Investeşteîn oameni !

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

ProgramulOperaţionalSectorialpentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007 –2013
Axa prioritară nr. 1 „Educaţiaşiformareaprofesionalăînsprijinulcreşteriieconomiceşidezvoltăriisocietăţiibazatepecunoaştere”
Domeniul major de intervenţie 1.2 „Calitateînînvăţământulsuperior”

Numărulde identificareal contractului:POSDRU/156/1.2/G/138821

Beneficiar:UniversitateaPOLITEHNICA din Bucureşti
Titlulproiectului: Calitate,inovare,comunicare-instrumenteeficienteutilizatepentrucreştereaaccesuluişipromovabilităţiiînînvăţământulsuperior tehnic

Activitatea A5. Introducerea unor module specifice de

pregătire a studenţilor în vederea asigurării de şanse egale

POSDRU/156/1.2/G/138821
MODUL DE INSTRUIRE: CHIMIE

Curs: 7

Grupele: G1, G2, G3

Formator: Alina Marieta SIMION 1

Noiembrie / 2015
 RECAPITULARE
1) Sǎ se stabileascǎ poziţia în sistemul periodic a elementului cu Z= 26
Rezolvare:
Configuraţia electronicǎ a elementului este:
1s22s22p63s23p64s23d6
1s22s22p63s23p63d64s2

POSDRU/156/1.2/G/138821
=> metal tranziţional (deoarece in curs de ocupare este substratul 3d)
=> perioada a 4-a (deoarece are 4 straturi electronice), grupa a 8-a (a 6-
a secundarǎ, deoarece are 8 electroni pe ultimul strat şi in substratul aflat
in curs de completare)

2) Arǎtaţi care din transformǎrile urmǎtoare sunt corecte:

Cl + 1e → Cl- A
He - 2e → He2+ A
H + 1e → H+ F
2
S + 2e → S2- A
Al - 3e → Al3- F
3) Arǎtaţi care din urmǎtoarele afirmaţii sunt greşite:

a) un atom al unui element din perioada a 3-a va ceda 3e- F

b) un atom al unui element din perioada a 4-a va avea 4 substraturi F
c) un atom al unui element din grupa a 6-a principalǎ şi perioada a 4-a, va
ceda 4 e- transformându-se într-un ion cu 4 sarcini poztive F
d) un atom al unui element din grupa a 6-a principalǎ va accepta 2e
transformqndu-se într-un ion cu 2 sarcini negative A

POSDRU/156/1.2/G/138821
4) Precizaţi tipul de legǎturi chimice din urmǎtorii compuşi: amoniac, apǎ,
bromurǎ de potasiu, hidroxid de magneziu, oxid de calciu, acid fosforic,
etanol, sulfat de sodiu
Rezolvare:
 NH3 , H2O– legǎturi covalente polare
 KBr, Mg(OH)2, CaO, Na2SO4 – legǎturi ionice; legǎturi
covalente în ionul SO42-
 H3PO4 – legǎturi covalente polare
 CH3CH2OH – legǎturi covalente polare (C-O, O-H) şi 3
nepolare (C-C, C-H)
5) Egalaţi reacţia redox:

Cl2 + KOH + H2O2 → KCl + O2 + H2O

Rezolvare:
Cl0 + 1e → Cl-1
O-1 - 2e → O0

POSDRU/156/1.2/G/138821
Cl2 + 2KOH + H2O2 → 2KCl + O2 + 2H2O

6) Scrieţi reacţiile de ionizare ale acidului fosforic.

Rezolvare:
H3PO4 + H2O H2PO4- + H3O+
H2PO4 + H2O HPO42- + H3O+
HPO4 + H2O PO43- + H3O+

4
7) Pentru un amestec alcǎtuit din 440 L oxigen şi 220 L dioxid de
carbon (c.n.), sǎ se calculeze:
a) procentele molare, volumetrice şi masice
b) fracţiile molare, volumetrice şi masice

Rezolvare:

 se calculeazǎ numǎrul de moli de gaze cu formula: n = V / 22,4

POSDRU/156/1.2/G/138821
şi masa fiecǎrui gaz cu formula n = V / 22,4 = m / M;
se calculeazǎ numǎrul total de moli si masa totalǎ a amestecului

MO2 = 32; MCO2 = 44

=> nO2 = 19,64 moli; nCO2 = 9,82 moli; nt = 29,46 moli amestec
=> mO2 = 628,48g; mCO2 = 432,08g; mt = 1060,56 g amestec

5
Pentru gaze, procentele molare sunt egale cu procentele volumetrice

% O2 = % vol.O2 = 19,64/29,46 = 440/660 = 66,67% (molar)

% CO2 = % vol.CO2 = 9,82/29,46 = 220/660 = 33,33% (molar)
% O2 = 628,48/1060,56 = 59,25%; (masic)
% CO2 =432,08/1060,56 = 40,75% (masic)

POSDRU/156/1.2/G/138821
Fracţia molarǎ/masicǎ/volumetricǎ (x) a unui component dintr-un
amestec se calculeazǎ ca raportul dintre numǎrul de moli/masa/volumul)
de component şi numǎrul total de moli/masa totalǎ/volumul total al
amestecului.
Au valori subunitare, iar suma fracţiilor componenţilor este egalǎ cu 1.

=> xO2 = 19,64/29,46 = 0,67 ; xCO2 = 0,33 (molar/vol.);

=> xO2 = 628,48/1060,56 = 0,59 ; xCO2 = 0,41 (masic)
6
8. Sǎ se calculeze ce cantitate de NaOH este necesarǎ pentru a
neutraliza 196g H2SO4

Rezolvare:

2NaOH + H2SO4 → Na2SO4 + 2H2O

196g acid = 2 moli => 4 moli NaOH necesari => 160g NaOH

POSDRU/156/1.2/G/138821
9. Sǎ se calculeze ce volum de H2O (vapori) se formeazǎ prin
combinarea a 80 g oxigen lichid cu cantitatea stoichiometricǎ de
hidrogen (amestecul de H2 si O2 este folosit drept combustibil in
motoarele rachetelor - naveta spatiala americana sau rachetele
europene de tip Ariane).
Rezolvare:

2H2 + O2 → 2 H2O
7
80g O2 = 2,5 moli => 2,5 x 22,4 L = 56 L
 Soluţii
Soluţiile sunt sisteme monofazice, deci amestecuri omogene cu
compoziţie variabila, alcătuite din două sau mai multe substanţe, numite
componenţi, între care se exclud reacţiile chimice

POSDRU/156/1.2/G/138821
Prin amestec omogen se
înţelege ca subtanţele ce
compun o soluţie nu sunt
perceptibile cu ochiul liber, sau
chiar cu microscopul, nici nu
sunt separabile prin mijloace
mecanice, ca filtrare,
centrifugare etc.

8
 O soluţie este alcatuita din componenta care dizolvă şi care
este de obicei în cantitate mai mare, numita solvent (dizolvant)
şi componenta care se dizolvă, numită solvat (solut, dizolvat).

POSDRU/156/1.2/G/138821
9
 Clasificare
A. Din punct de vedere al stării lor fizice:

a. Gazoase: gaz în gaz: gazele sunt miscibile în orice proporţie

b. Lichide:
- gaz în lichid: CO2 în apa

POSDRU/156/1.2/G/138821
- lichid în lichid: etanol în apa
- solid în lichid: sare sau zahăr în apa

c. Solide: compuse din două sau mai multe metale rezultând aliaje

10
B. După numărul componenţilor:
a. soluţii binare
b. soluţii ternare
c. soluţii multicomponente

C. După concentraţie:
a. soluţii diluate
b. soluţii concentrate

POSDRU/156/1.2/G/138821
D. După proprietăţile termodinamice (în particular după forma
potenţialului chimic):
a. soluţii ideale (proprietăţile lor sunt dirijate de reguli simple şi
sunt independente de natura chimică a componenţilor, depind
însă de concentraţie)
b. soluţii reale (manifestă abateri de la comportarea ideală,
proprietăţile lor depind de natura componenţilor, de interacţiile
în soluţie între particulele substanţei dizolvate şi intensitatea
11
acestora).
Mărimi şi unităţi pentru exprimarea
concentraţiei soluţiilor

 Concentraţia unei soluţii exprimă raportul dintre substanţa

dizolvată şi soluţie sau solvent.

POSDRU/156/1.2/G/138821
 Există numeroase moduri de exprimare/calcul a concentraţiei
soluţiilor, în funcţie de unităţile de măsură în care se exprimă cele
două componente (dizolvatul şi soluţia sau solventul)
 Concentraţia procentuală
 Concentraţia molară (molaritatea)
 Concentraţia normală (normalitatea)
 Concentraţia molală (molalitatea)
 Fracţia molară
 Titrul soluţiei
12
 Factorul soluţiei
Concentraţia procentuală
Concentraţia procentuală de masă: reprezintă cantitatea de
substanţă dizolvată, exprimată în grame din 100 grame de soluţie.
Se foloseşte pentru lichide.

md c %m - concentraţia procentuală de masă [%];

c%m = ms 100 md = masa solutului [g];
ms = masa soluţiei [g] = md+msolv

POSDRU/156/1.2/G/138821
msolv = masa solventului [g].

Concentraţia procentuală de volum: exprimă numărul de litri de

dizolvat din 100 mL de soluţie.
Se foloseşte pentru gaze.

Vd c %v - concentraţia procentuală de volum [%];

c%v = 100 Vd = volumul solutului [mL];
Vs Vs = volumul soluţiei [mL] = Vd+Vsolv 13
Vsolv = volumul solventului [mL].
Concentraţia molară (molaritatea)
Concentraţia molară reprezintă numărul de moli de
substanţă dizolvată într-un litru de soluţie.

md
m= m = concentraţia molară [mol/L];

POSDRU/156/1.2/G/138821
Md Vs md = masa solutului [g];
Md = masa molară a solutului [g].
Vs = volumul de soluţie [mL]

Exemplu:

1000 mL de soluţie în care este dizolvat 1 mol dintr-o substanţă

anume prezintă o concentraţie molară de 1M (se citeşte „unu molar”).

14
 Concentraţia normală (normalitatea)

Concentraţia normală reprezintă numărul de

echivalenţi-gram de solut dintr-un litru de soluţie.

md m = concentraţia molară [val/L];

POSDRU/156/1.2/G/138821
n= md = masa solutului [g];
Egd Vs
Egd = echivalentul-gram al solutului [g].
Vs = volumul de soluţie [mL]

Exemplu:
1000 mL de soluţie în care este dizolvat 1 echivalent-gram dintr-o
substanţă anume prezintă o concentraţie molară de 1N (se citeşte „unu
normal”).
15
Obs. Calcularea valorii unui echivalent-gram (val) se realizează în
mod diferit, în funcţie de substanţa luată în discuţie:

 element sau ion: E = A / valenţă

 bază: E = M / nr. grupe OH
 acid: E = M / nr. protoni cedati
 sare: E = M / nr. cationi x sarcină cationi

POSDRU/156/1.2/G/138821
16
 Concentraţia molală (molalitatea)

Concentraţia molală este definită ca fiind moli de solut la 1000 grame

de solvent.

md 1000
a=

POSDRU/156/1.2/G/138821
Md msolv

a = concentraţia molală [mol/1000g];

md = masa solutului [g];
Md = masa molară a solutului [g].
msolv = masa de solvent [g]
17
Fracţia molară

Fracţia molară reprezintă numărul de moli ai unui compus

raportat la numărul total de moli din amestec

În cazul unei soluţii compusă din na moli de substanţă a, nb

moli din substanţa b, nc moli din substanţa c etc., se defineşte

POSDRU/156/1.2/G/138821
fracţia molară a substanţei a: (xa)

na ni
Xa = Xi = n
na + nb + nc + ..... + nn sau

i=1
n i

 Suma fracţiilor molare ale tuturor componentelor soluţiilor = 1:

Xa+Xb+Xc+ …. + Xn =1

18
 Titrul soluţiei

Titrul soluţiei reprezintă cantitatea de substanţă dizolvată,

exprimată în grame, într-un mililitru de soluţie:

T = titrul soluţiei [g/mL];

md md = masa solutului [g];
T=

POSDRU/156/1.2/G/138821
Vs Vs = volumul de soluţie [mL]

19
 Factorul soluţiei

Factorul soluţiei (F) este un factor de corecţie al concentraţiei unei

soluţii, şi este numărul care arată corespondenţa dintre un mL soluţie
aproximativ normală şi o soluţie exact normală.

POSDRU/156/1.2/G/138821
Exemplu: pentru o soluţie exactă 0,1N de NaOH titrul teoretic este de
0.004. Pentru o soluţie aproximativ 0,1 N să presupunem că titrul real
este 0.004328. Factorul acestei soluţii va fi:

F = Treal/Tteoretic = 0,004328 / 0,0040 = 1,0820

Aceasta înseamnă ca la 1mL din soluţia noastră corespund 1.082 mL

din soluţia exact 0.1N.

20
 o
Discutii
o Aplicatii

POSDRU/156/1.2/G/138821
21