Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Una din cele mai importante componente ale Arhitecturii ITS este lista Aspiratiilor
Actorilor. Acestea constau din obiective si cerinte de nivel inalt ale tuturor celor implicati in
dezvoltarea ITS, ex. Utilizatori, operatori si furnizori, ce se regasesc sub termenul de "Actori
ITS".
Aceste aspiratii sunt apoi convertite in simple declaratii ce sunt numite Nevoile
Utilizatorilor, ce sunt prezentate intr-o forma similara aspiratiilor. In plus, o Arhitectura ITS
include, uzual, urmatoarele:
Imagine generala sau (Model Conceptual) - o diagrama de nivel inalt ce prezinta
intregul sistem si arata cum lucreaza acesta.
Arhitectura (sau Punct de vedere) Functionala (sau Logica) - o serie de diagrame si
specificatii ce prezinta functiile sau procesele necesare satisfacerii Nevoilor
Utilizatorilor.
Arhitectura (sau Punct de vedere) fizica - o serie de diagrame si specificatii pentru
componentele fizice si amplasamentele lor pentru o dezvoltare specifica.
Arhitectura (sau Punct de vedere) de comunicatii - o analiza a cerintelor de
comunicatii a legaturilor necesare intre amplasamentele descrise in arhitectura fizica.
Alte Puncte de Vedere ce pot fi incluse sunt cel Organizational, care descrie legaturile de
afaceri intre organizatiile implicate si cel Informational ce furnizeaza modele pentru seturile
principale de date.
5.1 NARITS
5.2. FRAME
Pentru identificarea şi definirea fluxurilor informaţionale se va folosi, în cadrul acestei
lucrări, Arhitectura Cadru Europeana (dezvoltata în cadrul proiectului european KAREN şi
ulterior FRAME). Din pachetul de programe sunt utilizate cele doua instrumente ce folosesc
la dezvoltarea unei arhitecturi ( Browse tool şi Selection tool). Instrumentul Browse Tool este
axat numai pe dezvoltarea arhitecturii funcţionale a unui sistem inteligent de transport şi
conţine următoarele elemente fundamentale:
- lista nevoilor utilizatorilor;
- lista ariilor funcţionale;
- funcţiile de nivel înalt şi scăzut ce alcătuiesc ariile funcţionale;
- lista terminalelor ce interfaţează sistemul ITS cu mediul;
- fluxurile de informaţii ce sunt vehiculate între diferitele funcţii ale sistemului.
Cu ajutorul acestui instrument se poate construi foarte uşor arhitectura funcţională a
unui sistem inteligent de transport şi totodată se pot evidenţia fluxurile informaţionale
specifice acestui sistem. Pentru construirea efectivă a arhitecturii funcţionale se va folosi în
continuare cel de-al doilea instrument furnizat de către proiectul FRAME, şi anume
„Selection tool”. Pentru utilizarea acestui instrument a fost realizată o organigramă a
activităţilor derulate. Fereastra prezentată conţine două sub-ferestre şi o serie de butoane. În
subfereastra din stânga se găsesc toate nevoile utilizatorilor care au fost identificate (în
general trebuie ales un spectru larg de astfel de nevoi pentru a se putea acoperi şi dezvoltările
ulterioare), şi care pot fi selectate şi transferate în sub-fereastra din stânga pentru a construi o
listă de nevoi specifică sistemului ce urmează a fi dezvoltat. În momentul selectării uneia din
nevoile generale pentru a fi atribuită sistemului apare în partea inferioară a ferestrei o scurtă
descriere a nevoii sau grupului de nevoi ale utilizatorului. După întocmirea listei de nevoi ale
utilizatorilor, este necesară o transpunere a fiecărei nevoi într-o funcţionalitate pe care
sistemul trebuie sa o deţină. Etapa de definire a funcţiilor sistemului este urmată de
identificarea şi definirea fluxurilor de date sau informaţionale corespunzătoare acestor funcţii.
5 Pentru definirea funcţionalităţii unui sistem trebuie în mod obligatoriu identificate şi
definite toate fluxurile informaţionale ce apar între funcţiile sistemului. Identificarea şi
definirea fluxurilor de date ce apar între funcţiile sistemului conduce la următoare etapă, şi
anume la identificarea componentelor de stocare a acestor date. După ce au fost identificate
toate elementele de stocare a datelor vehiculate între funcţiile sistemului se pot adăuga fluxuri
de date noi ce pot contribui la creşterea gradului de flexibilitate şi extensibilitate a sistemului
(resistematizări şi dezvoltări ulterioare). Interfaţarea sistemului cu mediul sau extern este
realizată prin intermediul unui set de terminale. Acestea sunt conectate la fluxurile de date ale
sistemului şi permit, atât, intrările de date în sistem cât şi ieşirile datelor. Modelul teoretic al
sistemului a fost conceput pentru a satisface o listă mult mai largă de nevoi ale utilizatorilor,
aceasta fiind cauza apariţiei unui număr mult mai mare de terminale.