Glosar de termini

Abilitate – Capacitate dobândită a individului de a desfăşura o activitate, care

presupune îndemânare, pricepere, dexteritate, precizie, fineţe, formându-se prin
exersare şi dezvoltându-se prin acţiunea favorizantă a mai multor factori, dintre care
inteligenţa are un rol principal .

Activităţi pe domenii experienţiale/ de competență – Activităţi specifice învăţământului

preşcolar, integrate sau pe discipline, desfăşurate în cadrul unor proiecte planificate în
funcţie de temele mari propuse de curriculum, precum şi de nivelul de vârstă şi de
nevoile şi interesele copiilor din grupă.

Caracterul formativ al procesului de învăţământ – Caracteristică a activităţilor

educaţionale din contexte formale de a facilita interacţiuni între informaţiile şi
influenţele exercitate de către profesor, pe de o parte, şi consecinţele benefice în
planul dezvoltării integrale a elevului, pe de altă parte. Analizat ca proces/ sistem
unitar, procesul de învăţământ face posibilă, deopotrivă, deţinerea de cunoştinţe şi
formarea intelectuală (instruirea şi informarea), modelarea caracterului, a atitudinilor
şi a comportamentelor (educaţie şi formare). Altfel spus, el vizează şi asigură
dezvoltarea concomitentă, echilibrată şi armonioasă a tuturor laturilor şi dimensiunilor
personalităţii, în conformitate cu idealul educaţional şi cu finalităţi educaţionale cu
grad de generalitate inferioare acestuia.

Competenţe-cheie (pentru educaţia şi formarea pe parcursul întregii vieţi) –

Ansamblu de cunoştinţe, deprinderi, atitudini şi valori, care permit
activităţi/performanţe în plan individual şi social, facilitând reacţii adecvate la
exigenţele unui larg evantai de contexte, importante pentru întreaga populaţie .
Practic, ele reprezintă un pachet transferabil şi multifuncţional de competenţe care
trebuie dezvoltate până la finalizarea educaţiei obligatorii şi de care au nevoie toţi
indivizii, ca fundament pentru învăţarea în continuare, ca parte a învăţării pe parcursul
întregii vieţii.

Context educaţional – Ansamblul sistemic al condiţiilor care caracterizează situaţia

educaţională în care se produce actul educaţional (condiţii referitoare la agenţii
educaţionali implicaţi, la caracteristicile acestora, la competenţele lor, la stilul de
activitate didactică, la stilul de învăţare şi la combinaţia proprie de stiluri de învăţare,
la caracteristicile mediului educaţional şi ale climatului psihosocial, condiţii care
influenţează desfăşurarea proceselor educaţionale.

Educaţie incluzivă – Tip de educaţie fundamentată pe paradigma „educaţia pentru

toţi”, punând accentul pe necesitatea ca sistemul educaţional, şcolile/ grădiniţele să se
 schimbe şi să se adapteze continuu pentru a răspunde diversităţii copiilor şi nevoilor
educaţionale ce decurg din acestea. Principalele caracteristici ale educaţiei incluzive
sunt: a) susţine şi confirmă că toţi copiii pot învăţa şi că au nevoie de o formă de
sprijin pentru învăţare; b) urmăreşte să identifice şi să minimizeze barierele învăţării;
c) este mai cuprinzătoare decât educaţia formală obişnuită, cuprinzând: educaţia
pentru familie, pentru comunitate, alte oportunităţi de educaţie în afara şcolii; c)
presupune schimbare de atitudini, comportamente, curriculum, care să satisfacă
diversitatea copiilor, inclusiv a celor cu cerinţe educative speciale (CES); d) este un
proces dinamic, care se dezvoltă continuu în funcţie de cultură şi context; e) este parte
a strategiei de dezvoltare a unei societăţi incluzive. Astfel, educaţia incluzivă devine
tipul de educaţie responsabil de asigurarea dreptului la educaţie al tuturor copiilor,
fără nici o discriminare şi, mai ales, de asigurarea unei educaţii de calitate.)

Educaţie integrată – Tip de educaţie care poate fi abordată din perspectivă

psihopedagogică, psihologică, pedagogică, medicală şi sociologică şi care are drept
scop „o egalizare a şanselor pentru toţi copiii şi asigurarea demnităţii personale, prin
asigurarea posibilităţii de desfăşurare a activităţii în mediile şi colectivităţile cele mai
favorabile dezvoltării individului.

Educație și îngrijire timpurie – Orice aranjament/acord/care oferă educație și îngrijire

pentru copiii de la naștere până la vârsta școlară obligatorie - indiferent de
tip/așezământ/înființare, finanțare, orele de funcționare sau conținutul programului,
incluzând aici serviciile antepreșcolare și preșcolare.

Experienţă de învăţare (în contexte educaţionale şi didactice) – Componentă a

structurii curriculumului, care se referă la modalitatea personalizată de interiorizare
a situaţiei de învăţare, la trăirea personală generată de o situaţie de învăţare, trăire
care se poate obiectiva în modificări ale structurilor

Ideal educațional/ educativ/ pedagogic – Finalitatea educaţională cu gradul cel mai mare de
generalitate, care exprimă orientările strategice pentru activitatea educativă văzută în
ansamblu, la nivelul întregii societăţi într-o anumită etapă istorică a dezvoltării economice,
sociale, ştiinţifice şi culturale a unei ţări. Practic, idealul educaţional/ educativ/ pedagogic
condensează modelul proiectiv de personalitate spre care tinde societatea, în acord cu sistemul
de valori pe care aceasta le promovează; este vorba despre un model dinamic, având caracter
prospectiv şi programatic, care configurează sintetic trăsăturile cardinale dezirabile ale
personalităţii umane, care ar urma să se regăsească la nivelul fiecărei personalităţi, funcţie de
dezvoltarea ontogenetică şi de particularităţile psihofizice proprii. Aşadar, idealul educaţional/
educativ/ pedagogic reflectă şi exprimă coordonatele majore ale societăţii, într-o anumită epocă
sau perioadă istorică, iar educaţia este chemată să urmărească atingerea lui.

Intervenţie timpurie – Intervenţie medicală, psihologică, psihopedagogică, educativă

şi psihosocială şi care se exercită între 0 şi 3 ani, adresându-se copiilor care prezintă
fie diferite dizabilităţi, fie dificultăţi de dezvoltare şi de învăţare.

Învăţare ludică/ prin joc – Tip de învăţare care se realizează în contextul activităţilor
ludice, prin intermediul jocurilor şi al jocurilor didactice. Întrucât învăţarea ludică se
realizează într-o atmosferă plăcută, relaxantă şi într-o manieră firească, de multe ori
educabilii au impresia că „doar” se joacă, neconştientizând faptul că o astfel de
atmosferă impulsionează şi potenţează procesele de învăţare şi atingerea finalităţilor
educaţionale. (Exemplu: Efortul pe care îl presupune învăţarea „admite elemente
ludice şi, mai mult, sporeşte în eficienţă când integrează în ansamblul modurilor de
lucru şi învăţare prin joc. Principiul educaţiei permanente a subliniat actualitatea tezei
rolului formativ şi stimulativ al satisfacţiilor spirituale şi al învăţării prin joc.

Mediu educativ/ educațional/ educogen – Ambianţă generală, care, cu deosebire

prin coordonatele spaţio-temporale, materiale şi ideologice influenţează semnificativ
desfăşurarea proceselor instructiv-educative, contribuind la asigurarea dezvoltării optime
a educabililor.