Universitatea de Stat de Medicina si Farmacie ’’Nicolae Testimiteanu’’

Referat:
’’ Teoria probabilitatilor
Legea cifrelor mari’’

Studenta:Barcaru Doina S1506

Subiecte:
 Definirea şi interpretarea teoriei
probabilităţilor. Noţiunea de
probabilitate „p”. Calculul
probabilităţii şi
contraprobabilităţii.
 Legea cifrelor mari şi aplicarea
ei. Eroarea reprezentativă „m” şi
eroarea limită admisă „Δ”.
 Noţiunea de eşantion.
Avantajele eşantionajului.
Erorile de implementare,
măsurare şi de selecţie în
eşantionare. Calcularea Mărimii
eşantionului reprezentativ.
Definirea teoriei selecţiei. Tipurile de
selecţie
Teoria probabilitatilor-Este o teorie matematică ce se ocupă cu studiul
fenomenelor întâmplătoare ce pot apărea în gruparea unui semn
studiat pe baza unui experiment probabilist aleatoriu
Exe. Adresarea pacienţilor la medicul de familie
Probabilitatea-Măsura posibilităţii apariţiei unor fenomene
întâmplătoare în condiţiile concrete date
Probabilitatea se înseamnă prin “p
Definiţia lui P. S. Laplace
Probabilitatea apariţiei în totalitatea parţială a unui fenomen
“p” se determină prin raportul fenomenelor deja apărute “m”,
la numărul tuturor cazurilor posibile “n” p = m/n
Contraprobabilitatea
Este mărimea alternativă sau probabilitatea lipsei
fenomenului. Se notează prin “q”
q = (n-m)/n = 1- m/n = 1- p
q = 1 – p; p + q = 1
Probabilitatea explicatii:
p+q=1
p + q = 100%
Probabilitatea apariţiei fenomenului “p”, se află între limitele 0
şi 1 sau 0 şi 100%
0 ≤ p ≥ 1 ; 0 ≤ p ≥ 100%
Cu cât probabilitatea se află mai aproape de 1 sau 100%, cu
atât prezenţa fenomenului în totalitate e mai reală şi vice-versa.
Legea cifrelor mari:
Are două aplicaţii pentru determinarea totalităţii selective:
La majorarea numărului de observaţii, rezultatele cercetării
obţinute pe baza totalităţii selective tind să reproducă datele
totalităţii generale
La atingerea unui anumit număr de observări în totalitatea
selectivă rezultatele cercetării vor fi maximal apropiate de cele
posibile din totalitatea generală (exe. Urna Galton)
Limita maximă corespunzătoare a totalităţii selective, poate fi
calculată cu o oarecare probabilitate
Exemplu:
Să presupunem că:
Ponderea fenomenului în totalitatea selectivă”P1”diferă de cea
din totalitatea integrală “P” cu o mărime ce exprimă eroarea
reprezentativă “m”
Dacă vom lua un eşantion de volum mai mare probabilitatea de
necoincidenţă a ponderilor va deveni mai mică şi “m” la fel.
Statistic este demonstrat:
În caz de o totalitate selectivă mare, cu probabilitatea apariţiei
fenomenului de 95% ponderea fenomenului “P1” va fi diferită
faţă de cea din totalitatea integrală “P” cu 2m
La o probabilitate de 99,7%, diferenţa va fi 3m
Cifrele 2, 3, …n, se numesc coeficienţi de exactitate.
Coeficientul de exactitate
Eroarea limită admisă:
Cifrele 2, 3, …n, se numesc coeficienţi de exactitate “t”.
Cu majorarea coeficientului de exactitate creşte probabilitatea
cu care vom putea afirma că diferenţa ponderilor căpătate din
ambele totalităţi este situată în intervalul erorii limită admisă
“Δ”.
Δ=txm
P = P1± Δ
Pentru a determina numărul totalităţii selective “n”, de la care
indiferent cât vom majora numărul de observări, rezultatele nu
vor fi senmnificativ diferite, trebuie să cunoaştem eroarea
limită admisă pentru pentru studiul dat.
Esantionul:
Se subînţelege un număr “n” de elemente extrase pentru o
cercetare parţială dintr-o populaţie care, dacă ar fi studiată ar
reprezenta o cercetare integral.
Eşantionarea din cercetările cantitative (cantitativă, statistică,
probabilistică);
Eşantionarea din cercetările calitative (calitativă,
nonprobabilistică): eşantionarea cazurilor deosebite;
eşantionarea cazurilor tipice; e. cazurilor critice; e. de moment,
etc.
Avantaje:
Grad de operativitate
Efort redus
Cost mai mic
Datele pot fi extrapolate la populaţia ţintă
Dezavantaje:
Probabilitatea este întotdeauna mai mică ca 1
Apar diverse erori:
De observare (înregistrare);
De prelucrare;
De reprezentativitate;
De modelare.
Erori de inregistrare, clasificare:
1.După modul de producere:
2.Întâmplătoare;
3.Sistematice;
4.Greşeli.
După sursă:
1.Erori ale obiectului observat;
2.Erori ale anchetatorului
3.Ale mijloacelor de înregistrare
4.Datorate metodelor utilizate
5.Datorate condiţiilor externe
Erori de reprezentativitate:
1. Sunt de 2 tipuri:
Sistematice;
Întâmplătoare
Erorile sistematice:
Se datorează nerespectării principiilor teoriei selecţiei ca fiecare
unitate a colectivităţii generale să aibă şanse egale şi diferite de
zero de a pătrunde în eşantion.
Atunci când există erori sistematice de reprezentativitate
extinderea rezultatelor prin inferenţă statistică nu va fi validă şi
corectă.
Erorile sistematice:
Sunt determinate de:
Alegerea preferenţială, din comoditate sau interes a unităţilor
din eşantion;
Alegerea la nimereală a unităţilor;
Alegerea voită a aşa - ziselor unităţi “representative.
Erori întâmplătoare de reprezentativitate:
Sunt legate strict de specificul sondajului şi apar chiar dacă se
respectă principiile teoriei selecţiei.
Apar deoarece prin numărul mic de unităţi din eşantion nu se
poate reproduce identic structura colectivităţii generale.
Erorile întâmplătoare nu se pot înlătura, dar se pot calcula,
anticipa şi limita.

Inferenţa statistică este făcută sub presupunerea că erorile

întâmplătoare există, iar cele sistematice sunt absente.