Sunteți pe pagina 1din 8

Piticul R\d\cinel [i spiritul copacului

Afar\, `n lume, venea toamna. Frunzele copacilor se colorau unele `n


galben, altele `n maro, altele `n ro[u. Piticul R\d\cinel a ie[it de sub
p\m^nt. V\zu c\z^nd prima frunz\. V^ntul sufla voios `n sus [i-n jos. Piticul
R\d\cinel s\ri dup\ o frunz\ s\ o prind\. Putu s\ o prind\ `nainte de a c\dea
pe p\m^nt. A m^ng^iat-o grijuliu `ntrist^ndu-se pu]in:
- Frunzele mor, [opti el.

Din trunchiul de copac `l privi spiritul copacului:

- De ce faci a[a o mutri[oar\ ? ~]i st\ nasul str^mb ! Coboar\ mai bine `n
p\m^nt la r\d\cin\. Atunci c^nd sus frunzele se ofilesc, acolo picur\ mult\
putere de via]\. Acolo, `n p\m^nt, tu po]i s\ o aduni pentru prim\vara
urm\toare ca s\ `ncol]easc\ din ea frunze noi. Asta este mult mai
important dec^t s\ ca[ti gura la frunze vestejite.

- {i la tine picur\ ? `ntreb\ R\d\cinel. E acesta laptele copacului ? Se pot


mulge r\d\cinile ?

Spiritul copacului r^se de i se cl\tinar\ crengile [i r\spunse:

- Spune-i cum vrei. Eu `i spun putere de via]\, c\ci atunci c^nd ea se


scurge, eu devin din ce `n ce mai slab. Toate frunzele cad [i eu m\
cufund `n somnul de iarn\.

R\d\cinel `ntreb\:

- Cazi atunci din pom ?


- Nu, r^se spiritul copacului din nou, m\ adun `n lemnul r\d\cinilor, m\ fac
mic, aproape ca [i tine. Apoi, las lumea s\ fie lume, p^n\ c^nd prim\vara
m\ treze[te din nou. Atunci `ns\ am nevoie de o nou\ putere de via]\. Voi,
piticii, o p\stra]i peste iarn\ `n p\m^nt [i trebuie s\ o aduce]i apoi din nou
la r\d\cini. Ei, [i acum haide b\ie]el, vezi de `mi mai cade o frunz\ !

R\d\cinel cump\ni dac\ ar trebui s\ mai sar\ dup\ `nc\ o frunz\, dar
spiritul copacului `l privi at^t de sever `nc^t se `ntoarse repede la
st^nga `mprejur [i disp\ru `n p\m\nt.

~ntr-adev\r, jos `n uzina r\d\cinilor v\zu un pitic fr\]ior, care tr\gea deja
de r\d\cini. A[adar, `[i c\ut\ [i el o r\d\cin\ frumoas\. ~ncepu s\ o m^ng^ie
cu m^inile u[or, de sus `n jos. Din v^rful r\d\cinii ie[i o lic\rire bl^nd\ pu]in
ro[iatic\, pu]in g\lbuie precum str\lucirea soarelui. Da, aceasta era ca [i
laptele cerului.

- Dac\ mulg cuminte - se g^ndi R\d\cinel - sus vor c\dea frunzele [i vor
putea zbura vesel cu v^ntul.

Se bucur\. Laptele cerului f\cu un r^ule] ce se pierdu `n p\m^nt.


R\d\cinel ºi silfidele

Un vânt rece sufla prin pãdure. ~n aceastã zi R\d\cinel a muls dintr-


un stejar multã putere de via]\. Se gândi:

- Ei , acum vreau sã ies deasupra, pe pãm^nt ºi s\ `mi privesc stejarul.

Se `nv^rti la stânga `mprejur [i ie[i la suprafa]ã. Hui , o mul]ime de


frunze maronii cãdeau !a pãmânt ! Prinse câteva din aer [i le aºez\
Iângã copac pe o r\d\cinã groasã. Dar, ce era asta ? Sus pe cer ap\ru
blânda Lunã, [i `n lumina ei dansau `n cerc silfidele. R\d\cinel ascult\ cu
aten]ie cântecul lor suav. C^t de u[or se ridicau [i coborau plutind
silfidele, pe când el se sim]ea ca un butuc greu care c\lca pe pãmânt.
Ridic\ m^inile [i stig\:

- Hei silfidelor, nu mã pute]i lua cu voi ? A[ dori a[a mult s\ dansez [i eu


o dat\ `n cerc.

Silfidele râdeau [i chicoteau, se apropiau de el, `ºi miºcau voalurile


`n jurul capului lui, `i ]opãiau pe c\ciuli]\, pe mâini, `l ciupeau bl^nd de
barba lui de pitic, p^nã aproape ame]i. Se lãsã `n jos `ntinz^ndu-se pe
covorul de frunze. Cã a vrut, cã nu a vrut, a adormit. Cum stãtea a[a
`ntins lini[tit, tot mai multe silfide se apropiau de el minunându-se. Ele
ºuºoteau:

Ce lini[tit, privi]i, ce dulce


~i stau [i picioru[e ºi mânu]e,
~ntins `n pat ca ºi un copilaº,
EI doarme, [i viseaz\ drãgãlaº.

Z^nele - silfide aratau cu mâinile spre pific [i cântau:

Haide]i , hai sã ne juc\m cu el,


S\-l ducem sus pânã la Lunã,
Sã-i ar\t\m piticului Rãdãcinel
ªi Soare, stele cu lumina blând\.
Privi]i [i spiritul din munte,

ªi luna ne prive[te blând


Piticul doarme [i sur^de
Visând la rãdãcini grijite-n s^rg.

~ndatã s-au `ntins multe aripi [i m^ini, purtându-I pe pitic `n sus.


Ele pluteau `ncolo, pluteau `ncoace, pluteau `n sus ºi `n jos pân\ s-a
trezit. Cât de fericit era piticul Rãdãcinel sã fie `nvãluit `n lumina stelelor
ºi a Lunii ! Deodat\ `nsã Luna ºi-a luat o fa]\ serioas\ [i a spus:

- Opri]i ! Nu-l ridica]i mai sus, altfe! se va destrãma ca [i cea]a. Duce]i-l


`napoi pe p\mânt cãci el este mama lui. EI `i dã statura, el `i dã
`nfã]iºarea.

De`ndatã toate silfidele au ascultat ºi I-au dus pe R\dãcinel `napoi `n


patul Iui de r\dãcini ºi frunze. V^ntul se r\cise. Toate silfidele dispãrurã.
Primii fulgi de z\pãdã c\deau pe p\mânt . Un fulg i se aºez\ piticului pe nas.
Hapciu ! Se trezi ºi privi de jur `mprejur. Unde erau silfidele ? Unde erau
stelele [i luna ? Era acoperit de un nor de zãpãd\. Hmm ! ce vânt rece ! Se
ridic\, se `nvârti la stânga `mprejur [i dispãru `n pãm^nt. ~n pãdure
`ncepu iarna. Zãpada c\dea peste cuiburile p\s\rilor, z\pada c\dea pe
culcu[ul iepura[ului. Brazii, ultimi copaci verzi erau acoperi]i cu zãpad\.

Mijloc de iarn\

~ntr-o zi, `n mijlocul iernii, regele piticilor adun\ `ntreaga lor ceat\.
El spuse:

- Dragi pitici, voi a]i adus `n p\m^nt toat\ puterea de via]\ care curge
din r\d\cini. Ea este p\strat\ aici pentru noua prim\var\. Cur^nd va fi
mijlocul iernii [i ea va `ncepe s\ lumineze `n p\m^nt. Aduce]i cristale
[i pietre pre]ioase de toate culorile. Dac\ lumina cristalului [i puterea
de via]\ lumineaz\ una `ntr-alta, ve]i putea vedea o minune. Afar\ `n
lume zilele sunt scurte. Soarele aproape c\ nu mai poate str\luci.
Preg\ti]i totul pentru s\rb\toarea luminii p\m^ntului.

Atunci piticii c^nt^nd s-au pus harnici pe cioc\nit. De la o zi la alta,


ad^nc `n p\m^nt era preg\tit\ sala de cristal. ~nsu[i regele ar\ta unde
trebuie s\ fie puse cristalele albastre, ro[ii [i galbene a[a `nc^t f\cur\ un
arc de curcubeu. El spuse:

- Pe P\m^nt a venit odat\, din cer, un Copil al Soarelui. C^nd crescu l-a
primit `n el pe regele Soarelui. Aceasta s-a `nt^mplat pe P\m^nt.
Dac\ lumina de cristal [i puterea de via]\ lumineaz\ una `n cealalt\ `l
putem [i noi vedea. Oamenii acolo sus pe P\m^nt numesc aceasta
Cr\ciun. ~l s\rb\toresc cu lum^n\ri [i cu pomi verzi.

Piticii au devenit t\cu]i. Lumina `ncepu s\ creasc\. Toate ciocanelele


au `ncetat. Nici unul nu se mai lovea de cel\lalt. Toate vocile amu]ir\. ~n
Noaptea Sf^nt\ c^nd coboar\ marea lini[te, la miezul nop]ii, sala de cristal
`ncepu s\ r\sune. ~n mijloc str\lucea un nori[or auriu.

Da, era un c\pu[or, bra]e care se `ntindeau. Din lumina albastr\ se


`ntre]esea o mam\. Piticii se uitau cu ochii mari la minunea de lumin\.
Deodat\, ca dintr-un izvor s-au rev\rsat valuri de lumin\ `n p\m^ntul
`ntunecat. Deasupra copilului str\lucea ca [i soarele. Piticii s-au dat `nd\r\t
din toate p\r]ile.

Piticul R\d\cinel sta ceva mai `n spate, dar [tia: “Acum pot s\ privesc
`n cer ! Aceasta era mult mai frumos dec^t visul silfidelor lunii.”

Treptat, treptat lumina p\lea. A r\mas doar un arc de lumin\ bl^nd\


`n [apte culori. R\d\cinel se g^ndi: “Acum copilul merge deasupra
`ntregului P\m^nt.”

Deodat\ r\sun\ vocea regelui piticilor:

- Lua]i din lumina cristalelor [i purta]i-o prin ad^ncuri. Se d\ruie[te


P\m^ntului putere pentru noua prim\var\ ! P\m^ntul se bucura de
lumin\.

Anul Nou

Sus z\pada mai st\tea `nc\ pe p\m^nt. Atunci ajunse vestea regelui
la pitici:

- Aduna]i sc^nteia vie]ii `n ad^ncul P\m^ntului ! Duce]i-o semin]elor


adormite [i r\d\cinilor a[a `nc^t s\ poat\ veni prim\vara !

C^nd piticul R\d\cinel st\tu `naintea regelui, acesta `l atinse pe


c\p[or [i `i zise:

- S\ fii harnic [i voios !

{i pentru c\ lumina sc^nteii lui de via]\ era destul de mare a avut


voie s\ mearg\ [i el dup\ ceilal]i pitici. A[a se f\cu un lung, lung tren de
lumin\, ad^nc `n `mp\r\]ia P\m^ntului.

Piticul R\d\cinel `[i c\ut\ o r\d\cin\ frumoas\ [i roase din ea.

- Aha, e dulce-am\ruie. E alun ! morm\i el. Tufa trebuie s\ se trezeasc\


cur^nd ca s\ d\ruiasc\ albinelor f\ina de aur.

A[adar d\du acestei r\d\cini sc^nteia de via]\. Ea tremur\ u[or `n sus


p^n\ la mugurele alunului [i a[a `ncepu noua via]\ `n tufi[ul de alun.
R\d\cinel se duse mai `n sus `nso]ind sc^nteia de via]\. Acolo se lovi de
cepele mici [i albe ale r\d\cinilor. Aveau gust s\rat. Morm\i:

- Ghiocei, va venit timpul ! R\mase apoi multe zile l^ng\ ghiocel p^n\
c^nd sus `i auzi clopo]elul.

O dat\ z\bovi `ntr-o gaur\ de p\m^nt. Primii fluturi zburau `n lumina


Soarelui [i o albin\ scotocea `ntr-o floare de alun. De acolo lua f\ina de aur.
Da, uite ! Acum [i silfidele erau din nou aici [i `i f\ceau cu m^na
prietenos. El `ns\ le salut\ cu degetul mare: `n sus [i-n jos, `n sus [i-n jos,
`n sus [i-n jos. Atunci ele venir\ plutind, ciupindu-l drept salut, de jur
`mprejur, de scufie [i de barb\. Le-a l\sat cu pl\cere pentru c\ [i el s-a
bucurat mult de revedere.

Piticul R\d\cinel [i balaurul


Ad^nc `n p\m^nt, `ntr-o pe[ter\, locuia un balaur `ntunecat. Vara
dormea. C^nd venea toamna, `ncepea s\ ca[te de-i cl\n]\neau din]ii.
Atunci `ncepea s\ se ca]ere cu labele pe st^nci. Pe bot sufla fum
`nnec\cios. Mihail, `ngerul cu sabia, l-a `mpins lupt^nd `n aceast\ pe[ter\,
ca s\-l poata ]ine aici lini[tit. C^nd s-a trezit, [ederea `n lini[te i se p\ru
plictisitoare. Atunci r\cni, zg^rie, s\ri [i `ncerc\ s\ sparg\ pe[tera. Dac\ un
pitic se r\t\cea pe acolo, era `nghi]it [i nu se mai `ntorcea niciodat\.

Odat\, c^nd balaurul era treaz, piticul R\d\cinel se apropie mai mult
de pe[ter\. Purta `n m^ini lumina de r\d\cini pe care dorea s\ o duc\ mai
ad^nc `n p\m^nt. Deodat\ auzi un sfor\it `ndep\rtat.

- Ce putea fi ? g^ndi el [i deveni curios. Cobor` ceva mai ad^nc. Aici


`ncepea deja s\ miroase ur^t. Printr-o cr\p\tur\ a st^ncii r\zb\tea o
lumin\ verzuie. C^nd piticul privi prin cr\p\tur\, v\zu balaurul [i se
sperie. Lumina r\d\cinii c\zu printre st^nci. Cazu pe solzii balaurului
f\c^ndu-i o pat\ alb\. Balaurul url\ [i stinse lumina cu suflarea lui
neagr\. St^nca s-a cutremurat. R\d\cinel urc\ `n sus c^t putu de
repede. C^nd ajunse la ceilal]i pitici, le-a povestit ce a v\zut.

Me[terul r\d\cinilor spuse:

- Ai cobor^t prea ad^nc `n p\m^nt. De c^nd Mihail a `nvins balaurul,


acesta ur\[te lumina [i locuie[te `n `ntuneric. El este un `nghi]itor al
luminii. Nu duce]i lumina r\d\cinilor mai ad^nc dec^t str\lucesc
cristalele. Astfel nu vi se poate `nt^mpla nimic r\u. ~ns\ cu c^t
duce]i mai mult\ lumin\ a soarelui din r\d\cini [i o d\rui]i p\m^ntului,
cu at^t mai slab va fi balaurul `n pe[tera sa.

De atunci, R\d\cinel s-a ferit s\ mai coboare prea ad^nc `n `ntunericul


p\m^ntului.

Este mereu harnic s\ aduc\ lumina soarelui din r\d\cinile plantelor [i s\


o d\ruiasc\ p\m^ntului.

Desp\r]ire de lumea iernii


Cum [tiu R\d\cinel c\ acum toate frunzele copacilor erau c\zute ? De
ce [tia c\ acolo sus pe p\m^nt era iarn\ grea ? Oricum ar fi ciupit, din nici o
r\d\cinu]\ nu mai picura putere de via]\. Atunci micul R\d\cinel g^ndi:

- Vreau s\ arunc o privire iernii ! Se r\suci la dreapta `mprejur, l^ng\


r\d\cina vechiului stejar [i urca `n sus. Deodat\ c\ciuli]a ]uguiat\ sta mo] `n
z\pada mare. Cu m^na d\du la o parte z\pada, spre st^nga [i spre
dreapta. Acolo s\rea o pas\re cu pene albastre [i galbene; era un pi]igoi. El
credea c\ o c^rti]\ a ie[it din p\m^nt [i arunca cu bulg\ri. Ar putea oare s\
ciuguleasc\ o s\m^ncioar\ sau un g^ndac `nghe]at ? Atunci v\zu m^na
flutur^nd\ a piticului R\d\cinel. El o `ntreb\:

- Ce faci aici `n z\pad\ ? Fulgii te vor acoperi cur^nd ! P\s\rica ciripi:


- Caut ceva de ciugulit.
- Nu po]i s\ ciugule[ti fulgi de z\pad\ ? Din ace[tia sunt destui !
- C^teva ciocule]e iau eu c^t s\ nu-mi fie sete, `ns\ totu[i ele nu-mi
potolesc foamea.
- Dar ce `]i potole[te foamea ?
- Eu ciugulesc pomii. Acolo sunt virmi]ori de scoar]\. Unde z\pada nu e
prea groas\, ajung la frunzi[.
Piticul R\d\cinel se bucur\ c\ pi]igoiul `i vorbea cu at^ta `ncredere [i-l
`ntreb\:
- De ce nu mergi s\ dormi `n p\m^nt ? Multe animale fac a[a. Pi]igoiul
ciripi:
- Ce crezi tu ? Eu am o inimioar\ care bate foarte tare: tic, tic, tic [i care
vrea s\ sar\ [i s\ zboare !
Pi]igoiul veni mai aproape de R\d\cinel. ~[i ridic\ o arip\ [i spuse:
- Ascult\ numai cum bate !
Destul de timid piticul `[i puse m^nu]a pe haina p\s\rii. ~ntr-adev\r b\tea
at^t de vesel [i de repede c\ degetele lui tremurar\ pe ea.

~n apropiere, un iepura[ a auzit discu]ia celor doi. F\cu un salt c\tre


ei. Piticul R\d\cinel `l strig\:
- Iepura[ule nu mergi s\ te culci ? Trebuie s\ m\n^nci [i tu ca inima s\-]i
bat\ tic-tac. Ce g\se[ti tu `n z\pada ?
Iepura[ul r\spunse:
- Eu am l\bu]e bune de scormonit. Cu ele r\scolesc z\pada [i g\sesc ierburi
aspre [i frunzi[. Blana mea groas\ `mi ]ine de cald. R\d\cinel `ntreb\:
- Am voie s\ simt [i tic-tacul t\u ?
Iepura[ul se `mpotrivi un moment, `ns\ c^nd v\zu cum `l prive[te piticul a
fost de acord [i l-a l\sat s\-[i pun\ m^na pe blana lui. R\d\cinel m^ng^ie
blana fin\. ~ns\ c^nd i-a atins urechea, l-a g^dilat pe iepura[. Zup - f\cu
un salt `ntr-o parte a[a `nc^t pi]igoiul se sperie [i zbur\ ciripind `n p\dure.
Iepura[ul s\ri [i el `ntr-o parte. Labele sale au l\sat g\uri ad^nci `n z\pad\.
R\d\cinel se uit\ `n jur [i ascult\ lini[tea iernii.
- Nu mai e nici o silfid\ aici - spuse el pu]in trist [i se `ntoarse `n
ad^ncimile P\m^ntului, `n marea lini[te [i odihn\ a Mamei-P\m^nt.
Frumoasa noapte de var\
~ntr-o sear\ de var\, piticul R\d\cinel `l vizit\ pe b\tr^nul spirit al
copacului, care [tia at^t de multe despre P\m^nt, Lun\ [i stele.

Era o zi fierbinte. Spiritul copacului ar\ta ca [i cum ar fi dormit.


R\d\cinel l-a g^dilat la piciorul lui de r\d\cin\, c\ci asta `i f\cea pl\cere
spiritului copacului. ~n sf^r[it, R\d\cinel auzi un r^s. C^nd privi `n sus,
v\zu capul spiritului copacului care se apleca dinspre trunchiul copacului.
Vocea lui `i spunea:

- Cine scurm\ la piciorul meu de r\d\cin\ ? De jos veni r\spunsul:


- Sunt eu, R\d\cinel ! A[ vrea s\ te `ntreb ce se `nt^mpl\ ?

Spiritul copacului privi spre cer, privi din nou `n jos c\tre r\d\cini [i
`ncepu s\ vorbeasc\:

- Soarele str\luceste azi `n cea mai lung\ zi. M\rea]\ e puterea lui. Luna
plin\ se va `nal]a cur^nd pe cer.

Ici arde p\m^ntul, noaptea e treaz\,


Zbor licurici [i toate vegheaz\,
Nimfe, pitici, fluturi de noapte,
Duhuri de st^nc\ deasupra pe munte
Vor to]i, jubil^nd s\ danseze,
Vor nimfe dans^nd s\ serbeze.

Vezi, sus pe munte arde un foc,


Oamenii se str^ng `mprejur, la un loc,
P^r^ul gone[te `n unde [i valuri,
Ca Spiritul Apei s-ajung\ la maluri.
Un Spirit al Muntelui bun, lini[tit
Prive[te al Lunii dans vechi, m\estrit.

Din cr^ng tropotesc piticii `n cete,


Anul solar petrec^nd cu l\mpi, felinare, arz^nd,
S\ c^nte luminii m\re]e, cere[ti,
Se bucur\ orice pitic ce-nt^lne[ti.
Iar Lun’ arginteaz\ solarul ei aur,
C^nd forfota trece vuind peste dealuri.

Ascult\ ! Oamenii c^nt\:

Noapte de S^nziene, noapte de S^nziene


Ne aduci pe Christos `n poiene !
El binecuv^nt\ c^mpii [i p\duri,
Binecuv^nt\ rodirea `ntregii naturi !
Deodat\ piticul R\d\cinel v\zu o flac\r\ dans^nd `n fa]a unei pietre.

- Un licurici ! strig\ el agitat [i se gr\bi `ntr-acolo. De bucurie vru s\ o


apuce cu m^inile dar ea s\ri mai departe. Piticul R\d\cinel porni s\rind
dup\ ea [i toat\ ceata piticilor f\cu la fel:

Hopa-hop, hopa-hop
}opa-]op [i ]opa-]op !
Hopa-hop, hopa-hop
}opa-]op [i ]opa-]op !

A[a r\suna mereu. Era un zumz\it [i un ]it\rit vesel, iar greierii `[i
ceterau de zor muzica. Curio[i, din g\urile p\m^ntului au venit c^]iva
spiridu[i `ntuneca]i. Ei nu puteau s\ danseze pentru c\ nu se puteau
bucura. Priveau moroc\no[i pe sub brazii `ntuneca]i.

- Ce g\l\gie ! Ce lume nebun\ !

Atunci, deodat\, v\zur\ c\z^nd stele din cer. To]i piticii strigar\:

- Ahh ! Ohh !

Spiridu[ii `ntuneca]i fugeau speria]i `napoi `n g\urile p\m^ntului.


R\d\cinel privi lung `n sus la stele [i g^ndi:

- Ce frumos este totu[i s\ fii pitic [i s\ prive[ti minunile lumii !