1.A întrebat odată ucenicul pe Avva Aminna: Avva, dă-mi un sfat pentru mântuire.

Atunci
Avva Aminna i-a răspuns: Precum melcul după ce a trecut pe o frunză lasă o urmă
strălucitoare în urma lui așa și creștinul – faptele bune și de o sfințenie a vieții lui să
rămână după el.

2.Într-o zi, un om simplu, cunoscut ptr. viața sa curată, a fost întrebat de un vecin:
-Cum faci tu de ești totdeauna atât de mulțumit? Niciodată nu te-am văzut supărat.

Foarte simplu -a răspuns celălalt. În fiecare dimineață, când mă trezesc, privesc întâi
cerul. Așa îmi aduc aminte de DUMNEZEU, de mila și bunătate. Apoi, privesc pământul.
Astfel îmi amintesc de moarte și de JUDECATA DE APOI. În cele din urmă privesc în jurul
meu, lumea întreagă ce se trezește în fiecare dimineață. Așa mi-aduc aminte de semenii
mei, de cei care suferă de boli sau neputințe, de cei ce au o viață mai grea decât a mea și
pe care i-aș putea ajuta. În felul acesta mă bucur ptr ceea ce sunt și ptr ceea ce pot face.
Bunătatea izvorâtă din dragoste aduce totdeauna liniște și mulțumire, atât în sufletul celui
care primește cât și în sufletul celui care dăruiește cu dragoste.

3.Pe un drum, un câine a sărit la un om și a început să-l latre. Omul, însă, a pus imediat
mâna pe o piatră și a aruncat după animal. Câinele s-a ferit și, ce să vezi?! A sărit mai tare
la om, gata-gata să-l muște. Speriat rău, omul a mai apucat doar să intre într-o curte și să
trântească poarta. Acum stătea acolo, în timp ce câinele urla cât îl ținea dincolo de gard.
Chiar iîn acel timp, a trecut pe stradă și un călugăr.Văzându-l câinele a sărit la părinte,
lătrând și arătindu-și colții. Liniștit, călugărul a scos o bucată de pâine din traistă și i-a
întins-o cățelului. Imediat, acesta a încetat să latre, s-a apropiat ușor-ușor și dându-și
seama de bunătatea omului, a luat bucățica de pâine chiar din mâna acestuia și a început
să o mănince de zor. Apoi s-a așezat lângă călugăr, dând din coadă. Vezi, omule, i-a spus
părintele celui din spatele gardului-bunătatea naște bunătate. Dacă tu ai fost rău cu
câinele, cum ai fi vrut să fie el cu tine? Hai, vino și mângâie-l! Să nu mai faci niciodată un
rău, acolo unde poți face bine. Și crede-mă oriunde și oricând poți face bine fă-l. Și astfel
vom putea face ca Împărăția lui Dumnezeu să fie în mijlocul nostru.
4.Cum te scapi de vicii? Un tânăr luase hotărârea să se scape de vicii. Încercă, dar îi veni
aşa de greu, încât părăsi gândul pocăinţei. Se plânse de aceasta unui bătrân, care, drept
răspuns, îi istorisi următoarea întâmplare: -Un om a trimis odată pe fiul său la câmp să
cureţe un loc de mărăcini. Băiatul privi locul, privi mărăcinii şi se îngrozi. Pierzându-şi
nădejdea că va putea izbuti, se culcă la umbră şi adormi. La fel făcu şi în zilele următoare.
Tatăl veni să vadă lucrul copilului său. Locul era neînceput…. Dânsul nu grăi nimic de rău,
ci cu blândeţe arătă fiului său o bucată de pământ, cam a zecea parte din loc: -Doresc, zise
tatăl, ca ptr azi să cureţi numai această bucată de loc, mâine alta la fel şi în fiecare zi tot
aşa, până termini. Copilul făcu aşa: împărţi locul în zece părţi şi în fiecare zi termină câte
o bucată, iar după zece zile locul era tot curăţat, de îţi era mai mare dragul să-l priveşti.
Dintr-un loc plin de mărăcini ajunse un loc de o frumuseţe rară. Bătrânul care istorisea,
zise apoi către tânăr: Tot aşa trebuie să faci şi tu. Viciile care te stăpânesc, priveşte-le ca
locul cel plin de mărăcini. Voieşti să te scapi de ele? Nu-ți pierde nădejdea. Leapădă-te pe
rând de ele; îţi va fi mai uşor. În curând şi pe nesimţite, te vei scăpa de toate, ajungând cel
mai bun om, aşa precum îţi este gândul. Tânărul înţelese învăţătura şi făcu după sfatul
bătrânului. El ajunse respectat şi iubit de semenii săi ptr buna purtare de care da acum
dovadă. Aşadar, iubite cititor, dacă voieşti să te scapi de vicii, nu-ţi pierde nădejdea de
izbăvire, încearcă sfatul bătrânului de mai de sus şi te vei izbăvi uşor.