Sunteți pe pagina 1din 77

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI

INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN NEAMŢ

COORDONATOR:
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL CANDIDAT:
SCORŢANU TAMARA LUCACI A. TEODORA- DANIELA
FUNDAŢIA PREUNIVERSITARIA „ROMAN MUŞAT”
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
ROMAN JUD. NEAMŢ
PROMOŢIA 2007

MINISTERUL EDUCAŢIEI CERCETĂRII ŞI TINERETULUI


INSPECTORATUL ŞCOLAR JUDEŢEAN NEAMŢ

ÎNGRIJIRI ACORDATE PACIENŢILOR CU BRONŞITĂ


CRONICĂ ACUTIZATĂ

COORDONATOR:
ASISTENT MEDICAL PRINCIPAL CANDIDAT:
SCORŢANU TAMARA LUCACI A. TEODORA- DANIELA

2
FUNDAŢIA PREUNIVERSITARIA „ROMAN MUŞAT”
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ
ROMAN JUD. NEAMŢ
PROMOŢIA 2007

CUPRINS:

1. Abrevieri __________________________________________________ 4;
2. Motto – ___________________________________________________ 5;
3. Introducere şi Motivaţie _______________________________________ 6;
4.Capitolul I: Noţiuni de Anatomie şi Fiziologie a Aparatului Respirator ___ 8;
5.Capitolul II: Noţiuni Generale despre Bronşita cronică acutizată _______13;
6. Capitolul III: Procesul de îngrijire efectuat la 3 pacienţi cu Bronşită
cronică acutizată ____________________________________________ 24;
7. Capitolul IV : Cazuri clinice
4.1 : Cazul clinic nr. 1 ________________________________ 25;
4.2 : Cazul clinic nr. 2 ________________________________ 38;
4.3 : Cazul clinic nr. 3 ________________________________ 51;
8. Concluzii __________________________________________________ 63;
9. Anexe:
14 nevoi fundamentale ______________________________________ 65;
Procesul de îngrijire _________________________________________ 66;
Tehnici folosite în îngrijirea pacienţilor Bronşita cronică acutizată ____ 67;
10. Bibliografia _________________________________________________ 72.

3
ABREVIERI

cm. - centimetri;
n – nerv;
r. – respiraţii pe minut;
mm. – milimetri;
c.v. – capacitatea vitală;
min. – minut;
TGO – transaminaza glutamico – oxal – acetică;
TGP– transaminaza glutamico – piruvică
BPOC – bronhopneumopatia obstructivă cronică
g. – gram;
mg. - miligrame;
Kg - kilogram;
tb.- tablete;
TBC - tuberculoză;
mil ui. – milioane unităţi internaţionale
Ed. – Editura;
Prof. – profesor;
Dr. – doctor;
Vol. – volum;
P= problemă;
4
E= etiologie;
S= semne.

(I. HAŢEGANU)

5
INTRODUCERE ŞI MOTIVAŢIA LUCRĂRII

Să iubim profesia aceasta minunată de asistent medical generalist, aşa


cum spunea şi Victor Babeş ”Iubeşte-ţi profesiunea şi socoteşte-o cea mai
frumoasă dintre toate, şi astfel izbânda va fi deplină.”
Rolul esenţial al asistentei medicale, constă în a ajuta persoana bolnavă
sau sănătoasă să-şi redobândească independenţa cât mai repede posibil.
Pornind de la principiile Virginiei Henderson, că nu există boli ci
numai bolnavi, îngrijirea în nursing pune în centrul atenţiei nu boala ci
bolnavul şi mai ales omul: „mit şi legendă, această maşină vie” care este un
tot din care se ramifică asemenea unui arbore sentimente, pasiuni,
comportamente fiziologice, ocupaţionale, atitudini, cu alte cuvinte cele 14
nevoi ale fiinţei umane:
1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;
2. Nevoia de a bea şi de a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi de a menţine o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca;
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice;
8. Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10. Nevoia de a comunica;
11. Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale;
6
12. Nevoia de a fi util, de a se realiza;
13. Nevoia de a se recrea;
14. Nevoia de a învăţa.
Mi-am dorit din totdeauna să-i pot ajuta pe cei aflaţi în suferinţă, să vin în
sprijinul celor fără sprijin, să aduc zâmbetul pe buzele celor trişti, pentru că omul cu
adevărat fericit este acela care poate face pe altul fericit. Ar fi bine să fim
înconjuraţi numai de oameni sănătoşi, dar nu este aşa. Fiecare persoană are
problemele sale, boală şi afecţiunea sa mai mult sau mai puţin gravă.
M-am orientat aspra acestei lucrări, datorită faptului că am constatat o
incidenţă crescută a bronşitelor în ultima perioadă în secţia Medicală unde mi-am
satisfăcut practica atât în anul I cât şi în anul III de studiu.
Un alt factor determinant, a fost suferinţa prin care trecea un unchi de-al meu
internat de multiple ori cu diagnosticul de bronşită cronică acutizată.
Voi fi întotdeauna aproape de cei aflaţi în suferinţă cu sufletul şi toată
priceperea mea pentru a ajuta persoanele bolnave şi sănătoase să-şi menţină sau să-
şi recâştige sănătatea prin suplinirea sarcinilor pe care le-ar fi îndeplinit singuri,
dacă ar fi avut forţa, voinţa sau cunoştinţele necesare.

7
CAPITOLUL I.
NOŢIUNI DE ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA

APARATULUI RESPIRATOR

Aparatul respirator este ansamblul de organe adaptate


trecerii oxigenului din aerul atmosferic în sânge şi dioxidului de
carbon, rezultat din oxido-reducerea celulara, în aerul atmosferic.
Organele respiratorii sunt specializate, unele pentru trecerea
aerului (fosele nazale, faringele, laringele, traheea şi bronhiile),
altele pentru realizarea schimburilor gazoase între organism şi
mediu. Astfel:
a. Fosele nazale folosesc la respiraţie şi miros.
b. Naso-faringele şi rino-faringele, lasă să treacă aerul spre
plămâni, dar ventilează şi urechea medie prin trompa lui
Eustachio.
c. Oro-faringele şi buco-faringele, nivel la care se
încrucişează calea respiratorie cu cea digestiva.
d. Laringele, este un organ respirator dar şi un organ al
fonaţiei.
Începând cu traheea, organele aparatului respirator au
funcţii pur respiratorii.
PLĂMÂNII.
Plămânii reprezintă organele aparatului respirator în care se
realizează schimbul de gaze între organism şi mediul înconjurător.
8
În număr de doi, drept şi stâng, sunt aşezaţi în cavitatea toracică
de o parte şi alta a mediastinului, având fiecare o capacitate
(volum de aer conţinut) de aproximativ 4500-5000 cm. cubi.
Culoarea lor variază în funcţie cu vârsta şi substanţele inhalate (la
fumători având o culoare cenuşiu negricioasă, iar la copii roz).
Forma plămânilor este asemănătoare unui trunchi de con, cu baza
spre diafragm.

Configuraţia externă a plămânilor:


Plămânul drept este format din trei lobi (superior, mijlociu şi
inferior), iar plămânul stâng este format din doi lobi (superior şi
inferior).
Lobii sunt delimitaţi de nişte şanţuri adânci, scizuri, în care
pătrunde pleura viscerală.
Fiecărui plămân i se descriu:
a. 2 feţe: costală în raport cu peretele toracic şi mediastinală, la
nivelul căreia se află hilul pulmonar.
b. 3 margini; anterioară, posterioară şi inferioară.
c. O bază cu faţa diafragmatică, în raport cu diafragmul şi prin el
cu lobul hepatic drept în dreapta şi fundul stomacului în stânga.
d. Vârful este porţiunea situată deasupra coastei a-II-a. Are forma
rotunjită, vine în raport cu coastele I şi II, corespunde regiunii de
la baza gâtului.
Structura plămânului:
Plămânii sunt alcătuiţi dintr-un sistem de canale, rezultat din
ramificarea bronhiei principale (ARBORELE BRONŞIC) şi un sistem
de saci în care se termină arborele bronşic (LOBULII PULMONARI).
Arborele bronşic, totalitatea ramificaţiilor intrapulmonare ale
bronhiei principale, este reprezentat astfel: Bronhie principală -
Bronhii lobare (3 pentru plămânul drept şi 2 pentru cel stâng) –
9
Bronhii segmentare (cate 10 pentru fiecare plămân; câte una
pentru fiecare segment pulmonar) – Bronhii interlobulare –
Bronhiole terminale – Bronhiole respiratorii – Canale alveolare.
Bronhiile intrapulmonare au forma cilindrică, regulată.
Peretele lor este dintr-o tunică:
- Fibrocartilaginoasă sub formă de inel.
- Musculara (muşchii netezi bronhici).
- Mucoasă formată dintr-un epiteliu pluristratificat, ciliat (a căror
mişcare se îndreaptă spre căile aeriene superioare) şi
numeroase glande.
Pe măsura ce bronhiile se ramifică, fibrele musculare netede
devin din ce în ce mai numeroase, astfel încât bronhiolele
respiratorii şi terminale sunt lipsite de inelul cartilaginos, dar
prezintă un strat muscular foarte dezvoltat, care intervine activ în
modificarea lumenului bronhiolelor şi astfel în reglarea circulaţiei
aerului în căile pulmonare. Lobulul pulmonar continuă ultimele
ramificaţii ale arborelui bronşic. Reprezintă unitatea morfologică şi
funcţională a plămânului, la nivelul căruia se face schimbul de
gaze. Are forma unei piramide cu baza spre exteriorul plămânului
şi vârful către bronhiola respiratorie. Lobulul pulmonar este
constituit din: Bronhiola respiratorie – Alveole pulmonare,
împreună cu vase de sânge, limfatice, fibre motorii, nervoase şi
senzitive.
Alveola pulmonară:
Peretele alveolar este format dintr-un epiteliu, sub care se
găseşte o bogată reţea capilară, care provine din ramificaţiile
arterei pulmonare (ce aduc sânge venos din ventricolul drept).
Epiteliul alveolar formează cu epiteliul capilarelor alveolare o
structură funcţională comună = membrana alveolo-capilara, la
nivelul căreia au loc schimburile gazoase, prin difuziune, între
10
aerul alveolar (a cărui compoziţie este menţinută prin ventilaţia
pulmonară) şi sânge. Mai mulţi lobuli se grupează în unităţi
morfologice şi funcţionale mai mari, rezultând astfel segmente
pulmonare. Segmentul pulmonar reprezintă unitatea morfologică
şi funcţională, caracterizată prin teritoriu anatomic cu limite
precise, cu pedicul bronho-vascular propriu şi aspecte patologice
speciale. Segmentele se grupează la rândul lor formând lobii
pulmonari.
Arborele bronşic poate prezenta dilataţii patologice sub
formă de saci, în care se strâng secreţii, puroi =Bronşiectazii.
Distrugerea pereţilor alveolari = Emfizem.
Pleura.
Fiecare plămân este învelit la suprafaţă de o seroasă, numită
pleură.
Ea are doua foiţe, una parietală, care căptuşeşte suprafaţa
internă a peretelui toracic şi alta viscerală, care acoperă intim
suprafaţa lobilor pulmonari. Aceste doua foiţe pleurale se continuă
una cu alta delimitând între ele un spaţiu virtual, numit cavitatea
pleurală, în care se găseşte un strat subţire de lichid pleural, cu rol
de a umezi cele doua foiţe, permiţându-le astfel alunecarea fără
frecare. Pleura viscerală este aproape insensibilă, ca şi plămânul,
în schimb cea parietală are o sensibilitate marcată, fiind o zonă
reflexogenă importantă. Iritaţia ei în timpul unei manevre, puncţia
pleurală, poate determina şoc pleural cu moarte prin acţiune
reflexă asupra centrilor respiratori şi circulatori.

FIZIOLOGIA RESPIRAŢIEI
VENTILAŢIA PULMONARĂ

11
Aerul atmosferic este introdus în plămâni prin procesul de
ventilaţie pulmonară, prin care se menţine constantă compoziţia
aerului alveolar.
Mecanica respiraţiei:
Schimburile gazoase la nivelul plămânilor se realizează
datorită succesiunii ritmice a două procese: inspiraţia şi expiraţia.
Inspiraţia este un proces activ care datorită contracţiei
muşchilor inspiratori, duc la mărirea tuturor diametrelor cutiei
toracice. În mod normal durează o secundă. Expiraţia normală
este un proces pasiv, care urmează fără pauză după inspiraţie.
Durează aproximativ două secunde la adult, timp în care cutia
toracică revine la diametrele avute anterior. În inspiraţie, prin
creşterea volumului pulmonar, alveolele se destind şi volumul lor
creşte, iar drept urmare presiunea aerului în regiunea alveolară
scade. Se creează astfel o diferenţă de presiune între aerul
atmosferic şi presiunea intrapulmonară, în felul acesta aerul
pătrunzând în căile respiratorii până la alveole, pe baza forţei
fizice.
În expiraţie, prin retracţia plămânilor şi revenirea la forma
iniţială a cutiei toracice, se întâlnesc doua faze:
a. prima în care revenirea cutiei toracice se face pe baza elasticităţii cartilajelor şi

ligamentelor ei.
b. a-II-a, în care plămânul elastic, în tendinţa de a se retracta spre hil, exercită o
presiune de aspiraţie asupra cutiei toracice. Presiunea aerului intaalveolar creşte
peste cea atmosferică, apărând astfel o diferenţă care face ca aerul din plămâni să fie
expulzat în exterior.
Ciclul respirator are o durată de 3 secunde, ceea ce revine la 20 de mişcări
respiratorii pe minut. În efort fizic, însă, frecvenţa respiratorie poate ajunge însă la
40-60 respiraţii pe minut, de asemeni şi în condiţii patologice: febra, hipertiroidism,
hipercapnee.
12
Schimbul alveolar de gaze:
Aerul atmosferic ajuns în plămâni prin ventilaţia pulmonară este condus în
alveole, unde are loc schimbul de gaze între aerul alveolar şi sânge, la nivelul
membranei alveolo-capilare. Schimbul de gaze se face prin difuziune, în funcţie de
presiunea parţială a gazelor respiratorii-oxigen şi dioxid de carbon – de o parte şi de
alta a membranei alveolo-capilare.
Normoventilaţia se realizează la concentraţii alveolare ale dioxidului de
carbon =5-6% şi oxigenului=14%, menţinute la o frecvenţă respiratorie normală, de
repaos (12-20 r/min). Când ventilaţia pulmonară creşte peste nevoile metabolice
apare hiperventilaţia: dioxidul de carbon alveolar scade şi oxigenul creşte. Procesul
este complet reflex prin apnee şi bradipnee.
Invers, prin creşterea dioxidului de carbon alveolar şi scăderea oxigenului
apare hipoventilaţia, compensată reflex prin polipnee. Schimbul de gaze între aerul
alveolar şi sângele venos se face datorită diferenţei de presiune parţial a gazelor de
o parte şi de alta a membranei alveolo-capilare.
Reglarea respiraţiei:
Respiraţia este adaptată în orice moment la necesităţile aportului de oxigen
şi al eliberării de dioxid de carbon, mecanismul de reglare fiind foarte prompt.
Centrul respirator, localizat la nivelul bulbului este format dintr-un centru inspirator
şi unul expirator, permiţând astfel reglarea automata a ventilaţiei pulmonare. Acest
mecanism este influenţat mai ales de proprietăţile chimice ale sângelui; rolul
principal în reglarea respiraţiei revenind concentraţiei de dioxoid de carbon din
sânge, care acţionează direct asupra centrului respirator stimulându-i activitatea.

13
CAPITOLUL II.
NOŢIUNI GENERALE DESPRE

BRONŞITA CRONICĂ
Definiţie: este un sindrom clinic caracterizat prin tuse,
însoţită de creşterea secreţiilor bronşice, permanentă sau
intermitentă (cel puţin trei luni pe an şi minim 2 ani de la apariţie),
necauzată de o boală sau o leziune bronho-pulmonară
specifică. Formele clinice ale bronşitei sunt:
a). Bronşita cronică simplă este definită de prezenţa tusei
cu expectoraţie în cele mai multe zile timp de cel puţin trei
luni consecutive pe an, cel puţin doi ani succesivi, tuse
productivă care nu poate fi atribuită vreunei cauze cunoscute
pulmonare sau cardiace. Bronşita cronică simplă este
localizată în conductele aerifere mari; morfopatologic, prezintă
dilatări ale glandelor seromucoase din submucoase, hiperplegie
şi celule caliciforme în mucoasa traheobronşică şi infiltraţie în
submucoasa cu celule inflamatorii.
b). Bronşita cronică purulentă sau persistentă, la care secreţia
bronşică se infectează.
 Persistent se consideră caracterul mucopurulent al
sputei;
 Recurent se consideră sputa purulentă în ultimii
ani.
c). Bronşita cronică obstructivă, la care leziunea progresează
către bronhiile mici şi bronhiole şi apare dispneea, datorită
îngustării difuze şi persistente a căilor aerifere. Bronşita
cronică cu dispnee şi Wheezing cuprinde bolnavii la care
obstrucţia reversibilă a căilor aerifere domină aspectul clinic.

14
Boala căilor aerifere mici este definită de localizarea
procesului obstructiv în căile aerifere cu diametrul mai mic
de 2mm (bronhii mici şi bronhiole) aceasta este localizarea
principală a obstrucţiei în BPOC, creşte numărul celulelor
caliciforme, creşte producerea de mucus, apare inflamaţie şi
uneori spasmul bronşic. Fiziopatologic se traduce prin
scăderea debitelor expiratorii maxime, rezistenţa la flux
rămânând în limite normale cel puţin atât timp cât
îngustarea nu afectează majoritatea conductelor mici. În
stadiul discret (incipient) afecţiunea este semnalată de
scăderea debitelor expiratorii instantanee la volume mici sub
50% din C. V. Bronşita cronică asmatiformă are ca simptom
dominant dispneea paroxistică.
ETIOPATOGENIE ÎN BRONŞITA CRONICĂ
Afectează bronhiile mici unde leziunile inflamatorii şi
secreţiile produc stenoză, spasm, colaps expirator şi disfuncţie
ventilatorie obstructivă. Stimulii iniţiali care duc la creşterea
secreţiei de mucus în căile respiratorii sunt:
 Factorii iritanţi - tabagismul şi alcoolismul sunt
esenţiali, poluanţii aerieni, vaporii din industria
chimică, vaporii de amoniac, condiţiile atmosferice
nefavorabile (frig, umezeală, curenţi de aer);
 Infecţia microbiană (streptococul, stafilococul,
enterococul, hemofilul şi diferite enterobacterii) sau
virală primitivă sau secundară, ocupă un loc
primordial.
Infecţiile din primul an de viaţă, care au în mod
deosebit tendinţa de a produce leziuni definitive. Deoarece
leziunea afectează căile aeriene mici (bronşiolele), care
compromise în mare parte şi fiindcă plămânul are o
15
excelentă capacitate de adaptare pulmonară favorizează
repetarea infecţiilor şi alterarea progresivă a bronhiilor mici,
proces care începe în prima copilărie, dar se manifestă clinic
doar la vârstă mai înaintată.
Infecţiile virale produc necroze ale celulelor epiteliale şi
hipersecreţia glandelor bronşice.
 După infecţii virale apar anomalii ale funcţiei
pulmonare.
Factorii alergici sunt cea de a treia componentă
etiologică, acţionând prin sensibilizare la alergeni microbieni.
SIMPTOMATOLOGIA BRONŞITEI CRONICE
Simptomele caracteristice bronşitei cronice sunt:
♦Tusea;
♦Expectoraţia;
♦Dispneea;
♦Hemoptizia, sughiţul şi tulburările vocii.
Tusea este cu predominanţă matinală, adesea
declanşată de contactul cu aerul rece, atmosfera poluantă sau
fumul de tutun. Cu timpul tusea devine mai frecventă, apare şi în
timpul zilei, se exacerbează noaptea. Accentuarea tusei în
climostatism a fost pusă în legătură cu eliminarea mai
uşoară a secreţiei bronhice în poziţia orizontală, dar poate fi
şi ca un reflex declanşat de contactul cu patul rece.
Tusea poate fi:
♦ Productivă;
♦Uscată;
♦Iritativă;
♦Ineficientă;
♦Bitonală;
16
♦Matinală;
♦Nocturnă;
♦Lătrătoare;
♦Monoliformă.
Expectoraţia este un alt simptom nebăgat în seamă de
bolnavi. Dacă descriu sputa, bolnavii o consideră albă, cenuşie
sau neagră, din cauza reziduurilor din fumul de ţigară sau a
particulelor în suspensie din aer.
În puseurile infecţioase sputa devine purulentă galbenă
sau verde.
Dacă sputa este frecvent sanguinolentă sau se însoţeşte de
hemoptizii repetate, trebuie suspectată asocierea cancerului
bronşic.
Pentru aprecierea gradului de purulenţă este
recomandabil să se folosească clasificarea britanică:
M1 - mucoasă;
M2 - mucoasă cu flacoane purulente;
P1 - purulentă mai puţin de 1/3 din pahar;
P2 - purulentă între 1/3 şi 2/3 din pahar;
P3 - purulentă integral.
Dispneea la bronşici este ondulată, de intensitatea
variabilă, mai accentuată în timpul puseurilor de infecţie
bronşică. Bronşita cronică poate fi considerată boală severă,
doar când este însoţită de dispnee peste gradul 3.
Mişcările respiratorii au o frecvenţă constantă, o
amplitudine egală şi un ritm regulat, în timp ce stările
patologice aceste caracteristici se modifică şi apare dispneea,
iar după circumstanţele de apariţie se deosebesc:
♦ Dispneea permanentă (insuficienţa cardiacă avansată,

pneumotorax);
17
♦ Dispneea de efort (procese pleuro – pulmonare care

scad ventilaţia pulmonară, insuficienţa cardiacă);


♦ Dispneea paroxistică, întâlnită în astmul bronşic şi în

insuficienţa ventriculului stâng (astmul cardiac şi


edemul pulmonar acut);
♦ Dispnee cu creşterea frecvenţei mişcărilor respiratorii

depăşind 40/min.
Pentru gradarea dispneei se poate folosi schema:
Gradul 1. - dispnee la urcat 2, 3 etaje;
Gradul 2. - dispnee la mers cu persoane de aceeaşi
vârstă;
Gradul 3. - dispnee la mers în pas propriu pe teren
plat;
Gradul 4. - dispnee la spălat şi îmbrăcat;
Gradul 5. - dispnee în repaus.
SEMNE FIZICE ÎN BRONŞITA CRONICĂ
Bronşiticul este cinic, uneori obez, pletoric cu facies
congestiv.
Examenul obiectiv:
♦Inspecţie;
♦Palpaţie;
♦Percuţie;
♦Ascultaţie.
La inspecţie - facies congestiv, dispnee şi cianoză în
episoadele acute, turgescenţa jugularelor, asinergie
respiratorie, trahee suprarenală scurtată (sternul ridicat),
torace puţin dilatat, cu cifoză dorsală şi sternul proiectat
înainte.

18
Cianoza apare iniţial în timpul puseurilor infecţioase,
ulterior capătă caracter permanent şi poate ajunge atât de
intensă, încât bolnavul devine “albastru buhăit”.
Turgescenţa jugularelor - constituie un semn de insuficienţă
cardiacă numai dacă ea se menţine şi în inspiraţie şi dacă
presiunea din torace este mai mică decât cea atmosferică.
Cordul - hipertensiunea pulmonară determină întărirea
zgomotului II în focarul pulmonarei. Dacă debitul cardiac
scade, extremităţile devin cianotice şi reci.
Edemele - apar în cazurile complicate cu cord pulmonar
decompensat. Prezenţa edemului unilateral sau mai accentuat
la o gambă trebuie urmărită pentru depistarea trombozelor
venoase la membrele inferioare, complicaţie frecventă la
bolnavii cu bronşită cronică. La ascultare se aud numeroase
raluri ronflate, sibilante şi subcrepante, care variază în
intensitate şi localizare de la o zi la alta, labilitatea şi
poliformismul lor fiind caracteristice. Wheezing-ul expirator are
originea în bronhiile mari şi mijlocii, care sunt comprimate
din cauza creşterii presiunii transmurale şi oscilează între
închidere şi deschidere.
♦ Respiraţie astmatică;
♦ Murmurul vezicular este diminuat sau
abolit datorită întreruperii intrapleurale de aer sau
lichid.
La percuţie – musculatura relaxată aduce de asemenea
date privitoare la însuşirile ţesuturilor intratoracice.
La palpaţie se obţin informaţii privind expansiunea
toracelui (în expir şi inspir), durerea pe traiectul unor nervi
intercostali, existenţa unor puncte dureroase costale (fractură,

19
periostită) sau a crepitaţiilor produse de un emfizem
subcutanat (fistulă bronşică, emfizem mediastinal).
DIAGNOSTICUL POZITIV al bolii se stabileşte pe baza
simptomelor caracteristice:
 Tuse cronică;
 Expectoraţie;
 Dispnee, eventual pneumopatii acute în
ultimii ani.
Se mai poate utiliza testul tusei productive sau
măsurarea cantităţii de spută în primele ore ale dimineţii.
Sputa eliminată prin expectoraţie este un produs patologic
complex format din amestecul secreţiilor de provenienţă
bronhopulmonară cu saliva şi cu secreţiile nazofaringiene.
Examenul macroscopic permite măsurarea volumului
sputei expectorate spontan şi identificarea aspectelor
patologice comune ale acesteia (seroasă, mucoasă,
mucopurulentă, purulentă):
♦ Sputa cu membrane sau vezicule
hidatice;
♦ Sputa cu calculi (litiază alveolară,
bronholitiază);
♦ Sputa cu particule alimentare (fistule
bronhoesofagiene);
♦ Sputa cu fire de păr (chist dermoid
evacuat).
Hipersecreţia seroasă, spumoasă şi sanguinolentă este
caracteristică edemului pulmonar acut iar hipersecreţiile
mucoase fac parte integrată din tabloul bronşitelor cronice
simple. Prezenţa dopurilor şi mulajelor bronşice în spută este

20
frecventă la bolnavii cu bronşită cronică. Sputele nepurulente
conţin de regulă sub 605 granulocite neutrofile, sub 10%
macrofage şi foarte rare euzinofile. Vâscozitatea sputei creşte,
elasticitatea sa se va reduce, iar transportul către laringe
este diminuat. Examenul microscopic al sputei furnizează o
orientare de ansamblu asupra populaţiei celulare dominante din
spută (granulocite, neutrofile, hematii, celule epiteliale).
Examenele de laborator curente duc la puţine informaţii în
bronşita cronică.
♦ Cresc albuminele transsudate din sânge.
Modificările hematologice
 Poliglobulia şi creşterea hematocritului;
 Masa celulară creşte cu 1 mm/kilocorp;
 Leucocitele cresc în infecţiile intercurente;
 Cresc euzinofilele.
Globulinele serice
 Imunoglobulinele;
 Majoritatea bolnavilor cu bronşită cronică au
nivel seric crescut de Ig G şi Ig A;
 Pe măsură ce boala progresează cantitatea de
Ig G şi Ig M se reduce.
Electroliţii - tulburările în metabolismul potasiului sunt mai
accentuate la emfizematoşi.
Amoniemia – Este uneori crescută la bronşiticii cu
hipercapnie
- Cauza creşterii amoniemiei nu este clară, ea
pare legată de efectul hipoxemiei asupra
funcţiei hepatice.

21
- Valoarea clinică a dozării amoniului este
redusă.
Enzimele serice (GOT, GPT) pot fi crescute la bolnavii cu
hipoxemie importantă. Creşterea enzimelor serice este atribuită
celulelor hepatice secundară hipoxemiei. Diagnosticul se face cu
întârziere, deoarece tusea cronică şi expectoraţia sunt atribuite
de regulă fumatului, iar dispneea progresivă, caracteristică
sindromului obstructiv, este considerată în mod eronat ca semn
de “emfizem senil”. Semnele clinice apar mai târziu cu
modificările morfologice.
COMPLICAŢIILE BRONŞITEI CRONICE.
(Insuficienţa respiratorie, Cordul pulmonar)
Insuficienţa respiratorie este complicaţia cea mai frecventă
şi mai severă a bronşitei cronice şi BPOC, fiind mortală în peste
25% din cazuri. Ea apare în timpul episoadelor infecţioase care
agravează obstrucţia bronşică, dar poate fi precipitată de folosirea
sedativelor sau de oxigenoterapie.
Semnele clinice respiratorii sunt variabile:
 Polipnee;
 Reducerea amplitudinii mişcărilor
respiratorii;
 Respiraţia periodică;
 Dispariţia tusei şi a expectoraţiei.
Cordul pulmonar constituie adesea problema clinică majoră
a bronşiticilor şi principala lor cauză de moarte. Bolnavii cu
bronşită cronică au debitul cardiac crescut, hipertensiune
pulmonară şi prezintă frecvent semne clinice şi ECG de cord
pulmonar.
Evoluţia bronşitei cronice

22
În ceea ce priveşte evoluţia clinică a bronşitei cronice se ştie
că majoritatea simptomelor se agravează lent cu excepţia tusei
care se poate ameliora dacă se întrerupe fumatul. Progresiunea
generală a bolii este mai severă dacă bolnavii continuă să fumeze.
Evoluţia bolnavilor cu predominanţa bronşitei este ondulantă cu
exacerbări (insuficienţă respiratorie şi decompensare cardiacă) şi
remisiune succesivă, datorate episoadelor infecţioase
intercurente.
Prognosticul bolii
Nu este influenţat de vârsta la care începe boala, dar
bătrânii au ceva mai rar episoade infecţioase cu spută purulentă
şi reactivitate bronşică mai mică. Prognosticul episoadelor acute,
infecţioase este bun. Deşi bolnavul se poate prezenta în stare
gravă după tratament energic, ameliorarea este spectaculoasă,
puseurile succesive duc însă la degradarea în trepte a funcţiei
pulmonare.
Prognosticul bolii este destul de rezervat, deoarece bolnavii
se prezintă după anii de evoluţie, când funcţia lor pulmonară este
destul de alterată.
Factorii care influenţează prognosticul sunt:
a). Tipul de boală, supravieţuirea fiind de două ori mai mare
la cei cu aspect predominant bronşitic.
b). Starea generală: pierderea ponderată este de pronostic
sever, mai ales dacă se asociază cu hiperinflaţia pulmonară, cu
anemie şi cu vârsta înaintată.
c). Funcţia pulmonară este factorul hotărâtor pentru
determinarea prognosticul. Raportul VEMS/CV sub 60%
conferă un prognostic sever.
d). Insuficienţa respiratorie: după primul episod peste
60% dintre bolnavi mor în următorii 2 ani.
23
e). Cordul pulmonar, decompensarea cardiacă înrăutăţeşte
prognosticul mai ales la bolnavii cu edeme mari şi pierdere
ponderală.
Profilaxie
Fumatul joacă un rol atât de important în producerea bolii
încât cea mai bună metodă de prevenire primară este
propaganda antitabacică, în special la copii şi tineret. În ceea ce
priveşte bolnavul, el trebuie convins neapărat să întrerupă
fumatul, astfel, deteriorarea funcţiei pulmonare va fi mai lentă şi
recidivele infecţioase mai rare.
Altă metodă este să i se explice că examinarea medicală a
arătat că plămânul lui este deosebit de sensibil la acţiunea
fumului de tutun.
Poluarea atmosferică poate fi dăunătoare bolnavilor cu
BPOC, în special în perioadele de inversiune termică, când
poluanţii nu se pot dispersa. Ceaţa măreşte şi mai mult efectul
nociv al poluării. În aceste perioade este recomandabil ca bolnavii
să stea în casă, sau să iasă mai târziu, după ridicarea ceţii.
Se recomandă de asemenea evitarea expunerii profesionale
la noxe respiratorii, eventual schimbarea locului de muncă.
Infecţie
Sensibilitatea particulară a bronşiticilor la infecţii impune
recomandarea evitării contactului cu persoane care au viroze
respiratorii, ca şi evitarea aglomeraţiei în timpul epidemiilor.
Vaccinarea antigripală se face în fiecare toamnă.
Dificultatea constă în marea variabilitate a virusurilor şi
în lipsa imunităţii încrucişate între diferitele tipuri, astfel încât
este greu să se prevadă ce virus dă epidemia din iarna
următoare.

24
Chimioprofilaxia recidivelor bronşitice sezoniere cu
Tetraciclină 1g/zi administrată continuu în lunile de iarnă;
Penicilina V, Eritromicina, Ampicilina; Biseptol 0,5 g seara în
lunile de iarnă.
Tratament
Bolnavul trebuie instruit să-şi recunoască imediat
exacerbările bronşitei pentru a le trata prompt. Infecţiile
respiratorii frecvente la bătrânii bronşitici pot avea evoluţie
severă, deseori lentă.
De aceea orice infecţie intercurentă va fi tratată cu un
antibiotic cu spectru larg:
 Ampicilină 1 – 2 g/zi;
 Amoxicilină 1 – 2 g/zi;
 Augmentin 30 – 60 mg/K corp/zi;
 Cefalexin 25 – 50 mg/K corp/zi.
Sulfamidele sunt utile pentru tratamentul de rutină:
Biseptol 2 g/zi, Doxicilină.
Anticolinergicele sunt eficiente în bronşita cronică, în
special în exacerbările acute care se produc prin mecanism
predominant colinergic, ele inhibă bronhoconstricţia şi
hipersecreţia din conductele aerifere, ameliorând scorul clinic
şi starea funcţională (Atrovent).
Bromhexin este un alcaloid care acţionează atât asupra
sputei, fracţionând lanţurile mucoproteice. Bromhexinul
accelerează mecanismul de erupţie pulmonară şi favorizează
penetraţia antibioticelor în secreţia bronşică. Este un expectorant
eficient şi bine tolerat (24 – 32 mg/zi).
Corticoterapia reduce procesul inflamator prin
stabilizarea membranelor.

25
Se administrează de obicei un corticoid inhalator:
flunifoid, dipropinat de beclometazonă sub formă de conosol
de preferinţă pe spacer în doze 200 – 500 μg/zi, în funcţie de
vârstă şi de severitatea chimico-funcţională a bolii.
Durata de administrare se apreciază în funcţie de
evoluţia puseului acut (reducerea simptomelor, ameliorarea
sindromului obstructiv). În general se evită administrarea
corticoterapiei orale, aceasta se recomandă numai în formele
severe care nu răspund la tratamentul convenţional.
Mucoliticele. Pot constitui în cazurile comune de
bronşită cronică singura medicaţie. Ele sunt utile datorită
acţiunii de lichefiere a mucusului bronşic vâscos şi de favorizare
a expectoraţiei.
Mucosolvon - 600 mg în trei doze per os/zi, vâscozitatea
sputei scade, iar dispneea de efort şi capacitatea vitală se
ameliorează uneori.
Aminopenicilinele: ampicilina are acţiune bactericidă cu
spectru larg care acoperă complet flora endobronşică de
aceea este indicată în exacerbările severe ale bronşitei.
Aminoglicozidele:
 Streptomicina 1g/zi;
 Kanamicina 1g/zi;
 Gentamicina 2 – 3 mg/Kg.
Hidratarea. Deoarece mucusul bronşic nu devine vâscos
decât după ce a pierdut 80% din apă, procedeul cel mai
eficient de fluidizare a secreţiei bronşice este hidratarea
corectă a bolnavului. Este recomandabil ca bronşiticii să bea
suficiente lichide, în special seara, pentru a preveni uscarea
secreţiei bronşice în timpul nopţii.

26
Efedrina este un drenergic cu acţiune indirectă, a cărui
folosire nu este recomandabilă în bronşita cronică, din cauza
riscului efectelor secundare.
Folosirea combinaţiilor de medicamente în proporţie fixă
nu este indicată, deoarece este mai greu să se stabilească
doza optimă pentru fiecare medicament în parte. Terapia
fizică este indicată mai ales în obstrucţia bronşică produsă
de alterarea elasticităţii pulmonare. Gimnastica respiratorie
măreşte reducerea funcţiei diafragmului. Manevrele se învaţă
în climostatism şi sunt alternate cu perioade de relaxare.
Exerciţiile de tuse: în poziţie şezând, bolnavul face o
inspiraţie lentă, urmată de expiraţie iniţial cu glota închisă,
apoi deschisă, urmărind apariţia tusei. Drenajul postural
necesită plasarea bolnavului în poziţii care să aducă ramurile
bronşice perpendiculare pe plan orizontal. El poate fi însoţit
de percuţie sau de vibrarea peretelui toracic pentru a uşura
eliminarea secreţiei.
Scopurile reabilitării sunt:
 Reducerea frecvenţei infecţiilor respiratorii;
 Reducerea numărului de spitalizări;
 Întârzierea progresiunii bolii;
 Prelungirea activităţii de producţie a
bolnavului;
 Optimizarea tratamentului insuficienţei
respiratorii pentru a scurta durata spitalizării şi a
diminua absentismul;
 Educarea sanitară a bolnavului şi a
familiei.

27
PREZENTARE DE CAZ

28
CAZUL I
R. G.: 33245
F. O.: 4505
Numele şi prenumele: P. E.
Sex: feminin;
Vârsta: 78 ani;
Domiciliu: Trifeşti;
Religia: ortodoxă;
Înălţimea: 1,65 m;
Greutatea: 75 Kg;
Data internării: 06.11.2006;
Data externării: 16.11.2006;
Diagnostic medical: bronşită cronică acutizată;
Diagnostic la externare: bronşită cronică acutizată - ameliorată
MOTIVELE INTERNĂRII:
- dureri toracice difuze, tuse cu expectoraţie purulentă, frisoane,
subfebrilitate, dispnee.
INTERVIU LA INTERNARE: ora 2310, 06.11.2006.
DISCUTAT CU: pacienta
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorită, soţul decedat, doi copii – un băiat
şi o fată.
OCUPAŢIA: pensionară – a lucrat în domeniul agriculturii 30 de ani.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte la sat, la casă
împreună cu fiica.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: fiica.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: mamă cu TBC.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE ŞI FIZIOLOGICE:
1. Aritmie extrasistolică ventriculară;
2. Bronşită Cronică din 2003.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ:
29
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, nu are un orar
fix pentru mese, preferinţe: lactate, carne prăjită,
condimente;
Alcool – consumatoare - consumă aproape zilnic un pahar de vin la
masă;
Cafea – 1/zi;
Tutun: nu fumează.
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente: 3-4 h
noaptea şi 1- 1½ ziua;
Mişcare – este o persoană dinamică;
Igiena – pacienta are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergică la nici un medicament sau aliment.

Istoricul bolii:
Bolnava P.E. de 78 ani cunoscută cu Bronşită Cronică din anul 2003 la
se prezintă la secţia Medicală cu autosanitara, la recomandarea medicului de
familie, însoţită de fiica sa. La internare bolnava declară că aproape de o săptămână
are dureri în piept, respiraţie zgomotoasă dispneică mai ales la efort, tuse la început
obositoare apoi, însoţită de expectoraţie hemoptoică.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv, efectuat la internare se constată că pacienta prezintă
o respiraţie dispneică cu polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, cianoză.
La examenul fizic s-a înregistrat: TA = 140/60 mmHg; puls=80 b/min;
T= 36,50C, frecvenţă respiratorie 18 – 20 resp/min.
INVESTIGAŢII EFECTUATE:
VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE
Hb = 11,8 g% Hb =11-14 g%
VSH = 45,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
Glicemie = 1,07 g% Glicemie = 0,80 – 1,20 g%
Trigliceride = 1,28 g% Trigliceride = 1,0 – 2,2 g%
Colesterol = 15,9 g% Colesterol = 1,80 – 2,80 g%
Tymol = 7 UML Tymol = 2 – 5 UML
30
TGP = 33 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 76 UI TGO = 2 – 20 UI
3
Trombocite = 9900 mm Trombocite = 150000 – 300000 mm3
Radioscopie pulmonară – nimic activ pulmonar.
Tratament:
1. HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.
2. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4. Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5. Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os;
Din analiza datelor consider că pacientul este dependent la următoarele
nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTEI SUNT:
1. A respira, a avea o bună circulaţie
2. A evita pericolele;
3. A elimina;
4. A bea şi a mânca;
5. A dormi şi a se odihni;
6. A fi curat, îngrijit şi de a proteja tegumentele;
7. A comunica

8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.

PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI


1. A respira, a avea o bună circulaţie.
Diagnostic de nursing
P = Respirație inadecvată prin deficit
E = Procesul inflamator la nivelul bronhiilor; obstrucţia căilor respiratorii
31
S = Tuse cu expectoraţie mucopurulentă, senzaţie de sufocare, mucoasele
respiratorii uscate, cianotice şi tahipnee.
OBIECTIVE
Pacienta să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie.
Pacienta să prezinte mucoase respiratorii umede şi integre.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat un mediu ambiant corespunzător;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie de
pat curată şi fără cute, schimbându-o ori de câte ori a fost nevoie;
 Am aşezat pacienta în pat în poziţie semişezândă pentru a favoriza
respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacienta să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa
în vase colectoare (scuipători);
 Am adus la cunoştinţa pacientei regulamentul de ordine interioară;
 Am recomandat pacientei repaus vocal absolut;
 Am favorizat modalităţi de comunicare nonverbală;
 Am măsurat şi notat în foaia de observaţie, funcţiile vitale ale
pacientei: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
 Pregătesc psihic pacienta în vederea oricărei tehnici: Rx pulmonar,
recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea probelor biologice.
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2
ori/zi i.v.; Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg
tb. 1 x 3 ori/zi per os.
EVALUARE

32
În urma îngrijirilor şi a tratamentului aplicat pacienta prezintă o
evoluţie favorabilă, respiraţia este în limite fiziologice 16 – 18 resp/min, tusea nu
mai este chinuitoare, secreţiile bronşice au scăzut.

2. A evita pericolele.
Diagnostic de nursing

P = Vulnerabilitate faţă de pericole


E = Afecţiunea respiratorie
S = Predispoziţie la complicaţii, oboseală, infecţii nosocomiale.
OBIECTIVE
Pacienta să nu contracteze infecţii nosocomiale, să nu devină o sursă de
infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul;
 Am amplasat pacienta într-un salon în funcţie de starea sa de
sănătate;
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin
izolarea pacientei, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
 Educ pacienta pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacienta pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în cazul
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientei, respectarea
circuitelor.
 Urmăresc şi apreciez corect potenţialul infecţios al pacientei,
receptivitatea sa.
 Aleg procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de infecţie.
33
 Informez şi stabilesc împreună cu pacienta planul de recuperare a stării
de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, efectuez imunizările
specifice şi nespecifice necesare.
 Învăţ pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.
1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi
per os.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacienta nu prezintă risc de
complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale pe perioada spitalizării.

3. A elimina.
Diagnostic de nursing
P = Expectoraţie abundentă
E = Proces infecţios
S = Spută mucopurulentă, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacienta să nu devină sursă de infecţie.
Pacienta să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.

INTERVENŢII
Rol propriu:
 Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;
 Am cântărit pacienta şi am notat valorile în foaia de observaţie;
 Am aşezat pacienta în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacienta să facă exerciţii respiratorii;
34
 Am învăţat pacienta să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor
prin izolarea pacientei, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale;
 Educ pacienta pentru a folosi batista individuală de unică
folosinţă.
 Educ pacienta pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Corectez dezechilibru hidroelectrolitic;
 Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia
escarelor;
 Îi explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare;
 Încurajez pacienta să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
legătură cu problema de sănătate.
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi i.m.; Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj.
1 x 3 ori/zi per os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi
per os.
EVALUARE
În urma hidratării şi a tratamentului medicamentos pacienta prezintă o
stare de bine, tusea este mai puţin frecventă, iar expectoraţia s-a redus.

4. A dormi şi a se odihni.
Diagnostic de nursing
P = Alterarea somnului
E = Anxietăţii
S = Insomnie şi treziri frecvente în timpul nopţii.
OBIECTIVE
35
Pacienta să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Am aerisit salonul;
Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
Am îndrumat pacienta să practice tehnici de relaxare
exerciţii respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul, o
baie caldă la picioare.
 Am recomandat pacientei să bea înainte de culcare o cană de lapte
cald.
 Am recomandat pacientei citirea unei cărţi înainte.
 Am întocmit împreună cu pacienta un program de odihnă
corespunzător vârstei.
 I-am recomandat un orar de somn (culcatul şi trezitul la ore fixe).
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: 1 tb Diazepam seara
înainte de culcare per os.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacienta prezintă un
somn suficient din punct de vedere cantitativ şi calitativ.

5. A bea şi a mânca
Diagnostic de nursing
P = Alimentaţie inadecvată prin deficit
E = Tusea, sputa mucopurulentă, alimentaţie cu regim desodat
S = Anorexie, scădere ponderală, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacienta să fie echilibrată hidroelectrolitic şi nutriţional.
INTERVENŢII
36
Cu rol propriu:
 Asigur un regim alimentar variat, bogat în proteine şi vitamine:
carne, legume şi fructe;
 Stimulez apetitul prin cantităţi mici de alimente pe care le prezint într-
un mod apetisant;
 Am sfătuit-o să consume lichide sub forma de: ceai, compot, sucuri
naturale, lapte;
 O încurajez şi o asigur de contribuţia alimentelor în procesul de
vindecare;
 Asigur un climat liniştitor în timpul mesei;
 Îi explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare;
 Evit mirosurile dezagreabile prin curăţirea salonului;
 După servirea mesei îndepărtez toate lucrurile folosite în timpul
alimentaţiei,
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta se alimentează şi să se
hidratează în limite normale şi nu prezintă dezechilibru hidroelectrolitic.

6. A fi curat, îngrijit şi de a proteja tegumentele.


Diagnostic de nursing
P = Dezinteres faţă de măsurile de igienă
E = Slăbiciune
S = Posibilă alterare a tegumentelor şi a mucoaselor.
OBIECTIVE
Pacienta să prezinte tegumente integre pe toată durata spitalizării.
Pacienta să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul;

37
 Asigur temperatura camerei (20 – 22 0C) şi a apei (37
– 380C);
 Am pregătit materialele necesare, în funcţie de starea
generală a pacientei şi am efectuat toaleta pe regiuni;
 Am asigurat lenjerie de pat şi de corp curată;
 Ajut pacienta să se îmbrace să-şi facă toaleta cavităţii
bucale, să-şi taie unghiile;
 Ofer pacientei un microclimat adecvat odihnei;
 Conştientizez pacienta în legătură cu importanţa
menţinerii curate a tegumentelor, pentru prevenirea complicaţiilor.
 Supraveghez pacienta şi îi explic importanţa menţinerii repausului
la pat;
 Efectuez mişcări pasive ale membrelor inferioare şi superioare de
4-6 ori pe zi, asigur masaje şi schimbarea cât mai des a poziţiilor în pat;
 Însoţesc pacienta în plimbări scurte.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu prezintă tegumente normal colorate şi
integre. Pacienta prezintă o stare de bine atât fizică cât şi psihică.

7. A comunica.
Diagnostic de nursing
P = Comunicare inadecvată la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale
S = Anxietate, închidere în sine.
OBIECTIVE
Pacienta să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
cu familia cât şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
Pacienta să fie echilibrată psihic.

INTERVENŢII
38
Cu rol propriu:
Am antrenat pacienta în discuţii dându-i posibilitatea de a-şi exprima
sentimentele, ideile şi dorinţele sale.
Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientei.
Stau în faţa pacientei când vorbeşte, o privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-o asculta.
Aprob când spune lucruri importante, nu fac mişcări care ar putea distrage
pacienta.
Manifest toleranţă faţă de pacientă, o ascult fără să o întrerup, îi dau o
retroacţiune verbală pentru a-i arăta că înţeleg ce spune.
Asigur liniştea în comunicarea cu pacientei.
Încurajez pacienta să schimbe idei cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile,
nevoile, frica, opiniile, să creeze legături semnificative cu ceilalţi bolnavi.
 Liniştesc pacienta cu privire la evoluţia bolii şi o încurajez.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacienta prezintă o comunicare
eficientă atât verbal cât şi afectiv.

8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.


Diagnostic de nursing
P = Cunoştinţe insuficiente despre boală, prognostic, evoluţie
E = Inaccesibilitatea la informaţie
S = Incapacitatea de a-şi aminti informaţii despre boală.
OBIECTIVE
Pacienta să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Explorez nivelul de cunoştinţe al pacientei privind boala, modul de
manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de participare la
intervenţii şi la procesul de recuperare.
39
 Stimulez dorinţa pacientei de cunoaştere.
 Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe.
 Conştientizez pacienta asupra propriilor sale responsabilităţi privind
sănătatea.
 Organizez activităţi educative, folosind metodele de învăţământ
cunoscute: expunerea, conversaţia, demonstraţia.
 Verific dacă pacienta a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Aduc la cunoştinţă, înainte de externare, datele controalelor medicale la
spital sau dispensar.
 Furnizez explicaţii simple în limbaj adecvat. Explic toate tratamentele
viitoare şi măsurile de luat.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conversarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu aceasta a acumulat cunoştinţe noi şi le
poate folosi pentru a şti cum să-şi păstreze sănătatea.

Evaluare finală

40
Cazul I

Pacienta P. E. în vârstă de 78 ani se internează în secţia Medicală prezentând


următoarele simptome: dispnee mai ales de efort, tuse mucopurulentă. În urma
investigaţiei se stabileşte diagnosticul de bronşită cronică acutizată. În timpul
internării s-a instituit tratament cu antibiotice, expectorante, cortizon.
În urma repausului la pat şi a îngrijirilor de nursing aplicate precum şi a
tratamentului medicamentos evoluţia este favorabilă.
Starea generală s-a îmbunătăţit problemele s-au diminuat, dispneea s-a
redus, pacienta se odihneşte bine şi se alimentează normal.
După 10 zile de spitalizare pacienta se externează ameliorată din punct de
vedere clinic cu următoarele recomandări:
 Să evite umezeala, frigul, efortul fizic;
 Să respecte programul de somn şi odihnă;
 Să consume lichide la temperatura camerei în cantităţi mari
(2000ml/zi);
 Alimentaţia să fie bogată în proteine;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Vatra Dornei;
 După 3 săptămâni să se prezinte la control.

PREZENTARE DE CAZ
CAZUL II
41
R. G.: 33248
F. O.: 4509
Numele şi prenumele: F. J.
Sex: masculin;
Vârsta: 67 ani;
Domiciliu: Gherăieşti;
Religia: catolică;
Înălţimea: 1,60 m;
Greutatea: 80 Kg;
Data internării: 06.11.2006;
Data externării: 16.11.2006;
MOTIVELE INTERNĂRII:
- dureri toracice difuze, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, frisoane,
dispnee, agitaţie, transpiraţie, tahicardie, tensiunea arterială uşor crescută (150/70
mmHg).

INTERVIU LA INTERNARE: ora 1020, 06.11.2006.


DISCUTAT CU: pacientul
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorit, soţia pensionară şi are şapte copii.
OCUPAŢIA: pensionar – a lucrat timp de 30 de ani pe şantier.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte la ţară, la casă, locuieşte
împreună cu un fiu.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: soţia şi unul
din copii.
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără semnificaţie.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:
1. Aritmie extrasistolică ventriculară din 2005;
2. Bronşită Cronică Acutizată - declarată din 2006 când a mai fost internat
la secţia Medicală a Spitalului Municipal Roman cu pneumonie acutizată
dreaptă.
42
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ:
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, nu are un orar fix
– are preferinţe pentru condimente, carne afumată de porc;
Alcool – consumator consumă vin înainte de fiecare masă câte 1-2 pahare;
Cafea – 1/zi;
Tutun: fumează un pachet pe zi;
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente;
Mişcare – este o persoană dinamică în prezent munceşte pământul;
Recreere: nu prea are timp;
Igiena – pacientul are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergic la nici un medicament sau aliment.

Istoricul bolii:
Pacientul F. J. în vârstă de 67 ani din Gherăieşti cunoscut de către secţia
Medicală a Spitalului Municipal Roman din anul 2006 cu afecţiuni pulmonare, la
indicaţia medicului de familie se prezintă la secţia Medicală în data de 06.11.2006
ora 945 pentru internare.
Din relatările pacientului reiese că boala a debutat în urmă cu o săptămână
având ca şi simptome transpiraţii reci, cefalee, insomnie, anxietate, tuse cu
expectoraţie hemoptoică, dispnee.
Nu a urmat tratamentul ambulatoriu.
La examenul obiectiv s-a constatat că pacientul prezintă: dispnee cu
polipnee, tuse cu expectoraţie mucopurulentă.
La examenul fizic s-a ascultat raluri toracice, TA = 150/70 mmHg, puls = 80
b/min, T = 370C.

INVESTIGAŢII EFECTUATE:
VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE
Hb = 14,3 g% Hb =11-14 g%
VSH = 45,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
43
Glicemie = 1,17 g% Glicemie = 0,80 – 1,20 g%
Trigliceride = 1,28 g% Trigliceride = 1,0 – 2,2 g%
Colesterol = 15,9 g% Colesterol = 1,80 – 2,80 g%
Tymol = 10 UML Tymol = 2 – 5 UML
TGP = 35 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 78 UI TGO = 2 – 20 UI
Trombocite = 9900 mm3 Trombocite = 150000 – 300000 mm3
Tratament:
1. HHC 100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.;
2. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
3. Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os;
4. Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per os;
5. Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per os.
Din analiza semnelor şi simptomelor consider că pacientul este dependent
la următoarele nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTULUI
1. A respira, a avea o bună circulaţie;
2. A evita pericolele;
3. A comunica;
4. A elimina;
5. A dormi şi a se odihni;
6. A se mişca şi a menţine o bună postură;
7. A acţiona după credinţele şi valorile sale;
8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.

PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI


1. A respira, a avea o bună circulaţie.
Diagnostic de nursing
P = Obstrucţia căilor respiratorii
E = Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Tuse cu secreţii abundente mucopurulente

44
P = Dispnee intensă la efort
E = Proces inflamator pulmonar
S = tahipnee, senzaţie de sufocare, transpiraţii, cefalee.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la
nivelul plămânilor şi a bronhiilor.
Pacientul să respire liber pe nas.
Pacientul să nu devină sursă de infecţie.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a
încăperii;
 Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie
de pat curată şi fără cute, schimbându-l ori de câte ori a fost
nevoie;
 Am aşezat pacientul în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
 Am îndepărtat cauzele iritante: zgomotele şi mirosurile dezagreabile
pentru a-i favoriza un somn odihnitor;
 Am adus la cunoştinţă pacientului regulamentul de ordine
interioară;
 Am măsurat şi notat în foaia de observaţie, funcţiile vitale ale
pacientului: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
45
 Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici:
Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea
probelor biologice.
 Am administrat pacientului medicamentele prescrise de medic: HHC
100mg f. 2 x 2 ori/zi i.v.; Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
Ciprinol 500mg tb. 1 x 4 ori/zi per os; Bromhexin dj. 1 x 3 ori/zi per
os; Miofilin cp. 1 x 4 ori/zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 ori/zi per
os .
EVALUARE
În urma îngrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat a
repausului la pat starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi
respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

2. A evita pericolele.
Diagnostic de nursing
P = Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole
E = Procesul inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale.
 Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în cazul
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientului,
respectarea circuitelor.

46
 Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul infecţios al pacientului,
receptivitatea sa.
 Am ales procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de
infecţie.
 Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperare
a stării de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuat
imunizările specifice şi nespecifice necesare.
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul nu prezentă
complicaţii şi nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.

3. A comunica.
Diagnostic de nursing
P = Comunicare ineficientă la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale, mediu spitalicesc
S = Închidere în sine, apatie, percepţii inadecvată de sine.
OBIECTIVE
Pacientul să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
cu familia cât şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
Pacientul să aibă o percepţie pozitivă despre sine.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:

47
Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientului.
Îi trezesc încrederea în personalul medical şi îi fac cunoştinţă cu pacienţi care
au suferit aceeaşi afecţiune şi sau vindecat.
Stau în faţa pacientului când vorbeşte, îl privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-l asculta.
Aprob când spune lucruri importante, nu fac mişcări care ar putea distrage
pacientul.
Manifest toleranţă faţă de pacient, îl ascult fără să îl întrerup, îi dau o
retroacţiune verbală pentru a-i arăta că înţeleg ce spune.
Asigur liniştea în comunicarea cu pacientul.
Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile, nevoile,
frica, opiniile.
 Liniştesc pacientul cu privire la evoluţia bolii şi îl încurajez.
EVALUARE
Pacientul în prima zi era izolat, trist, neîncrezător în evoluţia favorabilă a
bolii, în urma intervenţiilor acordate acesta începe să comunice cu cei din jur,
prezintă încredere în echipa de îngrijire, este mult mai liniştit şi comunicativ.
4. A elimina.
Diagnostic de nursing
P = Expectoraţie abundentă
E = Proces infecţios la nivelul căilor respiratorii
S = Spută mucopurulentă, transpiraţie, senzaţie de greaţă.

P = Diaforeză
E = Proces infecţios la nivelul căilor respiratorii
S = Frison, tegumente şi mucoase umede, disconfort, risc de complicaţii.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină sursă de infecţii.
Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.
Pacientul să prezinte tegumente curate şi integre.
48
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;
 Am cântărit pacientul şi am notat valorile în foaia de
observaţie;
 Am aşezat pacientul în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin
izolarea pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am hidratat pacientul oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,
supe administrate în cantităţi mici şi repetate;
 Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia
escarelor;
 Îi explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare;
 Încurajez pacientul ca să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
legătură cu problema de sănătate.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul nu mai prezintă transpiraţii
abundente, iar expectoraţia s-a redus cantitativ, nu a devenit sursă de infecţie şi prin
îngrijirile acordate s-a prevenit un posibil dezechilibru hidroelectrolitic.
5. A dormi şi a se odihni.
Diagnostic de nursing
P = Alterarea somnului
E = Anxietate, spitalizare, tuse
S = Insomnie şi treziri frecvente în timpul nopţii.
49
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Am aerisit salonul;
Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
Am învăţat pacientul să practice tehnici de relaxare
exerciţii respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul.
 Am recomandat pacientului să bea înainte de culcare o cană de
lapte cald, sau ceai de tei călduţ.
 I-am recomandat un orar de somn (culcatul şi trezitul la ore fixe).
 Am recomandat pacientului să citească o carte înainte de culcare.
Rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: 1 tb Diazepam seara
înainte de culcare.
 Am urmărit efectul acestuia asupra organismului.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă
un somn odihnitor şi satisfăcător din punct de vedere cantitativ şi calitativ
(doarme 5 – 6 h noaptea şi o oră ziua).

6. A se mişca şi a menţine o bună postură.


Diagnostic de nursing
P = Diminuarea mişcării, postură inadecvată
E = Dispnee, durere, tuse
S = Poziţie deficitară în pat, oboseală musculară dificultate de schimbare a
poziţiei.
OBIECTIVE

50
Pacientul să aibă o poziţie care să favorizeze respiraţia, circulaţia sângelui şi
drenajul secreţiilor bronşice.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Am aerisit salonul;
Am asigurat curăţenia generală a salonului cu
aspiratorul şi cârpe umede pentru a evita ridicarea prafului care
conţine germeni patogeni;
 Am asigurat încălzirea salonului (180 – 190C);

 Am umezit aerul din încăpere cu apă alcoolizată;


 Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
 Am recomandat pacientului să adopte o poziţie semişezândă pentru
a favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am mobilizat pasiv pacienta la fiecare 2 – 3 ore;
 Am masat regiunile predispuse la escare;
 Am încurajat pacientul să-şi dobândească independenţa însoţindu-
l la plimbări scurte şi repetate;
Cu rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat medicaţia de tipul: Piafen 1f de 2
ori/zi.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu şi delegat pacientul prezintă respiraţia
în limite fiziologice, şi-a recăpătat mobilitatea, evoluţia sa este favorabilă.

7. A acţiona după credinţele şi valorile sale.


Diagnostic de nursing
P = Frustrare
E = Alterarea stării generale, durere, tuse.

51
S = Închidere în sine, incapacitate de a practica religia, sentiment de
inutilitate, amărăciune.
OBIECTIVE
Pacientul să poată acţiona după propria credinţă şi după propriile sale
convingeri.
Pacientul să-şi recapete încrederea în sine.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Am comunicat des cu pacientul arătându-mă plină de solicitudine;
Am încurajat pacientul să-şi exprime sentimentele şi nevoile;
Am căutat modalităţi de practicare a religiei (citirea unor documente
religioase);
I-am creat un mediu adecvat prin dotarea camerei cu icoane şi obiecte de
cult pe care pacientul mi le-a solicitat;
Am determinat pacientul să-şi exprime propriile convingeri şi valori.
 Am facilitat satisfacerea propriilor sale convingeri.
 Am acţionat pentru recâştigarea imaginii de sine a pacientului.
 Am planificat împreună cu pacientul, activităţi religioase.
 Am informat pacientul despre serviciile oferite de comunitate.
 Am mijlocit desfăşurarea unor activităţi conform dorinţelor şi
credinţei pacientului.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul şi-a recăpătat încrederea în
sine, a reuşit să-şi practice credinţa după propriile convingeri şi în timpul
spitalizării.

8. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.


Diagnostic de nursing
P = Cunoştinţe insuficiente despre boală, prognostic, evoluţie
E = Inaccesibilitatea la informaţie
52
S = Incapacitatea de a înţelege informaţiile despre boală.
OBIECTIVE
Pacientul să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am explorat nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de participare la
intervenţii şi la procesul de recuperare.
 Stimulez dorinţa de cunoaştere.
 Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe.
 Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea.
 Organizez activităţi educative, folosind metodele de învăţământ
cunoscute: expunerea, conversaţia, demonstraţia.
 Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Aduc la cunoştinţă, înainte de externare, datele controalelor medicale la
spital sau dispensar.
 Furnizez explicaţii simple în limbaj adecvat. Explic toate tratamentele
viitoare şi măsurile de luat.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate cu rol propriu pacientul a acumulat
cunoştinţe noi şi le poate folosi pentru a şti cum să-şi păstreze sănătatea.

53
Evaluare finală

CAZUL II

Pacientul F. J. în vârstă de 67 ani s-a prezentat la secţia Medicală pentru


internare acuzând următoarele semne şi simptome: cefalee, nelinişte, insomnie, tuse
cu expectoraţie mucopurulentă, dispnee.
În urma investigaţiilor clinice şi de laborator se stabileşte diagnosticul
medical de Bronşită Cronică Acutizată.
Ca urmare a îngrijirilor de nursing acordate şi a tratamentului medicamentos
cu antibiotice, cortizon, expectorante, a repausului la pat, starea pacientului s-a
ameliorat evoluţia fiind favorabilă.
Pacientul se externează după 10 zile de spitalizare cu recomandarea de:
 A evita umezeala, frigul, efortul fizic;
 Să respecte programul de somn şi odihnă;
 Alimentaţia să fie bogată în proteine;
 Iar după 3 săptămâni să se prezinte la control.

54
PREZENTARE DE CAZ
CAZUL III
R. G.: 33250
F. O.: 4513
Numele şi prenumele: A. I.
Sex: masculin;
Vârsta: 52 ani;
Domiciliu: Roman;
Religia: ortodoxă;
Înălţimea: 1,72 m;
Greutatea: 85 Kg;
Data internării: 06.11.2006;
Data externării: 16.11.2006;
MOTIVELE INTERNĂRII:
- dureri toracice difuze, cefalee, vertij, palpitaţii, tuse cu expectoraţie
mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane, transpiraţii.
INTERVIU LA INTERNARE: ora 915, 06.11.2006.
DISCUTAT CU: pacientul
SITUAŢIA FAMILIALĂ: căsătorit, soţia pensionară şi trei copii.
OCUPAŢIA: pensionar – lucrat în domeniu alimentar timp de 26 de ani ca
vânzător.
CONDIŢII DE LOCUIT: acceptabile – locuieşte într-un apartament la
bloc împreună cu soţia.
PERSOANELE CU CARE SE POATE LUA LEGĂTURA: soţia.
Grupa sanguină: A II
55
Rh: pozitiv
ANTECEDENTE HEREDO-COLATERALE: fără semnificaţie.
ANTECEDENTE PERSONALE PATOLOGICE:
1. Rinosinuzită cronică acutizată din anul 2000;
2. Ulcer duodenal cronic – din anul 2006;
3. Bronşită Cronică – declarată din 2005 când a fost internat la secţia
Medicală cu afecţiuni pulmonare.
OBIŞNUINŢE DE VIAŢĂ:
Alimentaţie – inadecvată – consumă tot felul de alimente, are preferinţe
pentru condimente, lactate, prăjeli de tot felul;
Alcool – consumator – consumă vin zilnic 1 – 2 pahare înainte de masă;
Cafea – 3/zi;
Tutun: fumează două pachete pe zi;
Somn – se culcă la ore târzii, are un somn agitat cu ore insuficiente – 3 – 4 h
de somn noaptea şi o oră ziua;
Mişcare – este o persoană dinamică – pe lângă activităţile zilnice î-şi rezervă
1 – 2 h pentru plimbare în aer liber, pescuit;
Igiena – pacientul are deprinderi corecte de igienă;
Alergii – nu se ştie alergică la nici un aliment sau medicament.

Istoricul bolii:
Pacientul A. I., în vârstă de 52 ani din Roman cunoscut în secţia Medicală
cu afecţiuni pulmonare din anul 2005, declară că de aproape o săptămână prezintă
tuse chinuitoare cu expectoraţie, dureri retrosternale, dispnee la efort, cefalee,
ameţeli, palpitaţii. Deoarece de 2 –3 zile starea sa s-a înrăutăţit expectoraţia este
hemoptoică, iar temperatura este de 38,50C având şi frisoane s-a prezentat la
medicul de familie pentru tratament. Medicul de familie îi recomandă internare în
secţia Medicală a Spitalului Municipal Roman.

56
La internare, pacientul prezintă: dureri toracice difuze, cefalee, vertij,
palpitaţii, tuse cu expectoraţie mucopurulentă, temperatură 38,5 0C, frisoane,
transpiraţii.
Pacientul este neliniştit în legătură cu evoluţia stării sale de sănătate.

INVESTIGAŢII EFECTUATE:
VALORI OBŢINUTE VALORI NORMALE
Hb = 15,2 g% Hb =11-14 g%
VSH = 2,9 mm/h VSH = 2 – 13 mm/h
Glicemie = 0,85 g% Glicemie = 0,80 – 1,20 g%
Trigliceride = 1,30 g% Trigliceride = 1,0 – 2,2 g%
Colesterol = 22,7 g% Colesterol = 1,80 – 2,80 g%
Tymol = 2,5 UML Tymol = 2 – 5 UML
TGP = 8 UI TGP = 2 – 16 UI
TGO = 10 UI TGO = 2 – 20 UI
3
Trombocite = 100000 mm Trombocite = 150000 – 300000 mm3
La examenul fizic s-au ascultat raluri toracice, TA = 130/70 mm Hg, P=
80b/min, T= 38,5 0C.
Tratament:
1. Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.);
2. Refen f. 1 x 2 ori/zi i.m.;
3. Tussin tb.3 /zi per os;
4. No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
5. Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os;
6. Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
Analizând semnele şi simptomele pacientul este dependent la următoarele
nevoi.
NEVOILE PRIORITARE ALE PACIENTULUI
1. A respira şi a avea o bună circulaţie;
2. A evita pericolele;
3. A elimina;

57
4. A menţine temperatura corpului în limite normale;
5. A comunica;
6. A dormi şi a se odihni;
7. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.
PROCES DE NURSING ÎN FUNCŢIE DE PRIORITĂŢI
1. A respira, a avea o bună circulaţie.
Diagnostic de nursing
P = Obstrucţia căilor respiratorii
E = Proces inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Tuse cu secreţii abundente mucopurulente, facies crispat.

P = Dispnee intensă la efort


E = Proces inflamator pulmonar
S = tahipnee, senzaţie de sufocare, nelinişte.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte căile respiratorii permeabile şi o bună respiraţie la
nivelul plămânilor şi a bronhiilor.
Pacientul să respire liber pe nas.
Pacientul să nu devină sursă de infecţie.
INTERVENŢII:
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul, am asigurat temperatura constantă a
încăperii;
 Am preluat pacientul din triaj şi l-am instalat la salon;
 Am asigurat, atât cât a fost posibil, îmbrăcăminte lejeră, lenjerie
de pat curată şi fără cute, schimbându-l ori de câte ori a fost
nevoie;
 Am aşezat pacientul în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
58
 Am învăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
 Am îndepărtat cauzele iritante: zgomotele şi mirosurile dezagreabile
pentru a-i favoriza un somn odihnitor;
 Am adus la cunoştinţă pacientului regulamentul de ordine
interioară;
 Am măsurat şi notat în foaia de observaţie, funcţiile vitale ale
pacientului: respiraţia, puls, tensiunea arterială, temperatura.
Cu rol delegat:
 Am pregătit psihic pacientul în vederea oricărei tehnici:
Radiografie pulmonară, recoltarea sputei, bronhografie, recoltarea
probelor biologice.
 Am administrat pacientului medicamentele prescrise de
medic: Cefatox 1g f. 1 x 2 ori/zi (1g la 12 ore i.m.); Refen f. 1 x 2
ori/zi i.m.; Tussin tb.3 /zi per os; No-spa f. 1 x 3 ori/zi i.m.;
Fenobarbital tb 1 x 2 /zi per os; Famotidină 40mg tb. 1 x 3 / zi per os.
EVALUARE
În urma îngrijirilor şi a intervenţiilor cu rol propriu şi delegat, a
repausului la pat, starea pacientului s-a ameliorat, tusea este mai rară, prezintă căi
respiratorii permeabile şi se observă o diminuare a dispneei.

2. A evita pericolele.
Diagnostic de nursing
P = Posibilă vulnerabilitate faţă de pericole
E = Procesul inflamator la nivelul căilor respiratorii
S = Risc de complicaţii pulmonare, renale, nervoase.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină o sursă de infecţie pe perioada spitalizării.
INTERVENŢII
59
Cu rol propriu:
 Am aerisit salonul;
 Am luat măsuri de prevenire a infecţiilor nosocomiale.
 Educ pacientul pentru a folosi batista individuală de unică folosinţă.
 Educ pacientul pentru a evita împrăştierea secreţiilor nazale.
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor în cazul
îmbolnăvirilor cu boli transmisibile - prin izolarea pacientului,
respectarea circuitelor.
 Am urmărit şi am apreciat corect potenţialul infecţios al pacientului,
receptivitatea sa.
 Am ales procedurile de investigaţie şi tratament cu risc minim de
infecţie.
 Am informat şi am stabilit împreună cu pacientul planul de recuperare
a stării de sănătate şi creşterii a rezistenţei organismului, am efectuat
imunizările specifice şi nespecifice necesare.
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze sputa.
EVALUARE
În urma intervenţiilor cu rol propriu pacientul a prezentat complicaţii şi
nu a devenit sursă de infecţii nosocomiale.

3. A elimina.
Diagnostic de nursing
P = Expectoraţie abundentă
E = Proces infecţios la nivelul căilor respiratorii
S = Spută mucopurulentă, transpiraţie, senzaţie de greaţă.
OBIECTIVE
Pacientul să nu devină sursă de infecţii.
Pacientul să nu prezinte dezechilibru hidroelectrolitic.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
60
 Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;
 Am cântărit pacientul şi am notat valorile în foaia de
observaţie;
 Am aşezat pacientul în pat în poziţie semişezândă pentru a
favoriza respiraţia;
 Am aspirat secreţiile bronşice eliberând căile respiratorii;
 Am învăţat pacientul să facă exerciţii respiratorii;
 Am învăţat pacientul să tuşească, să expectoreze şi să colecteze
sputa în vase colectoare (scuipători);
 Am luat măsuri sporite de evitare a transmiterii infecţiilor prin
izolarea pacientului, respectarea circuitelor, măsuri de igienă
spitalicească;
 Am hidratat pacientul oferindu-i lichide călduţe: ceaiuri, compoturi,
supe administrate în cantităţi mici şi repetate;
 Asigur o igienă corporală riguroasă pentru a preveni apariţia
escarelor;
 Îi explic importanţa renunţării la obiceiurile dăunătoare;
 Încurajez pacientul ca să-şi exprime gândurile şi sentimentele în
legătură cu problema de sănătate.
EVALUARE
În urma îngrijirilor de nursing şi a tratamentului efectuat problemele
pacientului s-au diminuat treptat. Pacientul prezintă eliminări în limite fiziologice
şi este echilibrat hidroelectrolitic.

4. A menţine temperatura corpului în limite normale.


Diagnostic de nursing
P = Hipertermie
E = Proces infecţios pulmonar
S = T0 = 38,5 0C, transpiraţii abundente, frisoane, agitaţie
OBIECTIVE
61
Pacientul să prezinte temperatura corpului în limite normale (36,40C
axilar).
Pacientul să prezinte o stare de bine fizică şi psihică.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Am aerisit salonul;
Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
Am schimbat ori de câte ori este necesar lenjeria de pat şi
de corp;
Am servit pacientul cu lichide;
Am menţinut igiena tegumentelor;
 Am calculat bilanţul ingestie – excreţie pe 24 ore;
 Am aplicat comprese reci, l-am frecţionat.
 Când s-a instalat frisonul pacientul a fost încălzit cu pături, sticle cu
apă caldă.
 I-am recomandat ca pe perioada febrilă să consume cantităţi mari de
lichide (1 0C peste 37 0C îi corespunde 500 ml lichide).
EVALUARE
În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat hipertermia s-a diminuat, astfel
încât din a treia zi de spitalizare pacientul avea temperatura axială 36,5 0C valoare ce
s-a menţinut pe perioada internării.

5. A comunica.
Diagnostic de nursing
P = Comunicare ineficientă la nivel afectiv
E = Alterarea stării generale, mediu spitalicesc
S = Închidere în sine, apatie, percepţii inadecvată de sine.
OBIECTIVE
Pacientul să comunice satisfăcător cu personalul din echipa de îngrijire,
cu familia cât şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
62
Pacientul să aibă o percepţie pozitivă despre sine.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
Mi-am mobilizat întreaga atenţie pentru a înţelege mesajul pacientului.
Îi trezesc încrederea în personalul medical şi îi fac cunoştinţă cu pacienţi care
au suferit aceeaşi afecţiune şi sau vindecat.
Stau în faţa pacientului când vorbeşte, îl privesc în ochi, pentru a-i demonstra
dorinţa de a-l asculta.
Aprob când spune lucruri importante, nu fac mişcări care ar putea distrage
pacientul.
Manifest toleranţă faţă de pacient, îl ascult fără să îl întrerup, îi dau o
retroacţiune verbală pentru a-i arăta că înţeleg ce spune.
Asigur liniştea în comunicarea cu pacientul.
Încurajez pacientul să comunice cu cei din jur, să-şi exprime emoţiile, nevoile,
frica, opiniile.
 Liniştesc pacientul cu privire la evoluţia bolii şi îl încurajez.
EVALUARE
În prima zi pacientul trist, apatic dar în urma intervenţiilor începe să
comunice cu cei din jur, prezintă încredere în echipa de îngrijire şi are încredere că
evoluţia bolii va fi favorabilă.
6. A dormi şi a se odihni.
Diagnostic de nursing
P = Alterarea somnului
E = Anxietate, spitalizare, tuse
S = Insomnie şi treziri frecvente în timpul nopţii.
OBIECTIVE
Pacientul să prezinte un somn suficient din punct de vedere cantitativ
şi calitativ.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
63
Am aerisit salonul;
Am asigurat o îmbrăcăminte lejeră;
Am învăţat pacientul să practice tehnici de relaxare
exerciţii respiratorii înainte de culcare pentru a-i favoriza somnul.
 Am recomandat pacientului să bea înainte de culcare o cană de
lapte cald, sau ceai de tei călduţ.
 I-am recomandat un orar de somn (culcatul şi trezitul la ore fixe).
 Am recomandat pacientului să citească o carte înainte de culcare.
Rol delegat:
 La indicaţia medicului am administrat: 1 tb Diazepam seara
înainte de culcare.
 Am urmărit efectul acestuia asupra organismului.
EVALUARE
În urma îngrijirilor cu rol propriu şi delegat, a discuţiilor purtate, a
întocmirii unui plan de odihnă şi relaxare somnul s-a îmbunătăţit calitativ.
Pacientul este liniştit şi prezintă o stare de bine fizică şi psihică.

7. A învăţa să-şi menţină starea de sănătate.


Diagnostic de nursing
P = Cunoştinţe insuficiente despre boală, prognostic, evoluţie
E = Inaccesibilitatea la informaţie
S = Incapacitatea de a înţelege informaţiile despre boală.
OBIECTIVE
Pacientul să acumuleze cunoştinţe noi despre boală, prognostic şi evoluţie.
INTERVENŢII
Cu rol propriu:
 Am explorat nivelul de cunoştinţe al bolnavului privind boala, modul de
manifestare, măsurile preventive şi curative, modul de participare la
intervenţii şi la procesul de recuperare.
 Stimulez dorinţa de cunoaştere.
64
 Motivez importanţa acumulării de noi cunoştinţe.
 Conştientizez bolnavul asupra propriei responsabilităţi privind sănătatea.
 Organizez activităţi educative, folosind metodele de învăţământ
cunoscute: expunerea, conversaţia, demonstraţia.
 Verific dacă bolnavul a înţeles corect mesajul transmis şi dacă şi-a însuşit
noile cunoştinţe.
 Aduc la cunoştinţă, înainte de externare, datele controalelor medicale la
spital sau dispensar.
 Furnizez explicaţii simple în limbaj adecvat. Explic toate tratamentele
viitoare şi măsurile de luat.
 Recomand un comportament pozitiv cu privire la conservarea sănătăţii.
EVALUARE
În urma îngrijirilor acordate, cu rol propriu şi delegat, pacientul a dovedit
că a cumulat cunoştinţe şi deprinderi noi despre cum să prevină reapariţia bolii şi în
acelaşi timp le poate folosi pentru a-şi păstra sănătatea.

65
Evaluare finală
CAZUL III.

Pacientul A. I. de 52 ani internat în secţia Medicală cu diagnosticul de


Bronşită Cronică Acutizată în urmă cu 10 zile având următoarele simptome:
dispnee de efort, tuse mucopurulentă, dureri toracice, febră, cefalee, ameţeli.
A urmat tratament cu antibiotice, cortizon, expectorante, tratament stabilit
pe baza analizelor amănunţite de laborator, a datelor culese şi a rezultatelor obţinute
la investigaţiile paraclinice.
În urma îngrijirilor acordate evoluţia stării generale este favorabilă,
pacientul este echilibrat, temperatura corpului este în limite normale, prezintă
respiraţie în limite fiziologice. Pacientul a învăţat să tuşească, să expectoreze şi să-
şi folosească batista individuală pentru a nu deveni sursă de infecţie pentru cei din
jur; prezintă tegumente curate şi integre, şi-a însuşit corect regulile de igienă
corporală, a înţeles importanţa respectării regimului igieno-dietetic şi a renunţării la
viciile nocive.
Pacientul se externează după 10 zile de spitalizare primind ca şi îndrumări
următoarele:
 Să evite efortul fizic;
 Să evite umezeala şi frigul;
 Alimentaţia să fie bogată în proteine;
 Să respecte programul de somn şi odihnă;
 I s-a recomandat cură balneară la Govora, Slănic Moldova;

66
După 3 săptămâni să se prezinte la control.

CONCLUZII

Plecând de la o afecţiune des întâlnită în practică şi la toate categoriile


socio-profesionale am dorit ca prin lucrarea de faţă să relatez importanţa îngrijirilor
acordate bolnavilor cu Bronşită Cronică Acutizată.
Procesul de îngrijire este un proces clinic pentru identificarea problemelor
şi aplicat în scopul de a permite identificarea necesităţilor persoanelor îngrijite.
Aceste necesităţi specifice fiecărui pacient au intrat în alcătuirea acestui
„Dosar de îngrijire”, un document individualizat şi actualizat în permanenţă în care
am ţinut cont de toate problemele zilnice ale pacienţilor.
Pe perioada petrecută cu cei trei pacienţi acordându-le îngrijiri atât cu rol
propriu cât şi delegat, am ajuns la concluzia că o clipă în plus la patul pacientului, o
vorbă în plus prin care să dai răspunsul aşteptat, înseamnă foarte mult pentru acesta.
Pacienta P. E. în vârstă de 78 ani a avut o evoluţie favorabilă datorită
îngrijirilor acordate. Am insistat ca acesta să înveţe cum să se autoîngrijească, să
prevină complicaţiile, să înţeleagă importanţa pregătirii alimentelor şi a respectării
orarului meselor, să evite eforturile fizice mari şi i-am recomandat renunţarea la
consumul de alcool, tutun şi excesul de cafea.
Am observat la acest caz o disponibilitate a pacientei la acumularea de
cunoştinţe şi deprinderi necesare menţinerii stării de sănătate, mai puţin o reticenţă
67
faţă de recomandarea renunţării la obiceiurile dăunătoare sănătăţii (alcool, tutun,
cafea).
Specific cazului II, am remarcat interesul pacientului F. J. în vârstă de 67
ani, faţă de programul de îngrijire, dorinţa sa de a cunoaşte cât mai multe lucruri
despre boală şi evoluţia ei.
Pacientul pe toată perioada spitalizării a colaborat foarte bine atât cu mine,
cu restul echipei de îngrijire, dar mai ales cu familia şi cu ceilalţi pacienţi din salon.
La cazul III am constatat că a fost nevoie să aloc mai mult timp pentru a
ajuta pacientul A. I. în vârstă de 52 ani, să înţeleagă cât de necesare sunt respectarea
măsurilor de igienă: igiena corporală, folosirea batistei individuale, felul cum
trebuie să-şi colecteze sputa, importanţa pregătirii alimentelor, respectarea orarului
meselor.
Consider că îngrijirile cu rol propriu şi delegat acordate de mine şi echipa de
îngrijire au avut o mare importanţă pentru pacienţi şi că acestea au răspuns nevoilor
particulare ale fiecăruia şi totodată au răspuns aşteptărilor acestora.
Astfel că la externarea din spital a celor trei cazuri prezentate mai sus,
pacienţii au mulţumit atât echipei de îngrijire cât şi mie însumi.
Toate acestea satisfacţii au dus la creşterea interesului meu faţă de această
specialitate pe care mi-am ales-o.

68
PROCESUL DE NURSING

CELE 14 NEVOI FUNDAMENTALE ALE OMULUI

1. Nevoia de a respira şi de a avea o bună circulaţie;


2. Nevoia de a bea şi de a mânca;
3. Nevoia de a elimina;
4. Nevoia de a se mişca şi de a menţine o bună postură;
5. Nevoia de a dormi şi de a se odihni;
6. Nevoia de a se îmbrăca şi de a se dezbrăca;
7. Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite fiziologice;
8. Nevoia de a fi curat şi de a-şi proteja tegumentele;
9. Nevoia de a evita pericolele;
10.Nevoia de a comunica;
11.Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale;
12.Nevoia de a fi util, de a se realiza;
13.Nevoia de a se recrea;
14.Nevoia de a învăţa.
69
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE

CULEGEREA DATELOR

ANALIZA DATELOR

DIAGNOSTIC EXISTENT

STABILIREA
FORMULAREA
PRIORITĂŢILOR
OBIECTIVULUI DE
ÎNGRIJIRE

STABILIREA UNUI TIMP


PENTRU A ATINGE FIECARE
OBIECTIV

SELECŢIONAREA INFORMAŢIILOR
PENTRU A ADUCE PERSOANA
ÎNGRIJITĂ SPRE OBIECTIV

EXECUŢIA ÎNGRIJIRII (INTERVENŢIEI)

EVALUAREA EFICACITĂŢ II ÎNGRIJIRII

Comparaţie între dependenţa


potenţială şi dependenţa actuală
iObiective şi timp folosit pentru a
le atinge.

NU ESTE PERSOANA NU
70
PE MAI ARE
CALEA DORITĂ
ANALIZA NEVOIE DE
EXTERNARE
CAUZELOR ÎNGRIJIRE
Tehnici folosite în îngrijirea pacienţilor cu

Bronşită Cronică Acutizată

RECOLTAREA SPUTEI.
Se poate efectua prin mai multe procedee, cel mai frecvent utilizat fiind
recoltarea directă în cutii Petri sau în recipiente cu mediu de cultura şi recoltarea
sputei prin frotiu faringian şi laringian. Pe lingă aceste metode amintim recoltarea
sputei prin spălătură gastrică sau bronşică.
MATERIALE NECESARE.
a. Sterile: cutie Petri, pahar conic, scuipătoare specială, spatulă linguală, tampoane
şi porttampoane, mănuşi chirurgicale.
b. Nesterile: pahar cu apă, şerveţele sau batiste de unica utilizare, tăviţă renală,
muşama, aleză, paravan, prosop.
Pacientul va fi instruit să nu înghită sputa, să nu o împrăştie, să expectoreze
numai în vasul dat şi să nu introducă în acesta şi saliva.
EXECUŢIE.
Asistenta medicală oferă pacientului paharul cu apă să-şi clătească gura şi
faringele, apoi vasul de colectare, în funcţie de examenul cerut.
Se solicită pacientul să expectoreze după un efort de tuse. Se colectează
astfel sputa matinală sau adunată din 24 ore.
Recoltarea sputei prin frotiu faringian.
Asistenta medicală aşează pacientul pe scaun cu capul în extensie, se spală
pe mâini cu apă şi săpun, îmbracă mănuşile sterile şi îşi pune masca de protecţie.
71
Se umezeşte tamponul de vată cu apă distilată sterilă, fără a-l introduce în
aceasta ci prin turnare, se apasă limba cu spatula şi se introduce tamponul în
faringe, cerând pacientului să tuşească. Sputa eliminată se prinde pe tamponul de
vată care se introduce imediat în eprubeta sterilă.
Se acoperă recipientele, se etichetează şi se trimit la laborator. Se notează
tehnica în foaia de observaţie.

INJECŢIA INTRAMUSCULARĂ

72
Injecţia constă în introducerea substanţelor medicamentoase lichide în
organism, prin intermediul unor ace, care traversează ţesuturile, acul fiind adaptat la
seringă.
Scopul injecţiei intramusculare
Terapeutic
administrarea medicamentelor;
Pregătirea injecţiei
Materiale
seringi sterile, cu o capacitate în funcţie de cantitatea de soluţie
medicamentoasă;
se pregăteşte un ac cu diametrul mai mare pentru aspirarea soluţiilor şi
altul pentru injectare cu diametrul: 7/10, 8/10, 9/10mm, lungimea 40-70mm,
bizoul lung;
tampoane sterile din vată şi tifon, soluţii dezinfectante (alcool).
Pregătirea pacientului pentru injecţie
Pregătire psihică
se informează privind scopul şi locul injecţiei şi eventualele reacţii pe
care le va prezenta în timpul injecţiei
Pregătire fizică
se recomandă să relaxeze musculatura
se ajută să se aşeze comod în poziţie decubit ventral, decubit lateral
se dezbracă regiunea
Locurile injecţiei intramusculare
muşchi voluminoşi, lipsiţi de trunchiuri mari de vase şi nervi
regiunea superoexternă a fesei
faţa externă a coapsei, în treimea mijlocie
faţa externă a braţului, în muşchiul deltoid
Încărcarea seringii
se spală mâinile cu apă curentă, se verifică seringa şi acele- capacitatea,
termenul de valabilitate
73
se verifică integritatea flacoanelor, eticheta, doza, termenul de
valabilitate
se îndepărtează ambalajul seringii, se adaptează acul pentru aspirat
soluţia;
Dizolvarea pulberilor
se aspiră solventul din seringă
se îndepărtează căpăcelul metalic al flaconului, se dezinfectează dopul de
cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
se pătrunde cu acul prin dopul de cauciuc şi se introduce cantitatea de
solvent prescrisă
se scoate acul din flacon şi se agită până la completa dizolvare
Aspirarea soluţiei din flaconul închis cu dop de cauciuc
se dezinfectează dopul de cauciuc, se aşteaptă evaporarea alcoolului
se încarcă seringa cu o cantitate de aer egală cu cantitatea de soluţie ce
urmează a fi aspirată
se introduce acul prin dopul de cauciuc în flacon, până la nivelul dopului
şi se introduce aerul
se retrage pistonul sau se lasă să se golească singur conţinutul flaconului
în seringă sub presiunea din flacon
acul cu care s-a perforat dopul de cauciuc se schimbă cu acul pentru
injecţie
Executarea
asistenta îşi spală mâinile
dezinfectează locul injecţiei
se întinde pielea între indecele şi policele mâinii stângi şi se înţeapă
perpendicular pielea cu rapiditate şi siguranţă, cu acul montat la seringă
se verifică poziţia acului prin aspirare
se injectează lent soluţia împingând pistonul cu ajutorul policelui mâinii
drepte
se retrage brusc acul cu seringa şi se dezinfectează locul
74
se masează uşor locul injecţiei pentru a activa circulaţia, favorizând
resorbţia
Îngrijirea ulterioară a pacientului
se aşează în poziţie comodă, rămânând în repaus fizic 5-10 minute
Incidente şi accidente
durere vie, prin atingerea nervului sciatic sau a unor ramuri ale sale
paralizia prin lezarea nervului sciatic
hematom prin lezarea unui vas
ruperea acului
supuraţie septică
embolie, prin injectarea accidentală într-un vas a soluţiilor uleioase
Intervenţii
retragerea acului, efectuarea injecţiei în altă zonă
se evită prin respectarea zonelor de elecţie a injecţiei
extragerea manuală sau chirurgicală
se previne prin folosirea unor ace suficient de lungi pentru a pătrunde în
masa musculară
se previne prin verificarea poziţiei acului.

RADIOSCOPIA, RADIOGRAFIA
Pregătirea psihică a pacientului
- se anunţă pacientul, explicându-i-se condiţiile în care se va face
examinarea (cameră în semiobscuritate)
- pacientul va fi condus la serviciul de radiologie
- se explică pacientului cum trebuie să se comporte în timpul
examinării (va efectua câteva mişcări de respiraţie, iar radiografia se
va face în apnee, după o inspiraţie profundă).
Pregătirea fizică a pacientului
- se dezbracă complet regiunea toracelui (părul lung al femeilor se
leagă pe creştetul capului), se îndepărtează obiectele radioopace
75
- se aşează pacientul în poziţie ortostatică cu mâinile pe şolduri şi
coatele aduse înainte (fără să ridice umerii) în spatele ecranului, cu
pieptul apropiat de ecran sau caseta care poartă filmul
- când poziţia verticală este contraindicată se aşează pacientul în
poziţie şezând
- în timpul examenului radiologic se ajută pacientul să ia poziţiile
cerute de medic
- sugarii şi copiii mici se fixează prin înfăşare pe un suport de scânduri
sau se suspendă în hamuri (pentru a nu se iradia persoana ce-l
susţine)
Îngrijirea pacientului după examen
- pacientul va fi ajutat să se îmbrace după terminarea examenului
radiologic, va fi condus la pat
- se notează în F.O. examenul radiologic efectuat, data.

Bibliografie

76
1. Biologie - Manual pentru clasa a XI – a (1999);
2. Mic atlas de anatomia omului. – Editura didactică şi pedagogică (1974);
3. Manual de medicină internă pentru cadre medii. - Editura ALL (1998);
4. Urgenţe medico – chirurgicale. Lucreţia Titircă (1993);
5. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă (1995) - Editura Viaţa Medicală
Românească;
6. Vademecum de urgenţe medicale. Editura Polirom (1998);
7. Anatomia şi fiziologia omului - Roxana Albu, Bistriceanu Valeriu, Mioara
Mincu – Ed. Universul, Bucureşti, 2001;
8. Manual de îngrijiri speciale acordate pacienţilor de asistenţii medicali –
Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească, Bucureşti, 2001;
9. Ghid de nursing cu tehnici de evaluare şi îngrijiri corespunzătoare nevoilor
fundamentale – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească,
Bucureşti, 2001;
10. Tehnici de evaluare şi îngrijiri acordate de asistenţii medicali – Lucreţia
Titircă - Viaţa medicală românească, Bucureşti, 2001;
11. Ghid de nursing – Lucreţia Titircă – Ed. Viaţa medicală românească,
Bucureşti, 1999;
12. Manual de nursing – Elena Ciofu, Prof. Dr. Crin Marcean (Colecţia
Fundeni) vol. II – Tipărită de PROTIP, Bucureşti, 2000;
13. Manual de Medicină internă pentru cadre medii – Borundel Corneliu – Ed.
BIC ALL, Bucureşti, 2000;
14. Tehnica îngrijirii bolnavului – Mozeş Carol – Ed. Medicală, Bucureşti,
1999.
15. F. O.: 4505, R. G.: 33245;
F. O.: 4509, R. G.: 33248;
F. O.: 4513, R. G.: 33250.

77