Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
(1924 - 2010)
Stelian Filip (18 septembrie 1924, Islaz, judeţul Teleorman) este un poet, prozator, epigramist,
ziarist, membru al Uniunii Scriitorilor din România, este inclus în 18 antologii şi volume de epigramă.
Este fiul Floarei (născută Mihăilă) şi al lui Pândele Filip, ţăran, apoi subofiţer de jandarmi. Mama
sa, Floarea Filip, era strănepoată a poetului Octavian Goga.
În 1926 părinţii săi sunt colonizaţi în comuna Tuzla, judeţul Constanţa, unde Filip face şcoala
între 1932 şi 1938. Îşi continuă studiile la Liceul Industrial, secţia sculptură, din Constanţa, iar între 1941
şi 1945, la Liceul Industrial „Regele Mihai I" din Bucureşti, secţia electrotehnică. Urmează 2 ani la
Politehnică şi 2 ani la Conservatorul Astra, clasa de vioară, îndrumat de compozitorul Nelu Oancea.
Între 1950 şi 1955 este student la Facultatea de Litere şi Filosofie, apoi profesor suplinitor la Tuzla
şi colaborator la ziarul „Dobrogea nouă" din Constanţa. Încă din facultate lucrează pentru Radio, unde în
1968 devine şeful secţiei Satiră şi umor - Unda veselă, pentru care a scris zeci de scenarii satirico-
umoristice. A mai fost redactor la revista „Albina" şi redactor-metodist la Casa Centrală a Creaţiei
Populare.
A debutat în 1946, în revista de satiră şi umor „Papagalul", cu o cronică în versuri, Sezon cu
ploaie; în 1956 publică poezii în „Tânărul scriitor". A colaborat cu versuri şi proză, epigrame şi articole la
„Steagul roşu", „Scânteia tineretului", „îndrumătorul cultural", „Urzica", „ Arici-Pogonici" „Luceafărul",
„România literară", „Orizont", „Familia", „Tribuna" etc. A folosit şi pseudonimele Tele Bălăciu, S.
Dobrogeanu şi S. Tuzleanu. Prima lui carte, Azi pitic, mâine voinic, apare în 1963.
Stelian Filip a publicat si in 2009 - Fabuliada, Parodii adevarate si Rondeluri aproape perfecte la
Editura Eminescu. Dorea să concureze pentru Premiul Uniunii Scriitorilor pe 2009 cu aceste trei volume.
Stelian Filip a fost şi membru al Prăvăliei cu Umor din Constanţa, unde citea, în fiecare lună,
creaţiile sale epigramistice.
A încetat din viaţă în data de 2 ianuarie 2010, fiind înmormântat la Tuzla.
Opere:
Poezii:
Azi pitic, mâine voinic, Bucureşti, 1963; • Flori de cactus, Bucureşti, 1977;
• Rime sprinţare, Bucureşti, 1966; • Jocul cuvintelor, Bucureşti, 1982;
• Fabule dintr-un degetar, Bucureşti, 1970; • Ce frumoasă este viaţa!, Bucureşti, 1986;
• Cartea cu zâmbete, Bucureşti, 1974; • Parodii... fără adresă, Timişoara, 1998;
• Minifabule, prefaţă de Aurel Baranga, • Triptic satiric, Bucureşti, 1999;
Bucureşti, 1974; • Oglinda cu multe feţe, Bucureşti, 2001.
• Un buchet de epigrame, Bucureşti, 1975;
Culegeri
• Colo-n larg de Bărăgan, Bucureşti, 1964.