PARTICULARITĂȚI ALE TRATAMENTULUI STOMATOLOGIC LA

PACIENTUL VÂRSTNIC

Îmbunătățirea sănătății orale duce la îmbunătățirea calității vieții prin

creșterea stimei

de sine, îmbunătățirea alimentației, un aspect îmbunătățit, o igienă mai bună și un

confort

mai bun precum și ameliorarea durerii. Necesitățile de sănătate orală ale

vârstnicilor necesită

o abordare nouă a planificării tratamentului dentar, care ia în considerare nevoile

speciale ale

acestora. Procesul de tratament începe cu un interviu al pacientului pentru a

determina

îngrijorările și nevoile sale urgente. Acest proces cuprinde patru domenii de nevoi
obiective

și subievtive: funcționalitate, simptome, patologie și

estetică.

Tratamentul pacientului vârstnic cuprinde următoarele

particularități:

✓ 1. să nu fie standardizat ci individualizat fiecărui caz în parte, fiecare etapă

să fie

adaptată geroindexului general și

local;

✓ 2. să aibă la bază o concepție integrativă, fiind privit în ansamblu pentru

toate

elementele sistemului
stomatognat;
 ✓ 3. Reabilitarea completă reclamă un număr mai mare de tratamente:
odontale,

parodontale,
protetice.

✓ 4. necesită un număr sporit de ședințe și un efort sporit din partea medicului,

datorită

numărului crescut de afecțiuni stomatologice ce s-au acumulat de-a

lungul anilor.

✓ 5. necesită un efort mai mare din partea laboratorului și un consum mare de

materiale

și instrumentar, existând astăzi tehnici și materiale

adecvate ;

✓ 6. colaborarea interdisciplinară și tratamentul multidisciplinar sunt condiții

obligatorii, dar este dificil de realizat în practică datorită cooperării dificile,

handicapurilor psihice, fizice,

etc.;

✓ 7. există discrepanțe între necesar și

cerințe;

✓ 8. apare necesară pregătirea de cadre pentru îngrijirile de specialitate

specifice

vârstniculu
i;

✓ 9. se recomandă soluții simple de tratament, nu manopere complexe, cu

particularități

ce țin seama de calitatea câmpului protetic și de

geroindex.

Planul de tratament și algoritmul acestuia la vârstnic este același, etapele

nu diferă
 dar au în vedere următoarele
obiective :

✓ motivul principal pentru care s-a adresat pacientul și care l-a determinat
să solicite

tratamentu
l;

✓ starea de
igienă;

✓ existența sau nu a dinților restanți (nr., topografie, starea de

sănătate);

✓ starea sănătății parodontale a dinților

existenți;

✓ existența sau nu a tratamentelor anterioare (odontale,

parodontale, protetice ) și

calitatea
acestora;

✓ atitudinea vârstnicului față de tratamentele stomatologice

anterioare; r

✓ posibilitățile de deplasare (institutionalizat sau

nu);

✓ particularitățile psihologice si posibilitățile de cooperare ce ar putea

influența

soluțiile terapeutice indicate (cooperant, necooperant, total dependent-

lipsit de

personalitat
e);

✓ Starea generală de sănătate

( geroindex).

Întrucât problemele de sănătate medicale pot pereclita prognosticul unor

tratamente

stomatologice acesta va fi particularizat de unele situații întâlnite ce țin de starea

generală:

a. Vârstnic sănătos, la care tratamentul ține cont de geroindex, în rest nu diferă

de al

adultului, cu precauții privind aspectul profilactic (păstrarea dinților pe arcadă) și

operativitatea (numărul si durata ședințelor

reduse).

b. Vârstnic cu patologie generală compensată, la care există riscul de

decompensare

si la care sunt necesare măsuri suplimentare de protecție, ce să asigure calitatea

actului

stomatologic, evitând unele riscuri prin dotarea cu truse de urgență (medicații

pentru situații

neprevăzute) ce trebuie să conțină: analgezice și sedative, antialergice,

anticonvulsivante

hemostatice, medicamente cardiovasculare, antiasmatice,

antidiabetice,etc.

c. Vârstnic cu patologie generală decompensată, sau iminentă de

decompensare la

care, tratamentul se temporizează până la normalizarea constantelor biologice:

tensiunea

arterială, glicemia,
EKG.

d. Vârstnic cu riscuri foarte mari, la care nu se pot efectua tratamente

stomatologice,

în caz de tumori, decompensări grave cardio-vasculare, infarct, accidente

vasculare cerebrale,

ce necesită investigații complete din cauza

riscurilor.
 Tratamentul pacienților compromiși medical se va face obligatoriu în
colaborare cu

medicul generalist/de familie care îl are în evidență, cu avizul acestuia și cu măsuri

suplimentare ce vor avea în

vedere:

✓ un plan de tratament cu mai multe

alternative accesibile;

✓ se alege soluția optimă impusă de modificările involutive și de starea

generală;

✓ prioritarar este tratamentul urgenței cu calmarea durerii, tratarea

infecției, igienizarea

si prevenirea
complicațiilor ;

✓ ordinea în planul de tratament depinde de necesitățile individuale fără reguli

precise;

Particularități ale tratamentului protetic la

vârstnic

Un important capitol din gerontostomatologie este reprezentat de eforturile

conjugate

ale medicilor stomatologi, tehnicienilor dentari si ale altor specialisti, in vederea

reintegrarii

sociale a varstnicilor. În țările cu o cultura sanitară evoluată și cu o asistență

socială

multifuncțională, modificarile orale survenite la batrani sunt tratate cu mare atentie,

exact la

fel ca si tratamentele aplicate populatiei infantile. Atentia se indreapta asupra

reinserării

sociale a vârstnicilor sub aspectul indeplinirii functiilor aparatului dento-

maxilar.

Pe primul loc in strategia gerontosotmatologiei stau problemele legate de

masticatie,
 apoi functia estetica si cea fonetica. Fara rezolvarea satisfacatoare a acestor
cerinte,

specialistii nu pot spera o buna integrare psiho-sociala si evitarea starilor

conflictuale date de

infirmitatea
bucala.

Tratamentul protetic la vârstnicii sănătoși nu diferă de cel al adultului tânăr,

putând

consta din proteze fixe, proteze mobile sprijinite pe dinți, mucoasă, implanturi.
Vârsta prin

ea insăsi nu influențează care este cea mai bună

opțiune.

În alegerea unui tratament protetic la vârstnici, se vor avea în vedere

următorii factori:

1. numărul și topografia dinților

restanți;

2. valoarea fiecărui dinte în parte (în funcție de integritatea dintelui șj

parodonțiului);

3. valoarea suportului muco-

osos;

4. boli generale ce pot temporiza

tratamentul;

5. posibilități financiare și
tehnice;

6. proveniența și gradul de autonomie fizică (dacă trăiește singur sau în case

de bătrâni)

și motorie (prezența de handicapuri ce limitează deplasarea la

cabinet);
 7. comportamentul
psihic;

8. care este principalul motiv pentru care s-a prezentat la tratament si ce

așteaptă de la

stomatolog
.

Proteza FIXĂ
(conjunctă)

Protezarea fixă este tot mai frecvent utilizată la vârstnic datorită dinților
restanți în

număr tot mai mare, cu stare parodontală acceptabilă vârstei, ce permite

menținerea lor mai

mulți ani; va putea fi indicată în funcție de situațiile clinice existente, ce dictează și

prognosticul tratamentului conjunct. Se indică la pacienții mai exigenți din punct de

vedere

al integrității danturii si al aspectului

fizionomie:

➢ cu stare generală
bună;

➢ care se deplasează mai

ușor;

➢ care cooperează si suportă mai ușor preparările

dezagreabile;

➢ când există număr, suficient de dinți restanți, bine plasați si

întreținuți;

➢ la pacienți care au mai avut proteze conjuncte si au acordat atenție

îngrijirii acestora;

Punțile dentare de mare amplitudine pot fi de scurtă durată din cauza valorii
reduse a

dinților stâlp la vârstnic, ce este

influențată de:

✓ Factori de risc sistemici și

locali

✓ Modificările mediului
oral

✓ Carii profunde coronareși

cervicale

✓ Restaurări dentare extinse, prin obturații masive ce scad rezistența

dinților

✓ Involuția pulpei și obturații radiculare in

complete

✓ Expunerea rădăcinii prin recesiuni, cu alungirea

coroanei

✓ Prezența leziunilor de
furcație

✓ Rezecții
apicale

✓ Compromiterea
igienei

✓ Modificarea funcției glandelor

salivare

Prin tratamentul cu proteze fixe se vor avea în vedere următoarele

aspecte:

✓ Eliminarea discontinuității existente la joncțiunea

smalț/dentină

✓ Sporirea integrității fizice a structurilor dentare

restante

✓ Realizarea unui profil

parodontal corect

✓ Restabilirea morfologiei contactelor

interproximale

✓ Stabilirea poziției dinților și restabilirea

relațiilor ocluzale

✓ Crearea armoniei
estetice

Algoritmul de realizare al protezelor fixe la vârstnic prezintă unele

particularități:

1. Prepararea subscructurii va ține

seamă de:

- Predispoziția la
fractură

- Sensibilitate crescută la durere și scăzută la trepidații, ce impune folosirea

instrumentarului foarte activ și bine

centrat

- Necesitatea unei șlefuiri mai importante pentru desființarea convexităților,

datorită

retracției gingivale lucru permis de sensibilitatea mai redusă prin

retracția pulpei

2. În caz de recesiune, pentru realizarea aspectului fizionomoc, se vor realiza

coroane

semifizionomice cu coleretă
gingivală

3. Se vor realiza proteze conjuncte cu morfologie ocluzală atenuată pentru a

reduce

supraîncărcarea dinților suport și a proteja parodonțiul dinților

stâlp.

4. Se indică a fi utilizate coroane de înveliș, ca mijloc unitar, când se estimează

o

durabilitate mai mare a dinților

preparați.

5. Plasarea marginilor cervicale a coroanei este dificilă subgingival, când

diferența între

coroana clinică și cea anatomică nu este mare pentru a acoperi suprafața

 radiculară

cu receptivitate crescută la
carie.

6. Este dificilă utilizarea dispozitivelor corono-radiculare, din cauza canalelor

înguste

7. La dinții cu distrucții coronare extinse se recomandă tratament endodontic,

cape și

overlay
.

TEMĂ

1. Precizați care sunt principalele medicamente din trusa de urgență și care

sunt
indicațiile acestora? 2. Prezentați particularitățile tratamentului stomatologic în
caul pacienților cu
următoarele afecțiuni sistemice: HTA Cardiacii Boli respiratorii Ateroscleroza
Diabet zaharat Artrite 3. Ca și viitori medici stomatologi, cum apreciați
colaborarea dumneavoastră cu
pacienții în vârstă
?
6