CURENTE LITERARE

I. PERIOADA VECHE
1. Umanismul 

a) Trăsături

- umaniştii români reprezintă tipul curteanului: sunt domnitori sau boieri care s-au străduit să edifice
o cultură româneasca; s-au format la şcolile de la Liov (Polonia), Padova (Italia), Constantinopol
(Turcia).

- eforturile s-au concretizat în: dezvoltarea tipografiilor(diaconul Coresi) şi a tipăriturilor în limba

româna; dezvoltarea istoriografiei, a picturii, întemeierea bibliotecilor la mănăstiri sau curţi
domneşti, apariţia unui stil în arhitectură - stilul brâncovenesc;

- manifestă preocupare pentru istoria neamului (cronici) şi originea latină a poporului şi a limbii

române;

- argumentează în scrierile lor romanitatea poporului şi latinitatea limbii, ideea continuităţii

elementului roman în Dacia;

- susţin rolul educativ al cunoaşterii istoriei, cercetează critic  izvoarele istorice, manifestă intres

pentru cultura antică şi occidentală.

b) Reprezentanţi:
Marii cronicari: Grigore Ureche, Miron Costin, Ion Neculce, Dimitrie Cantemir 
2. Iluminismul 
a) Trăsături:

- mişcarea iluministă cunoscută sub numele de Şcoala Ardeleană urmărea obţinerea libertăţii şi a

egalităţii în drepturi politice şi sociale a românilor din Transilvania cu celelalte naţiuni
privilegiate;

- originea acestei discriminări este un pact politic -Unio trium nationum, Uniunea celor trei naţiuni -
prin care saşii, secuii şi maghiarii erau consideraţi locuitori de drept ai Transilvaniei, în timp ce
românii erau „toleraţi".

- pe plan politic, ideea iluministă a contractului social fundamentează revendicarile pe care

reprezentanţii Şcolii Ardelene le-au redactat în memoriul numit Supplex Libellus
Valachorum Transilvaniae, adresat împaratului Leopold al  II-lea în 1771; cererea a fost respinsă.

- pe plan cultural, contribuţia Şcolii Ardelene s-a îndreptat spre studiul istoriei şi al limbii române; au
existat două direcţii de activitate: - emanciparea poporului prin cultură - se înfiinţează peste 300 de
şcoli în limba româna, se scriu abecedare, aritmetici;

- direcţia erudită - se referă la tratatele de istorie, filologie, teologie

ale celor patru corifei ai Şcolii Ardelene: Samuil Micu-Klein, Gheorghe Şincai, Petru Maior, Ion
Budai-Deleanu. Aceştia au continuat ideile cronicarilor privind originea latină, continuitatea şi
unitatea etnică a poporului român. 

1
b) Reprezentanţi:

* Şcoala Ardeleană 
*„Ţiganiada” de Ion Budai-Deleanu

III. PERIOADA MODERNĂ

1. Perioada paşoptistă: „Dacia literară” 
a) Trăsături:

- aspiraţia spre originalitate

- refugiul în trecutul istoric

- aprecierea valorilor naţionale şi a folclorului

- îmbogăţirea limbii literare prin termeni populari, arhaici sau regionali

b) Reprezentanţi:
* „Alexandru Lăpuşneanul” de Costache Negruzzi – nuvelă istorică şi romantică (aspiraţia spre
originalitate – prima nuvelă istorică, de factură romantică; trecutul istoric – domnia lui Lăpuşneanul;
folosirea arhaismelor şi a regioanlismelor)

2. Criticismul junimist: „Junimea” şi „Convorbiri literare” 

TITU MAIORESCU – lucrări critice, estetice – autor canonic
* „Povestea lui Harap-Alb” de Ion Creangă – basm cult (aparţine şi clasicismului: simetrie incipit-
final prin clişee compoziţionale; caracterul moralizator)

3. Curente literare în sec.al XIX-lea şi începutul sec.al XX-lea 

– Romantismul 

a) Trăsături:

- teme şi motive specifice: iubirea, natura, istoria, timpul

- surse de inspiraţie: istorie, mitologie, folclor

- cultivarea antitezei

- îmbinarea genurilor şi speciilor

- cultivarea oniricului

b) Reprezentanţi:

*„Floare albastră” de Mihai Eminescu – temă specifică: iubirea, natura; îmbinarea speciilor: poem
filosofic, eglogă, elegie; antiteza
* „Luceafărul” de Mihai Eminescu – temă specifică: iubirea, natura; îmbinarea speciilor: poem
filosofic, eglogă, elegie; antiteza – Luceafărul şi Cătălin; surse de inspiraţie; îmbinarea genurilor;
cultivarea oniricului

2
– Realismul 

a) Trăsături:

- veridicitatea intrigii

- verosimilitatea întâmplărilor

- tipicitatea personajelor

- toponime certificate geografic

b) Reprezentanţi:

* „Moara cu noroc” de Ioan Slavici – nuvelă psihologică şi realistă: veridicitatea intrigii – setea de
înavuţire; verosimilitatea întâmplărilor; tipicitatea personajelor – cârciumarul, jandarmul; toponime -
Ineu

* „Ion” de Liviu Rebreanu – roman realist-obiectiv, interbelic: veridicitatea intrigii – setea de

înavuţire; verosimilitatea întâmplărilor; tipicitatea personajelor – ţăranul însetat de pământ; toponime:
Cârlibaba, Cluj

* „Enigma Otiliei” de G. Călinescu – roman realist, balzacian, obiectiv, interbelic: veridicitatea

intrigii – lupta pentru moştenire; verosimilitatea întâmplărilor; tipicitatea personajelor – arivistul,
cocheta, avarul; toponime: Bucureşti

* „Baltagul” de Mihail Sadoveanu – roman realist-mitic, tradiţional, obiectiv, interbelic:

veridicitatea intrigii: înfăptuirea dreptăţii, maturizarea mezinului; verosimilitatea întâmplărilor;
tipicitatea personajelor – oieri, munteni; toponime: Dorna

- Prelungiri ale romantismului şi clasicismului  

*„De demult...” de Octavian Goga: teme specifice: natura, istoria; stilul epistolar; cultivarea
adevărului, îmbinarea speciilor

–Simbolismul
a) Trăsături:

- utilizarea simbolului

- dramatismul trăirilor interioare

- utilizarea sonorităţilor şi a instrumentelor muzicale

- cromatica

- citadinul

- tehnica repetiţiilor

- sugestia

b) Reprezentanţi:

3
* „Plumb” de George Bacovia – utilizarea simbolului: plumb; dramatismul trăirilor interioare;
cromatica: plumb, cenuşiu; tehnica repetiţiilor: de plumb

IV. PERIOADA INTERBELICĂ

1) EUGEN LOVINESCU – Modernismul românesc 
2) Romanul realist-obiectiv 
* „Ion” de Liviu Rebreanu 
3) Romanul psihologic/ Romanul experienţei/ Romanul subiectiv
*„Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” de Camil Petrescu 
sau
* „Patul lui Procust” de Camil Petrescu 
sau
* „Maitreyi” de Mircea Eliade 
4) Romanul realist-balzacian obiectiv
*„Enigma Otiliei” de George Călinescu 

5) Romanul realist-tradiţional obiectiv

* „Baltagul” de Mihail Sadoveanu

–Modernismul 

a) Trăsături:

- preocuparea pentru o poezie de cunoaştere, poezia devenind o modalitate de contemplare a lumii;

- se face apel la funcţia simbolică a limbajului;

- se cultivă principiul disonanţei (trăiri contradictorii ale eului liric)

- apare fragmentarismul (secvenţe fără legături)

- se impune estetica urâtului(trăsătură prezentă în poezia lui T.Arghezi)

- apar metafore surprinzătoare,revelatorii (în poezia lui Blaga)

- se observă intelectualizarea emoţiei(în poezia lui Barbu)

- ambiguitatea limbajului;

- depersonalizarea;

- metamorfoza cuvintelor (le atribuie noi sensuri);

- apare principiul fanteziei dictatoriale (imaginaţia);

- noul limbaj se caracterizează prin:preferinţa pentru versul alb, tehnica ingambamentului*;

b) Reprezentanţi:
* „Testament” de Tudor Arghezi 
* „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii” de Lucian Blaga (expresionism)
* „Riga Crypto şi lapona Enigel” de Ion Barbu (ermetism)

-Tradiţionalismul 

4
a) Trăsături:

- cadrul natural rural

- elemente religioase

- întoarcerea la tradiţii, la obiceiuri

- elogiul trecutului

- respectarea prozodiei clasice

b) Reprezentanţi:

POEZIE
* „Aci sosi pe vremuri” de Ion Pillat 
ROMAN

*„Baltagul” de Mihail Sadoveanu

V. PERIOADA POSTBELICĂ
 * „Moromeţii” de Marin Preda 
–Neomodernismul 
a) Trăsături:

- ineditul abordării temei

- ambiguitatea limbajului

- insolitul imaginilor artistice

- inovaţia metaforei

- inovaţii prozodice

- concretizarea abstractului şi abstractizarea concretului

b) Reprezentanţi:

* „Leoaică tânără, iubirea” de Nichita Stănescu 

sau
* „În dulcele stil clasic” de Nichita Stănescu 
-Postmodernismul

a) Trăsături:

- scriitorul postmodern respinge nemesis-ul, preferă jocul cu limbajul şi colajul de sintagme, de teme
sau de motive din epocile literare apuse;
- citatul ironic, jocul cu modelele prestigioase, parodierea modelelor, dialogul intertextual, parafraza,
indică presiunea livrescului asupra existenţei;
- graniţele culturale, limitele genurilor şi ale speciilor literare se anulează;
- literatura este înscenată, în mod ludic, fără tragism şi fără inocenţă;
- fragmente, sintagme, laitmotive, atitudini din texte venerate sunt, reasamblate şi puse într-o nouă

5
lumină;
- desolemnizarea discusului, valorificarea prozaismului

- cuprinderea diversităţii realului

- refuzul stilului înalt, ermetic şi impersonal

- valorificarea creativă şi recuperatoare a stilurilor poetice consacrate, prin ironie, parafrază şi parodie

- practicarea unei poetici a concretului si a banalului

- receptivitatea faţă de livresc, în forma intertextualităţii, a metatextualităţii, şi a transtextualităţii;

b) Reprezentanţi:

*„Ciocnirea” de Mircea Cărtărescu

DRAMATURGIA
* „O scrisoare pierdută” de I.L. Caragiale – clasicism, realism – comedie de moravuri
*„Iona” de Marin Sorescu - teatru postbelic – dramă