Metoda de evaluare Montessori

TEMA: Flori.

Grupa de varsta:1-3 ani.

Popescu Loredana Alexandra

Petrescu Andreea

Negru Cecilia
 Viata practica

1. Plantarea unui bob de fasole.

2. Punerea florilor in vaza.

3. Udarea florilor.
 Senzorial

1. Sortarea bilelor colorate.

2. Material de taiat.

3.Plastelina(flori de plastelina)

Limbaj

1.Carduri cu flori
 2.Sacul stereognostic

3.Alegerea a 3-5 flori(denumire,alcatuire)

 Arta

1.Colorarea papadiei
2.Pictare de flori cu partea de jos a sticlei
Muzica
1. Cantecul (Infloresc
gradinile)
Infloresc gradinile
Infloresc gradinile
Ceru-i ca oglinda
Prin livezi albinele
Si-au pornit colinda
 
Canta ciocarliile
Imn de veselie
Fluturii cu miile
Joaca pe campie
 
Joaca fete si baieti
Hora-n batatura
Ah , de ce n-am zece vieti
Sa te cant, natura?
 
Ah , de ce n-am zece vietï
Sa te cant, natura?
https://www.youtube.com/watch?v=xasGCbzL3Jw
 Germinarea seminţelor
Termenul de germinare inseamnă creşterea unei plante noi.

Vârsta: 20-24 de luni

Materiale :

 un recipient cu pământ
 o lopăţică mică sau scafă, aşezate într-un recipient
 1 sau 2 borcane cu seminţe ( tipul seminţelor este specificat pe capac)
 un suport mic ( farfurioară pentru seminţe)
 o stropitoare mică sau sticlă cu pipetă
 o tăviţă sau coşuleţ pentru a transfera ghivecele într-un loc potrivit pentru creşterea seminţelor.
 burete mic sau mătura

Prezentare :

 Verificăm materialul pentru a ne asigura că este complet. Invităm copilul ,, hai să plantăm nişte
seminţe “ sau ,, vino să îţi arăt cum putem planta nişte seminţe. “
 Denumim fiecare element al materialului şi începem cu cel denumit ultimul
 Vom lua unul din borcanele cu seminţe, numim planta , deschidem borcanul, privim seminţele
împreună cu copilul după care îl vom lăsa pe el să închidă borcanul.
 Lăsăm copilul să ia celălalt borcan, denumim planta şi tot el va închide borcanul
 Îl întrebăm pe copil ce alege să plantăm. Floarea soarelui sau mazăre?
 După ce alege planta, deschidem borcanul şi luăm cateva seminţe şi le aţezăm în farfurioara
mică,acelaşi lucru va face şi copilul.
 Cerem să închidă borcanul şi să-l aşeze la loc.
 Hai să gasim un ghiveci
 Acum avem nevoie de putin pământ în care să plantăm seminţele
  Vom lua recipientul de pământ, il deschidem şi adultul ia cu scafa sau lopăţica putin pământ şi va
pune în ghiveci, vom spune copilului să facă acelaşi lucru:,, acuma tu”
 Luăm o sămânţă o punem în ghiveci , după care şi copilul
 Hai să mai punem puţin pământ deasupra, pune adultul , va pune şi copilul.
 ,,Seminţele noastre au nevoie de apă ca să crească”, vom lua fie stropitoarea mică fie pipetă( în
funcţie de ce avem la material, mergem şi luam apa de la sursa de apă)
 seminţele au nevoie de soare ca să crească, hai să alegem un loc
 vom lua ghiveciul cu o mână şi cealaltă mână sub el, arătăm copilul ca asa se duce. După care il
vom lăsa pe el.
 Copilul aşează ghiveciul în cos sau tăviţă, pentru a putea fi transferta la soare.
 Copilul duce coşul-tăviţa in locul ales şi scoate ghiveciul şi îl aşează în locul indicat.
 Adultul cere copilului să ducă cosul-tăviţa la loc.
 Uite , aici este pământ ( sau apă, depende ce avem pe suprafaţa lucrată) este nevoie să luăm
mătura sau buretele să ştergem. Dacă buretele este murdar il vom spăla, dacă avem pământ ,
vom strange cu măturica şi arunca la coş..
 Copilul este întrebat: ,, îţi doreşti să mai lucrezi? “dacă copilul spune da , atunci îl vom lăsa pe el,
dacă răspunsul lui este nu vom zice:
 Poţi lucra aici ori de câte ori doreşti tu.

Scopul acestui material:

 Arătăm copilului cum se germinează plantele

 Îngurajăm relaţia cu natura
 Încurajăm grija faţă de plantă
 Un scop indirect este pregătirea pentru îngrijirea generală a mediului şi a plantei. Se creează o
legătură organică între pământ ( planta) şi fiinţa vie (copilu
 ARANJAREA FLORILOR

Vârsta: 18-24 luni

Descriere:

 recipient/ tavă cu margini SAU un material permanent amenajat pe o masă, care conține:
 carafă mică în care să nu încapă mai multă apă decât poate încăpea în fiecare vază în parte
 mai multe vaze mici, stabile, din material transparent
 câteva boluri mici (în care să plutească flori fără tulpină)
 mileuri mici
 pâlnie – care să încapă în toate vazele
 un burete sau o cârpă
 mai multe flori într-un recipient cu apă (se potrivește bine un suport pentru periuțe de
dinți) SAU un coș de grădină în care să culegem flori

NOTĂ: Fiind deja expuse, nu este nevoie să trecem prin pasul cu ridicarea materialului la
abdomen

Prezentare:

 Inviăm copilul: Hai să-ţi arăt cum aranjăm florile

 Oferim limbaj prezentând fiecare element de pe tavă: flori, vaze, mileu, flori, carafă
 Prezentăm ultima dată carafa deoarece pe ea o vom folosi prima dată.
 Îi prezentăm cum se cară (o ridicăm la nivelul abdomenului): Aşa luăm carafa
 O lăsăm înapoi pe masă şi invităm copilul: Ia carafa şi hai să luăm apă
 Adultul dă drumul la apă şi indică cu degetul unde să așeze carafa copilul.
Acum este suficient. Poţi să o duci înapoi la masă.
 Indică unde să o pună: Poţi să o aşezi aici
 Implici copilu: Acum avem nevoie de o vază. Care îţi place mai mult?
 Pun vaza pe mijlocul tavei
 Iau pâlnia(cu ambele mâini/cu degetele lipite în pensă) şi o aşez în vază: Priveşte
 Pun cu carafa apă în vază şi îi atrag atenţia la apa din vază: Uite, am pus apă.
 Îl invit şi pe copil: Poţi să pui şi tu acum
 Îi indici când să se oprească: Este suficientă
 Apoi muţi atenţia copilului către flori: Acum ne trebuie nişte flori. Pe care o vrei?
 După ce indică floarea, adultul o ia (de tulpina cât mai aproape de floare) şi o
pune în vază
 Apoi inviţi copilul: Poţi să iei tu de data aceasta
 După ce se pun florile îl întrebi unde ar vrea
să fie aşezată vaza: Hai să-i găsim un loc
drăguţ în clasă. Unde ai vrea să o punem?
 După ce copilul indică locul, adultul lipeşte
mâna pe masă, cu palma în sus şi pune mileul
în palmă, apoi aşează vaza tot în acea palmă,
peste mileu.
 Adultul duce astfel vaza la masă
 Se aşează pe masa indicată de copil, punând
mileul prima dată, iar apoi vaza (totul foarte
aproape de suprafaţa mesei, nu prea în aer)
 Verificăm cu copilul dacă este apă în tavă: Ia să
vedem. Vezi vreo picătură de apă?
 Dacă nu este, mergem înainte cu pusul florilor în vază
 Dacă este, le ştergem cu mănuşa (adultul şterge primul, introducând degetele în mănuşă)
 Adultul tamponează uşor, cât să absoarbă apa de pe tavă
 Apoi invită copilul: Acum este rândul tău
 Poţi să foloseşti materialul acesta cât doreşti

Scop:
 Să înveţe să aranjeze flori într-un mod sigur
 Coordonarea mâinilor
 Dezvoltarea unui simţ estetic
 Independenţa

Puncte de interes:

 Palnie
 Mileul
 Tulpina florii
 Să apuce de tulpină de undeva de sub floare
 Vaze potrivite(transparente) pentru a vedea cum curge apa.

UDAREA PLANTELOR
Vârsta : începând de la 14 luni

 Copilul este foarte mic, dar merge bine – o stropitoare potrivită

 Deoarece copilul mic merge dând din mâini, este necesar să facem ceva să își poată
ține mâinile coordonate.

Descriere:
 Mai multe plante, situate accessibil copilului
 O stropitoare mică – notă: stropitorile la care mânerul nu este poziționat
deasupra deschiderii sunt mai ușor de utilizat pentru copii
 Un recipient pentru ulei de măsline, în special tipul care este prevăzut cu capac detașabil
 Magazinele japoneze dețin de obicei astfel de recipient

Prezentare:
 Invităm copilul: Uite, planta este uscată. Hai să o udăm
 Îl ducem la raftul unde se află stropitoarea: Uite, stropitoarea. Aşa se duce (o ridici cu
ambele mâini în dreptul stomacului apoi o pui înapoi pe raft) Poţi să o duci tu la chiuvetă.
 Inviţi copilul la chiuvetă să puneţia apă: (Arăţi închis/deschis la chiuvetă) Pune tu
acum apă în stropitoare.
 Îl inviţi să ducă stropitoarea lângă plantă: Poţi să o duci tu.
 Îi indici unde să o aşeze: Poţi s-o laşi aici
 Îl invite să privească cu uzi puţin planta: Uite!
 Iei bureţelul din vârful ţeavei şi îl aşezi sub ţeavă, iar cu mâna cealaltă ţi de
mânerul stropitoarei
 Înclini uşor spre plantă şi o uzi.
 Inviţi copilul: Poţi să o uzi şi tu acum
 Apoi îl inviți să strângă materialul (dacă nu mai dorește să lucreze cu el)

Scop:
 Să înveţe să ude plantele într-un mod sigur
 Să înveţe să aibă grijă faţă de mediu.

Puncte de interes:
 Bureţelul sub stropitoare
 ACTIVITATEA DE TĂIAT

Vom avea nevoie de următoarele elemente.

 Foarfecă cu capetele rotunjite şi pe măsura lor, nu de adulţi

 Dacă se poate,suport pentru foarfece
 3-4 fâşii de hârtie mai groasă, ca să nu se îndoaie, de aproximatic 1 cm lăţime
 hârtie neliniată
 hârtie cu lini drepte (copilul să taie direct pe linia trasată)
 hârtie cu linie trasată în zig-gaz
 un recipient-bol mic pentru a pune bucăţile de hârtie tăiată

Prezentare material:

 Se lucrează la o masă ,aşezaţi pe scaune

 Cnd adultul arată cum se taie fâşia , este atent ca nu cumva să obstrucţioneze vizibilitatea copilului, aşadar adultul
se va aşeza în partea nedominantă a copilului
 Adultul va lua foarfecele şi o fâşie.
  Va băga degetul mare şi arătătorul în foarfece şi va tăia . tăietura se fa face dintr-o sigură apăsare( nu de mai multe
ori)
 Va lăsa foarfecele jos şi va pune bucăţelel in bolul specific.
 Va îndemna copilul să facă ce tocmai a văzut
 Dac copilul îşi mai doreşte să lucreze , adultul îl va lăsa cat va fi nevoie

Scopul acestui material:

 Să înveţe să folosească foarfecele într-un mod corect

 Coordonarea mână-ochii
 Două mâini care lucrează împreună
 Concentrare- atenţie
 Copilul capătă încredere în el că poate şi singur
 Creşterea stimei de sine
 CARDURI

Descriere

 Seturile trebuiesc clasificate şi să aibă denumirea lor pe spate, deoarece orice adult care le foloseşte trebuie
să denumească acelaşi cartonaş-card de fiecare dată.
 Fiecare set de carduri are nevoie de recipientul lui
 Imaginile folosite pot fi fotografii, iliustraţii clare în imagine, culori şi cat mai apropiate de viaţa reală.

Prezentare-paşii

 Prezentarea cardurilor se va face fie la masă fie pe un covoras care să delimiteze de restul zonei.
 Adultul va lua fiecare card şi va zice denumirea acestuia în timp ce îl aşează pe covoraş. Mişcările vor fi
clare şi lente
 După ce sunt aşezate toate cardurile pe covoraş , adultul va cere copilului să-i de a cardul cu denumirea......
 În cazul incare copilul nu va lua cardul cu denumirea cerută, adultul va spune: ,, mi-ai dat cardul....”
 Nicodată nu spunem copilului ca a greşit., este posibil să nu aibă incredere in el şi să nu mai dorească să
lucreze de teama ca va greşi şi a doua oară.
 Adultul va face jocuri cu aceste carduri: le va strange pe toate şi va incerca sa gasească cu copilul spre ex.
girafa
 Va da card după card şi va intreba copilul:acesta este girafa? Am gasit-o oare?
 Adultul poate să le intoarcă pe toate , cu imaginea pe covoraş, sa intoarcă un card,adultul şi îl denumeşte, un
card întoarce copilul şi îl denumeşte.

Scopul acestui material este:

 Posibilitatea copilului de a vorbi într-o manieră precisă, exactă

 Îmbogăţirea vocabularului
 Aducerea lumii în clasă, pentru a cunoaşte realitatea, lumea înconjurătoare
 Asocierea imaginii cu numele.
 Sacul stereognostic.

Aveţi nevoie de următoarele:

 De un săculeţ din material textil de aproximativ 20cm x 25 cm cu sireturi

 Câte două exemplare de acelaşi tip de obiecte: obiectele se află în săculeţ.
 Exemplu: 2 chei, două brăţări, două răţuşte de baie, doi papucei mici. Orice aveti în casă .

Cum prezentaţi acest material:

 În primul rand observaţi copilul dacă este pregătit, să nu se suprapună cu timpul pentru servirea mesei sau
somnul, căci nu va avea răbdare să lucreze .
 Spuneti că aveţi ceva să-i arătaţi şi îl ănvitaţi să meargă cu dvs către material
 Luaţi săculeţul de unde este aşezat şi mergeţi cu el la masa
 Veţi desface sacul lent şi cu mişcări clare
 Cu o mână ţineţi sacul şi pe cealaltă mână o veţi introduce în sac dar cu ochii inchişi
 Veţi scoate un obiect din sac (fără să trişaţi ,a vă uita)
 Veţi pune obiectul scos pe masă şi îl denumiţi
 Invitaţi copilul să facă la fel
  Continuaţi aşa până la terminarea obiectelor din sac
 Dacă copilul îşi mai doreşte puteti continua dacă nu îl strangeti ţi îl puneti la loc pentru aputea lucra copilul ori d
ecate ori doreste.

Scopul acestui material:

 Dezvoltarea simţului tactil

 Cunoaşterea obiectelor
 Dezvoltarea şi achiziţionarea limbajului

GRAŢIE ŞI CURTOAZIE

Copilul devine o persoană a timpului, mediului său:

Nu se nasc ştiind cum să dobandească aceste lucruri. Graţie şi curtoazie este o parte a încarnării a comportamentului
social.

În prima fază, copilul este denumit ,,embrion psihic” iar acesta are mintea absorbantă în primii 3 ani.Acesta
observă lumea din jurul lor, iar imaginile absorbite de către copilsunt o parte din timpul şi locul său.

Acest proces se numeşte adaptare, ştiind toate acestea, este important rolul adultului în preajma copilului. Noi
suntem modelul, noi trebuie să trăim politicos dacă vrem să fie şi el la fel, având aceste maniere dăm exemple, modelul
copilului fiind noi.

Graţie şi curtoazie fiind o atitudine observată de către copil, a face o acţiune cu graţie nu este de ajuns ci un
zâmbet din inimă şi cu exprimarea faţă de sentimentele acţiunii.

Cuvântul ,,graţie”stă separat de ,,curtoazie” are legătură cu modul în care ne mişcăm şi în care facem lucruri.
Aşadar dezvoltarea în cel mai bun mod posibil ţine de noi , noi să fim modelul cel mai bun. Când ne mişcăm şi
interacţionăm in mediu , este necesar să luăm în calcul că şi copilul o va face după noi.
 Margaret Stephanson, în anul 1998 a ţinut un discurs la un congres despre graţie şi curtoazie . Una dintre idei a
fost că pentru a ajuta copilul să se dezvolte este nevoie de a înţelege cele patru planuri de dezvoltare.

Aşadar trebuie să ştim ce este cel mai important în cele patru planuri de dezvoltare, dacă ştim ce este important la
fiecare ştim la ce ne putem aştepta şi ce să-i învăţăm. Să înţelegem şi tendinţele umane – acestea fiind dispoziţii care ne
permit acelui timp şi loc.

Ea a spus : ,, să trăim cu graţie şi curtoazie este o parte a individului”şi trebuie să devină precum respiraţia dacă
dorim a fi un exemplu pentru copii noi înşine trebuie să avem aceste maniere.

Uneori cuvintele nu sunt necesare , fiind suficient limbajul corpului.

Graţie şi curtoazie să devină o atitudine , un model de viaţă şi trebuie incarnat încă de la inceput într-un mod
natural . Graţie şi curtoazie este o parte din viaţa practică , prezentările de graţie si curtoazie, spunea d.na Stephanson,
nu primesc acelaşi respect precum celelalte exerciţii din viaţa practică. Copiii care încearcă să devină oameni,vor urma
modelul adultului şi ce spunem noi vor spune şi ei, ce facem noi vor face şi ei.

Copilul are o forţă interioară care îl determină să fie om aşa cum suntem şi noi. În calitate de educator trebuie să
fim varianta noastră cea mai bună în privinţa comportamentului,iar această dorinţă ne va împinge să ne perfecţionăm.
Dacă ar fi să ne întrebăm de ce să-i învaţăm bunele maniere răspunsul ar fi acesta : Că ei sunt parte din fiecare cultură iar
copiii trebuie să devină parte din locul lor şi acesta este procesul de adaptare .

Trebuie să ştim ce este adecvat în acea societate / ţară trebuie să reacţionăm cu respect şi să recunoaştem frăţia
fiinţelor umane. Maria Montessori vorbea despre cultura pacii iar graţie şi curtoazie reprezintă fundaţia pentru aceasta .
Atunci când vedem valoarea oamenilor care merită respect şi atenţie, clădim posibilitatea pentru relaţii umane mai bune
şi a trăi în pace. Ex: modul în care ne salutâm între noi ( nu ţipăm dintr-o încăpere într-alta ), nu suntem un exemplu
atunci . Ne aşezăm la nivelul lui având contact vizual cu copilul şi atunci putem să-i vorbim, important este să-i arătăm
respect.

Nu-i obligăm să spună multumesc sau bună ziua, ei la această vârstă nu înteleg sensul ci noi să spunem, să fim
exemplu şi atunci ei vor percepe aceste lucruri şi la timpul potrivit vor spune şi ei .
 Modelul nostru este format atât din cuvinte cât şi din comportament, foarte important de spus că nu obligăm
copilul să împartă la această vârstă pentru că ei sunt centraţi pe sine şi nu este în natura lor să împartă. La această vârstă
există ,,al meu “.

Exemple de exerciţii ca şi model putem fi atunci când servim masa.

- poziţia la masă ,
- felul în care folosim tacâmurile
- felul în care servim din tacâmuri
- cum mestecăm

Un alt exemplu poate fi atunci când strănutăm. Daca folosim un serveţel sau ne ştergem de mâneca de la bluză.

Vocabularul ce îl folosim zi de zi . poate fi unul sărăcăcios sau unul bogat şi atunci copilul îl va absorbi aşa cum îl aude.