În aceasta argumentare voi încerca sa îmi exprim opinia asupra conceptului ca în funcție de

cantitatea de iubire investita, acțiunile oamenilor pot fi considerat drept morale. Pentru aceasta voi
începe cu definirea celor doi termeni cheie și anume morala și iubirea.
Morala (din latina, moralitas "maniere, caracter, comportament adecvat") e o percepție a
comportamentului care diferențiază intențiile, deciziile și acțiunile între cele bune (sau corecte) și
rele (sau greșite). Un cod moral e un sitem de moralitate (de exemplu bazat pe o anumită filozofie,
religie sau cultură). Morala este o ramură al Eticii, disciplină a filozofiei.
Iubirea este un sentiment complex, manifestat prin afecțiune puternică. Definirea sa este un demers
dificil, cauzat de complexitatea manifestării sale, dar și de diversitatea legăturilor afective cuprinse
de acest termen. Dragostea se poate manifesta față de: familie (părinți, copii sau alte
rude), prieteni, parteneri romantici, Divinitate, animale, obiecte, patrie, frumos, artă ș.a.m.d
Sfera larga de definitie a celor doi termeni ne va putea ingreuna pe parcurs întreaga argumentare,
ceea ce îmi va cere studierea subiectului pe o sfera mai mica de înțeles.
Consider, pe baza definitilor citate anterior ca acțiunile umane nu pot fi considerate drept
morale în funcție de cantitatea de iubire investita.
În primul rând, în baza definitiei citate anterior, putem afirma ca iubirea, indiferent de ce tip
de dragoste ar fi, se bazează pe bunavointa. Nu poți sa iubești pe cineva dar sa ii vrei raul, deci
iubirea presupune a ii dori binele fiintei iubite, ceea ce însă nu provoaca nici o problemă morala,
însă acțiunile de asigurare a binelui pot intra în coliziune directa cu morala.
În al doilea rând, valorificand textul dat(„Marturisire” de Liviu Rebreanu) putem afirma ca
iubirea presupune o oareacare supunere„Caci iubirea cere supunere, o supunere oarba, ca și
credinta[...]Tot ce nu e supunere și devotament nu e iubire”. O alta definitie a moralei spune ca
„Moralitatea înseamnă să faci ceea ce este corect, indiferent de ce ţi se spune. ”. Bazandu-ne pe
aceasta definitie a moralei și pe deducerea despre iubire, putrem afirma ca iubirea respinge morala,
deoarece presupune o captivitate psihologica în care sentimentul iubirii dicteaza acțiunile omului,
impiedicand-ul probabil sa mai facă ceea ce este corect.
Așadar, pe baza celor doua argumente, primul construindu-se pe definitile de dicționar iar
cel de al doile pe textul dat, consider ca indiferent de cantitatea de iubire investita, aceasta nu poate
servi ca un pretext la savarsirea unor acțiuni considerate imorale de către societate.