþiativele postbelice au fost eliminate – acolo unde a
fost necesar – prin intermediul unei poliþii brutale aflate sub controlul
central al sovieticilor. Mãsurile lui Stalin au amplificat sentimentele
antiruseºti bine înrãdãcinate ºi s-au adãugat sentimentelor
anticomuniste, care erau mai noi. În ce mãsurã a subestimat Stalin
aceste sentimente ºi în ce mãsurã le-a acceptat ca fiind inevitabile
este imposibil de judecat. A acþionat în felul acesta deoarece credea
cã sistemul sãu era necesar pentru apãrarea Uniunii Sovietice
împotriva unei coaliþii occidentale ºi deoarece era un tiran nemilos,
lipsit de imaginaþie ºi îmbãtrânit”.
• Peter Calvocoressi, Europa de la Bismarck la Gorbaciov,
Polirom, Iaºi, 2003, p.78-79.

3. Europa Occidentalã la finele celui de-al doilea

rãzboi mondial

Chiar dacã mai puþin afectatã decât Europa Rãsãriteanã, Europa

Occidentalã a plãtit totuºi un greu tribut celui de-al doilea rãzboi mondial.
Cu mici excepþii, întreaga parte a continentului european situatã la vest de
Rin a trãit, vreme de mai bine de 4 ani, sub cãlcâiul unei armate de ocupaþie.
În toþi aceºti ani, instituþiile libere, ca ºi libertatea cuvântului au fost
suprimate. Întregi economii naþionale au fost distruse, iar industria a stagnat.
Capitularea necondiþionatã a Germaniei, la 8 mai 1945, a însemnat
nu numai dispariþia celui de al Treilea Reich, ci ºi a statului german ca
atare. Nu mai exista Germania, ci numai germani demoralizaþi de teribila
prãbuºire, aflaþi la discreþia ocupanþilor însetaþi de rãzbunare.
La un moment dat, însuºi preºedintele SUA, F.D.Roosevelt, va
examina posibilitatea aplicãrii unui plan de transformare a Germaniei
într-o regiune agricolã, pe care-l va abandona însã în octombrie 1944, în
favoarea reorganizãrii economiei germane.

51
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

Planul Morgenthau privind Germania postbelicã

„La 14 septembrie 1944, în Canada, la Quebec, în cadrul unui

dineu oficial, Morgenthau ºi-a prezentat planul pentru controlarea
Germaniei dupã rãzboi. Erau prezenþi Morgenthau, Roosevelt ºi
Churchill. Planul cerea strãmutarea întregii industrii din Germania,
închiderea definitivã a tuturor minelor, alipirea teritoriilor
industrializate din Saar ºi zona Rhinului la Franþa ºi, ce era mai grav,
alipirea Prusiei de Est Poloniei. Nu se prevedea nici un fel de ajutor
economic sau umanitar pentru poporul german.
Adevãratul autor al planului Morgenthau era Harry Dexter White
*, Secretar Asistent al Trezoreriei. Comuniºtii, nu mai e nevoie sã o
spun, aveau un interes special în dezmembrarea Germaniei – rivala
sovieticilor în Europa Centralã ºi de Est.
Planul Morgenthau semãna uimitor de mult cu proiectul
economistului sovietic Eugene Varga, publicat în Rusia în anul 1943,
sub titlul War and Working Class, care prevedea desfiinþarea tuturor
uzinelor ºi fabricilor ºi refuza orice fel de ajutor economic pentru
Germania, inclusiv alimente, îmbrãcãminte, subvenþii pentru refacerea
distrugerilor de rãzboi. În plus, planul Varga cerea confiscarea tuturor
bunurilor deþinute de Germania în strãinãtate.
La 18 mai 1945, planul Morgenthau este anulat de noul preºedinte
Truman”.
• Hamilton Fish, Pearl Harbour, Yalta ºi trãdarea Europei.
Epilog de Brian Mitchell. Traducere de Horia Toma, Editura
Venus, Bucureºti, 1993, p.113, 122, 124.

Harry Dexter White – pãrinþii acestuia au emigrat din Rusia þaristã

în 1885. Ca adjunct ºi om de încredere al Secretarului Trezoreriei, Henry
Morgenthau, el a deþinut o poziþie cheie în culisele administraþiei Roosevelt.
Simpatiile lui procomuniste erau cunoscute încã din 1941, White fiind
autorul legii Lend-Lease, care oferea Preºedintelui american puteri fãrã
precedent în domeniul politicii de rãzboi. Potrivit unui raport FBI din
1948, diplomatul sovietic Aleksandr Gregori-Graff Barmine i-a identificat
atât pe White, cât ºi pe Alger Hiss, funcþionar al Departamentului de Stat
al SUA, ca fiind agenþi ai serviciului secret sovietic.

52
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

Conferinþa de la Potsdam va adopta principiile organizãrii politice

viitoare prin aplicarea regulii celor „4 D”: demilitarizarea, denazificarea,
decartelizarea ºi democratizarea.
Pe teritoriul celor trei zone de ocupaþie controlate de SUA, Marea
Britanie ºi Franþa se va constitui, la 7 septembrie 1949, Republica
Federalã Germania (RFG), cu capitala la Bonn, în timp ce în zona de
ocupaþie sovieticã va fi proclamatã, la 7 octombrie 1949, Republica
Democratã Germania (RDG), cu capitala la Berlin, oraº împãrþit cu RFG.
Cele douã state germane, succesoare ale celui de al Treilea Reich,
vor urma cãi diferite de evoluþie politicã, social-economicã ºi culturalã.
În perioada postbelicã, germanii vor fi puºi în situaþia unicã a unui popor
împãrþit în douã state, în douã regimuri ºi în douã sisteme politice opuse.
Totodatã, ei se vor afla în plin centrul rãzboiului rece dintre Vest ºi Est,
respectiv dintre SUA ºi URSS, suferind în mod nemijlocit consecinþele
acestuia.
Astfel, aflându-se în zona de ocupaþie sovieticã, RDG va fi impusã
sã adopte modelul politic sovietic, devenind un stat socialist. Rolul
conducãtor al partidului comunist, lipsa alternanþei la putere, politica de
distanþare faþã de RFG, dar ºi retardul economic au fost principalele
caracteristici ale celui de al doilea stat german. Integrându-se sistemului
politic, economic ºi militar al Estului, RDG devine membrã a CAER-
ului în 1950 ºi a Tratatului de la Varºovia, în 1955.
De cealaltã parte, în RFG este instituit un regim politic democratic,
bazat pe principiile suveranitãþii poporului, separaþiei puterilor în stat ºi
pluripartidismului, sub forma unei republici parlamentare. Stabilitatea
politic㠖 pânã în 1963 þara va fi condusã de cancelarul Konrad Adenauer
– ºi tenacitatea germanilor vor face ca Germania Federalã sã devinã un
stat puternic dezvoltat sub aspect economic.
La îndemnurile lui K.Adenauer, RFG se va integra progresiv în
Europa Atlanticã. Astfel, ea va intra în Consiliul Europei în 1950, va
participa la crearea Comunitãþii Europene a Cãrbunelui ºi Oþelului (aprilie
1951), obþinând apoi recunoaºterea unei armate vest-germane integratã
în NATO (octombrie 1954). În mai 1955, RFG este primitã în NATO, iar
în martie 1957 semneazã tratatul de la Roma care dã naºtere Pieþei comune
(actuala Uniune Europeanã). Astfel, RFG a fost integratã sistemului
politic, economic ºi militar al Occidentului. În 1973, dupã semnarea
tratatelor cu URSS, Polonia ºi RDG, RFG devine membrã a ONU.

53
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

În ciuda unor dificile handicapuri (distrugeri de rãzboi, integrarea

a 11 milioane de refugiaþi din Est), economia vest-germanã se va redresa
într-un mod spectaculos, cunoscând o creºtere continuã în anii 1950-
1970, ceea ce va permite sã se vorbeascã despre un „miracol vest-
german”.

Germania dup㠄anul zero”

„În lumea occidentalã, Germania este cea care ocupã astãzi

primul loc, dupã Statele Unite, acelaºi loc pe care-l ocupã Japonia în
Asia. Ea a fãcut din alianþa cu America baza politicii ºi instrumentul
redresãrii sale încã din primele zile ale Republicii Federale, întemeiate
la Bonn în 1949. Dar pentru germani aceastã opþiune era mai veche:
în mijlocul ruinelor din 1945, s-au convins cã nu existã pentru ei
renaºtere ºi nici mãcar supravieþuire decât asigurându-ºi protecþia
americanã ºi urmând modelul american. Trebuia sã fi trãit vremea
aceea, sã fi fost martorul primelor semne de revenire la viaþã printre
dãrâmãturile oraºelor germane, pentru a ºti ce era instinctiv ºi vital
în aceastã opþiune. Sovieticii erau aproape: de cealaltã parte a Elbei
ºi în cartierele pe care le ocupau în Berlin. Fie convinºi de propaganda
hitleristã, fie marcaþi de teribila experienþã a rãzboiului din rãsãrit,
fie traumatizaþi de prezenþa Armatei Roºii în inima þãrii lor ºi în
capitalã, germanii nu aveau decât o singurã obsesie: pavãza americanã
împotriva unei primejdii pe care o resimþeau aproape carnal. (...)
Conversaþiile n-aveau decât o singurã temã: sprijinirea Germaniei
de cãtre occidentali împotriva sovieticilor.
Cred cã, în fond, nimic altceva n-a mai contat în toþi aceºti ani
care au urmat, nici în perioada „miracolului” economic german, nici
în apogeul uluitoarei prosperitãþi a Republicii Federale, nici chiar
atunci când s-a vorbit despre „destindere” ºi când cancelarul Willy
Brandt ºi-a inaugurat „politica spre Est”, ºi pânã la prãbuºirea finalã
a lagãrului þãrilor din Europa de Est ºi a Uniunii Sovietice. Statele
Unite însemnau pentru Germania nu numai garanþia securitãþii sale,
ci ºi un model economic ºi politic. Nu era prima oarã când aceasta se
strãduia sã-l urmeze: încã de pe vremea Republicii de la Weimar,
industriaºi, oameni de afaceri, comercianþi ºi ingineri au traversat în

54
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

numãr mare Atlanticul pentru a lua lecþii care le-au folosit apoi ca sã
redea economiei germane, prãbuºite dupã primul rãzboi mondial,
formidabilul dinamism pe care l-a desfãºurat ulterior, înainte de a se
izbi de catastrofala crizã din 1929. Aºa încât se poate crede cã epoca
hitleristã n-a fost, în aceastã privinþã, decât o parantezã. Dar, dupã
aceea, n-a mai existat nici o îndoialã: America va fi exemplul cãruia
Germania i se va conforma”.
• Paul-Marie de La Gorce, Ultimul Imperiu. Va fi secolul al
XXI-lea american ? Editura Lider, Editura Sirius, Bucureºti,
F.a., p.79-81.

Asemãnãtor lui Hitler ºi Evei Braun, Benito Mussolini va muri

împreunã cu Clara Petacci, la 28 aprilie 1945, în localitatea Como, lângã
Milano. Anterior acestei date, la 13 octombrie 1944,
Italia declarase rãzboi Germaniei, fapt care a contribuit la recunoaºterea
statutului de þarã cobeligerantã de cãtre guvernele URSS, Marii Britanii
ºi SUA.
Semnatarã a tratatelor de la Paris, în 1947, Italia va trebui sã suporte,
înainte de a fi restabilitã în frontierele sale din 1919, amputãri teritoriale
minore cu Franþa ºi importante cu noua Iugoslavie – problema Triestului.
Imperiul italian va fi împãrþit între Marea Britanie – Libia, Eritrea,
Somalia – ºi Franþa – Fezzan-sud Libia – pe baza mandatelor ONU.
Pe plan intern, procesul de democratizare a Italiei a demarat la 2
iunie 1946, prin organizarea unui referendum naþional cu privire la forma
de guvernãmânt. În condiþiile în care majoritatea populaþiei s-a pronunþat
în favoarea formei republicane de guvernãmânt, la 13 iunie 1946 Umberto
al II-lea – succesorul lui Victor Emmanuel al III-lea – a declarat cã se
supune „voinþei” ºi „revoluþiei”, stabilindu-se în consecinþã în Portugalia.
La 18 iunie Italia este proclamatã oficial Republicã (19; p.193).
Odatã decisã forma republicanã, o Adunare Constituantã a fost
însãrcinatã sã elaboreze o nouã Constituþie, promulgatã pe 27 decembrie
1947 ºi intratã în vigoare la 1 ianuarie 1948. Sub aspectul construcþiei
juridice, noul regim politic se va dovedi coerent ºi chiar eficient, asigurând
Italiei o dezvoltare ascendentã.
Expansiunea comunismului în sud-estul Europei – Albania,
Iugoslavia, rãzboiul civil din Grecia – vor transforma Italia învinsã într-

55
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

un actor central al noii strategii postbelice. Includerea Italiei în Alianþa

Nord-Atlanticã va grãbi reconstrucþia þãrii, transformând-o într-un
element important al sistemului euroatlantic.
Cu toate cã a reuºit sã iasã din al doilea rãzboi mondial de partea
învingãtorilor, nici Franþa nu putea umple vidul instalat în centrul
Europei, marcatã fiind de problema colaboraþionismului ºi confruntându-
se, în 1945, cu serioase zdruncinãri ale domeniului sãu colonial –
Madagascar, Indochina, Algeria. În 1946 este adoptatã o nouã lege
fundamentalã, conform cãreia puterile parlamentului sunt sporite
substanþial, în timp ce, pe de altã parte, numãrul mare ºi diversitatea
ideologicã a partidelor parlamentare vor induce un grad ridicat de
instabilitate politicã.
Cu un grad scãzut de eficienþã, A patra republicã francezã nu putea
dura prea mult. Numit în iunie 1958 ºef al guvernului, generalul Charles
de Gaulle, figurã proeminentã a Rezistenþei franceze, un adevãrat simbol
al eliberãrii Franþei ºi, totodatã, beneficiarul unei încrederi populare
masive, va reuºi impunerea unor mãsuri de întãrire a puterii executive
prin adoptarea, la 4 octombrie 1958, a unei noi Constituþii. Conºtientã
cã ideile americane privind dreptul popoarelor de a dispune de propria
existenþã mergeau în sensul istoriei, a V-a Republicã va alege pentru
Franþa, spre deosebire de Olanda sau de Marea Britanie, sã schimbe
politica colonialã ºi, respectiv, politica mondialã. În aºa mod, dacã cea
de a IV-a Republicã nu a ajuns sã rezolve aceastã dilemã, a V-a Republicã
a izbutit, procedând la lichidarea rãzboiului din Algeria ºi a contenciosului
sãu african. În plus, pentru a se proteja de ameninþarea sovieticã ce se
contura în condiþiile declanºãrii Rãzboiului Rece, Franþa va trebui sã se
integreze Alianþei Atlanticului de Nord, acceptând, volens-nolens, rolul
de lider al Statelor Unite.

Franþa ºi experienþa anilor ’40

„Cât priveºte fondul problemei, ar trebui sã ne referim, ºi în

cazul Franþei, la experienþa anilor ’40. Nu se va spune niciodatã
îndeajuns ce rupturã s-a petrecut atunci în istoria ei. Trebuia sã fi
trãit, în toate ipostazele posibile, aceastã prãbuºire totalã, acest calvar
dezordonat ºi neputincios a ceea ce era, sau cel puþin aºa se credea,

56
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

una dintre cele mai mari armate din lume, aceastã eschivare disperatã
a unor guverne despre care se credea cã se numãrã printre cele mai
puternice de pe glob, aceastã capitulare pe care unii o socoteau
inevitabilã fãrã sã-ºi dea seama cã nu fãcea decât sã sporeascã dramatic
urmãrile înfrângerii militare; se înþelege astfel cum de niciodatã Franþa
n-a mai fost cea dinainte. Nu era numai o experienþã colectivã, ci una
trãitã individual de fiecare francez. A stãruit, cum era ºi firesc, impresia
unei neputinþe insurmontabile, a unei slãbiciuni iremediabile, a unei
aserviri ireductibile la cursul evenimentelor ºi-a unei dependenþe
inevitabile faþã de intervenþiile din afarã. Nu se va uita cã mersul
politicii franceze, înainte de revenirea la putere a generalului de
Gaulle, a fost în toate privinþele comparabil cu cel al celorlalte state
din Europa occidentalã. Veleitãþile ei de autonomie nu erau decât
trecãtoare. Situându-se într-o posturã dintre cele mai rele, precum în
timpul rãzboiului din regiunea Canalului Suez, ele au contribuit mai
apoi la un plus de independenþã. Rãzboaiele din Indochina, ulterior
din Algeria, exprimau false ºi zadarnice tentative de afirmare a unei
autoritãþi care nu mai era în mãsurã sã se exercite în teritoriile de
dincolo de mãri ºi n-aveau alt efect decât sã epuizeze resursele acestei
autoritãþi acolo unde ele nu mai puteau servi la nimic. Zvâcnirea de
la 30 august 1954, când s-a vãzut o majoritate parlamentarã refuzând
o Comunitate europeanã de apãrare care pur ºi simplu suprima armata
francezã în avantajul unei armate europene, ea însãºi integratã în
NATO unde trebuia sã depindã de comandamentul american, a marcat
fãrã îndoialã limitele pe care o mare parte dintre francezi nu voiau sã
le depãºeascã”.
• Paul-Marie de La Gorce, Ultimul Imperiu. Va fi secolul al
XXI-lea american ? Editura Lider, Editura Sirius, Bucureºti,
F.a., p.84-85.

În fine, nu însã ºi în ultimul rând, situaþia Marii Britanii era destul

de asemãnãtoare, ºi morala istoriei este, evident, decepþionantã, din
moment ce fusese redusã la semi-vasalitate puterea care, în zilele cele
mai sumbre, se luptase singurã cu Germania, aflatã în plinã euforie
victorioasã, ºi cãreia lumea liberã îi datora atât de mult. De fapt, flota
regalã englezã era eclipsatã de marina de rãzboi americanã, iar tonajul

57
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

navelor comerciale, inferior în 1945 cu 6 mln. tone faþã de cel din 1939,
abia atingea 1/3 din cel al marinei comerciale a SUA. În plan financiar,
piaþa Londrei nu mai era prima din lume; marile investiþii din America
de Sud au fost pierdute, s-au fãcut datorii în Dominioane ºi un împrumut
enorm a fost negociat, pentru 50 de ani, în SUA, în condiþiile în care s-
au iertat facturile „împrumuturi-închirieri”. Guvernul laburist nu mai
putea amâna reformele sociale cerute de marea masã a muncitorilor:
gãsirea de noi locuri de muncã, naþionalizarea industriilor-cheie, aplicarea
„planului Beveridge” constituiau obiective greu de armonizat cu
menþinerea unei politici mondiale de prestigiu. Cât priveºte dominaþia
colonialã, aceasta dã semne de slãbiciune, ºi laburiºtii sunt primii care
vor sã reducã povara.
Aºadar, victorioasã dar financiar lipsitã de vigoare, Marea Britanie
s-a confruntat, la finele celui de-al doilea rãzboi mondial, cu un dublu
proces: începutul decolonizãrii ºi noul Rãzboi Rece. Începutul Rãzboiului
Rece nu a lãsat englezilor o altã alegere decât sã devinã strãluciþi
secundanþi ai Washingtonului. Astfel a fost confirmatã inversarea
definitivã a raporturilor de forþã cu vechea colonie. Începutul
decolonizãrii semnifica declinul Imperiului britanic ºi supremaþia
recunoscutã a Statelor Unite ca putere mondialã.

Anglia ºi servituþile victoriei sale

„Guvernele conservatoare sau laburiste, aºa cum a putut vedea

oricine, au socotit întotdeauna alianþa cu Statele Unite drept baza
esenþialã a politicii externe britanice. (...) Era nevoie de o
extraordinarã ignoranþã în ce priveºte lumea anglo-saxonã pentru ca
oameni politici ca Lenin ºi Hitler – douã exemple complet diferite –
sã fi putut crede cã o competiþie economicã între cele douã þãri ºi
cucerirea progresivã de cãtre Statele Unite a numeroase poziþii
deþinute odinioarã de Marea Britanie ar putea duce la un conflict.
Experienþa primului rãzboi mondial ºi, mai ales, a celui de-al doilea
a întãrit convingerea englezilor cã nimic nu era mai important pentru
ei decât aceast㠄mare alianþ㔠pe care Churchill o botezase astfel,
într-atât era de convins cã totul depinsese de ea. ªi avea dreptate:
Anglia n-ar fi putut niciodatã învinge, singurã, Germania hitleristã,

58
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

ºi numai intervenþia americanã a decis soarta lumii în 1945, ca ºi în

1918, dar de astã datã cu un dublu rezultat: înfrângerea Germaniei ºi
limitele fixate victoriilor sovietice.
Nimic n-a mai contat în urma acestei experienþe esenþiale: nici
criticile americane la adresa veleitãþilor „imperialiste” care au stãruit
o vreme în politica englezã, nici îngrijorarea în faþa ascendentului
socotit prea puternic al Statelor Unite asupra opþiunilor britanice, nici
prejudecãþile stângii laburiste împotriva celui mai mare stat capitalist
din lume, nici temerile mediilor de afaceri din Londra faþã de
împotrivirea fermã a diplomaþiei americane la vechea „preferinþã
imperialã”, nici regretele faþã de atracþia irezistibilã exercitatã de
Statele Unite asupra dominioanelor albe, Canada, Australia, Noua
Zeelandã. (...)
În decembrie 1962, acordul de la Nassau, care a fãcut ca viitorul
forþei nucleare britanice de disuasiune sã depindã de cumpãrarea de
rachete americane Polaris, a simbolizat strânsa alianþã strategicã între
cele douã þãri ºi nicicând un guvern britanic n-a mai pus sub semnul
întrebãrii integrarea forþelor sale în Organizaþia militarã atlanticã, pe
continentul european. Lunga serie de ocazii în care Marea Britanie a
preferat materialul militar american celui pe care-l ofereau partenerii
sãi europeni, Franþa mai cu seamã, n-a fãcut decât sã confirme opþiunea
ei definitivã. Georges Pompidou, care a fost artizanul aderãrii britanice
la Comunitatea Europeanã, nu-ºi fãcea iluzii: parcã-l aud spunându-
mi cã Anglia se va detaºa poate, pe mãsura trecerii anilor, de legãturile
ei tradiþionale cu þãrile Commonwealth-ului – untul neozeelandez
constituia totuºi atunci obiectul celor mai aprige tratative – dar nu de
legãturile ei speciale cu Statele Unite. Spera doar cã aceeaºi Anglie
va þine mai mult seama pe viitor de relaþiile sale cu Franþa ºi
continentul european, echilibrându-le, într-un fel, pe unele cu celelalte.
În realitate, concepþia englezã despre Europa era cea care i se pãrea
mai apropiatã de a Franþei care totuºi merita sã fie înglobatã în
ansamblul european: cele douã þãri urmau sã menþinã, orice s-ar
întâmpla, voinþa lor de independenþã”.
• Paul-Marie de La Gorce, Ultimul Imperiu. Va fi secolul al
XXI-lea american ? Editura Lider, Editura Sirius, Bucureºti,
F.a., p.75-77.

59
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

4. Era superputerilor. Originile Rãzboiului Rece

Una din cele mai importante consecinþe ale celui de-al doilea rãzboi
mondial a fost aducerea Europei în situaþia de a fi vlãguitã ºi împãrþitã
între învingãtori ºi învinºi, permiþând astfel apariþia celor douã mari puteri
mondiale, URSS ºi SUA. Distrusã ºi ruinatã pânã la punctul de a fi lipsitã
de mijloace de platã internaþionale, Europa este constrânsã, pentru a-ºi
demara reconstrucþia, sã solicite un ajutor extern, care nu putea veni
decât de la Statele Unite. În aceste condiþii, bãtrânul continent suferã un
recul considerabil al influenþei sale internaþionale. Europa Occidentalã
înceteazã de a mai fi polul dominant al comerþului mondial, din care ea
mai pãstreazã un procent de 37 % din exporturi în 1948, faþã de 46 % în
1937. Marea monedã forte europeanã, lira sterlinã englezã, pierduse orice
credit în faþa dolarului american, aºa cum demonstreazã eºecul tentativei
de revenire la convertibilitatea externã din iulie-august 1947.
Pentru Uniunea Sovieticã, finalul rãzboiului a fost triumfãtor, dar
dureros. Distrugerile materiale fuseserã teribile: numai în primele ºase
luni ale rãzboiului, prin pierderile teritoriale, resursele de materie primã
ºi numãrul de vite s-au diminuat cu un procent situat între 50 ºi 75 %.
Tabelul 1. Producþia sovieticã de rãzboi (16; p.83)
1940 1941 1942 1943 1944 1945
(primul (10 luni)
semestru)
Fontã (mln.tone) 14,9 9,1 5 5,5 7,2 8,8
Procentul realizat în Est 28 %
Oþel (mln.tone) 18,3 11,4 4,8 8,4 10,8 12,2
Procentul realizat în Est 37 %
Laminate (mln.tone) 13,1 8,2 5,4 5,6 7,8 8,4
Avioane militare Câteva 3.950 25.437 34.900 40.300 26.478
(moderne) duzine
Tancuri ºi autotunuri 2.794 4.742 24.668 24.000 29.000 22.500
Piese de artilerie 29.561 130.000 122.000 70.000
Mânã de lucru 30 26,2 18,4 27,5
(mln.oameni)

Au urmat alte pierderi imense în 1942, când germanii au cucerit

regiunea Donului ºi Caucazul de Nord ºi au ajuns pe Volga. Într-un singur
oraº, Leningradul, doar într-o iarnã, 630.000 de oameni au fost uciºi sau
au murit de foame sau de frig. Pânã la sfârºitul rãzboiului, au murit 20-
25 de milioane de oameni ºi mai mulþi au rãmas fãrã adãpost, iar 4-5

60
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

milioane de case erau în ruine. Chiar ºi atunci când tot teritoriul pierdut
a fost recuperat, nivelul primei recolte s-a situat doar la jumãtatea celei
din 1940. Numãrul de vite a fost redus ºi mai drastic – totalul porcinelor
se diminuase de la 23 la 3 milioane, iar liniile de cale feratã, podurile ºi
materialul rulant s-au redus semnificativ. Exporturile acopereau o zecime
din importuri. Niciodatã în istoria modernã o victorie nu fusese obþinutã
cu un preþ atât de mare.
Poate anume prin aceste sacrificii enorme, URSS, intrat într-un con
de umbrã dupã revoluþia rusã, a fost reabilitat dupã rãzboi: simpatia de
care se bucura în rândurile milioanelor de victime ale nazismului, rolul
Armatei Roºii care provocase prima înfrângere naziºtilor la Stalingrad,
care a eliberat trei sferturi din teritoriul Europei ºi care continua sã
staþioneze în þãrile din Europa de Est îi confereau o poziþie dominantã în
Europa Centralã ºi de Est.
De cealaltã parte, în Europa de Vest, influenþa URSS era
contrabalansatã de o imagine foarte atractivã a Statelor Unite ale
Americii. Soldaþii americani erau întruchiparea tinereþii, imaginea
reînnoirii, purtãtorii unei civilizaþii invidiate.
Tabelul 2. Economia ºi producþia de rãzboi americane (16; p.80)
1939 1941 1942 1943 1944 1945
Produsul naþional brut (mlrd. $) 91,4 126,4 161,6 194,3 213,7 215,2
Producþia industrialã (1935-1939 = 100) 109 162 199 239 235 203
Preþuri cu amãnuntul (1935-1939 = 100) 99,4 105,2 116,5 123,6 125,5 128,4
Preþuri en gros (1926 = 100) 77,1 87,3 98,8 103,1 104 105,8
Muncitori (milioane) 45,7 50,3 53,7 54,5 54 52,8
Program sãptãmânal de muncã 37,7 40,6 43,9 44,9 45,2 43,4
Bursa (cursul pentru 416 acþiuni; 1935- 94,2 80 69,4 91,9 99,8 121,5
1939 = 100)
Încasãri bugetare (mlrd. $) 6,7 15,7 23,2 39,6 41,6 43
Cheltuieli bugetare (mlrd. $) 9 20,5 56,1 86 95,6 84,8
Datorie publicã (mlrd. $) 42 58 108,2 165,9 230,6 278
Cumpãrãri de bunuri ºi servicii de cãtre 13,1 24,7 59,7 88,6 96,5 82,8
stat (mlrd. $)
Din care:
Apãrare naþionalã (mlrd. $) 5,2 13,8 49,6 80,4 88,6 76
Venituri personale (mlrd. $) 72,6 95,3 122,7 150,3 165,9 171,9
Efectivele forþelor armate (la 1 ianuarie; 0,4 1,5 5 6,8 7,2 7,4
mln.) *
Construcþii:
De nave (mln. tone) 1,5 2,5 7 16 16,3
Tancuri 346 4.052 24.997 29.497 17.565 20.000
Avioane 2.141 19.433 47.836 85.898 96.318 46.000

* Armata de uscat ºi aviaþia, socotind numai soldaþii efectiv înarmaþi; împreunã

cu marina ºi diversele servicii, au fost mobilizaþi 12 milioane de oameni.

61
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

Spre deosebire de Uniunea Sovieticã, pierderile umane ale Statelor

Unite erau limitate: 300.000 de morþi sau 1/80 din pierderile URSS.
Populaþia civilã fusese feritã de bombardamentele aeriene; SUA nu au
cunoscut pe teritoriul naþional distrugeri, ca în Europa. Dimpotrivã, ele
ºi-au dublat potenþialul productiv ºi au luat un avans tehnologic important.
SUA sunt singurul stat care ieºise din rãzboi mai bogat decât intrase.
Puterea lor financiarã era considerabilã, SUA deþinând 2/3 din rezervele
mondiale de aur. Dolarul era singura monedã a þãrilor beligerante care
îºi conservase în 1945 aceeaºi valoare ca înainte de rãzboi. Aceastã forþã
economicã conferea dolarului un rol politic de o asemenea amploare,
încât s-a putut vorbi de un „imperialism al dolarului”.
Dacã SUA ºi URSS, marii învingãtori ai rãzboiului, aveau sisteme
politice ºi economice diametral opuse ºi incompatibile, pentru americani
aceastã situaþie nu pãrea sã ducã în mod inevitabil spre confruntare, în
timp ce, pentru Stalin, apãrea în mod evident inevitabilã. Mãsura
optimismului american a putut fi apreciatã în anii 1945-1946, când SUA
îºi reduc forþele militare de la 11 milioane la 1,5 milioane de oameni.
Treptat, însã, SUA devin conºtiente de ambiþiile expansioniste ale
lui Stalin, ºi nu doar în zona de prezenþã a Armatei Roºii. Astfel,
funcþionarea ONU este blocatã prin numeroase veto-uri ale URSS, cum
ar fi cel care a blocat intervenþia organizaþiei internaþionale în 1946 în
Grecia, unde rãzboiul civil opunea guvernul de drept comuniºtilor. În
Europa de Est, partidele comuniste obþin controlul politic al statelor prin
diverse mijloace de presiune.
Chiar ºi în Europa Occidentalã, propaganda comunistã se înteþeºte,
favorizatã de dificultãþile economice ºi financiare care reaprind luptele
sociale ºi zguduie guvernele democratice, pe care comuniºtii le fac
rãspunzãtoare de situaþie. În Marea Britanie, laburiºtii obþin un zdrobitor
succes în anii imediat postbelici, unde, situaþie excepþionalã, doi
comuniºti sunt aleºi în Camera Comunelor. De asemenea, procente
importante obþin partidele comuniste ºi socialiste în Franþa ºi Italia (26
% - Partidul Comunist Francez ºi 20 % - Partidul Comunist Italian; 24 %
- socialiºtii francezi ºi 21 % - socialiºtii italieni).
Reformele structurale din Marea Britanie ºi Franþa, participarea
miniºtrilor comuniºti la guvernare în Franþa, Italia ºi Belgia nu sunt deloc
vãzute cu ochi buni de liderii americani ai liberei iniþiative. Impasul

62
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

german, în care unitatea devine imposibilã ca urmare a impunerii de

structuri diferite de fiecare din cele douã mari ideologii (în Est, reforme
agrare radicale, naþionalizãri ale industriilor, supremaþia comuniºtilor în
viaþa politicã, lichidarea opoziþiei; în Vest, reforme agrare moderate,
menþinerea liberalismului economic, pluripartidism ºi respectarea
drepturilor omului), au demonstrat imposibilitatea înþelegerii între cele
douã sisteme. Împotriva comunismului, SUA nu au o altã alegere decât
de a prelua conducerea þãrilor de democraþie liberalã, pe care le vor
numi „lumea liberã”.

Concluzii

Aºadar, în 1945, în urma celui de-al doilea rãzboi mondial, doar

douã superputeri rãmân pe scena mondial㠖 SUA ºi URSS, ambele
dispunând de un potenþial dincolo de orice concurenþã. Chiar dacã între
1945 ºi 1949, Statele Unite sunt singurele care dispun de arma atomicã,
factorul nuclear le descurajeazã sã recurgã la înfruntarea directã pentru
a-ºi soluþiona diferendele care le opun. În aceste condiþii, toate celelalte
state de pe continentul european sunt devalorizate, rolul lor, în cel mai
bun caz, fiind acela de sateliþi.
Este adevãrat cã dimensiunea teritoriului sovietic, precum ºi protecþia
pe care o asigurã þãrile din Europa Centralã ºi de Est, evitã ca vreo
ameninþare sã planeze asupra acestei þãri. Totuºi, Statele Unite sunt convinse
de superioritatea instituþiilor lor ºi de caracterul artificial ºi împotriva naturii
al sistemului socialist, aºa cum este el aplicat în Uniunea Sovieticã ºi în
þãrile pe care le controleazã. Aceasta deoarece, în viziunea americanã,
handicapurile economice ale Uniunii Sovietice erau atât de mari, încât ele
nu puteau fi depãºite. Mai devreme sau mai târziu, regimul trebuia sã se
prãbuºeascã din interior, din cauza deficitului democratic de care suferea,
ca ºi din cauza imposibilitãþii de a asigura un nivel de trai corespunzãtor.

NOTE:

1. Calvocoressi Peter. Europa de la Bismarck la Gorbaciov. Traducere de Lucian

Leuºtean.- Iaºi: Polirom, 2003.- 232p.

63
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

2. Claval Paul. Geopoliticã ºi geostrategie. Gândirea politicã, spaþiul ºi teritoriul

în secolul al XX-lea. Traducere: Elisabeta Maria Popescu. Prefaþã: Octavian
Mândruþ.- Bucureºti: Editura Corint, 2001.- 248p.
3. David Claude. Hitler ºi nazismul. Ed. a II-a. Traducere, note ºi prefaþã: Marian
ªtefãnescu.- Bucureºti: Editura Corint, 2004.- 142p.
4. Djilas Milovan. Întâlniri cu Stalin.- Craiova: Editura Europa, F.a.-
5. Eisenhower Dwight. Cruciadã în Europa. Studiu introductiv de Cristian
Popiºteanu. Traducere ºi note de Nicolae Minei.- Bucureºti: Editura Politicã,
1975.- 592p.
6. Fish Hamilton. Pearl Harbour, Yalta ºi trãdarea Europei. Epilog de Brian
Mitchell. Traducere de Horia Toma.- Bucureºti: Editura Venus, 1993.- 271p.
7. Gaillard Jean-Michel, Rowley Anthony. Istoria continentului european. De
la 1850 pânã la sfârºitul secolului al XX-lea. Traducere din francezã de
Emilian Galaicu-Pãun.- Chiºinãu: Editura Cartier, 2001.- 672p.
8. Ilie Tudorel. Winston Churchill. Momente care au schimbat lumea.- Chiºinãu:
Editura Cartier, 2005.- 188p.
9. Gorce Paul-Marie de La. Ultimul Imperiu. Va fi secolul al XXI-lea american
? Traducere: Sanda Râpeanu. Cuvânt înainte de prof.dr. Valeriu Râpeanu.-
Bucureºti: Editura Lider, Editura Sirius, 1996.- 249p.
10. Kissinger Henry. Diplomaþia. Traducere: Mircea ªtefancu, Radu
Paraschivescu.- Bucureºti:Editura BIC ALL, 2002.- 784p.
11. Loghin Leonida. Mari conferinþe internaþionale (1939-1945).- Bucureºti:
Editura Politicã, 1989.- 551p.
12. Maliþa Mircea. Zece mii de culturi, o singurã civilizaþie. Spre geomodernitatea
secolului XXI. Prefaþã de Ricardo Diez- Hochleitner, Preºedintele Clubului
de la Roma.- Bucureºti: Editura Nemira, 1998.- 367p.
13. Milza Pierre, Berstein Serge. Istoria secolului XX. Vol. 1: Sfârºitul „lumii
europene” (1900-1945). Traducere: Marius Ioan.- Bucureºti: Editura BIC
ALL, 1998.- 492p.
14. Milza Pierre, Berstein Serge. Istoria secolului XX. Vol. 2: Lumea între rãzboi
ºi pace (1945-1973). Traducere: Marius Ioan.- Bucureºti: Editura BIC ALL,
1998.- 482p.
15. McNeill William H. Ascensiunea Occidentului: o istorie a comunitãþii umane
ºi un eseu retrospectiv. Traducere: Diana Stanciu.- Chiºinãu: Editura ARC,
2000.- 818p.
16. Michel Henri. Al doilea rãzboi mondial. Traducere, prefaþã ºi note: Marian
ªtefãnescu.- Bucureºti: Editura Corint, F.a.- 134p.
17. Nouschi Marc. Mic atlas istoric al secolului XX. Traducere de Mãdãlin
Roºioru.- Iaºi: Polirom, 2002.- 200p.

64
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

18. Parish Thomas. Enciclopedia Rãzboiului Rece. Traducere de Ion Nastasia.-

Bucureºti: Univers Enciclopedic, 2002.- 404p.
19. Petrencu Anatol. Istorie universalã. Epoca contemporanã. 1939-1945
(Europa, SUA, Canada). Prelegeri. Ed. a II-a, completatã.- Chiºinãu: Editura
„Museum”, 1995.- 356p.
20. Portes Jacques. Istoria SUA dupã 1945. Traducere, prefaþã ºi note: Marian
ªtefãnescu.- Bucureºti: Editura Corint, 2003.- 192p.
21. Radzinsky Edvard. Stalin.- Bucureºti: Editura Aquila ’93, 2003.- 682 p.
22. Âòîðàÿ ìèðîâàÿ âîéíà. Èòîãè è óðîêè.- Ì.: Âîåíèçäàò, 1985.- 447c.
23. Âòîðàÿ ìèðîâàÿ âîéíà. Êðàòêàÿ èñòîðèÿ.- Ì.: „Íàóêà”, 1985. - 592c.
24. Ãåðìàíèÿ. Ôàêòû.- Áåðëèí: Ôåäåðàëüíîå ìèíèñòåðñòâî èíîñòðàííûõ
äåë, 2003.- 480c.
25. Ãðåíâèëë Äæîí À.Ñ. Èñòîðèÿ XX âåêà. Ëþäè. Ñîáûòèÿ. Ôàêòû. / Ïåð. ñ
àíãë. Î.Ñóâîðîâ.- Ì.: „Àêâàðèóì”, 1999.- 896c.
26. Ïîõëåáêèí Â.Â. Âíåøíÿÿ ïîëèòèêà Ðóñè, Ðîññèè è ÑÑÑÐ çà 1000 ëåò â
èìåíàõ, äàòàõ, ôàêòàõ. Âûï. II: Âîéíû è ìèðíûå äîãîâîðû. Êíèãà 3-ÿ:
Åâðîïà â 1-é ïîëîâèíå XX â. Ñïðàâî÷íèê.- Ì.: Ìåæäóíàðîäíûå
îòíîøåíèÿ, 1999.- 672 c.
27. Òðóõàíîâñêèé Â.Ã. Óèíñòîí ×åð÷èëëü. 4-e, äîï. èçä.- M:
„Meæäóíàðîäíûå îòíîøåíèÿ”, 1989.- 456c.

? Documentar

I
Carta Atlanticului
14 august 1941
„Preºedintele Statelor Unite ale Americii ºi primul ministru
Churchill, care reprezintã guvernul Maiestãþii sale în Regatul Unit, dupã
o examinare comunã, au considerat oportun sã aducã la cunoºtinþa publicã
unele principii generale ale politicii naþionale a þãrilor lor – principii, pe
care dânºii îºi bazeazã speranþele pentru un viitor mai bun al lumii:
1) þãrile lor nu aspirã la achiziþii teritoriale sau de alt fel;
2) ei nu vor fi de acord cu nici o schimbare teritorialã, care nu se va
afla în acord cu dorinþa exprimatã liber de cãtre popoarele cointeresate;
3) ei respectã dreptul popoarelor de a-ºi alege forma de guvernãmânt
pe care ºi-o doresc; ei se vor strãdui sã restabileascã drepturile suverane
ºi autoconducerea acelor popoare, ce au fost private de aceasta prin forþã;

65
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

4) respectând în modul cuvenit obligaþiunile ce le revin, ei vor tinde

spre asigurarea unei astfel de situaþii în care toate þãrile, mari sau mici,
învingãtoare sau învinse, sã aibã acces, pe baza egalitãþii în drepturi la
comerþul ºi materiile prime mondiale, necesare pentru înflorirea
economicã a acestor þãri;
5) ei aspirã spre dobândirea colaborãrii depline între toate þãrile în
domeniul economic cu scopul asigurãrii tuturor cu un nivel de viaþã mai
ridicat, dezvoltãrii economice ºi sociale;
6) dupã distrugerea finalã a tiraniei naziste ei sperã sã stabileascã
pacea, care va acorda posibilitatea tuturor þãrilor sã trãiascã în siguranþã
pe teritoriile lor, precum ºi sã asigure o astfel de situaþie în care toþi
oamenii, în toate þãrile, sã-ºi poatã trãi toatã viaþa lor neºtiind nici frica,
nici nevoia;
7) o astfel de pace trebuie sã ofere tuturor posibilitatea sã navigheze
liber, fãrã nici o piedicã, pe mãri ºi oceane;
8) ei considerã cã toate statele lumii, din considerentele unei ordini
realiste ºi spirituale, trebuie sã se dezicã de aplicarea forþei. Deoarece
nici o oarecare pace viitoare nu poate fi asiguratã, dacã statele, care
ameninþã sau pot ameninþa cu agresiunea în afara hotarelor lor, vor
continua sã foloseascã armamentele terestre, maritime ºi aeriene, ei
considerã cã în viitor, pânã la instaurarea unui sistem de securitate general
mai larg ºi mai sigur, astfel de þãri trebuie dezarmate. Ei vor asigura de
asemenea ºi vor stimula toate celelalte acþiuni posibile care vor uºura
popoarele paºnice sã scape de povara înarmãrii”.
• Anatol Petrencu, Istorie universalã. Epoca contemporanã. 1939-
1945 (Europa, SUA, Canada). Prelegeri. Ed. a II-a, completatã,
Editura „Museum”, Chiºinãu, 1995, p.282-283.

II
Declaraþie cu privire la Europa eliberatã
Yalta, 4-11 februarie 1945
„Premierul Uniunii Republicilor Sovietice Socialiste, Primul
ministru al Regatului Unit ºi Preºedintele Statelor Unite ale Americii s-
au consultat între ei, în interesul general al popoarelor þãrilor lor ºi
popoarele Europei eliberate. Ei declarã în comun cã s-au înþeles între ei
sã coordoneze pe parcursul perioadei instabilitãþii temporare în Europa

66
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

eliberatã politica celor trei Guverne ale lor în privinþa acordãrii ajutorului
popoarelor, eliberate de sub dominaþia Germaniei naziste, ºi popoarelor
statelor-satelite ale Axei în Europa în vederea rezolvãrii de cãtre ele, cu
metode democratice, a problemelor politice ºi economice existente.
Stabilirea ordinii în Europa ºi restructurarea vieþii economice trebuie
sã fie atinse pe o astfel de cale ce ar permite popoarelor eliberate nimicirea
ultimelor vestigii ale nazismului ºi fascismului ºi crearea instituþiilor
democratice la libera lor alegere. În corespundere cu principiul Cartei
Atlanticului ce se referã la dreptul tuturor popoarelor de a-ºi alege forma
de guvernare pe care o preferã, trebuie asiguratã restabilirea drepturilor
suverane ºi autoconducerea pentru acele popoare, ce au fost lipsite de
acestea de cãtre naþiunile agresive pe calea forþei.
Pentru îmbunãtãþirea condiþiilor, în care popoarele eliberate îºi vor
putea exercita aceste drepturi, cele Trei Guverne vor ajuta în comun
popoarele din orice stat european eliberat sau din fostele state-satelite
ale Axei în Europa, unde, în opinia lor, împrejurãrile o vor cere: a) sã
creeze condiþii pentru pacea internã; b) sã promoveze acþiuni urgente în
vederea acordãrii ajutorului popoarelor nevoiaºe; c) sã creeze puteri
guvernamentale temporare, care ar reprezenta larg toate elementele
democratice ale populaþiei ºi care vor fi obligate sã stabileascã pe cât e
posibil mai repede guverne alese liber, care ar corespunde voinþei
popoarelor, ºi d) sã contribuie, unde va fi necesar, la organizarea a astfel
de alegeri.
Cele Trei Guverne se vor consulta cu alte Naþiuni Unite ºi cu puterile
temporare sau cu alte guverne din Europa, când vor fi examinate
problemele, în care ele sunt interesate direct.
În opinia celor Trei Guverne, atunci, când condiþiile create în orice
stat european eliberat sau în orice stat fost satelit al Axei în Europa vor
necesita astfel de acþiuni, ele se vor consulta imediat între ele în privinþa
mãsurilor de realizare a responsabilitãþilor comune, fixate în prezenta
Declaraþie.
Prin aceastã Declaraþie noi confirmãm încã o datã încrederea noastrã
în principiile Cartei Atlantice, devotamentul nostru faþã de Declaraþia
Naþiunilor Unite ºi fermitatea noastrã de a crea, în colaborare cu alte naþiuni
iubitoare de pace, o ordine internaþionalã bazatã pe principiile dreptului,
consacratã pãcii, securitãþii, libertãþii ºi bunãstãrii generale a omenirii.

67
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

Elaborând actuala Declaraþie, cele trei puteri îºi exprimã speranþa

cã Guvernul Temporar al Republicii Franceze poate sã adere la ele pe
baza procedurii propuse”.
• Anatol Petrencu, Istorie universalã. Epoca contemporanã. 1939-
1945 (Europa, SUA, Canada). Prelegeri. Ed. a II-a, completatã,
Editura „Museum”, Chiºinãu, 1995, p.284-285.

III
Prãbuºirea alianþei militare între URSS, SUA ºi Marea Britanie
la finele celui de-al doilea rãzboi mondial ºi izbucnirea Rãzboiului
Rece
1. Începuturile suspiciunii reciproce:
• Aliaþii permit trupelor germane sã ocupe teritorii din Europa de
Rãsãrit ºi zona Mãrii Baltice dupã Armistiþiul din 1918.
• Intervenþia statelor occidentale de partea ruºilor albi în rãzboiul
civil din 1919-1920.
• Ataºamentul lui Lenin faþã de revoluþia mondialã. Diferenþele
ideologice ºi neîncrederea reciprocã din anii 1920 ºi 1930.
• Pactul de neagresiune sovieto-german din 1939.
• Credinþa lui Stalin cã Aliaþii au amânat deschiderea celui de-al doilea
front în speranþa cã cel de-al Treilea Reich ºi URSS se vor distruge
reciproc.

2. Percepþiile sovietice:
• Conducãtorii sovietici erau îngrijoraþi de securitatea URSS.
• Voiau sã se asigure cã statele de la graniþa europeanã erau ori
prietenoase, ori în afara influenþei SUA.
• Ei au anticipat cã un urmãtor atac asupra URSS ar avea loc prin
Polonia ºi alte state din Europa Centralã ºi de Est.
• URSS a considerat acþiunile SUA de dupã 1945 ca fiind foarte
agresive, ca pe o potenþialã ameninþare ºi o încercare de a stabili
dominaþia politicã ºi economicã.

3. Percepþiile vestice:
• Dupã 1945, mulþi oameni politici din SUA ºi Europa de Vest au
vãzut în expansiunea comunismului ºi a influenþei sovietice în

68
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

Europa Centralã ºi de Est, ca ºi în activitatea partidelor comuniste

din statele din Europa de Vest noi dovezi ale politicii externe
expansioniste a URSS ºi ale ataºamentului constant faþã de revoluþia
mondialã. Ca rãspuns la aceasta, SUA au promovat o politicã de
„îndiguire” faþã de URSS, pe care au urmat-o pânã la sfârºitul anilor
’80.
• Expansiunea comunismului a fost vãzutã ºi ca o ameninþare a
intereselor economice ale SUA, de exemplu, necesitatea unei rezerve
sigure de materiale brute esenþiale, nevoia de a menþine pieþele
strãine de desfacere a produselor americane, ca ºi nevoia de a evita
o altã crizã economicã, precum cea din perioada interbelicã.
• Controlul bombei atomice de cãtre URSS a influenþat decisiv
politica SUA.
• Robert Stradling, Sã înþelegem istoria secolului XX. Traducere
ºi adaptare din limba englezã de Mihai Manea. Cuvânt înainte la
ediþia în limba românã de Robert Stradling. Postfaþã de Doru
Dumitrescu, Editura Sigma, Bucureºti, 2002, p.53-55.

IV
Opinii privind originile Rãzboiului Rece
Jean Laloy, Cu privire la originile rãzboiului rece (1981):
„Limbajul devine brutal, dacã nu cumva chiar grosolan. Mai cu seamã
se recurge la mijloace grele, mijloace militare, însã acestea sunt expuse
tocmai pentru a nu mai fi nevoie sã fie folosite: blocadã de fapt, ºi nu de
drept, incidente, ameninþãri, presiuni, campanii de opinie. Nu înfruntare
directã. (...) Conflictul nu se dezvoltã pânã la limita extremã. El este
supus unei raþionalitãþi pragmatice din partea americanilor ºi unei
raþionalitãþi sã-i spunem dialectice din partea sovieticilor. Aceastã
raþionalitate se explicã prin douã motive: ameninþarea armei atomice,
bineînþeles, dar ºi caracterul relativ al mizelor. Rãzboiul rece are mize
fãrã legãturã directã cu ceea ce se cheamã interese vitale, teritorii, resurse
esenþiale, supravieþuire a doi mari rivali. (...) Incompatibilitate a
scopurilor, ostilitate controlatã, raþionalitate. Rezultatul e un impas”.
Raymond Aron, Pace ºi rãzboi între naþiuni (1962): „Conjunctura
zisã a Rãzboiului rece nu prezintã în mai micã mãsurã trãsãturi originale
ce þin unele de pacea terorii ºi celelalte de dubla eterogenitate, istoricã ºi

69
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

ideologicã, a unui sistem extins pe întreaga planetã. Aceste trãsãturi

originale îmi par rezumate prin cele trei cuvinte: disuasiune, persuasiune,
subversiune, ce desemneazã cele trei modalitãþi ale strategiei diplomatico-
militare a Rãzboiului rece”.
Pierre Hassner, Forþã ºi politicã astãzi (1971): „Factorul nuclear
a prezentat dintotdeauna aceastã dublã caracteristicã de a face mai dificil
rãzboiul dintre state, dar ºi soluþia politicã a problemelor. Zonele acoperite
de acesta au fost incontestabil mai puþin expuse rãzboiului, însã
problemele lor au avut mai puþine ºanse de a progresa. Logica factorului
nuclear este cea a statu-quo-ului sau a încremenirii. El îngheaþã situaþiile
dobândite, menþine oraºele, þãrile sau continentele într-o diviziune sau
sub o dominaþie care, altminteri, ar fi putut face loc rãzboiului, dar ºi,
poate, eliberãrii sau reunificãrii. Într-o bunã zi frustrãrile refulate de
capacul nuclear pot da pe dinafarã, mai cu seamã dacã acest capac se
deschide uºor”.
• Marc Nouschi, Mic atlas istoric al secolului XX. Traducere de
Mãdãlin Roºioru, Polirom, Iaºi, 2002, p.101-102.

š Cronologie œ

1941, 14 august – „Carta Atlanticului”, formulatã de Churchill ºi

Roosevelt.
1942, 1 ianuarie – Pactul de la Washington: declaraþia celor 26 de naþiuni
aflate în rãzboi cu puterile Axei cã nu vor încheia vreun armistiþiu
separat.
1943, 14-24 ianuarie – Conferinþa de la Casablanca; Roosevelt ºi
Churchill decid debarcarea în Sicilia.
1943, 19-30 octombrie – Consfãtuirea miniºtrilor de Externe aliaþi la
Moscova asupra colaborãrii pânã la victoria finalã, intrarea URSS
în rãzboi împotriva Japoniei, înfiinþarea unei organizaþii
supranaþionale ºi dezarmarea generalã dupã rãzboi.
1943, 28 noiembrie – 1 decembrie – Conferinþa de la Teheran a
conducãtorilor URSS, SUA ºi Marii Britanii.
1944, 6 iunie – debarcarea forþelor armate aliate în Normandia.
Deschiderea celui de-al doilea front în Europa.

70
 Construcþia Europeanã (1945-2007)
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901
12345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890121234567890123456789012345678901

1944, 9-18 octombrie – întâlnire la Moscova (Churchill, Eden, Stalin);

stabilirea sferelor de influenþã în Balcani („Acordul de procentaj”
Churchill-Stalin): România, Bulgaria, Ungaria sub influenþã
sovieticã, Grecia sub influenþã britanicã ºi Iugoslavia sub influenþã
sovieticã ºi britanicã.
1945, 4-11 februarie – Conferinþa de la Yalta a conducãtorilor URSS,
SUA ºi Marii Britanii.
1945, 25 aprilie – întâlnirea pe râul Elba a trupelor americane ºi sovietice.
1945, 7 mai – capitularea Germaniei în faþa puterilor aliate, în or. Reims.
1945, 8 mai – capitularea Germaniei în faþa Uniunii Sovietice, în loc.
Karlshorst.
1945, 5 iunie – semnarea la Berlin a Declaraþiei cu privire la înfrângerea
Germaniei ºi preluarea puterii supreme de cãtre guvernele URSS,
SUA, Marii Britanii ºi guvernul provizoriu al Franþei.
1945, iunie – crearea ONU.
1945, 17 iulie – 2 august – Conferinþa de la Potsdam, încheierea pãcii.
1945, 2 septembrie – capitularea Japoniei. Încheierea celui de-al doilea
rãzboi mondial.
1947, februarie – Tratatul de la Paris, care fixeazã noile frontiere
postbelice ale Europei.

² Teme de autoevaluare ºi reflecþie ²

• Efectuaþi o analizã a consecinþelor materiale ºi morale ale celui de-

al doilea rãzboi mondial pentru continentul european. În ce mãsurã
este justificatã expresia „Europa anului zero” pentru caracterizarea
zilelor de 7-9 mai 1945 ?
• Era politica externã a URSS în perioada anilor 1943-1945 defensivã
sau viza dominaþia mondialã ?
• Care au fost consecinþele intrãrii þãrilor din Europa Centralã ºi de
Est sub controlul militar, politic, economic ºi cultural al Uniunii
Sovietice ?
• Efectuaþi o analizã de ansamblu a situaþiei Europei Occidentale la
finele celui de-al doilea rãzboi mondial. Identificaþi motivele care
i-au determinat pe americani sã-ºi modifice atitudinea iniþialã faþã
de Germania învinsã.

71
 Nicolae ENCIU, Valentina ENCIU
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890
1234567890123456789012345678901212345678901234567890123456789012123456789012345678901234567890

• În baza modelelor de organizare a RDG ºi RFG, identificaþi

principalele elemente ale celor douã mari ideologii, dupã care va fi
structuratã Europa postbelicã.
• Descifraþi noþiunea de „superputere”. Efectuaþi o analizã comparativã
a situaþiei celor douã superputeri postbelice, identificând atu-urile ºi,
eventual, vulnerabilitãþile fiecãreia dintre ele.
• Consideraþi cã alianþa sovieto-americanã din anii celui de-al doilea
rãzboi mondial ar fi putut menþinutã ºi în perioada postbelicã,
evitându-se, astfel, divizarea continentului european ? Invocaþi
argumente pro ºi contra.

72