Modelul 39

Subiectul II

Verbul este considerat a fi nucleul comunicării în cadrul tuturor

enunțurilor.Acesta constituie o sursă semnificativă a expresivității artistice, care apare
nu doar la nivelul conținutului semantic, ci și la nivelul structurii lingvistice.

Valoarea expresivă a folosirii verbelor la timpul prezent este aceea de a induce

cititorului un sentiment a participării directe la evenimente, dinamizează acțiunea,
creând iluzia că acestea sunt relatate pe măsură ce se desfășoară.De exemplu,
verbele ,,s-alung” , ,,jălește”, transmit în mod direct gânduri, idei și sentimente de
tristețe datorat lipsei persoanei iubite. Verbele la prezent, predominante în poezie
sunt în totală concordanță cu mesajul operei literare și cu titlul acesteia.

Prin verbele la prezent, eul liric exprimă intensitatea trăirii într-o durată
concentrată, valorizează clipa prezentului în contrast cu trecutul sau cu viitorul.
Imaginile artistice și figurile de stil conturează într-un mod unic verbele la prezent
ducând cititorul într-o atmosferă feerică, de basm.Prezentul este forma verbală care
dezvoltă registrul sematic cel mai bogat, acoperind funcțional toate cele trei
perspective temporale:trecut, prezent, viitor. Metafora ,,luna aruncă raze reci”
dinamizează opera literară dând un ritm vioi acțiunii și întărește prezență verbelor la
prezent.
În concluzie, verbele la timpul prezent dau impresia că acțiunea se desfășoară sub
ochii receptorului, creând impresia de autenticitate și exacticitate.

Răcilă Dora Lidia

XI B