.

Principiul accesibilitatii si individualizarii invatarii

Cerinte:

      Accesibilitatea continutului, a metodelor si tehnicilor instruirii, a limbajului si

formelor de activitate etc. pentru a realiza concordanta dintre posibilitatile
copiilor si dificultatile invatarii. Se realizeaza prin selectionarea si gradarea
informatiilor stiintifice si a exercitiilor care conduc la insusirea cunostintelor si la
formarea unor deprinderi.

      Individualizarea copiilor potrivit particularitatilor lor fizice si psihice, prin

diferentierea sarcinilor didactice si a cailor de indeplinire a lor. Presupune crearea
conditiile ca fiecare copil sa se dezvolte in ritmul sau propriu, prin activizarea
potentialului real si valorificarea acestuia.

Principiul accesibilitatii cunostintelor sau respectarii particularitatilor de varsta

Lat. accessibilitas - accesibilitate, calitate de a intelege cu o anumita usurinta:

intcligibilitatc -intelegere cu ajutorul gandirii logice.

a) Conceptul si semnificatiile principiului accesibilitatii cunostintelor. Principiul

accesibilitatii cunostintelor exprima necesitatea ca materia de studiu sa fie astfel
vehiculata (transmisa si asimilata) incat sa fie inteleasa cu o anumita usurinta,
corespunzator particularitatilor de varsta (intelectuale, afective, voluntare,
actionale) ale elevilor (studentilor).
Acest principiu presupune a potrivi, in mod suplu si dinamic, incarcatura
cognitiva a continutului invatamantului cu posibilitatile de intelegere pe care le au
cei educati intr-un anumit grad si profil al invatamantului. Realizarea
accesibilitatii necesita asigurarea nivelului si performantelor prevazute de
documentele scolare, dar, in acest context, este necesara gasirea strategiilor
metodico-pedagogice (mijloace, metode, forme) care sa usureze intelegerea
cunostintelor performante si complexe. Deci, accesibilitatea cunostintelor in
invatamant nu presupune „popularizarea" stiintei, coborarea nivelului
cunostintelor, predarea si asimilarea de cunostinte usoare, „de-a gata".
Accesibilitatea presupune imbinarea eforturilor educatorilor de asigurare a
intelegerii, cu eforturile personale ale elevilor (studentilor) de a ajunge singuri la
intelegerea cunostintelor, oricat de complexe si dificile ar fi ele.

b) Reguli de aplicare a principiului accesibilitatii:

- respectarea adecvata a regulilor celorlalte principii didactice: intuitiei, legarii

teoriei de practica, constientizarii si activizarii, sistematizarii si continuitatii;
- folosirea unor demersuri logice inductive de predare-invatare, de genul: de la
simplu la complex; de la apropiat la departat; de la usor la greu; de la particular
la general; de la concret la abstract; de la inferior la superior, urmarindu-se ca
treapta a doua a fiecarui demers logicinductiv sa devina progresiv treapta intai a
demersului, asigurand astfel accesibilitatea si progresul continuu ale invatarii;
- folosirea, concomitent, si a unor demersuri logico-deductive, de genul: de la
general la particular; de la abstract la concret (concretul logic), in stransa
legatura cu folosirea instrumentului logico-matematic;
- acordarea unui numar mai mare de „puncte de sprijin" la elevii de varste mai
mici si la inceputul predarii disciplinelor de invatamant, reducand treptat numarul
acestor puncte de sprijin, in functie de gradele de invatamant, cu sporirea
eforturilor personale ale elevilor (studentilor) pentru intelegerea celor studiate;
explicatiile etimologice pot usura si ele intelegerea;
- asigurarea unui studiu ritmic, pentru pastrarea si reactualizarea cunostintelor
esentiale, pentru a evita „pierderile" si „golurile" de cunostinte, pentru a diminua
eforturile si a creste capacitatea de intelegere, asimilare, reproducere si aplicare;