POLINOAME

1. In   X  se consideră polinomul f  X 3  3 X 2  3 X 1, cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Arătați că polinomul f se divide cu X – 1

b) Calculați x 2  x 2  x 2
1 2 3

  
c) Calculați 2  x 2  x 2  x
1 2 3 
R. a) Se arată că f(1)=0 b) x 2  x 2  x 2  15 c) Produsul respective este f(2) = 13
1 2 3

2. Se consideră polinomul f  X 3  mX 2  mX 1, unde m

a) Pentru m = 0 calculați restul împărțirii polinomului f la X – 1

b) Arătați că polinomul f este divizibil cu X + 1, m 
c) Determinați valorile reale ale lui m pentru care polinomul f are toate rădăcinile reale
R. a) Restul este f(1) = 2 b) f( -1 ) = 0 c) Prin utilizarea punctului anterior şi a schemei lui
 
Horner obținem f   X 1 X 2   m 1 X  1 , deci pentru ecuația de gradul II din
paranteză avem   0 . Obținem m   , 1  3, 

3. Polinomul f  X 3  2 X 2  5 X  m , cu m are rădăcinile x , x , x

1 2 3

a) Calculați x 2  x 2  x 2
1 2 3
1 1 1
b) Determinați m* pentru care x  x  x   
1 2 3 x x x
1 2 3

x x x
1 2 3
c) Arătați că determinantul   x x x este număr natural, m 
2 3 1
x x x
3 1 2

R. a) x 2  x 2  x 2  14 b) Utilizăm relațiile lui Viete şi obținem m = - 2,5

1 2 3
c)   38 , se utilizează relațiile lui Viete

1
 
4. Se consideră polinoamele f , g 
3  X  , f  X 2  X , g  X 2  2 X +a , a
3
 
a) Calculați f  0   f  1 
   

b) Determinați rădăcinile polinomului f

         
c) Demonstrați că f  0   f  1   f  2   g  0   g  1   g  2  , a 
            3
   
R. a) suma este 2 b) 0 şi 2 c) Sumele din cei doi termini sunt egale cu 2 , a 
3

5. Polinomul f  3 X 3  5 X 2  2 X  m cu m are rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Determinați valorile lui m pentru care polinomul f se divide cu X – 1

b) Aflați rădăcinile polinomului f, pentru m = 0

 
c) Calculați 1  x1 1  x2 1  x3  
 2 m
R. a) f (1)  0  m  0 b) 0,1,  c) Produsul cerut este 
 3 3

3 2
6. Se consideră polinomul f  3 X  2mX  2mX  3 , m
a) Să se determine restul împărțirii polinomului f la X – 1, pentru m = 1
b) Aflați valorile parametrului real m, pentru care f este divizibil cu X + 1
c) Determinați valorile reale ale lui m pentru care f are toate rădăcinile reale

R. a) Restul este f(1) = 10 b) f  X 1 , m  c) x = - 1 este rădăcină pentru

 
polinomul f şi utilizănd Horner avem f   X  1 3 X 2   2m  3 X  3 deci pentru
3 9
paranteza a doua   0 şi obținem m (, ]  [ .  )
2 2

7. Se consideră polinomul f  X  , f  X  3 X  aX  2 cu rădăcinile x1, x2 , x3

3 2

a) Determinați numărul rațional a pentru care f este divizibil cu X + 2

b) Pentru a = -3 aflați rădăcinile polinomului

2
 1 1 1
c) Calculați în funcție de a expresia  
x x x
1 2 3
1  i 3 a
R. a) a = - 3 b) x  2 , x  c)
1 2,3 2 2

8. Se consideră polinomul f  2 X 3  5 X 2  5 X  2 , cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Arătați că f se divide cu X + 1
1 1 1
b) Calculați  
x x x
1 2 3
c) Demonstrați că polinomul are exact o rădăcină reală
5
R, a) f (1)  0 b)  c) f  ( X 1)(2 X 2  3 X  2) şi   0
2

9. Fie polinomul f  X 3  mX , m cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Calculați câtul şi restul împărțirii polinomului f la X – 2
b) Determinați m astfel încât f să se dividă cu X – 2013

c) Demonstrați că x 3  x 3  x 3 = 0 , m 
1 2 3
2 2
R. a) q  X  2 X  m  4 , r  2m  8 b) m  2013 c) Stim că :

x este rădăcină  x 3  mx  0 ; x este rădăcină  x 3  mx  0

1 1 1 2 2 2
Adunând cele două relații şi utilizând Viete obținem relația cerută
2013
10. Se consideră polinomul f  X  3   X  3

a) Aflați suma coeficienților polinomului f

b) Aflațirestul împărțirii polinomului f la X 2  6 X  8

c) Arătați că f   X  3 g , unde g este un polinom ireductibil peste   X 

R. a) Suma coeficienților polinomului f este f (1)  2  22013

b) Ştim că gradul restului este strict mai mic decât gradul împărțitorului deci r  aX  b

şi apoi alicăm teorema împărțirii cu rest f  ( X  2)( X  4)q  aX  b .

3
In această relație facem X = 2 , X = 4 şi obținem r = 2X – 6

c) f  ( X  3) 1 ( X  3)2012   g  1 ( X  3)2012  1 deci g este ireductibil pe 

 

11. Definim polinoamele f m,n  2m2 X 3  2mnX 2  n2 X  2m 1

a) Aflați m, n astfel încât polinomul f m,n este divizibil cu X – 1

b) Calculați x 3  x 3  x 3 pentru x , x , x rădăcinile polinomului f

1 2 3 1 2 3 2,1

c) Rezolvați ecuația 2  27 x  2  9x  3x  75  0 în mulțimea numerelor reale

R. a) Avem condiția f m,n (1)  0  (m  n)2  (m 1)2  0  m  1, n  1

b) Procedăm ca la prob. 9 pentru polinomul f şi obținem suma 19 / 16

2,1

c) 3x  t  x = 1

12. Fie polinomul f a  X 3   a 1 X 2  aX  4, a  cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Determinați valorile reale ale lui a dacă restul împărțirii polinomului f a la X + 1 este
egal cu 8

b) Pentru a = 2 calculați x 3  x 3  x 3
1 2 3

c) Aflați câtul şi restul împărțirii polinomului f la X 2 1

3
2
R. a) a = 2 b) 13 c) q  X  2 X  7 , r  18

13. Se consideră polinomul f  X 4   m  2 X 3  mX 2  6 X  9 cu rădăcinile

x ,x ,x ,x
1 2 3 4
a) Determinați m astfel încât x  x  x  x  3
1 2 3 4
b) Aflați m astfel încât polinomul f este divizibil cu X  3
c) Pentru m = 0 descompuneți peste   X  în factori ireductibili polinomul f

R. a) m = - 5 b) m = 0 c) f  ( X  3)( X  3)( X 2  2 X  3)

4
14. Fie polinoamele f  X 4  2 X 3  3 X 2  4 X  2a , g  X 3  3 X  2 , a

a) Aflați a pentru care f este divizibil cu g

b) Aflați rădăcinile polinomului g

1      
c) Dacă x , x , x sunt rădăcinile polinomului g calculați f x  f x  f x pentru
1 2 3 2 3
a=0
R. a) a = 2 b) x  x  1, x  2 c) - 12
1 2 3

15. Considerăm polinomul f    X  , f  X 3  5 X 2  5 X 1 cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Arătați că f este divizibil cu X + 1

x 2x 2x 2
b) Calculați 1 2 3

c) Calculați (5  x )(5  x )(5  x )

1 2 3
R. a) f(-1)=0 b) 15 c) Produsul este f(5) = 276

16. Se consideră polinomul f    X  , f  (1 X )2014  X 2014 , cu forma algebrică

f  a  a X  ...  a X 2014
0 1 2014
a) Calculați f(1) – f(0)
b) Calculați a  a  ...  a
1 2 2014
c) Să se determine restul împărțirii polinomului f la X – 2

R. a) 0 b) Suma respectivă este f(1) – f(0) = 0 c) r  f (2)  1  22014

17. Considerăm f , g   X  , f  X 4  2 X 3  X 2  mX  n şi g  X 2  3 X  2

a) Aflați rădăcinile polinomului g

b) Să se determine m, n   astfel încât f  g

c) Pentru m = -32 şi n = 28 să se calculeze produsul P  f (0)  f (1) ... f (2011)

R. a) 1 şi 2 b) f  g  f (1)  0 şi f (2)  0 deci m = - 32 şi n = 28 c) P = 0

5
18. Se dă polinomul f   X  , f  2 X 3  5 X  3 cu rădăcinile x , x , x
1 2 3
1
f 
a) Să se calculeze  2 

b) Să se determine a , astfel încât restul împărțirii polinomului f la X + a să fie 3

x x x
1 2 3
c) Calculați   x x x
2 3 1
x x x
3 1 2
 10 
R. a) f    b) a  0,
1 3 10
,  c)   0
2 4 
 2 2 

19. Se dă polinomul f   X  , f  X 3  2 X 2  aX  b cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Pentru a =- 2 şi b = 1 să se arate că polinomul f are exact o rădăcină reală

b) Ştiind că x 2  x 2  x 2  2 să se determine valorile parametrului a

1 2 3
c) Să se calculeze ( x 1)( x 1)( x 1)
1 2 3

 
R. a) f   X  1 X 2  X  1 b) a = - 1 c) a – b - 3

20. Se consideră polinomul f   X  , f  5 X 3  3 X 2  2mX 10 , m

a) Să se determine numărul real m, astfel încât o rădăcină a polinomului f să fie egală

cu 1
b) Pentru m = 4 să se determine câtul şi restul polinomului f la polinomul
g  X 2  5X  6

c) Să se determine m, pentru care polinomul f nu are toate rădăcinile reale

9
R. a) m = 4 b) q  5 X  22, r  88 X 142 c) x 2  x 2  x 2  0  m 
1 2 3 20

21. Se consideră polinomul f    X  , f  X 4 14 X 2  48

 
2
a) Să se arate că f  X 2  7 1

6
b) Să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili peste   X 

c) Să se arate că polinomul f nu are rădăcini raționale

    
R. a) Calcul direct b) f  X  6 X  6 X  2 2 X  2 2 c) Deducem din b)

22. Se consideră polinomul f    X  , f  5 X 4  mX 3   2m  3 X 2  mX  5 unde

m şi x , x , x , x rădăcinile sale. Notăm Sn  x n  x n  x n  x n
1 2 3 4 1 2 3 4
a) Să se determine m ştiind că polinomul f are rădăcina x = 1

2 2 2 2 26
b) Să se determine m ştiind că x1  x2  x3  x4   5

c) Pentru m = 0 să se arate că 5S4  3S2  5S0  0

13
R. a) m   b) m = 10 c) Se aplică metoda de la ex. 9
4

23. Se consideră polinomul f    X  , f  5 X  3mX  3mX  5, m  

3 2

a) Să se resolve ecuația f(x) = 0 pentru m = 1

b) Să se arate că polinomul are cel puțin o rădăcină reală, m 

c) Să se determine m pentru care polinomul are toate rădăcinile reale

 5
R. a) x1  1, x2,3  b) Avem ecuație reciprocă de grad 3 c) m   ,  3   5,  
 

24. Fie polinomul f    X  , f  X  2aX  ax  8

3 2

a) Să se determine a , astfel încât x1  x2  x3  4

b) Să se determine a , pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul g = X – 2

c) Să se determine a pentru care polinomul f are o rădăcină rațională pozitivă

R. a) a = 2 b) a = 0 c) Rădăcinile raționale se află printer divizorii termenului liber 
D(8)  1, 2, 4, 8  f(1) = 0  a = - 7 ; f(2) = 0  a = 0 ; f(4) = 0  a = 2 ;

21
f(8) = 0  a  5 

7
  
2
2  3X  3  4 4
25. Fie polinomul f  X cu forma algebrică f  a0  a1X  ...  a4 X

f   X 
, a4  0 şi x1, x2 , x3, x4 rădăcini

a) Calculați f (1)  f (1)

b) Determinați coeficienții polinomului f

c) Arătați că polinomul are exact două rădăcini reale

  
R. a) 42 b) 5 , 18 , 15 , 6 , 1 c) f  X 2  3 X  1 X 2  3 X  5 şi pentru paranteza a
doua avem   0

26. Fie polinomul f  4 X 3  6 X 2  4 X 1 cu rădăcinile x , x , x 

1 2 3

 
a) Arătați că f   2 X  1 2 X 2  2 X  1 , x 

b) Aflați câtul şi restul împărțirii polinomului f la 2X – 1

c) Calculați x 3  x 3  x 3
1 2 3

R. a) Calcul direct pornind de la membrul drept b) q  2 X 2  4 X  4 , r  5 c) 0,25

27. Fie polinoamele f n  X 2  2011n , n*

a) Rezolvați ecuația f ( x)  0
2
b) Rezolvați ecuația f n (2011)  0

c) Aflați suma pătratelor rădăcinilor polinomului f

2011
R. a) x   4022 b) n = 2011 c) 8 088 242
  
28. Se dau polinoamele f , g 
6  X  , f  X 4  5 X 2  4 X  a , g  X  1 , a
6
a) Determinați a pentru care f este divizibil cu g

b) Pentru a  2 aflați rădăcinile polinomului f

c) Pentru a  2 descompuneți în factori ireductibili polinomul f

8
        
R. a) a  4 b) 1 şi 4 c) f   X 2  X  4  X 2  5 X  2 
  

29. Considerăm f , g , h   X  , f  X 4  aX 3  28 X 2  bX  96 , g  X 2  2 X  24

 
şi h  X 2  2 X  24  X 2  4

a) Să se scrie forma algebrică a polinomului h

b) Să se determine a, b astfel încât polinoamele f şi h să fie egale

c) Rezolvați în  ecuația 16x  2  8x  28  4x  8  2x  96  0

4 3 2 x
R. a) h  X  2 X  28 X  8 X  96 b) a = 2 , b = - 8 c) Notăm 2  t , t > 0 
 x1,2 ( trebuie să utilizați a) şi b) )

      
5 
30. Considerăm f , g  X , f   3 a  3 b  X 2  2 X  2 a  3 b şi
 
   
g  2 X 2  2 X  3a 2b

a) Să se determine a, b pentru care f = g

5
     
b) Pentru a  b  2 , să se calculeze în  suma f  0   f  1   ...  f  4 
5      

c) Pentru a  b  2 , aflați rădăcinile polinomului f
    
R. a) a  b  2 b) 0 c) x   0, 4 
 

10 10
31. Se consideră polinoamele f , g   X  , f   X 1   X  2 şi
g  X 2  3X  2

a) Să se descompună polinomul g în produs de factori ire4ductibili peste   X 

b) Să se demonstreze că polinomul f nu este divizibil cu polinomul g

c) Să se determine restul împărțirii polinomului f la polinomul g
R. a) g  ( X 1)( X  2) b) Rădăcinile polinomului g nu sunt rădăcini şi pentru f

c) r = 1 ( se utilizează teorema împărțirii cu rest )

9
32. Fie polinomul f  X 4  mX 2  n , m, n , cu rădăcinile x , x , x , x
1 2 3 4
a) Să se determine m, n ştiind că polinomul f admite rădăcinile x  0 şi x  1
1 2

b) Aflați m pentru care rădăcinile polinomului verifică relația x 2  x 2  x 2  x 2  2

1 2 3 4
c) Pentru m = n = 1 să se descompună f în produs de factori ireductibili peste   X 

R. a) m = - 1 , n = 0 b) m = - 1 c) f  ( X 2  X 1)( X 2  X 1)

33. Considerăm f , g   X  , f  X 4  aX 3  bX 2  5 X  6, g  X 2  X  2

a) Să se determine a, b astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g

b) Pentru a = -3 şi b = 1 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili

peste   X 

c) Rezolvați în  ecuația 33x  32x1  3x  5  6  3 x  0

R. a) a = c = - 3 , b = 1 b) f  ( X 1)( X  3)( X 2  X  2) c) Notăm 3x  t, t  0 şi

utilizând b) Obținem soluțiile x  0 şi x  1
1 2

34. Se consideră polinomul f  X 3  9 X 2  X  9 cu rădăcinile x , x , x 

1 2 3

a) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la X 2 1

2 3 1 2 3 
b) Să se verifice că x 3  x 3  x 3  9 x 2  x 2  x 2 18
1

c) Să se resolve în mulțimea numerelor reale ecuația f  3x   0

R. a) q  X  9 şi r  0 b) Calcul direct gen ex. 9 c) x = 2 şi x = 0

35. Considerăm polinomul f  X  , f  X 3  aX 2  5 X 14 şi suma

Sn  x n  x n  x n , n* , unde x , x , x sunt rădăcinile polinomului f
1 2 3 1 2 3
a) Să se determine a astfel încât polinomul f să aibă rădăcina x  2
1
b) Pentru a = -4 să se resolve ecuația f ( x)  0

10
c) Pentru a = -4 demonstrați egalitatea S  42  4S  2S
3 2 1

x  2, x  3  2, x  3  2
R. a) a = - 4 b) 1 2 3 c) Plecați de la f ( x )  0 , f ( x )  0
1 2

şi f ( x )  0 după care adunați relațiile obținute

3

36. In   X  se consideră polinoamele f  X 4  X 3  X 2  X  1 şi g  X 2  X 1

a) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la polinomul g

b) Să se arate că dacă y este o rădăcină a polinomului g, atunci y3  2 y 1

c) Să se demonstreze că dacă y este o rădăcină a polinomului g, atunci f(y) nu este

număr rațional

R. a) q  X 2  2 X  4 , r  7 X  5 b) g ( y)  0  y 2  y  1 , înmulțim cu un y şi avem

y3  y 2  y după care înlocuim y 2 de mai sus c) Din teorema împărțirii cu rest şi

2 2
utilizând a) avem f  ( X  X 1)( X  2 X  4)  7 X  5  f ( y)  7 y  5 .

1 5
Dar y1,2       f ( y) 
2
       
5 
37. Se dau f , g  X , f  3 X 5  3 X 3  3 X  4 şi g  3 X 3  3 X 2  2 X  3

 
a) Calculați f  0   f  1 
   

b) Rezolvați în  ecuația f ( x)  0
5
c) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la polinomul g
      
R. a) 2 b) x   2, 4  c) q  X 2  4 X  3 şi r  0
 

38. Se dă polinomul f   X  , f  mX 3 11X 2  7 X  m

a) Să se determine m astfel încât polinomul f să fie divizibil cu g = X – 1

b) Să se determine m astfel încât f ( 2) 

11
c) Pentru m = -9 calculați suma cuburilor rădăcinilor polinomului f
R. a) m = - 9 b) m = - 3,5 c) Suma cuburilor este -1549 / 729

39. Fie f    X  , f  X 4  aX 3  (a  3) X 2  6 X  4 cu rădăcinile x , x , x , x

1 2 3 4
a) Să se determine a astfel încât x  x  x  x  3
1 2 3 4
b) Să se determine a astfel încât polinomul să fie divizibil cu X  2
c) Pentru a = -3 să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în   X 

R. a) a = - 3 b) a = - 3 c) f  ( X  2)( X  2)( X 1)( X  2) , eventual utilizați Horner

40. Se consideră polinomul f   X  , f  X 3  (m 1) X 2  3X  3

a) Să se determine m astfel încât suma rădăcinilor polinomului f să fie egală cu 1

b) Să se determine m astfel încât polinomul f să aibă rădăcina x  3

1
c) Pentru m = 0 să se descompună polinomul f în factori ireducțibili în   X 

R. a) m = 0 b) m = 0 c) f  ( X 1)( X 2  3)

41. Fie polinomul f   X  , f  X 3  aX 2  aX  4

a) Să se determine a pentru care suma rădăcinilor polinomului este -2

b) Să se determine a pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul X 2  2

c) Să se determine a pentru care polinomul f are o rădăcină rațională pozitivă
R. a) a = 2 b) a = 2 c) a = - 2 , a = - 5

42. Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  X 1 , a

a) Să se determine a ştiind că x = 1 este rădăcină a polinomului f

b) Pentru a = 1 să se determine rădăcinile reale ale polinomului f
c) Să se demonstreze că f ( x)  0, x    

R. a) a = 1 b) x = 1 şi x = - 1 c) Rădăcinile raționale posibile sunt 1 care nu sunt din

   , deci f ( x)  0, x    

12
  
43. Se consideră polinoamele f , g 
2  X  , f  X 2  1 , g  X  1 şi mulțimea


H  a  bX  cX 2 / a, b, c 
2 
a) Să se verifice că g 2  f

b) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f + g la polinomul f

c) Să se determine numărul elementelor mulțimii H
 
R. a) Calcul direct b) q  1 şi r  X  1 c) 8 elemente

3 
44. Se consideră inelul de polinoame  X

  2   
a) Pentru g    X  , g   X  2   X  1  , să se calculeze g  0 
3      
 
b) Dacă f    X  , f  X 3  2 X , să se arate că f ( x)  0, x 
3 3
c) Să sedetermine toate polinoamele h   X  , care au gradul egal cu 3 şi pentru care
3

  
  
  
h 0   h 1   h 2   0
     
        
R. a) 1 b) se arată că f (0)  0, f (1)  0 şi f (2)  0 c) h  X 3  2 X şi h  2 X 3  X

 
45. Se consideră polinomul f  4 X 4  4mX 3  m2  7 X 2  4mX  4 , m

a) Să se determine m ştiind că x = 1 este rădăcină a polinomului f

b) Să se determine m ştiind că suma rădăcinilor polinomului f este 0
c) Pentru m = -5 să se resolve în mulțimea numerelor reale ecuația f ( x)  0

R. a) m = - 5 şi m = - 3 b) m = 0 c) Ecuație reciprocă de grad 4 ce are rădăcinile

3 5
x  x  1 şi x 
1 2 3,4 2

 
2
46. Se consideră polinomul f  X 2  2 X  1  a2 , unde a cu forma algebrică

f  a a X a X2 a X3a X4
0 1 2 3 4
a) Calculați suma coeficienților polinomului f
13
b) Pentru a = 0 să se determine soluțiile ecuației f(x) = 0
c) Să se determine a pentru care polinomul f are toate rădăcinile reale

R. a) Suma coeficienților este f (1)  a2 b) x  x  x  x  1 c) a = 0

1 2 3 4
      
47. Fie polinoamele f , g    X  , f  3 X 4  X 3  2 X  1 şi g   X 2  3  X  2 
6   

 
a) Calculați f  2   g  1 
   

b) Rezolvați ecuația g ( x)  0 în 
6
c) Aflați câtul şi restul împărțirii polinomului f la polinomul g
         
R. a) 1 b) x   0, 1, 3, 4  c) q  3 X  1 şi r  X 2  5 X  1
 

2015
48. Se consideră polinoamele f  X 2 12 X  35 şi g   X  6  X  6 . Polinomul
g are forma algebrică g  a X 2015  a X 2014  ...  a X  a , g   X 
2015 2014 1 0
a) Calculați f(5) + g(5)
b) Arătați că a  a  ...  a 0
0 1 2015
c) Să se determine restul împărțirii polinomului g la polinomul f

R. a) – 2 b) suma este g (1)  (5)2015  5  0 c) r  2 X 12

49. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  2 X 2  aX  8

a) Să se determine numărul real a astfel încât o rădăcină a polinomului f să fie 2

b) Pentru a = 4 să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la polinomul
g  X 2  2X  4

c) Să se demonstreze că dacă a > 2, atunci f nu are toate rădăcinile reale

R. a) a = 4 b) q  X , r  8 c) Presupunem prin absurd că f are toate rădăcinile reale
deci x 2  x 2  x 2  0 şi rezolvând inecuația avem a  2 , contradicție cu ipoteza a > 2
1 2 3

14
50. Se consideră polinomul f  X 4  X 3  aX 2  bX  c unde a, b, c

a) Pentru a = c = 1 şi b = -1 să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la

X 2 1

b) Să se determine a, b, c ştiind că restul împărțirii polinomului f la X 2  1 este X, iar

restul împărțirii polinomului f la X – 1 este -1
1
c) Să se demonstreze că dacă a  , atunci f nu are toate rădăcinile reale
2

R. a) q  X 2  X , r  1 b) a = b = 0 , c = - 1 c) x 2  x 2  x 2  x 2  1 2a < 0
1 2 3 4

51. Se consideră polinomul f    X  , f  X 4  2 X 3  aX 2  bX  c

a) Calculați x  x  x  x
1 2 3 4
b) Să se determine rădăcinile polinomului f pentru a = -1 , b = -2 şi c = 0
c) Stiind că rădăcinile polinomului f sunt în progresie aritmetică să se demonstreze că
b=a–1
R. a) – 2 b) 0 , - 2 , 1 , - 1 c) Se utilizează relațiile lui Viete şi faptul că x , x , x , x
1 2 3 4
sunt în progresie aritmetică adică x  x  x  x = - 1 ( din prima releție a lui Viete )
1 4 2 3
Dacă utilizăm şi celelalte relații ale lui Viete obținem relația cerută

52. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  2 X 2  aX  b cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Pentru a = 1 şi b = 0 să se determine x , x , x
1 2 3

b) Stiind că x 2  x 2  x 2  2 , să se arate că a = 1
1 2 3

   
c) Stiind că f  X  x 2 X  x 2 X  x 2 , să se determine numerele reale a şi b
1 2 3

R. a) x  0 , x  x  1 b) Se utilizează Viete c) Dacă înmulțim acele paranteze

1 2 3
 2 3  
1 2 1 3 2 3 
obținem f  X 3  x 2  x 2  x 2 X 2  x 2 x 2  x 2 x 2  x 2 x 2 X  x 2 x 2 x 2
1 1 2 3
deci x 2 x 2 x 2  b , dar x 2 x 2 x 2  b2 ( relațiile lui Viete ). Obținem a = 1 , b = 0
1 2 3 1 2 3

15
53. In mulțimea   X  se consider polinomul f  X 3  pX 2 1 cu rădăcinile x , x , x
1 2 3
a) Să se calculeze f ( p)

b) Să se determine p pentru care polinomul f este divizibil cu X – 1

c) Să se calculeze în funcție de p suma x 4  x 4  x 4

1 2 3

R. a) 1 b) – 2 c) p4  4 p

54. Se consideră numerele reale x , x , x cu proprietatea că x  x  x  2 ,

1 2 3 1 2 3
1 1 1 1
   , x x  x x  x x  2
x x x 2 12 13 2 3
1 2 3
a) Să se calculeze x x x
12 3

b) Să se determine a, b, c dacă ecuația x3  ax2  bx  c  0 are soluțiile x , x , x

1 2 3

c) Descompuneți polinomul f  X 3  2 X 2  2 X  4 în factori ireductibili peste   X 

R. a) Aducem la acelaşi numitor în relația a doua şi obținem x x x  4 b) Se

12 3
remarcă faptul că relațiile din ipoteză sunt relațiile lui Viete pentru ecuația de gradul
 
trei de la punctual b) , deci a = - 2 , b = - 2 , c = 4 c) f   X  2 X  2 X  2 
55. In inelul   X  se consideră polinomul f  X 3  X  5 , cu rădăcinile x , x , x
1 2 3

 1
a) Să se calculeze f   
 2

b) Să se determine a pentru care restul împărțirii polinomului f la X – a este -5

x x x
1 2 3
c) Să se calculeze determinantul   x x x
2 3 1
x x x
3 1 2
R. a) – 37 / 8 b) a1,0,1 c)   0

16
56. (*)Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  X 2  mX 1 cu rădăcinile x , x , x
1 2 3.

Se notează Sn  x n  x n  x n , pentru n*

1 2 3
a) Să se determine numărul real m astfel încât x  2
1
b) Să se arate că S  S  mS  3  0
3 2 1
c) Să se arate că pentru orice număr par m polinomul f nu are rădăcini raționale

R. a) m = - 13 / 2 b) Utilizăm f ( x )  0, f ( x )  0, f ( x )  0 şi apoi însumăm relațiile

1 2 3
p
obținute c) Presupunem prin absurd că x  ,  p, q   1 este rădăcină a polinomului f.
q
p
Atunci p este divisor întreg al lui 1, iar q este divisor întreg tot al lui 1, deci 1,1 .
q

Dacă x = 1 este rădăcină, se obține m = - 3 (impar) şi dacă x = - 1 este rădăcină, se

obține m = - 1 (impar) , în contradicție cu m par

57. Se dau polinoamele f , g    X  , f  X 4  X 3  X 2  X 1, g  X 3  X 2  X 1

a) Să se demonstreze că f  Xg 1

b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului g

c) Să se calculeze f (a) , ştiind că a este o rădăcină a polinomului g

 
R. a) Calcul direct pe membrul drept b) Putem scrie g   X  1 X 2  1 deci singura
rădăcină reală este – 1 c) a este rădăcină pt. g deci g(a)=0. Obținem f(a)=ag(a)+1=1
(am utilizat relația de la punctual a))

58. Se dă polinomul f    X  , f  X 3  pX 2  qX  r , cu rădăcinile x , x , x 

1 2 3
a) Să se calculeze f (0)  f (1)

   
b) Să se calculeze expresia 1  x 1  x 1  x în funcție de p, q, r
1 2 3

c) Să se arate că polinomul g  X 3  X 2  X 1 nu are toate rădăcinile reale

17
R. a) p – q – 1 b) Expresia este f(1) = 1 – p + q – r c) Calculăm suma pătratelor
rădăcinilor polinomului g, utilizând Viete şi ne dă – 1, deci g nu are rădăcini reale

59. Se consideăr polinoamele f  X 3  3 X 2  3 X 1, cu rădăcinile x , x , x  şi

1 2 3
g  X 2  2 X 1 , cu rădăcinile y , y 
1 2

a) Să se calculeze diferența S  S / , unde S  x  x  x şi S /  y  y

1 2 3 1 2
b) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la g
c) Să se calculeze produsul f ( y )  f ( y )
1 2

R. a) – 5 b) q = X + 5 , r = 12X – 4 c) 64

60. Considerăm polinoamele f , g    X  , f  X 3  mX 2  nX  6, g  X 2  X  2

a) Să se resolve în mulțimea numerelor reale ecuația g(x)=0

b) Să se determine m, n astfel încât polinomul f să se dividă prin polinomul g

c) Pentru m = -4 şi n = 1 să se calculeze produsul P  f (0)  f (1)  f (2) ... f (2015)

R. a) -1 , 2 b) m = - 4 , n = 1 c) P = 0
2015 2015
61.(*) Se consideră polinomul f    X  , f   X 1   X 1 care are forma
algebrică f  a X 2015  a X 2014  ...  a X  a
2015 2014 1 0
a) Calculați a
0
b) Să se arate că f (1)  f (1) este număr întreg par

c) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului f

2015 2015
R. a) a  f (0)  2 b) f (1)  f (1)  22016 c) f ( x)  0   x 1   x 1 
0
 x  1  x 1  x  0

62. (*) Se consideră polinoamele f , g    X  , f  X 3  3 X  a şi g  X 2  3 X  2 ,

a
a) Pentru a = 2 să se resolve în  ecuația f ( x)  g ( x)

18
b) Să se determine rădăcinile polinomului f, ştiind că are o rădăcină dublă pozitivă
 3 5 
c) Pentru a = 2 să se resolve ecuația e f ( x)  g  
 2 

R. a) x  x  0, x  1 b) Se utilizează relațiile lui Viete împreună cu condiția x  x

1 2 3 1 2

şi se obține x  x  1, x  2, a  2 c) x  x  1, x  2
1 2 3 1 2 3

63. Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  bX  c , cu a, b, c

a) Pentru c = 501, să se calculeze f (1)  f (1)

b) Pentru a = -2 , b = 2 şi c = -1 să se determine rădăcinile reale ale polinomului f

c) Să se demonstreze că nu există valori reale pentru a, b, c astfel încât polinomul f să
se dividă cu g  X 3  X

R. a) 1004 b) x  1 este rădăcină triplă şi x  1 este rădăcină simplă c) Prin

1 2
reducere la absurd, presupunând că f este divizibil cu g rezultă că toate rădăcinile lui g
sunt şi rădăcini pentru f. Dar, din f(0)=0  c = 0 ; din f(1) = 0  a + b = - 1 ;

din f(-1) = 0  a + b = 1 , contradicție cu relația obținută anterior

 
1004
64. Se consideră polinomul f  1  X  X 2  X 2015 , cu forma algebrică

f  a  a X  ...  a X 2015
0 1 2015
a) Calculați f (1)

b) Să se arate că suma coeficienților polinomului f este un număr întreg par

c) Să se determine restul împărțirii polinomului f la polinomul X 2 1

1004 1
R. a) 0 b) Suma coeficienților unui polinom este f (1)  3 . Avem sumă de două
numere impare care este un număr par. c) Aplicăm faptul că gradul restului este mai
2
mic decât gradul împărțitorului, deci f  ( X 1)q  aX  b . Facem x = 1, x = - 1 şi
obținem un sistem de două ecuații cu două necunoscute, de unde deducem
31004  1 31004 1
r X
2 2

19
   
65. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3   2 a  1  X  a  4
6  

a) Să se demonstreze că b3  b, b 
6
 
b) Să se determine a , ştiind că f  2   0
6  
 
c) Pentru a  2 să se resolve ecuația f ( x)  0, x 
6
 
R. a) Verificați relația cerută pentru fiecare element din 6 b) a  2 c) Fiecare

element din 6 este soluție pentru ecuație

3 
66. Se consideră inelul de polinoame  X

a) Să se determine a, b , ştiind că polinomul f    X  , f  X 2  aX  b are

3 3
 
rădăcinile 1 şi 2
  
b) Să se determine câtul şi restul împărțirii lui f    X  , f  X 3  2 X 2  2 X  1
3

prin polinomul g    X  , g  X  1
3
    
c) Să se demonstreze că dacă f    X  , f   a3  2 a  X 2  2 aX  1 , atunci
3  

   
f 1 2a1
 
     
R. a) a  0, b  2 b) q  X 2  X  1 , r  0 c) Se observă că a3  2 a  0, a 
3

 
670
67. Se consideră polinomul f    X , f  1  X  X 3  X 2010 cu forma algebrică

f a X 2009  a X 2008  ...  a X  a

2009 2008 1 0
a) Să se calculeze f (1)  f (1)

b) Să se arate că suma coeficienților polinomului f este un număr par

c) Să se determine restul împărțirii polinomului f la X 2 1

20
 670 1 670 1
R. a) 3 b) Suma coeficienților este f (1)  3 şi 3 ridicat la orice putere
3670 1
este număr impar deci f(1) este număr par c) r  X  3670 1
2

68. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  X  a

a) Determinați rădăcinile polinomului ştiind că f (2)  12

b) Calculați suma cuburilor rădăcinilor polinimului f

c) Determinați a pentru care polinomul f are rădăcini întregi
R. a) a = - 6 b) – 3a c) Fie x    o rădăcină a polinomului f. Avem f ( )  0 , deci
 2    a  0  a  ( 1) ( 1) şi se observă că avem produs de trei numere
întregi consecutive, deci a divizibil cu 6

69. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  2mX  m 1

a) Să se determine m pentru care polinomul f se divide cu X – 1

b) Pentru m = 2 calculați (1 x )(1  x )(1  x ) , unde x , x , x sunt rădăcinile sale
1 2 3 1 2 3
c) Determinați m astfel încât restul împărțirii polinomului la X + 1 să fie 1
R. a) m = 2 b) Produsul este f(1) = 0 c) m = 1 / 3

70. Fie polinomul f    X  , f  X 3  aX 2  bX 1 cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Determinați a, b astfel încât f  X 1 şi restul împărțirii lui f la X + 1 este – 4

1 1 1
b) Pentru b = 1 aflați valorile lui a astfel încât   x 2x 2x 2
x x x 1 2 3
1 2 3

x x x
1 2 3
c) Dacă a = - 1 , b = 1 aflați valoarea determinantului   x x x
2 3 1
x x x
3 1 2

R. a) a = 1 , b = - 1 b) a   3 c) 2

2012
71. Fie polinoamele f , g    X  , f   2 X  5  4 X 10 şi g  X 2  5 X  6

a) Arătați că suma coeficienților polinomului f este un număr întreg divizibil cu 7

21
b) Determinați restul împărțirii lui f la g

1 1 1 1
c) Calculați suma S     ... 
g (0) g (1) g (2) g (2015)

R. a)Suma coeficienților este f (1)  72012 147 b) r  6 X 15 c) 504 / 1009

72. Fie polinomul f    X , f  2a2 X 3  2abX 2  b2 X  (2a 1)

a,b a,b

a) Determinați numerele întrgi a şi b pentru care f ( X 1)

a,b

b) Pentru polinomul f , calculați x 3  x 3  x 3

1,1 1 2 3

c) Rezolvați în  ecuația 2  8x  22 x1  2 x 1  0

R. a) a = b = 1 b) 1 c) 2 x  t, t  0  2t 3  2t 2  t 1  0  t  1  x  0

73. Fie polinoamele f  X 8  X 4 1, g  X 2  X 1, iar x , x rădăcinile polinomului g

1 2

a) Aflați restul împărțirii lui f la h  X 2  g

b) Calculați x 2  x 2 şi x 3  x 3
1 2 1 2

c) Arătați că f ( x 2 )  f ( x 2 ) 
1 2

R. a) r   X 3 1 b) – 1 şi 2 c) f ( x 2 )  x 16  x 8 1  x  x 2  1  g ( x )  0 ; analog
1 1 1 1 1 1
f ( x 2 )  0 , deci suma este o. (am utilizat faptul că rădăcinile polinomului g sunt
2
rădăcini cubice complexe ale unității)
 
5 
74. Fie f , g  X , f  X4 a , g  X2  3 X  2

a) Aflați rădăcinile polinomului g

b) Aflați a pentru care g divide f
5

c) Pentru a  1 arătați că polinomul f nu are rădăcini
  
R. a) x  3, x  4 b) a  4 c) Prin calcul direct
1 2
22
75. Fie f    X  , f  X 3  2 X 2  X  m , m şi ecuația x4  5x3  5x2  5x  6  0
cu rădăcinile x , x , x , x
1 2 3 4
a) Determinați numărul real m pentru care  2 este rădăcină pentru f
b) Determinați rădăcinile ecuației
c) Calculați f ( x )  f ( x )  f ( x )  f ( x )
1 2 3 4

R. a) m = 4  2 b) - 1 , 1 , 2 , 3 c) 4m

76. Fie polinoamele f , g    X  , f  X 4  aX 3  bX 2  3X 1, g  X 2  X 1, a, b  

a) Determinați a, b dacă f (1)  7 şi f (1)  5

b) Determinați a, b dacă polinomul g divide polinomul f

c) Determinați coeficienții a şi b şi celelalte rădăcini ale polinomului f dacă acesta

admite rădăcina 1  2

R. a) a = - 2 , b = 4 b) a = - 3 , b = - 2 c) a = - 5 , b = 5 , 1  2 , 1  2 , 0 , 3

10  i 2
77. Se consideră numărul a  şi polinomul f   X  , f  X 4  4 X 2  9
2
a) Să se arate că f (a)  0

b) Să se arate că polinomul f este reductibil în   X  şi în   X  şi ireductibil în   X 

c) Calculați a 6  a 6  a 6  a 6 , unde a , a , a , a sunt rădăcinile polinomului f

1 2 3 4 1 2 3 4

 
R. a) Calcul direct b) Descomp. în   X  este f  X 2  10 X  3 X 2  10 X  3 ; 
 10  2i  10  2i   10  2i   10  2i 
în   X  este f   X  

X  

X  

X   ;
 2  2  2  2 

utilizând metoda reducerii la absurd arătăm că polinomul f nu se poate scrie ca produs

de două polinoame de grad II cu coeficienți raționali c) - 88

78. Se consideră a, b şi funcția polinomială f ( x)  x3  x2  ax  b

a) Să se determine a şi b ştiind că 1 – i este rădăcină a funcției f

b) Aflați toate rădăcinile funcției f(x) ştiind că 1 2 este una dintre rădăcinile acesteia
23
c) Să se determine a şi b ştiind că funcția f(x) are o rădăcină triplă
1
R. a) a = - 4 , b = 6 b) a = - 7 , b = - 3 , x  1  2 , x  1  2 , x  3 c) a  ,
1 1 3 3
1 1
b , rădăcina triplă este 
27 3

79. Considerăm a, b şi polinomul f  2 X 4  9 X 2  aX  b cu x , x , x , x rădăcini

1 2 3 4
a) Să se determine a şi b ştiind că f are rădăcina i
2 2 2 2
 3  3  3  3
b) Să se calculeze  x     x     x     x  
 1 2  2 2  3 2  4 2

c) Să se determine a şi b ştiind că f are toate rădăcinile reale

R. a) a = 0 , b = 7 b) 0 c) a = - 54 , b = 405 / 8

80. (*) Se consideră polinomul f    X  , f  ( X  i)100  ( X  i)100 , care are forma

algebrică f  a X 100  a X 99  ...  a X  a
100 99 1 0
a) Să se calculeze a a
100 99

b) Să se determine restul împărțirii polinomului f la X 2 1

c) Să se demonstreze că f are toate rădăcinile reale
R. a) Se aplică formula binomului lui Newton şi se obține a  2 , a  0 deci suma
100 99
este 2 b) r  250 c) Aflăm efectiv rădăcinile polinomului f : f ( x)  0 
100 100
xi   xi 
( x  i)100  ( x  i)100     1     cos   i sin  
 x i   x i 
x i (2k 1) (2k 1)
 cos  i sin  prin aplicarea prop. rapoartelor egale 
x i 100 100
(2k 1)
 x  ctg  , k  0,99
200

81.(*) Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  X  b , a, b

a) Să se determine a, b astfel încât polinomul f să fie divizibil cu polinomul g  X 2 1

1 3
b) Să se determine polinomul f, ştiind că una dintre rădăcini este x   i
1 2 2

24
 1 1 1 1
c) Pentru a = - 4, utilizând polinomul determinat la b) , calculați   
x2 x 2 x 2 x 2
1 2 3 4

R. a) a = b = - 1 b) f  X 4  aX 3  X  a , a c) 1 / 16

82. Fie polinomul f  X 3  aX 2  X  b , a, b cu rădăcinile x , x , x 

1 2 3
a) Să se afle rădăcinile polinomului f pentru a = b = 1
b) Să se determine a şi b ştiind că o rădăcină a polinomului este x = i
c) Ştiind că b = 1, să se determine a cunoscând că f admite o rădăcină rațională
R. a) 1 , - i , I b) a = b c) a3,1

4 
83. Se consideră polinomul f  X 3  aX  b , f  X

a) Să se determine numărul polinoamelor f de această formă

 
b) Pentru a  b  2 să se determine restul împărțirii polinomului f la X  2

c) Pentru b  1 să se determine a astfel încât polinomul f să nu admită
4

4 
rădăcini în  X

  
R. a) 16 b) r  2 c) a  1 şi a  3

84. Se consideră polinomul f    X  , f  X 4  2015 X 2  2014

a) Să se calculeze x 4  x 4  x 4  x 4
1 2 3 4
b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului f
c) Calculați ( x  2)( x  2)(x  2)( x  2)
1 2 3 4
R. a) 8 112 394 b) 1 ,  2014 c) Produsul este f(- 2) = - 6030

85. Se consideră polinomul f  X 4  X 3  X 2  X  1 cu rădăcinile x , k  1,4

k

a) Arătați că ( x 1) f ( x)  X 5 1

4
b) Calculați  x 5
k 1 k
25
c) Demonstrați că polinomul f nu are nicio rădăcină reală
R. a) Calcul direct b) Utilizăm relația demonstrată la punctual a) şi suma este – 4
c) Ecuație reciprocă de grad 4

86. Se consideră polinomul f    X  , f  X 4  4 X 3  aX 2  6 X  b

a) Să se determine a , b pentru care f este divizibil cu X – 1 şi X + 2

b) Pentru a = 1 şi b = 0 descompuneți polinomul în factori ireducțibili în   X 

c) Determinați o relație între a şi b ştiind că x 2  x 2  x 2  x 2  2x x x x  6

1 2 3 4 12 3 4
R. a) a = 1 , b = 0 b) f = X(X – 1)(X + 2)(X + 3) c) a + b = 5

87. Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  aX 2  bX  c

a) Să se determine a, b, c , ştiind că f (0)  1, f (1)  4, f (1)  0

b) Pentru a  b  c  1, aflați rădăcinile polinomului f

c) Arătați că, dacă a2  2b  0 , atunci f nu are toate rădăcinile reale

R. a) a = b = c = 1 b) – 1 , i , - i c) x 2  x 2  x 2  a2  2b  0 (din ipoteză), deci

1 2 3
polinomul nu are toate rădăcinile reale

 
88. Se consideră polinomul f  X 3  m2  n2 X 2   m  n  X  1 , m, n

a) Calculați f (0)

b) Determinați m, n astfel încât între rădăcinile x , x , x ale polinomului f să existe

1 2 3
1
relația x  x  x  x x  x x  x x  
1 2 3 12 13 2 3 2
c) Pentru m = 1 şi n = 0, calculați f (1)  f (2)  ...  f (100)

1
R. a) f(0) = 1 b) Obținem m2  n2  m  n    2m2  2n2  2m  2n 1  0 ,
2

formăm ecuație de gradul II în necunoscuta m , 2m2  2m  (2n2  2n 1)  0 .

1 1
Calculăm   (4n  2)2 şi deducem n    m   c) 25 169 300
2 2

26
   
89. Se consideră polinomul f    X  , f  mX 3  2 X 2  3 X  1
7

a) Determinați m astfel încât produsul rădăcinilor polinomului f să fie 3
7
 
b) Pentru m  1 calculați f (1)
 
c) Pentru m  1 determinați câtul şi restul împărțirii polinomului f la g  X  6
    
R. a) m  2 b) 0 c) q  X 2  3 X  6 , r  0
  
5 
90. In  X se consideră polinoamele f  X 3  2 X 2  4 , g  X  3

a) Să se arate că g / f

5 
b) Descompuneți polinomul f în  X

2  
c) câte perechi (a, b)     verifică relația  ax  b   4 x2  x  1 , x 
5 5 5
       
R. a) Se arată că f (2)  0 b) f  ( X  3)2 ( X  1) c)  2, 4  ,  3, 1 
   

91. Fie f , g  X  , f  6 X 4  aX 3  bX 2  14 X  4 şi g  3 X 3  X 2  3 X 1

a) Pentru a = 12 şi b = 6, să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f

b) Să se determine a, b astfel încât g / f

c) Pentru a = 14 şi b = 10 să se descompună f în produs de factori ireductibili în   X 

R. a) 2 b) a = 14 , b = 10 c) f  2(3 X 1)( X  2)(X2 1)

92. Fie polinoamele f , g    X  , f  X 4  8 X 3  6 X 2  44 X  32, g  X  8

a) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la g

b) Să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f
c) Să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în   X 

R. a) q  X 3  6 X  4 , r  0 b) 52 c) f  ( X  8)( X 3  6 X  4)

27
93. Fie polinoamele f , g    X  , f  X 3  9 X 2  26 X  24, g  X  4

a) Să se determine câtul şi restul împărțirii polinomului f la g

b) Calculați suma pătratelor rădăcinilor polinomului f
c) Să se descompună polinomul f în produs de factori ireductibili în   X 

R. a) q  X 2  5 X  6 , r  0 b) 29 c) f  ( X  2)( X  3)( X  4)

94. (*) Fie polinomul f    X  , f  X ( X 1)( X  2)( X  3)

a) Să se demonstreze că nu există k * astfel încât f (k )  m2 , m

b) Să se afle k, dacă f (k )  1, k 

n f (k )
c) Calculați suma 
k 1 (k  1)(k  2)

R. a) Presupunem prin absurd că există k * astfel încât f (k )  m2 . Avem

k (k 1)(k  2)(k  3)  m2  (k 2  3k )(k 2  3k  2)  m2 (am grupat prima cu ultima şi

2
a doua cu a treia). Notăm k 2  3k  t şi obținem t (t  2)  m2  t  1  m2  1 fals

3  5 n(n  1)(n  5)
b) k  se procedează ca la punctual anterior c)
2 3

95. Fie polinomul f    X  , f  X 5  2 X 4  6 X 3 12 X 2  5 X 10

a) Să se demonstreze că f nu are toate rădăcinile reale

b) Să se determine o rădăcină reală a lui f
c) Să se demonstreze că f are patru rădăcini complexe diferite

R. a) x 2  x 2  ...  x 2  8  0 deci nu pot fi toate rădăcinile reale b) x = 2

1 2 5

c) utilizând Horner obținem f  ( X  2)( X 4  6 X 2  5) . Se arată uşor că ecuația

bipătrată din paranteză nu are rădăcini reale

28
 10 10
96.(*) Se consideră polinomul f   X  2i    X  2i  , având forma algebrică
f  a X 10  a X 9  ...  a X  a , unde a , a ,..., a 
10 9 1 0 1 2 10
a) Determinați restul împărțirii polinomului la X – 2i
b) Arătați că toți coeficienții polinomului f sunt numere reale
c) Demonstrați că toate rădăcinile polinomului f sunt numere reale

R. a) r  f (2i)  410 b) Se aplică formula binomului lui Newton c) vezi ex. 80

97. Se dă polinomul f  X 5  2 X 4  X 3  6 X 2  3X 10   X 

a) Să se determine o rădăcină întreagă a polinomului f

    x1  x3   
2 2 2
b) Calculați x  x  ...  x  x , unde x , x ,..., x sunt rădăcinile
1 2 4 5 1 2 5
polinomului f
c) Să se arate că f are o singură rădăcină reală

 
 2 2
R. a) x = 2 b) 18 c) f   X  2  X 2 1   X  2  
 

 
30
98. Fie f    X  , f  1  X  X 3 cu forma f  a X 90  a X 89  ...  a X  a
90 89 1 0
a) Să se calculeze f (1)  f (1)

b) Să se arate că suma coeficienților polinomului f este divizibilă cu 3

c) Să se determine restul împărțirii lui f la X 2 1

330 1 330  1
R. a) 1  330 b) Suma coeficienților este f (1)  330 3 c) r  X
2 2

99. (*) Fie f   X  , f  X 4   2  m X 3  3  m X 2  2 1 m  X  4  m 1 , m

a) Arătați că f este divizibil cu X – 1 , m 

b) Pentru m = 2 – i, determinați partea imaginară a numărului x 4  x 4  x 4  x 4

1 2 3 4
c) Aflați m ştiind că f admite ca rădăcină pe 1 – I şi apoi rezolvați ecuația f(x) = 0

29
R. a) Se arată că f(1) = 0 b) Suma căutată este egală cu – 19, deci partea imaginară este
egală cfu 0 c) f (1 i)  0  m  2  i , x  1, x  1  i, x  1 i 3
1 2 3,4

100.(*) Se consideră a, b, c şi polinomul f  X 3  aX 2  bX  c

a) Să se determine a, b, c, astfel încât f să aibă rădăcinile x  x  1 şi x  2

1 2 3
b) Să se arate că dacă f are rădăcina 2 , atunci f are o rădăcină rațională
c) Să se arate că dacă a, b, c , iar numerele f(0) şi f(1) sunt impare atunci polinomul f
nu are rădăcini întregi

R. a) a = 0 , b = - 3 , c = 2 b) x  2  x   2  f  x2  2 , prin împărțire direct

1 2
avem a treia rădăcină egală cu - a c) presupunem prin absurd că f are o rădăcină
k   q  X  astfel încât f  ( X  k )q . Mai mult putem spune că polinomul q
are coeficienți întregi. Avem f (0)  kq(0) şi f (1)  (1 k )q(1) care conform ipotezei
sunt numere impare deci şi produsul lor este număr impar, contrdicție cu faptul că
k (1  k ) este întotdeauna număr par

101. (*) Se consideră a, b, c şi polinomul f  X 3  aX 2  bX  c , cu rădăcinile

x , x , x  , astfel încât x  1 , x  1 , x  1
1 2 3 1 2 3
a) Să se demonstreze că a  3

b) Să se arate că, dacă c < 0, polinomul are cel puțin o rădăcină reală în  0, 

c) Să se arate că, dacă a = 1 , c = - 1, atunci b = - 1

R. a) x  x  x  a  x  x  x  a , scriind invers avem

1 2 3 1 2 3
a  x  x  x  x  x  x  1 1 1  3 b) x  x  x  c  0 , polinomul este de
1 2 3 1 2 3 1 2 3
grad 3 cu coeficienți reali deci are cel puțin o rădăcină reală. Avem în discuție două
cazuri : toate trei rădăcinile sunt reale, rezultă cel puțin una pozitivă ; una reală şi două
complexe una conjugate celeilalte caz în care produsul lor este pozitiv deci cea reală
este pozitivă c) f  X 3  X 2  bX 1 rezultă din punctual anterior că f are cel puțin o
rădăcină reală pozitivă . Fie x acea rădăcină  x  1  0  x  1 . Dacă
1 1 1
1
0  x  1  x x x  1  x x   1 , contradicție cu ipoteza. Deci
1 12 3 2 3 x
1
x  1  f (1)  0  b  1
1
30
 6 
102. (*) Se consideră polinomul f  X , f  X 3  X . Notăm cu A   mulțimea
6
rădăcilor polinomului f
a) Să se verifice că A  
6

k k k k k
Notăm cu S  1  2  3  4  5 , k *
k
b) Să se calculeze S şi S
1 2
  
c) Să se arate că S   1, 3  , k *
k  

f  X 35 X şi se verifică direct că fiecare

R. a) polinomul poate fi scris echivalent
 

element din 6 este rădăcină pentru f b) 1 S  3 
, 2 1 c) trebuie observant că
S
k  k     k 
1  1, k  , 2   2, 1, 4  , k  , 3  3, k * , etc
* *
 

103.(*) Se consideră   şi polinomul f  X 3  1    X 2    2 iX      2 i

a) Arătați că polinomul f are rădăcina – 1

b) Arătați că dacă p şi q sunt numere complexe şi polinomul g  X 2  pX  q   X 

are două rădăcini distinct, complex conjugate, atunci p şi q sunt numere reale şi
p2  4q

c) Determinați   pentru care polinomul f are două rădăcini distincte complex

conjugate
R. a) se arată că f (1)  0 b) cum g are rădăcini complexe conjugate şi distincte,
rezultă că S  , P  ,   0  p  , q  , p2  4q c) utilizăm a) şi schema lui Horner

104. (*) Se consideră x , x şi x rădăcinile complexe ale polinomului

1 2 3
3 2
f  X  4 X  3 X  m , m

a) Pentru m = 4, calculați f (4)

b) Determinați m pentru care rădăcinile polinomului f verifică relația x  x  x

1 2 3

31
c) Dacă x 3  x 3  x 3  7( x  x  x ) , arătați că f se divide cu X – 3
1 2 3 1 2 3
R. a) f (4)  8 b) utilizăm relațiile lui Viete şi obținem m = - 2 c) se obține m = 0 deci

X–3 / f

105. (*) Se consideră polinomul f  X 3  mX 2  3X 1 , m

a) Calculați f (2)  f (2)

b) Determinați restul împărțirii lui f la X + 2, ştiind că restul împărțirii lui f la X – 2 este 9

c) Determinați m pentru care x 3  x 3  x 3  3 , unde x , x , x sunt rădăcini

1 2 3 1 2 3
pentru polinomul f
R. a) 28 b) – 19 c) m0, 3

106.(*) Se consideră polinomul f  X 4  3 X 1 şi S  x k  x k  x k  x k unde

k 1 2 3 4
x , x , x , x sunt rădăcinile complexe ale polinomului f
1 2 3 4
a) Calculați S şi S
2 4
b) Determinați numărul rădăcinilor raționale ale polinomului f
c) Determinați numărul rădăcinilor reale ale polinomului f
R. a) S  0 , S  4 b) polinomul f nu are rădăcini raționale deoarece dacă ar avea ar
2 4
putea fi – 1 şi 1 , imposibil c) lim f ( x)   , lim f ( x)   , f (1)  1 , rezultă
x x
că f are cel puțin două rădăcini reale , din a) deducem că nu toate rădăcinile sunt reale
deci f are două rădăcini reale

107.(*) Se dă polinomul f    X  , f  X 49  X 3  X  2

1  i 3
a) Calculați f ( ) unde  
2
b) Determinați restul împărțirii lui f la X – i

c) Determinați restul împărțirii lui f la X 2  X 1

R. a) 3 b) 1 c) 3

108. (*) Se dau polinoamele f , g   X  , f  X 5  5 X 4  3X 3 11X 2  6 X  4 şi

g  X 5  5 X 4  6 X 3  2 X 2 12 X  8
32
a) Verificați că x = 1 este rădăcină comună a celor două polinoame
b) Aflați c. m. m. d. c. al polinoamelor f şi g
c) Demonstrați că f şi g mai au două rădăcini reale în comun
R. a) se arată că f(1)=g(1)=0 b) se aplică algoritmul lui Euclid şi se obține
X 3  3X 2  2 X  4 c) celelalte două rădăcini reale commune provin din rădăcinile
c. m. m. d. c. şi aplicăm Horner.
 
109. (*) Se consideră polinomul f 
4  X  , f  2 X3 X2  X  3

a) Arătați că f nu are nicio rădăcină în 

4

4 
b) Demonstrați că polinomul f este reductibil în  X


c) Arătați că f 2012 ( x)  1, x 
4

R. a) verificare directă pentru toate elementele din 4 b) se arată că
     
f ( X )   2 X  1  3 X 2  3 X  3  c) se verifică relația pentru fiecare element din
  

4

110. (*) Fie polinoamele f  X 4  X 2 1 şi g  X 2013  X 3 1

a) Descompuneți polinomul f în factori cu coeficienți reali

2
4 xk 1
b) Calculați 
k 1 xk

c) Arătați că polinomul f + g este divizibil prin X 3  X 2  X 1

2
4 xk 1 4  
   1 4 4
2 2
R. a) f  X  X  1 X  X  1 b)    x    x   1 0
k 1 xk k 1 k xk  k 1 k k 1 x
 k
3 2
(am utilizat relațiile lui Viete) c) polinomul X  X  X 1 are rădăcinile – 1 , i , - I
care sunt şi rădăcini pentru f + g

111. (**) Se consideră polinoamele f  X 6n1  X 1 şi g  X 2  X 1 , n*

33
a) Calculați x 2013  x 2013 unde x , x sunt rădăcinile polinomului g
1 2 1 2

b) Calculați f ( z) , unde z 4  1

c) Arătați că polinomul f se divide prin polinomul g

R. a) 2 b) ecuația z 4  1 are rădăcinile 1 şi i deci f (1)  3 , f (1)  1 ,

 1, npar  1, npar
f (i)   
, f (i)   c) rădăcinile polinomului g sunt şi
2i  1, nimpar
 2i  1, nimpar

rădăcini pentru polinomul f (se aplică proprietățile rădăcinilor cubice complexe ale
unității)

 
2015 2013
112. (**) Fie polinomul f  X 2  X  1   X  1 1

a) Să se calculeze f (2015)  f (1)

b) Să se determine restul împărțirii lui f prin polinomul g  ( X 1)2

c) Demonstrați că f nu se divide prin polinomul h  ( X 2  X 1)500

R. a) f (1)  0  f (2015)  f (1)  0 b) f  ( X 1)2 q  aX  b şi facem X = - 1,

apoi derivăm relația anterioară şi facem din nou x = - 1, obținem r  2015 X  2015

c) presupunem prin absurd că f  h ceea ce ar însemna că rădăcinile polinomului h sunt

şi rădăcini pentru polinomul f, dar f ( )  0 , contradicție

113. (*) Se consideră polinomul f  X 3  aX 2  aX 1 cu rădăcinile x , x , x

1 2 3
a) Pentru a = 3, aflați rădăcinile x , x şi x
1 2 3
b) Determinați a pentru care rădăcinile polinomului f sunt reale
c) Determinați a astfel încât
1 1 1
  x x x
x  ax  1 x  ax  1 x  ax  1 1 2 3
3 2 3 2 3 2
1 1 2 2 3 3

R. a) x  x  x  1 b) f  ( X 1)[X2  (a 1) X 1] , a (, 1] [3, ) c) a = - 1

1 2 3

114. (**) Se consideră polinomul f  X 3  aX 2  3X  1 , unde a

34
a) Pentru a = - 3, determinați rădăcinile polinomului f

b) Pentru a = 3, calculați ( x 1)2  ( x 1)2  ( x 1)2 , unde x , x , x sunt rădăcinile

1 2 3 1 2 3
polinomului şi deduceți că f are o singură rădăcină reală
c) Determinați valorile lui a pentru care polinomul f are toate rădăcinile reale
R. a) x = - 1 rădăcină triplă b) suma cerută este 0, de unde rezultă simplu că nu toate
rădăcinile sunt reale deci are numai una reală c) cum x = 0 nu este rădăcină pentru f,
3 1
putem împărți ecuația ataşată prin x 2 şi obținem x    a  0 . Considerăm
x x2
3 1
funcția ajutătoare f : *  , f ( x)  x    a , căreia îi aplicăm şirul lui Rolle şi
x x2
15
obținem a = - 3 sau a 
4

115. (*) Considerăm polinomul f  X 2013  X  2

a) Calculați f (i)  f (i)

b) Determinați restul împărțirii lui f la X 2  1

c) Arătați că f are o singură rădăcină reală

R. a) 4 b) r = 2X + 2 c) f / ( x)  2013x2012 1  0, x    f(x) strict crescătoare

Cum f(x) este funcție continuă pe  şi lim f ( x)   , lim f ( x)   , deducem

x x
că f are o singură rădăcină reală.

116. (**) Considerăm polinomul f  X 3  aX 2  (a 1) X  a , a > 0

a) Arătați că f (a)  5a2

b) Arătați că rădăcinile polinomului f au partea reală negativă

c) Arătați că rădăcinile nereale ale ecuației f ( x)  0 au modulul mai mare decât 1

 
R. a) f (a)  a 2a2  a  2  5a2 b) vom arăta că polinomul de grad III are o singură

 x3  x  x3  x
rădăcină reală. Avem a  . Considerăm funcția g :   , g ( x)  ,
x2  x  1 x2  x  1

35
 ( x 2  x) 2  x 2  1
g / ( x)    0  g(x) strict descrescătoare, deci ecuația g(x)=a are o
( x2  x  1)2
singură soluție reală. Fie x rădăcina reală şi x , x rădăcinile complexe. Cum
1 2 3
 x ( x 2  1)
a 1 1  0  x  0 (avem î n ipoteza ca a > 0). Din Viete avem că
x 2  x 1 1
1 1
x  x  x  a , deci 2Re( x )  x  x  a  x .
1 2 3 2 2 3 1

Considerăm funcția polinomială h :   , h( x)  x3  ax2  (a 1) x  a .

Cum h(a)  h(0)  a2  0 şi h este continuă pe ( - a , 0 ) rezultă că x   a,0 , deci

1
a  x  0  2Re( x )  0 , ceea ce înseamnă că Re( x )  Re( x )  0
1 2 3 2
2 a 2
c) Din Viete avem că x  x  x  a  x  , dar x  a , deci rezultă x  1 ,
1 2 3 2 x 1 2
1
adică x  x  1 , x  x
2 3 3 2

117. (**) Se consideră polinomul f  X 4 12 X  5 cu rădăcinile x , x , x , x

1 2 3 4
a) Arătați că polinomul f nu are toate rădăcinile reale
b) Arătați că polinomul f are două rădăcini a căror sumă este egală cu 2
c) Determinați rădăcinile polinomului f
R. a) Presupunem prin absurd că polinomul f are toate rădăcinile reale, dar

x 2x 2x 2x 2 0 x  x  x  x 0

1 2 3 4 , ceea ce înseamnă că 1 2 3 4 contradicție,
x ,x ,x ,x
Aşadar f nu are toate rădăcinile reale b) Fie 1 2 3 4 rădăcinile polinomului f,
2  x ,2  x ,2  x ,2  x
rezultă că 1 2 3 4 sunt rădăcinile polinomului f (2  x) . Pentru a
arăta că f are două rădăcini a căror sumă este egală cu 2 trebuie să arătăm că
polinoamele f(x) şi f(2 – x) au o rădăcină comună. Calculă

f ( x)  f (2  x)  8( x 1)( x2  2x  5) . Se vede că x = 1 nu este rădăcină comună deci

rădăcinile commune sunt x  1  2i a căror sumă este 2
1,2

c) f  ( X 2  2 X  5)( X 2  2 X 1) deci rădăcinile sunt 1 2i şi 1  2

36
118.(**) Fie n , n  3 , a , a ,..., an  şi polinomul f  an X n  an1 X n1  ...  a1 X  a0
0 1

a) Să se arate că f (1)  f (1) este număr par

b) Să se arate că dacă f(2) şi f(3) sunt numere impare, atunci polinomul f nu are nicio
rădăcină întreagă

c) Să se arate că polinomul g  X 3  X  3a 1 , a nu poate fi descompus în produs

de două polinoame neconstante, cu coeficienți întregi
R. a) considerăm două cazuri, n număr natural par şi n număr natural impar şi în
ambele cazuri avem f(1) + f(-1) este număr par b) se arată imediat că, dacă  ,   şi
f [ X ] , atunci     / f ( )  f ( ) . Presupunem că există x  astfel încât
0
f ( x )  0 . Atunci 2  x / f (2)  f ( x )  2  x / f (2)  2  x impar . Analog se arată
0 0 0 0 0
că 3  x impar , deci 5  2 x este par , contradicție c) presupunem prin absurd că
0 0
polinomul g este reductibil peste  . Atunci are loc descompunerea polinomului g
 
g  X 2  mX  n  X  p  , m, n, p . Observăm că g(- p) = 0, atunci

-p(p – 1)(p + 1) = 1 – 3a, deci 3 / -p(p – 1)(p + 1), iar 3 nu divide 1 – 3a , contradicție

119. Fie p şi polinomul f  X 4  4 X  p

a) Să se determine p astfel încât polinomul f să fie divizibil cu X + 1

b) Să se determine p astfel încât polinomul f să aibă o rădăcină reală dublă
c) Să se arate că, pentru orice p , polinomul f nu are toate rădăcinile reale

R. a) p = - 5 b) p = 3 c) x 2  x 2  x 2  x 2  0 ceea c ear însemna că toate rădăcinile

1 2 3 4
sunt 0 , fals

120.(*) Fie a, b şi polinomul f  X 4  6 X 3 13 X 2  aX  b   X 

a) Să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f

b) Să se determine a, b pentru care polinomul f este divizibil cu ( X 1)( X  3)

c) Să se determine a, b astfel încât polinomul f să aibă două rădăcini duble

R. a) 10 b) a = - 1 , b = 6 c) a = - 12 , b = 4 , se pot utilize relațiile lui viete, precum şi
derivatele

121.(**) Fie a, b, c şi polinomul f  X 3  aX 2  bX  c cu rădăcinile x , x , x 

1 2 3
37
a) Să se determine a, b, c pentru care x  2 şi x  1  i
1 2

b) Să se arate că resturile împărțirii polinomului f la ( X 1)2 şi ( X  2)2 nu pot fie gale,

pentru orice valori ale parametrilor a, b, c
c) Să se arate că, dacă toate rădăcinile polinomului f sunt reale şi a, b, c sunt strict
positive, atunci x , x , x sunt strict positive
1 2 3
R. a) a = 4 , b = 6 , c = 4 (cu viete) b) presupunem că cele două resturi sunt egale, deci
f  ( X 1)2 c  mX  n şi f  ( X  2)2 c  mX  n , f / ( x)  3x2  2ax  b ,
1 2
f ( x)  2( x 1)c ( x)  ( x 1)2 c / ( x)  m , f ( x)  2( x  2)c ( x)  ( x  2)2 c / ( x)  m .
1 1 2 2

Dar f (1)  m  n  1 a  b  c , f (2)  2m  n  8  4a  2b  c , f / (1)  m  3  2a  b ,

f / (2)  m  12  4a  b rezultă că 3  2a  b  12  4a  b deci a = 9 / 2. Din primele două

9
egalități facem f(1) – f(2) si avem m = 7 – 3a + b dar m = 3 – 2 + b = - 6 + b, rezultă că
2
- 6 + b = 7 – 3a + b, rezultă a = 13 / 3 , contradicție c) utilizăm metoda reducerii la
absurd. Avem trei cazuri :
x  0, x  0, x  0 deci se obține c < 0 (Viete) contradicție
1 2 3
x  0, x  0, x  0 deci se obține b < 0 (din Viete) contradicție
1 2 3
x  0, x  0, x  0 deci se obține c < o (din Viete)
1 2 3

122. (*) Fie a, b şi polinomul f  X 30  3X 20  aX 10  3X 5  aX  b   X 

a) Să se arate că restul împărțirii polinomului f la X + 1 nu depinde de a

b) Să se determine a şi b astfel încât restul împărțirii polinomului f la X 2  X să fie X

c) Să se determine a şi b astfel încât polinomul f să fie divizibil cu ( X 1)2

15 41
R. a) f(- 1) = b – 5 b) a = b = 0 c) a  , b  
11 11 (se utilizează teorema împărțirii cu
rest şi derivate ei)

123. Se consideră polinomul f  X 4  6 X 3 18 X 2  30 X  25   X 

a) Să se arate că polinomul f se divide cu X 2  2 X  5

38
b) Să se arate că polinomul f nu are nicio rădăcină reală
c) Să se arate că rădăcinile polinomului f au acelaşi modul

R. a) se împarte normal f la X 2  2 X  5 şi se obține restul 0 b) deducem din

2 2
împărțirea de la punctual a) că f  ( X  2 X  5)( X  4 X  5) şi cele două ecuații din
paranteze au discriminantul negative c) se află efectiv rădăcinile polinomului f şi se
arată ca modulul lor este 5

124. (*) Fie a, b, c şi polinomul f  2 X 4  2(a 1) X 3  (a2  3) X 2  bX  c

a) Să se determine a, b, c ştiind că a = b = c, iar restul împărțirii lui f la X + 1 este 10

b) Stiind că x , x , x , x  sunt rădăcinile lui f, să se calculeze x 2  x 2  x 2  x 2

1 2 3 4 1 2 3 4
c) Să se determine a, b, c şi rădăcinile polinomului f în cazul în care f are toate
rădăcinile reale
R. a) a  b  c 1,3 b) -2(a + 1) c) se calculează suma
( x  x )2  ( x  x )2  ...  (a  3)2 deci a = - 3 şi x  x  x  x  1 şi utilizând
1 2 1 3 1 2 3 4
relațiile lui Viete avem c = 2 , b = - 8

125.(*) Fie polinomul f  X 3  3 X 2  5 X 1 şi x , x , x  rădăcinile sale

1 2 3
a) Să se calculeze (1 x )(1  x )(1  x )
1 2 3
b) Să se arate că polinomul f nu are nicio rădăcină întreagă

c) Să se calculeze x 2 x  x 2 x  x 2 x  x 2 x  x 2 x  x 2 x
1 2 1 3 2 1 2 3 3 1 3 2
f  ( X  x )( X  x )( X  x ) f (1)  4
R. a) 1 2 3 deci produsul căutat este b) rădăcinile
întregi ale polinomului f, dacă există, divid termenul liber deci ar putea fi – 1 şi 1, fals
x x x 3
c) utilizăm prima relație a lui viete, 1 2 3 . Avem
x 2x  x 2x  x 2x  x 2x  x 2x  x 2x
1 2 1 3 2 1 2 3 3 1 3 2=
 x 2 ( x  x )  x 2 ( x  x )  x 2 ( x  x ) x 2 (3  x )  ...  18
1 2 3 2 1 3 3 1 2 = 1 1
 
126. (*) Se consideră corpul ( , ,) şi f , g    X  , f  X 3  X , g  X 3  2 X  2
3 3
a) Să se determine rădăcinile din  ale polinomului f
3
39
b) Să se arate că polinomul g este ireductibil în   X 
3
c) Să se determine toate polinoamele h  [ X ] de grad trei, astfel încât
3
h( x)  g ( x), x 
3

R. a) rădăcinile sunt 0, 1, 2 b) se arată că polinomul g nu are rădăcini în  deci este
3
  
ireductibil c) h  aX 3  bX 2  cX  d , particularizăm pe x cu 0, 1, 2 în relația dată
   
obținem în final două polinoame h  X 3  2 X  2 şi h  2 X 3  X  2
 
127. (*) Se consideră polinomul f  2 X  1   X 
4

a) Să se determine gradul polinomului f 2


b) Să se arate că polinomul f este element inversabil în inelul  , ,
4 

c) Să se determine toate polinoamele g 
4  X  de gradul 1 cu proprietatea g 2  1


R. a) grad ( f 2 )  0 b) am demonstrate la a) că f 2  1 deci inversul polinomului f este
   
tot f c) g  2 X  1 şi g  2 X  3

128.(**) Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  aX 1, a  şi x , x , x , x 

1 2 3 4
rădăcinile lui
1 1 1 1
a) Să se verifice că x  x  x  x    
1 2 3 4 x x x x
1 2 3 4

b) Să se arate că polinomul f nu este divizibil cu X 2 1 pentru nicio valoare a lui a

1
c) Să se arate că dacă a  , atunci toate rădăcinile polinomului f au modulul 1
2

R. a) relațiile lui Viete b) presupunem că există a a. î. X 2 1/ f  f (1)  0 şi

f (1)  0  2 – 2a = 0 şi 2 + 2a = 0  4 = 0 contradicție c) se obține o ecuație

reciprocă de grad IV

129. Pentru fiecare n* se defineşte polinomul f n  X n 1  X 

a) Să se determine rădăcinile complexe ale polinomului f

4

40
b) Să se descompună polinomul f în factori ireductibili în   X 
3
c) Să se descompună polinomul f în factori ireductibili în   X 
6
 1  i 3  1  i 3 
R. a) 1, i b) f   X 1  X   X  
3  2   3 

  
c) f   X 1 X 2  X 1  X 1 X 2  X 1
6 
130. (**) Fie polinomul f  2 X 3  aX 2  aX  2 cu a şi cu rădăcinile x , x , x 
1 2 3
a) Să se calculeze f (1)

b) Să se determine a pentru care polinomul are trei rădăcini reale

c) Să se determine a astfel încât x  x  x  3

1 2 3

R. a) 0 b) cu Horner avem f   X  1 2 X 2   a  2 X  2 şi a (, 6] [2, )

 

c) x  1  x x  1  x x  1 , din ipoteză x  x  2 , deci x  x  1

1 2 3 2 3 2 3 2 3
cazul I : a (, 6] [2, )  a = 2 sau a = - 6 ; cazul II : a (, 6] [2, ) 

 rădăcinile obținute au modulul 1

131. Se consideră polinomul f  X 5  X 4  3X 3  X 2  2   X 

a) Să se determine o rădăcină întreagă a polinomului f

b) Să se calculeze suma pătratelor rădăcinilor polinomului f
c) Să se arate că f are o singură rădăcină reală

   
 2 2
R. a) x = 1 b) – 5 c) f   X 1 X 4  3 X 2  2 X  2 =  X 1  X 2  1   X  1 
 

132. (*) Se consideră polinoamele f , g  X  , f  X 4 1 şi g  X 6 1

a) Să se arate că un cel mai mare divisor comun al polinoamelor f şi g este X 2 1

b) Să se determine numărul soluțiilor complexe distincte ale ecuației f(x)g(x)=0
c) Să se descompună polinomul f în factori ireductibili în   X 

41
R. a) algoritmul lui Euclid b) 8 soluții distinct c) f  ( X 1)( X 1)( X 2 1)


133. (*) Se consideră corpul  , , 
11 
b) Să se determine numărul polinoamelor de grad doi din   X 
11

c) Să se arate că polinomul X 2  X  1 este ireductibil în   X 
11
R. a) verificare direct b) 12 100 c) nu are rădăcini în 
11
134.(**) Se consideră şirul  Fn n , F  0 , F  1 , F F F , n  1 şi
0 1 n1 n n1
polinoamele P, Qn   X  , P  X 2  X 1 , Qn  X n  Fn X  F , n  2
n1

a) Să se arate că polinomul X 3  2 X 1 este divizibil cu P

b) Să se determine rădăcinile reale ale polinomului Q
3
c) Să se arate că, pentru orice n  2 , polinomul Qn este divizibil cu polinomul P

R. a) împărțire directă b) Q  X 3  2 X 1  ( X 1)( X 2  X 1) c) inducție

3

135. (*) Se consideră polinoamele f , g    X  , f  X 3  a2 X  a, g  aX 3  a2 X 2 1

cu a* şi x , x , x rădăcinile polinomului f
1 2 3

a) Să se calculeze x 2  x 2  x 2
1 2 3
b) Să se arate că rădăcinile polinomului g sunt inversele rădăcinilor polinomului f
c) Să se arate că polinoamele f şi g nu au rădăcini reale commune

R. a) 2a2 b) Fie y o rădăcină arbitrară a polinomului g. Se observă că y  0 şi

1 1
ay3  a2 y2 1  0 . Impărțim prin  y3 şi obținem f    0 , deci este rădăcină
 y y
pentru polinomul f c) Din a) şi b) deducem că polinoamele f şi g au o singură rădăcină
reală . Presupunem că cele două polinoame au o rădăcină comună x = t. Din b)
1
deducem că t   t  1 dar f (1)  0, a  * şi f (1)  0, a  * contradicție
t

136. Se consideră polinomul f  X 4  aX 3  4 X 2 1  X  cu rădăcinile

x , x , x , x 
1 2 3 4

42
a) Să se determine a astfel încât polinomul f să se dividă cu X + 1
1 1 1 1
b) Să se arate că polinomul g  X 4  4 X 2  aX 1 are rădăcinile , , ,
x x x x
1 2 3 4
c) Să se arate că, a  , polinomul f nu are toate rădăcinile reale
1
R. a) a = 6 b) Avem f ( xi )  0, i  1,4 , calculăm g ( )  ...  0 deci rădăcinile
xi
polinomului g sunt inversele rădăcinilor polinomului f c) Presupunem prin absurd că
1 1 1 1
polinomul f are toate rădăcinile reale deci ar trebui ca    0
x2 x 2 x 2 x 2
1 2 3 4
Dar calculând suma respectivă ne dă – 8. ( se utilizează şi relațiile lui Viete pe ntru
polinomul g )

137. (*) Considerăm polinomul f  X 4  8 X 3  aX 2  8 X  b   X  cu rădăcinile

x , x , x , x 
1 2 3 4

  
14 2 3 1 4 2 3  
a) Calculați x  x x  x  x x  x x  x  x x x  x  x x x
1 4 2 3 2 3 14  
b) Să se determine a astfel încât x  x  x  x
1 4 2 3
c) Să se determine a, b , astfel încât rădăcinile polinomului f să fie în progresie
aritmetică
R. a) Utilizând relațiile lui Viete, suma cerută este a – 8 b) Utilizăm primele trei relații
ale lui Viete şi obținem a = 14 c) Faptul că rădăcinile polinomului f sunt în progresie
aritmetică conduce la următoarea scriere x  m  r, x  m, x  m  r, x  m  2r .
1 2 3 4
Avem x  x  x  x  2m  r , din punctual b) avem a = 14 şi 2m + r = 4 
1 4 2 3

 r = 4 – 2m. Tot la punctual b) s-a obținut relația x x  x x  2  m2  4m  3  0

2 3 14
cu soluțiile m = 1 şi m = 3. Pentru m = 1 avem r = 2 şi rădăcinile – 1 , 1 , 3 , 5, iar pentru
m = 3 avem r = - 2 şi rădăcinile 5 , 3 , 1 , - 1. Din a patra relație a lui Viete avem b = - 15

138. Se consideră polinomul f    X  , f  4 X 3 12 X 2  aX  b

a) Să se determine a, b , astfel încât polinomul f să se dividă cu polinomul X 2 1

b) Să se determine a, b , astfel încât ecuația f ( x)  0 să aibă soluția x  i 

43
c) Să se determine a, b , astfel încât polinomul f să aibă rădăcinile x , x , x în
1 2 3
2 2 2
progresie aritmetică şi în plus x  x  x  11
1 2 3
R. a) a = 12 , b = - 4 b) a = 4 , b = - 12 c) a = - 4 , b = 12 ( se utilizează relațiile lui Viete şi
faptul că x  x  2 x )
1 3 2

139. (*) Se consideră polinomul f  X 3 1  X  şi numărul      , astfel încât

f ( )  0

a) Să se demonstreze că  2   1  0
 x y z 0


b) Să se resolve în mulțimea numerelor complexe sistemul  x  y  z 2  0

 x  y 2  z  0

c) Să se arate că, dacă f divide f ( X 3)  Xf ( X 3)  X 2 f ( X 3) , unde f , f , f sunt

1 2 3 1 2 3
polinoame cu coeficienți complecşi, atunci fiecare dintre polinoamele f , f , f este
1 2 3
divizibil cu X – 1

R. a) f ( )  0   3 1  0  ( 1)( 2   1)  0    1    şi  2   1  0
3 3 2 3 3
b) Formulele lui Cramer x = y = z = 0 c) f / f1( X )  Xf 2 ( X )  X f3( X ) , f  X 1

 f (1)  f (1)  f (1)  0 , f (1)   f (1)   2 f (1)  0 şi f (1)   2 f (1)   f (1)  0 .

1 2 3 1 2 3 1 2 3
Notăm f (1)  x , f (1)  y , f (1)  z şi ajungem la sistemul de la punctual b), deci
1 2 3
X = y = z = 0, de unde rezultă cerința

140. (*) Se consideră polinomul f  aX 4  bX  c cu a, b, c

a) Să se arate că numărul f (3)  f (1) este număr par

b) Să se arate că x, y  , numărul f ( x)  f ( y) este divizibil cu x – y

c) Să se determine coeficienții polinomului f ştiind că f(1) = 4 şi f(b) = 3

R. a) f (3)  f (1)  2(40a  b) număr par

b) f ( x)  f ( y)  ( x  y) a( x  y)( x2  y 2 )  b ( x  y)

 

44
c) scăzând cele două relații date avem a(1 b4 )  b(1 b)  1 sau

a(1 b)(1 b)(1 b2 )  b(1 b)  1 sau (1  b) a(1  b)(1  b2 )  b   1 .

 

Dacă ținem seama că a, b, c , avem primul termen din produs este 1 şi al doilea este
1 precum şi primul este – 1 iar al doilea este – 1, de unde rezultă a = 1 , b = 0 , c = 3

141. (**) Se consideră polinomul f    X  , f  X 3  pX 2  qX  r cu p, q, r   0,  

şi x , x , x  rădăcinile sale
1 2 3
a) Să se demonstreze că f nu are rădăcini în 0,  

b) Să se calculeze x 3  x 3  x 3 în funcție de p, q, r
1 2 3
c) Să se demonstreze că dacă a, b, c sunt trei numere reale astfel încât a + b + c < 0,
ab + bc + ca > 0 şi abc < 0, atunci a, b, c  ,0

R. a) Presupunem prin absurd că ar exista o rădăcină x[0, ) , deci f ( x)  0 

 x3  px2  qx  r  0 fals, deoarece p, q, r  0

b)  p3  3 pq  3r c) S  a  b  c  0, S  ab  bc  ca  0, S  abc  0 , putem
1 2 3
3 2
considera că a, b, c sunt soluțiile ecuației x  S x  S x  S  0 .
1 2 3
Notăm S  p, S  q, S  r  conform a) nu avem rădăcini în [0, ) 
1 2 3
 ecuația admite rădăcini în (,0)  a, b, c (,0)

142. Se consideră a şi polinomul f  3 X 4  2 X 3  X 2  aX 1  X 

1 1 1 1
a) Să se calculeze    , unde x , x , x , x  sunt rădăcinile
x x x x 1 2 3 4
1 2 3 4
polinomului f

b) Să se determine restul împărțirii polinomului f la ( X 1)2

c) Să se demonstreze că f nu are toate rădăcinile reale

2
R. a) a b) r  (a  8) X  7 c) suma pătratelor rădăcinilor este 
9

45
143. (**) Se consideră polinomul f   X  , f  X 4  5 X 2  4

a) Să se determine rădăcinile polinomului f

b) Să se determine polinomul h  X  , pentru care h(0)  1 şi care are ca rădăcini
inversele rădăcinilor polinomului f
c) Stiind că g este un polinom cu coeficienți întregi, astfel încât
g (2)  g (1)  g (1)  g (2)  2 , să se arate că ecuația g ( x)  0 nu are soluții întregi

1 1
R. a) – 1 , 1 , - 2 , 2 b) h  a( X 1)( X  1)( X  )( X  ) . Din h(0)  1  a = 4 de unde
2 2

h  4 X 4  5 X 2 1 c) Considerăm polinomul cu coeficienți întregi t = g – 2. Avem

t(-2) = t(-1) = t(1) = t(2) = 0  t = (X + 2)(X + 1)(X - 1)(X – 2) p. Presupunem prin
absurd că polinomul g are o soluție întreagă x = k, deci g(k) = 0.Dar t(k) = g(k) – 2 = - 2 şi
t(k) = (k + 2)(k + 1)(k - 1)(k - 2) p(k)  (k + 2)(k + 1)(k – 1)(k – 2) p(k) = -2 imposibil
deoarece – 2 nu poate fi scris ca produs de 4 numere întregi distinct

144. (*) Se consideră a, b şi polinomul f  X 3  4aX 2  20 X  b cu rădăcinile

x , x , x 
1 2 3
a) Să se determine x , x , x în cazul a = 2 , b = 0
1 2 3

    x1  x3    x2  x3   
2 2 2
b) Să se demonstreze că x  x  8 4a 2 15
1 2
c) Să se determine a, b astfel încât polinomul f să aibă o rădăcină dublă egală cu – a
R. a) 0 , - 4  2i b) calcul direct utilizând relațiile lui Viete c) se formează un sistem cu
relațiile lui Viete împreună cu condiția x  x  a . Obținem a = 2 , b = 16 şi a = - 2 ,
1 2
b = - 16

145. (*) Se consideră funcția f :    , f ( x)  x4  4 x
5 5
 
a) Să se calculeze f (0) şi f (1)

b) Să se arate că funcția f nu este surjectivă

46
 
c) Să se descompună polinomul X 4  4 X   X  în factori ireductibili peste 
5 5

R. a) ambele sunt 0 b) din definiția funcției şi utilizând a) deducem că f(x) nu este
  
surjectivă c) X 4  4 X  X ( X  4)( X 2  X  1)

146. (**) Se consideră polinomul f  X 2012  X 1003  X 1  X 

2
a) Aflați restul împărțirii lui f la g   X 1

2012 1
b) Calculați  , unde x , k  1,2012 , sunt rădăcinile polinomului f
k 1 k
x k

c) Arătați că polinomul h  f  X este divizibil cu X 2  X 1

R. a) r  1010 X 1008 b) utilizând relațiile lui Viete rezultatul sumei este - 1

c) h  X 2012  X 1003 1 , pentru a arăta că h X 2  X 1 vom demonstra că rădăcinile

polinomului X 2  X 1 sunt şi rădăcini pentru h. Pentru aceasta vom exprima
rădăcinile acestui polinom în funcție de rădăcinile cubice complexe ale unității  şi  .

Dacă notăm cu  o rădăcină a polinomului X 2  X 1 atunci aceasta se poate scrie

2012 1003
   1. Calculăm h( )   2012  1003 1   1   1 1 

   
2012 1003
  2   2  1   4024   2006  1   4023   2004 2  1=

    2 1  0 . Am utilizat proprietățile rădăcinilor cubice complexe ale unității :

 3n  1 ,  2   1  0

147.(*) Se consideră polinomul f  X 4  aX 2  aX 1  X  cu rădăcinile

1 x x x x
1 2 3 4
x 1 x x x
1 2 3 4
x , x , x , x  şi determinantul  
1 2 3 4 x x 1 x x
1 2 3 4
x x x 1 x
1 2 3 4
a) Pentru a = 0 descompuneți polinomul f în factori ireductibili peste 
b) Calculați 
47
c) Arătați că dacă a > 0 atunci f nu are toate rădăcinile reale

 
2
R. a) f  X  1  X  2 X  1  2 X  X  1  2 X 2 
4 4 2 2 2

  
 X 2  2 X 1 X 2  2 X 1 b)   1 , am făcut următoarele transformări :

c  c  c  c , apoi am aplicat prima relație a lui Viete , l  l , l  l , l  l

1 2 3 4 2 1 3 1 4 1

c) x 2  x 2  x 2  x 2  2a  0
1 2 3 4

 
2012
148. (*) Se consideră polinomul f  X 2  X 1  X 2  X  1 şi g  X 2  3 X  2

a) Aflați restul împărțirii lui f la g

b) Aflați restul împărțirii lui f(3) la 13
n
c) Calculați S   g (k )
k 3

R. a) r = 4X b) f (3)  52012 13  625503 13  (13n 1)503 13 .

Dar restul împărțirii lui (13n 1)503 la 13 este 1, deci restul împărțirii numărului

1
f (3) la 13 este 1 c) S  n(n 1)(n  2)
3

149. Se consideră x , x , x rădăcinile polinomului f  X 3  2 X 2  3 X  m , m

1 2 3
a) Calculați f(1)

b) Arătați că x 2  x 2  x 2  2
1 2 3

c) Determinați numărul real m ştiind că x 3  x 3  x 3  8

1 2 3

R. a) f (1)  m  2 b) se aplică relațiile lui Viete şi x 2  x 2  x 2  S 2  2S c) m = - 6

1 2 3 1 2

150. Se dă polinomul f  X 3  6 X 2  mX  6 , m şi x , x , x  rădăcinile sale

1 2 3
a) Calculați f ( x  x  x )  f ( x x x )
1 2 3 12 3
b) Să se determine m astfel încât x  x  2 x
1 3 2
48
 x x x
c) Pentru m = 11, să se calculeze C x3 x  C x1  x  C x2 x
1 2 2 3 3 1
R. a) 0 b) m = 11 (se utilizează relațiile lui Viete ) c) pentru m = 11 polinomul f are
rădăcinile 1 , 2 şi 3, deci suma căutată este egală cu 12

PROBLEME GRILĂ CU POLINOAME

151. Să se determine suma S a soluțiilor ecuației x3  4 x2  5x

a) S = 0 b) S = 6 c) S = 4 d) S = 2 e) S = 5 f) S = 2

152. Să se determine câtul împărțirii polinomului f  X 3  x2  2 X  3 la

polinomul g  X 2  2 X  3

a) X + 1 b) X – 1 c) X + 2 d) X 2 e) X + 3 f) X + 4
 
153. Să se determine suma soluțiilor ecuației X 3  X  2  0 în 
6
     
a) 0 b) 4 c) 5 d) 1 e) 2 f) 3
x x x x x x
154. Să se calculeze valoarea expresiei E  2 3  1 3  1 2 , unde x , x , x
x x x 1 2 3
1 2 3

sunt soluțiile ecuației x3  6x2  x  2  0

a) – 3 b) – 1 c) – 6 d) 3 e) 0 f) 1
x ,x ,x
155. Soluțiile 1 2 3 ale ecuației x3  3x 10  0 stisfac condițiile :

a) x  x     , x  b) x , x , x     c) x , x , x 
1 2 3 1 2 3 1 2 3

d) x  , x , x     e) x , x  , x     f) x  x  , x 
1 2 3 1 2 3 1 2 3

 
4
156. Să se determine suma S a coeficienților polinomului f  8 X 3  7

a) S = 0 b) S = 3 c) S = 1 d) S = 2 e) S = 210 f) S = - 2

49
157. Să se determine a astfel încât polinomul f  6 X 4  7 X 3  aX 2  3 X  2

să se dividă prin polinomul g  X 2  X 1

a) a = - 2 b) a = 2 c) a = - 1 d) a = - 7 e) a = 0 f) a = 1

158. Să se determine m, n astfel încât polinomul f  X 4  3 X 3  mX 2  nX 10

să aibă rădăcina x  i
1

a) m = - 10 , n = 3 b) m = 1 , n = - 1 c) m = - 9 , n = 3 d) m = n = 0

e) m = - 3 , n = 10 f) m = 3 , n = - 10

159. Să se determine a, b pentru care polinomul f  X 3  2 X 2  aX  b împărțit la

X – 1 să dea restul 5, iar împărțit la X + 1 să dea restul 1

a) a = 0 , b = - 1 b) a = b = 1 c) a = - 1 , b = 5 d) a = - 3 , b = 2 e) a = 5 , b = - 3

f) a = b = - 1

160. Să se determine a, b astfel ca polinomul f  X 3  2 X 2  aX  b să fie divizibil

cu X 2  4 X  3

a) a = 4 , b = 3 b) a = - 5 , b = 0 c) a = 8 , b = - 3 d) a = - 5 , b = 6

e) a = - 2 , b = 3 f) a = b = 0

161. Se dă polinomul f  X 4  4 X 3  aX 2  bX  20 , a, b . Valorile parametrilor

a, b pentru care polinomul f este divizibil cu polinomul g  X 2  bX  a sunt

a) a = 1 , b = - 3 b) a = 5 , b = - 2 c) a = 5 , b = 2 d) a = - 1 , b = 2

e) a = 3 , b = - 1 f) a = 5 , b = 3

162. Să se determine restul împărțirii polinomului f  X n  X  b la g  ( X  a)2

a) r   nan 1 X   n 1 an1  b b) r   nan 1 X  nan1  b c) r  X

 
d) r  nan1  1 X  1  n  an  b e) r   nan 1 X  nan  b f) r  0
50
 n
163. Să se determine a, b astfel încât polinomul f   X 1  aX  b să fie

divizibil cu X 2  1
n n n n
a) a   6n sin , b   6n cos b) a  2n sin , b  2n cos
6 6 4 4
n n n n
c) a   3n sin , b   3n sin d) a   2n sin , b   2n cos
3 3 4 4
n n
e) a  2n cos , b   2n sin f) a = b = 1
4 4

164. Se consideră polinomul f  X 10  X 9  X 8  ...  X 1. Să se determine restul

Împărțirii acestui polinom prin X ( X 1)2

a) r  20 X 2 10 X 1 b) r  100 X 2  99 X 10 c) r  45 X 2  35 X 1

d) r  55 X 2  45 X 1 e) r  10 X 2  9 X  8 f) r  X 2  X 1

165. Fie ecuația x3  px2  2 p2 x  3 p3  0 cu rădăcinile x , x , x . Mulțimea

1 2 3

   
3 2
nr. reale p pentru care 10 x 2  x 2  x 2  27 x 3  x 3  x 3  0 este
1 2 3 1 2 3


a)  b)  c) 1,2 d)  3, 3  e) 1,0,2 f) 1,1

166. Să se determine mulțimea valorilor lui m astfel ca între rădăcinile ecuației

1 1 1 1 1 1
x3  2mx2  x  m 1  0 să existe relația     
x x x 2 2 x 2
1 2 3 x1 x2 3

a) (, 1]  (0, ) b)  c)  d) 1,2,3 e) (,0] [5 / 4, ) f) { 1 }

1 1
167. Fie ecuația x3  px  2  0 . Ecuația care are ca rădăcini y  , y 
1 x x 2 x x
2 3 1 3

1
şi y  este
3 x x
1 2

51
 a) y3  py 2  5  0 b) 2 y3  py 2 1  0 c) 2 y3  y2  py 1  0

d) y3  2 y 2 1  0 e) y3  py  2  0 f) y3  py  0

168. Ecuația x3  3x2  x  a  0 are rădăcinile în progresie aritmetică dacă

parametrul a are una dintre valorile de mai jos, iar rația r a progresiei este

a) a  3, r  2 b) a  3, r   2 c) a  3, r  2 d) a  3, r  3

e) a  1, r   2 f) a  1, r   5

169. Să se resolve ecuația x4  4x3  7 x2  6x 10  0 ştiind că rădăcinile ei

satisfac relația x  x  x  x
1 2 3 4

a) 1 5,1 5,1 3i,1  3i b) 1 3,1 3,1 2i,1 2i c) 2  5,2  5,2  i,2  i

d) 1 2,1 2,1 i,1  i e) 1 2, 1 2, 1 i, 1 i f) i, i,1 i,1 i

170. Să se resolve ecuația 2x4  6x3  9x2  6x  2  0

2i 2i
a) 1 i, 1 i, 1 2i,1 2i b) 1 i, 1 i, 2  i, 2  i c) 2  i,2  i, ,
2 2
1  2i 1  2i 1 i 1 i
d) 1  2i,1  2i, , e) 1  i,1  i, , f) 1 3i,1 3i, i,2i
2 2 2 2

171. Se consideră polinomul f  X 4  mX  n , m, n . Să se determine m, n ştiind

că polinomul admite rădăcina 1  3 şi să se resolve în acest caz ecuația f ( x)  0

a) m  16, n  12, x  1 3, x  1 i 5

1,2 3,4

b) m  8, n  12, x  1 3, x  1 i 2

1,2 3,4

c) m  6, n  12, x  1 3, x  1 i 5

1,2 3,4

d) m  8, n  10, x  1 3, x  1 i 5

1,2 3,4

e) m  16, n  12, x  1 3, x  1 i 2

1,2 3,4
52
 f) m  16, n  12, x  1 3, x  1 i 3
1,2 3,4

172. Fie ecuația x4  2x3  mx2  nx 1  0 . Să se determine m, n astfel încât

ecuația să admită x = 1 rădăcină reală dublă.

a) m = - 2 , n = 2 b) m = 1 , n = - 1 c) m = 3 , n = - 3 d) m = 2 , n = 3

e) m = 2 , n = - 2 f) m = n = 1

173. Mulțimea numerelor reale m pentru care ecuația x4  (2m 1) x2  m2  4  0

are toate rădăcinile reale este

17 17 1
a) (, ] b) [2, ] c) (, 2] [2, ) d) [ , ) e)  f) [ - 1 , 1 ]
4 4 2

174. Fie ecuația x3  (2m  5) x2  (9  5m) x  2(m  3)  0 , m . Să se determine

o rădăcină x , independent de m, precum şi valoarea lui m pentru care are loc

1
1
lg x  x  lg(6m  5) , unde x , x sunt celelalte două rădăcini ale ecuației
2 3 2 2 3

date.

1
a) x  1, m  2 b) x  2, m   , m  4 c) x  2, m  1, m  1
1 1 1 2 2 1 1 2

d) x  2,m  4 e) x  2, m  1, m  4 f) x  2, m  1, m  10

1 2 1 1 2 1 1 2

175. Fie polinomul cu coeficienți reali f  X 4  aX 2  bX 1. Să se determine a şi b

pentru care f se divide cu X 2  X 1 şi în acest caz să se determine rădăcinile

complexe ale polinomului

a) a = b = 1 b) a = - 1 , b = 2 c) a = 1 , b = - 2 d) a = b = 0 e) a = b = - 1

f) a = - 1 , b = - 2

53
176. Determinați a, b pentru care restul împărțirii polinomului

f  X 30  3 X 20  aX 10  3X 5  aX  b la polinomul g  X 2  X este r  X

a) a = 0 , b = 1 b) a = 1 , b = 0 c) a = b = 1 d) a = b = - 1 e) a = 2 , b = 1

f) a = b = 0

177. Determinați restul împărțirii polinomului f  X 2000  X 1000  X 500  X 100 1

la polinomul g  ( X 1)( X 2 1)

a) r = 5 b) r = X + 1 c) r = 1 d) r = - X e) r = X 2  X  2 f) r = - X – 1
   
178. Considerăm polinoamele f , g  [ X ] , f  2 X 4  4 X  5 şi g  ( X  3)2
7

Determinați restul împărțirii polinomului f la polinomul g

      
a) r  X  1 b) r  5 X  2 c) r  X d) r  5 X  1 e) r  0 f) r  X  5

179. Determinați ordinal de multiplicitate a rădăcinii x  i  pentru ecuația

x5  (1 2i) x4  2ix3  2ix2  (1 2i) x 1  0

a) 3 b) 2 c) 4 d) rădăcină simplă e) nu este rădăcină f) 5


180. Determinați ordinal de multiplicitate a rădăcinii x  3  pentru polinomul
5
  
f  [ X ] , f  X 4  2 X 3  3 X 2  3
5

a) 3 b) 1 c) 2 d) 4 e) nu este rădăcină f) 5

181. Determinați polinomul f [ X ] cu grad ( f )  5 pentru care ( f 1)( X 1)3 şi

( f 1)( X 1)3

a) f  
1
83 X 5 10 X 3  15 X  b) f  
1
2 3X 5 10 X 3 15X  c) f  3 X 5  1

d) f  8 3X 5 10 X 3 15X 
1
e) f  X 5  X  1 f) f  X 5  X 1

54
 2 2
INDICAȚIE (181) f /   X 1 şi f /   X  1  k  astfel încât

2 2
 
f /  k  X 1  X 1  k X 4  2 X 2 1 . Dacă integrăm această ultimă relație

1 2 
obținem f  k  X 5  X 3  X   c . Apoi facem x = 1 şi x = - 1 şi obținem o valoare
5 3 
pentru constanta c şi forma finală a polinomului căutat

182. Determinați f , g [ X ] polinoame neconstante astfel încât

f  g  2 X 3  3X 2  3X 1

a) f  2 X  1, g  X 2  X  1 şi f  2 X  1, g  X 2  X  1

b) f  2 X  1, g  X 2  X  1 şi f  2 X  1, g  X 2  X 1

c) f  2 X  1, g  X 2  X  1 şi f  2 X  1, g  X 2  X  1

d) f  2 X  1, g  X 2  X  1 şi f  2 X  1, g  X 2  X  1

e) f  2 X  1, g  X 2  X  1 şi f  2 X 1, g   X 2  X  1

f) f  2 X 1, g   X 2  X  2

55
 RĂSPUNSURI LA PROBLEMELE GRILĂ

NR. RĂSPUNS NR. RĂSPUNS

151 c 167 b
152 b 168 a
153 d 169 b
154 c 170 e
155 d 171 a
156 c 172 e
157 d 173 b
158 c 174 b
159 b 175 f
160 d 176 f
161 c 177 a
162 c 178 a
163 d 179 c
164 c 180 a
165 a 181 a
166 e 182 e

56
57
58
59