Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Plan:
1. Definiţia procesului de Nursing
2. Prezentarea generală a etapelor procesului de nursing
3. Prima etapă a procesului de nursig - colectarea de date
4. Tipuri de informaţii culese
5. Date stabile, variabile, surse de informaţii
6. Observarea
7. Interviul, condiţiile pentru interviu, abilităţile asistentului medical de a
facilita interviul
Avantajul cel mai mare este legat de faptul că procesul de nursing se sprijină pe
datele furnizate de pacient sau luate din alte surse sigure. Aceste date permit
evaluarea și aprecierea situaţiei în ansamblu şi a nevoilor reale ale fiecărui pacient
considerat ca o persoană diferită şi unică în sine.
Surse de informaţie
Pentru culegerea datelor, asistentul medical trebuie să recurgă la diferite surse
de informaţii:
*sursa directă primară: pacientul
*surse secundare sau indirecte:
familia şi anturajul pacientului
membrii echipei de sănătate
dosarul medical - actual - anterior
scheme de referinţă (consultarea unor date; cazuri specifice: hemodializa)
Mijloacele principale cele mai eficace de a obţine informaţiile dorite sunt
fără îndoiala următoarele:
- observarea pacientului
- interviul cu pacientul
- consultarea surselor secundare
Observarea
Observarea rămâne elementul primordial de bază folosit de către asistentul
medical pe parcursul activităţii. Observarea presupune o capacitate intelectuală
deosebită de a sesiza prin intermediul simţurilor, detaliile lumii exterioare (diferite
detalii). Observarea este un proces mintal activ, ce se bazează pe subiectivitatea
celui ce observă și este filtrată prin mecanismele noastre senzoriale, de percepţie şi
emotivitate. Percepţia este un proces selectiv, care ne duce la a vedea ceea ce am
învăţat să vedem şi la ceea ce este de văzut. Trebuie ca în atenţia noastră să fie
diminuarea subiectivităţii (prin efort intelectual).
Implicarea simţurilor
Cu ajutorul organelor de simţ, vedere, auz, atingere şi miros, asistentul medical
poate aprecia starea pacientului.
Vederea ne aduce o multitudine de informaţii privind caracteristicile fizice ale
unei persoane (fizionomia, privirea, comportamentul). Ea ne informează, de
asemenea, asupra anumitor semne şi simptome care indică o nevoie nesatisfacută,
o problemă de sănătate
- faţă tristă exprimă suferinţa
- agitaţie sau descurajare
- erupţii cutanate, icter.
Auzul: prin simţul auzului percepem:
- cuvintele
- intonaţia vocii
- gemete, văicăreli, plângeri
- zgomote emise de pacient, bătăi cardiace, evacuare de gaze
Atingerea joacă rol important la examenul fizic sau la palparea anumitor părţi
ale corpului, care permit cunoaşterea detaliilor (induraţie, grosimea unei mase,
căldura membrelor)
Mirosul: permite:
- depistarea unui miros relevant pentru gradul de curăţenie al pacientului
- procese patologice - infecţia unei plăgi care degajă miros dezagreabil
- halena - de exemplu la un diabetic (în acidoză)
Elemente de evitat: asistentul medical trebuie să se ferească de:
-subiectivism
- judecăţi preconcepute
- rutină şi superficialitate
- lipsă de concentraţie şi continuitate
Interviu, condiţii pentru interviu,
abilităţi ale asistentului medical de a facilita interviul
Interviul- întrevederea, dialogul, discuţia cu pacientul.
Interviul este o formă specială de interacţiune verbală care se desfăşoară în
intimitate între asistent medical şi persoane care recurg la îngrijiri de sănătate.
Permite depistarea nevoilor nesatisfăcute ale persoanei şi diverse manifestări de
dependenţă pe care le determină.
Interviul este un instrument de personalizare a îngrijirilor (instrument de
cunoaştere a personalităţii).
Condiţiile pentru interviu
Trebuie să se ţină cont de anumiţi factori importanţi:
- alegerea momentului oportun pentru pacient
- respectarea orei de masă
- momentele de oboseală şi de repaus
- perioadele când pacientul se simte foarte suferind
- orele de vizită a rudelor
-asistentul medical să-şi organizeze astfel activitatea sa, încât să prevadă un timp
suficient de lung pentru a permite pacientului să se exprime în ritmul său
-asistentul medical trebuie, de asemenea, să creeze toate condiţiile ţinând cont de -
intimitatea la care pacientul are drept - şi de confortul pacientului
-interviul se bazează pe abilitatea asistentului medical de a stabili o comunicare
eficace şi clară
-interviul mai presupune - capacitatea asistentului medical de a manifesta un
comportament care să reflecte:
- atitudine de acceptare
- capacitate de ascultare
- atitudine de respect
- capacitate de empatie
Asistentul medical demonstrează acest comportament prin:
- menţinerea unui contact vizual — expresie (mimică) senină a feţei - surâzătoare
(după caz)
- printr-o poziţie comodă şi limbaj care dovedesc pacientului dorinţa sa de a-l
asculta şi de a-i uşura urmărirea interviului.
ABILITĂȚI ALE ASISTENTULUI MEDICAL DE A FACILITA INTERVIUL.
Sunt numeroase abilităţi. Vom enumera doar câteva:
Abilitatea de a pune întrebări adecvate
Întrebările pot fi: închise sau deschise si neapărat să conțină
„cuvintele fermecate” (va rog...., mulțumesc...., nu vă supărați.... fiți
amabil... ș.a.)
Întrebările închise -aduc un răspuns limitat prin „da" sau „nu". Exemplu de
întrebare închisă: „Aţi dormit bine?
Întrebările deschise - permit pacientului să se exprime. Exemplu de întrebări
deschise: „Vorbiţi-mi, vă rog, despre problema care v-a adus la spital".
Întrebările deschise pot fi de diverse tipuri:
-de tip narativ (ex. „Povestiţi-mi , vă rog, ce probleme vă mai creează boala").
- de tip descriptiv (ex. „Descrieţi-mi, vă rog, felul dumneavoastră de a proceda").
- de tip de calificare (ex. „De ce nu mâncaţi niciodată carne?").
Abilitatea de a confirma (valida) percepţiile sale în legătură cu pacientul, în aşa
fel încât să elimine subiectivismul observaţiei sale (ex. „Mi-aţi spus că sunt două
zile de când vomitaţi"). Cereţi-i să vă repete ceea ce credeţi că nu aţi înţeles.
Abilitatea de a readuce pacientul la răspunsurile necesare-atunci când face
digresiuni (ex. „Văd că vă preocupă mult digestia dvoastră, dar n-aţi putea să-mi
daţi amănunte şi despre somnul d-voastră?").
Abilitatea de a face o sinteză (ex. pe scurt, „Ceea ce dv. mi-aţi povestit,
demonstrează că nu puteţi niciodată să vă destindeţi din cauza nervozităţii dv.").
Abilitatea (capacitatea) de a aplica o ascultare activă:
- prin repetarea ultimei părţi din fraza pacientului,
- prin extragerea şi reformularea conţinutului emotiv din enunţul pacientului şi
răspunzându-i în aşa fel ca să-i demonstrezi că înţelegi ceea ce el simte (trăieşte).
Aceste accesibilităţi sunt necesare pentru a nu-l face pe pacient să se închidă în
el, să nu mai răspundă. Asistentul medical să ştie cum să pună întrebări
suplimentare sau să treacă sub tăcere unele chestiuni care pun pacientul în
situaţii neplăcute.
Precizări: Cum favorizăm o relaţie de interacţiune cu pacientul?
- Asigurăm o anumită intimitate, ambianţă, ne instalăm într-un loc calm izolat să
nu fim deranjaţi;
- Ne adresăm pacientului, numindu-l pe nume
- Ne prezentăm, şi îi arătăm un real interes pentru starea sa de sănătate;
- Îi explicăm scopul interviului (întrebările au scopul de a-l cunoaşte, cu
problemele pe care le are, iar răspunsurile ne vor permite să-i asigurăm o mai
bună îngrijire-planificare a îngrijirilor);
- Îi acordăm toată atenţia printr-un contact vizual;
- NU NE GRĂBIM! îl lăsăm să-şi termine fraza, nu-l bruscăm. Să fim atenţi şi la
propria noastră atitudine (diferenţa de cultură poate fi uneori un obstacol în
comunicare);
- Utilizăm vocabular adaptat, nu începem prin întrebări intime, delicate;
- Să fim un ascultător activ - o înclinare din cap, o privire plină de interes care să
exprime înţelegerea faţă de problemele lui.
De reţinut:
Pentru obţinerea prin interviu (întrevedere) a unor informaţii care să folosească
la întocmirea unui plan de îngrijire individualizat este recomandabil:
- Să se culeagă în prealabil (din dosar sau de la colege) informaţii în legătură cu
pacientul (surd, agresiv)
- Să se pună o singură întrebare o dată. Mai multe întrebări simultan pot crea
confuzia pacientului
- Să se lase suficient timp pacientului pentru a răspunde
- Dacă este cazul - să se discute câteva minute despre lucruri banale
- Să se explice pacientului că informaţiile sunt necesare pentru planificarea unor
îngrijjri potrivit dorinţelor sale, respectarea obiceiurilor sale, astfel încât
spitalizarea să fie mai suportabilă
- Să se pună întrebarea în aşa fel încât să nu se sugereze răspunsul
- Să se folosească un sistem de înscriere a informaţiilor (a nu se baza pe memorie)
- Să se facă o concluzie a interviului şi să se aprecieze dacă pacientul consideră
folositor acest interviu
- Să se mulţumească pacientului pentru colaborare
Dacă interviul iniţial, din careva motive, nu poate fi finalizat - trebuie să se revină
- lucru care va fi menţionat pacientului.