PEDAGOGIE

CURS NR.9

Creativitatea pedagogică.
Profesiunea didactică presupune nu numai rezolvarea unor  probleme tipice, ci şi (dacă
nu chiar în primul rând) a celor inedite, care cer soluţii originale, imaginaţie şi
iniţiativă, creaţie personală.Creativitatea profesorului este implicată în toate activităţile pe care le
desfăşoară:
organizarea şi sistematizarea conţinutului instruirii;
crearea şi experimentarea unor noi metode de instruire şi educaţie;
instituirea unor relaţii pedagogice cu elevii, productive, stenice şi tonice ;
dezvoltarea unor puternice motivaţii interioare pentru o instruireatrăgătoare
şi plăcută;
implementarea unor atitudini active în întreaga conduită socială şi profesională;
îmbinarea originală, eficientă a metodelor de lucru cu elevii.Creativitatea în procesul de
instruire/educaţie presupune renovări, invenţii şi anticipări care să producă un salt
calitativ în activitatea din şcoală şi din afara ei.Spre deosebire de alte domenii, în procesul
de învăţământ creativitatea reprezintă, de regulă, un act relaţional, realizat în activitatea cu
elevii, ceea ce face ca ea să se manifeste pe maimulte planuri:
crearea de noi instrumente şi tehnologii de instruire şi educare, strategii inedite, precum şi
combinarea şi utilizarea, în mod original a celor cunoscute;
 
•“Capacitatea de a găsi la momentul oportun forma cea mai adecvată de atitudine şi tratare
aelevului” (F. N. Gonobalin).
•“Aptitudine generală a educatorului obiectivată în comportamentul acestuia,
adaptabil permanent la calităţile celor educaţi şi la calităţile mediulu i şcolar şi
extraşcolar” (S. Cristea – Dicţionar pedagogic, 1998, p.440).
•“Însuşire pozitivă a educatorului obiectivată în comportamentul său, în stilul
relaţiilor  pedagogice. E un aliaj al experienţei şi a unor însuşiri psihologice,
constând în oportunitatea intervenţiilor şi modul adecvat de exercitare a influenţei educative,
orientare rapidă şi hotărâtă înorice împrejurare, simţul măsurii şi al dreptăţii, delicateţe,
consecvenţă. Element esenţial alautorităţii educatorului, al măiestriei pedagogice, la
succesul căreia şi contribuie” (L. Ghivirigă – Dicţionar de pedagogie, E.D.P., 1978, p.
499). Numitorul comun în toate aceste definiţii este simţul măsurii. Acţiunea
pedagogică, indiferent de natura şi caracterul, ei trebuie să respecte măsura: măsura
în exigenţe, în atitudine, în gesturi, în vorbe şi în ton etc. Rezultă că
tactul  p r e s u p u n e a u t o c o n t r o l , s t ă p â n i r e d e s i n e , s e n s i b i l i t a t e , s i m ţ
a l d i f e r e n ţ i e r i , p u t e r e d e discernământ, capacitate de e “descifra” motivele
reale ale conduitei elevilor şi de a adoptamăsurile cuvenite ţinând seama de acestea.
Tactul presupune o anumită supleţe psihologică, capacitate de a vedea în fiecare elev o
personalitate irepetabilă şi în fiecare situaţie pedagogicăceva nou, original. Tactul este
întotdeauna un act creator şi este opus rutinei, practicismului îngust, închistării.
*Aşa cum în medicină există o întreagă patologie de tip iatrogenic
(produsă de medic)datorată nu numai consecinţelor nefaste ale administrării unor terapii greşite,
ci şi lipsei de tact în   relaţiile medic - pacient (prezentarea gravităţii bolii, a şanselor de a se
vindeca etc.) tot aşa şi în e d u c a ţ i e p r i n l i p s a d e t a c t a p r o f e s o r u l u i p o t f i
p r o v o c a t e t r a u m e m o r a l e ş i p s i h i c e c u g r e u recuperabile sau chiar irecuperabile. De
aceea se poate spune că tactul pedagogic contribuie, în  p r i m u l r â n d , l a c r e a r e a u n e i
a t m o s f e r e o p t i m e î n r e l a ţ i a p r o f e s o r i - e l e v i , a u n u i c l i m a t microsocial
1
adecvat activităţii cu elevii şi cu factorii educativi.T o a t e a c e s t e a p t i t u d i n i
p e d a g o g i c e ( c a ş i m u l t e a l t e l e ) s e m a n i f e s t ă î n p r o c e s u l comunicării
pedagogice a profesorului cu elevii.Capacitatea de comunicare este o însuşire definitorie pentru
profesiunea didactică. Ea semanifestă atât pe cale verbală cât şi neverbală, dar şi pe o cale
mascată - comunicare afectivă.
Comunicarea verbală a profesorului prezintă o mare importanţă pentru transmiterea
corectă, clară, cursivă, inteligibilă şi sugestivă a informaţiei şi a mesajului educativ. Calitatea şi
eficienţa comunicării este condiţionată de bogăţia vocabularului, de claritatea
exprimării, de ritmul şi cursivitatea vorbirii, dar şi de timbrul şi tonul vocii .
Comunicarea nonverbală, exprimată prin resursele mimice, gestice şi pantonimei, vinesă
suplinească sau să completeze comunicarea verbală. Ea poate însoţi comunicarea verbală, dar s e
poate folosi şi fără cuvânt. Astfel zâmbetul vizibil sau abia schiţat are
s e m n i f i c a ţ i e d e aprobare, satisfacţie, recunoaştere a actului pozitiv al elevului, de
recompensă, încurajare, de simpatie, dar şi de uşoară ironie. Pantonima, postura corpului
aduce un plus de expresivitate încomportamentul profesorului. Ea poate reda
preocuparea, mirarea, ascultarea, concentrarea,surprinderea, nemulţumirea etc .Atât
comunicarea verbală, cât şi cea nonverbală sunt ameninţate de repetare,
sărăcie,stereotipie, gesturi şi expresii tipice pentru un profesor, ticuri, gesticulare,
care perturbă actul comunicării.
Comunicarea afectivă p r e s u p u n e e x t e r i o r i z a r e a s t ă r i l o r ş i t r ă i r i l o r
a f e c t i v e a l e  profesorului în legătură cu ceea ce comunică şi cu
comportamentul elevilor. Prin ea se exteriorizează satisfacţia,
n e s a t i s f a c ţ i a , b u c u r i a - r e g r e t u l , î n c â n t a r e a s a u n e m u l ţ u m i r e a , entuziasmul sau
dezarmarea etc.P e n t r u a f i e f i c i e n t ă c o m u n i c a r e a a f e c t i v ă p r e s u p u n e ş i
a u t o c e n z u r a d i n p a r t e a  profesorului pentru a-şi masca, şi chiar depăşi stările
afective care ar putea influenţa negativ comunicarea cu elevii.I n p r o c e s u l a c t i v i t ă ţ i i
p r a c t i c e d e s f ă ş u r a t e c u e l e v i i s e d e z v o l t ă v a r i a t e p r i c e p e r i ş i deprinderi,
capacităţi şi aptitudini, care pot duce treptat la adevărata
măiestrie pedagogică.
Măiestria pedagogică constă în dezvoltarea plenară a tuturor componentelor
personalităţii  p r o f e s o r u l u i , c o n c o m i t e n t c u i n t e g r a r e a l o r î n t r - u n t o t u n i t a r .
E a e s t e o s i n t e z ă a t u t u r o r   însuşirilor general - umane şi psihopedagogice ale
personalităţii profesorului, care determină o performanţă ridicată a activităţii sale cu
elevii.Măiestria pedagogică nu se însuşeşte din cărţi, dar nici nu se poate forma fără o
temeinică pregătire de specialitate şi psihopedagogică. Ea se formează în contactul
permanent cu elevii, prin preocuparea continuă de perfecţionare a activităţii sale. Munca unui
asemenea profesor va fi artă nu un simplu meşteşug.

.CREATIVITATEA
 
 Definitie
Creativitatea este un gen de activitate umana complexa si valoroasa, ce poate fi definita prin
produsul actului creator, procesul care duce la acel produs, calitati ale personalitatii creatoare
si factori de mediu care o favorizeaza.O definiìtie a creativitiì  data de National Advisory
Committee on Creative and CulturalEducation din Anglia este urmatoarea: "O activitate
imaginativa daptata astfel încât sa  produca rezultate care sunt atât originale cât   si de valoare".
Aceasta definiìtie accentueaza rezultatele, mai degraba decât procesele de creatie.

2
 .
 
 Niveluri ale creativitatii 
Dupa gradul de originalitate, Irving Taylor a identificat urmatoarele niveluri de creativitate:
a)Creatia expresiva.
Este aceea care se manifesta la toti oamnii si indeosebi la copil.O defineste astfel: ³Este o
expresie independenta in care indemanarea, originalitatea si calitatea produsului nu sunt
importante´. 
b)Creatia productiva.
Produsele nu sunt diferite de cele ale altor oameni, dar pentru persoana respectiva inseamna o
noutate. Se spune ca este nivelul mediu, obisnuit al creativitatii.
c)Creatia inventiva.
Creatorul a descoperit sau elaborat ceva nou. Aceasta implica³perceperea unor relatii noi si
neobisnuite intre parti care inainte erau separate´.
d)Creatia inovatoare.
Produsul aduce o schimbare semnificativa a ideilor si principiilor in domeniul respective.
e)Creatia emergenta.
Este nivelul cel mai inalt al creativitatii. Este nivelul atins demarile si rarele genii..
 
C aracteristicile persoanelor creative:
Coeficient intelectual (IQ) deasupra mediei.
Gandirea creatorului este caracterizata prin productie divergenta, pe care Guiford o
caracterizeaza ca flexibila in sensul ca gaseste variante diferite de abordare si derezolvare a
problemelor prin schimbarea prompta a directiei daca este necesar.
Aptitudini special in domeniul in care creeaza.
Imaginatie creatoare, in care un rol important il au procesele afectiv-emotionale.
Motivatie intrinseca.
Caracter perseverent in munca, chiar preferinta pentru complex si dificil.

 
  Rolul mediului in creatie
Creatorii apar intr-un anumit mediu ce ofera conditii atat pentru producerea creatiilor, catsi
pentru folosirea lor de catre oameni. Pe baza unei statistici asupra a 1000 de oameni dstiinta
americani, in 1903, si a 250, in 1932, Cattel a ajuns la concluzia ca, in realizarileinalte, mediul
economic, social si cultural este foarte important.

 .
  Activitatea creativa
Studii (etape) ale creatieiGraham Wallas (1926), analizand cum se desfasoara procesul creatiei la
creatori din domeniidiferite, a ajuns la concluzia ca aceasta parcurge urmatoarele patru
etape:a.Prepararea. Aceasta se desfasoara la nivelul constientului. Creatorul stie ca exista
o problema, isi pune o problema de rezolvat. Se pregateste, aduna material pentrurezolvare. b.
 
Incubatia.
Este un process care nu se desfasoara la nivelul constientului, ci la cel al inconstientului. Este o
perioada de asteptare, cand problema ramane ³nedestelenita´,el are alte preocupari.c.
 
Iluminarea.
Solutia problemei, idea, apare pe neasteptate, este ca o strafulgerare.derificarea.
Se elaboreaza produsul creatiei, se testeaza, se pune la punct.
3
 .
 
Cultivarea creativitatii 
Instrumentele (sau tehnicile) creativitìii sunt metode euristice pentru facilitarea
è istimularea creativitaì ii unei persoane sau unui grup de persoane. In raportul EIR 
MA(Asociaì ia European deManagement al Cercetarii Industriale) din 2004 au fost
prezentate principalele instrumente de stimulare a creativitaì ii, folosite de diferiì 
i utilizatori: brainstorming, metoda matricii morfologice (de Fritz Zwicky), diagrama Ishikawa,
diagramaPareto, chestionare, scheme cu sugestii, analiza metaforica, metoda scenariilor,
Diagrama Dece-De ce (Why-Why -in l. engl.).Exista însa si alte tehnici de creativitate, între care se
includ metoda gîndirii laterale a luiEdward de Bono, sinectica (elaborata de WilliamGordon),
matricea descoperirilor a luiAbraham
Moles, metoda TRIZ (Teoria Reè enia Izobretatelskih Zadaci- în l. rusa), întraducere ³
T eoria rezolvarii problemelor inventive´, elaborata deGenrich S. Altshuller è icolaboratoriiè i
altele.Brainstorming este instrumentul cel mai utilizat pentru stimularea creativitaì iiè i
este perceput ca fiind de cea mai mare valoa
 
STIMULAREA SI DEZVOLTAREACREATIVITATII
CONCEPTUL DE CREATIVITATE
“Progresul omenirii nu este posibil fără activitatea creatoare, teoretică sau   p r a c t i c ă
a oamenilor. Din acest motiv este firesc ca activitatea creatoare să
fiec o n s i d e r a t ă f o r m a c e a m a i î n a l t ă a a c t i v i t ă ţ i i o m e n e ş t i ”
( A l e x a n d r u R o ş c a –   „Creativitatea”)
Creativitatea constituie una dintre problemele majore ale
contemporaneitatii,devenind un ,,concept central” in psihologie.Unii psihologi formuleaza
definitii reductioniste, prin asimilarea creativitatii cualte fenomene psihice (capacitati, aptitudini,
rezolvare de probleme, inteligenta, etc.).Manualele recente de psihologie considera
creativitatea ,,un caz particular al rezolvarii problemelor”(Wittig) sau ,,un tip de rezolvare a
problemelor”(Papalia).C o n c e p t u l d e c r e a t i v i t a t e i s i a r e o r i g i n e a i n
c u v a n t u l l a t i n ” c r e a r e ” c a r e inseamna zamislire, faurire, nastere.Intr-o acceptiune
foarte larga creativitatea constituie un fenomen general uman,forma cea mai inalta a activitatii
omenesti.Din perspectiva specific psihologica, creativitatea apare in patru
acceptiuniimportante: ca produs; ca proces; ca disponibilitate, potentialitate general umana, ca
ocapacitate si abilitate creativa; ca dimensiune complexa de personalitate. 
Ce este creativitatea?
Dupa Bontas si Nicola, creativitatea - este o capacitate
( p r o p r i e t a t e , dimensiune) complexa si fundamentala a personalitatii, care sprijinindu-se pe
date sau produse anterioare, in imbinarea cu investigatii si date noi, produce ceva nou, original,de
valoare si eficienta stiintifica si social-utila, ca rezultat al influentelor si relatiilor f a c t o r i l o r
subiectivi si obiectivi – a posibilitatilor (si calitatilor) persoanei si
aconditiilor ambientale ale mediului socio-cultural. Ea poate fi
c o n s i d e r a t a s i c a aptitudine, dispozitie a intelectului de a elabora idei, teorii, modele
noi,originale.Creativitatea face posibila crearea de produse reale sau pur mintale, constitundu n
progres in planul social.Componenta principala a creativitatii o
c o n s t i t u i e imaginatia. Dar creatia de valoare reala mai presupune si o motivatie,
dorinta de arealiza ceva nou, ceva deosebit. Si cum nout atea, azi, nu se obtine cu
usurinta, o altacomponenta este vointa, perseverenta in a face numeroase incercari si verificari

 
4
Elementele esentiale prin care se poate constata existenta creativitatii
sunt:n o u t a t e a s i o r i g i n a l i t a t e a , f l e x i b i l i t a t e a , f l u e n t a ,
s e n s i b i l i t a t e a s e n z o r i a l a , ingeniozitatea, expresivitatea. In afara de faptul
ca este o capacitate si aptitudin e a personalitatii, a intelectului, este in acelasi timp, un
proces si un produs.Exista mai multe trepte de creativitate; C.W. Taylor descrie cinci „planuri”
alecreativitatii:- C r e a t i v i t a t e a e x p r e s i v a s e m a n i f e s t a l i b e r s i s p o n t a n i n
d e s e n e l e s a u constructiile copiilor mici. Nu se pune problema, la acest nivel, de originalitate.
Esteinsa un mijloc excelent de a cultiva aptitudinele creatoare ce se vor manifesta ulterior.-
Planul productiv este planul crearii de obiecte, specific muncilor obisnuite.- Planul inventiv
este accesibil unei minoritati foarte importante. E vorba de inventatori, acele
persoane ce reusesc sa aduca ameliorari partiale unei unelte, unui aparat, unei teorii
controversate.- Creativitatea inovatoare o gasim la oamenii caracterizati ca fiind „talente”.
Eirealizeaza opere a caror originalitate este remarcata cel putin pe plan national.- Creativitatea
emergenta este caracteristica geniului, a omului care aduce schimbari radicale,
revolutionare, intr-un domeniu si a carui personalitate se impunede-a lungul mai multor generatii.

ROLUL SI FACTORII CREATIVITATII

Despre importanta creativitatii vorbeste viata: toate progresele stiintei, tehnicii si artei sunt
rezultate ale spiritelor creatoare.Viata, in toate domeniile ei, necesita ca aproape fiecare
individ sa realizeze unele operatii noi, ca urmare a unor combinari si recombina ri,
asocieri ale datelor si elementelor existente, care se obiectiveaza in anumite solutii (metode
etc.) utile si mai eficiente – de exemplu o inovatie care reprezinta unele elemente de
creativitate.In ce priveste factorii creativitatii, se poate vorbi, mai intai, de aptitudini
pentrucreatie. Exista anumite structuri cerebrale, pe care nu le cunoastem, care
favorizeazaimaginatia, ele creand predispozitii de diferite grade pentru sinteza unor noi
imagini,noi idei. Totusi e nevoie de interventia mediului, a experientei pentru ca ele
sa dean a s t e r e l a c e e a c e n u m i m t a l e n t . E d i s o n s p u n e a c a i n c r e a t i e e s t e
n e v o i e d e 9 9 % transpiratie si 1% inspiratie. Fara indoiala, un al doilea factor care
trebuie amintit ilc o n s t i t u i e e x p e r i n t a , c u n o s t i i n t e l e a c u m u l a t e . I m p o r t a n t a n u
e s t e d o a r c a n t i t a t e a ,  bogatia experientei, ci si varietatea ei. Multe descoperiri
intr-un domeniu au fostsugerate de solutiile gasite in alta diciplina. Nu intamplator
se insista in pedagogie asupra valorii culturii generale. Pot fi considerate ca factori
interni ai dezvoltariicreativitatii, motivatia si vointa. Crestera dorintei, a interesului
pentu creatie, ca si afortei de a birui obstacole are, evident, un rol notabil in sustinerea
activitatii creatoare
 
In ce priveste rolul inteligentei, situatia e mai putin clara, desi e evident ca
indomeniul stiintei este de netagaduit. Experimentele efectuate arata ca relatia
dintreinteligenta si creativitate e complexa. S-au aplicat, la un mare numar de subiecti, tested e
inteligenta si creativitate. S-au obtinut corelatii semnificative, dar des tul
d e modeste.Analiza rezultatelor a aratat ca printre subiectii cu note ridicate la inteligentasunt unii
avand cote slabe la creativitate.In schimb, cei cu perforemante ridicate de creativitate aveau la
inteligenta cotecel putin mijlocii, de unde concluzia necesitatii sale pentru o creativitate
superioara.Totodata, societatea are o influienta deosebit de importanta pentru inflorirea
spiritiuluicreativ intr-un domeniu sau altul. In primul rand, intervin cerintele sociale.U n a l t
factor determinat in stimularea creativiatii il constituie gradul
d e dezvoltare al stiintei, tehnicii, artei.Exista o puternica influenta exercitata de predecesori, de
profesori: Socrate l-ainfluentat pe Platon, Hayden l-a influentat pe Beethoven. Chiar daca ulterior
elevul seindeparteaza de modelele initiale, acestea au un rol deosebit in formarea tineretului. 

5
 MODALITATI DE STIMULARE SI DE DEZVOLTARE ACREATIVITĂŢII
ELEVILOR 
Astazi nu se mai face o separare neta intre omul obisnuit si omul creator. Oriceom normal
poate realiza o imbunatatire in munca sa, o mica inovatie sau inventie.Pentru aceasta
e nevoie de preocupare speciala, de conditii favorabile
dezvoltariicreativitatii..C u l t i v a r e a g a n d i r i i i n o v a t o a r e a d e v e n i t o s a r c i n a
i m p o r t a n t a a s c o l i l o r . P e langa efortul traditional de educare a gandirii critice, stimularea
fanteziei apare si eac a u n o b i e c t i v m a j o r . A c e a s t a i m p l i c a s c h i m b a r i
i m p o r t a n t e , a t a t i n m e n t a l i t a t e a  profesorilor, cat si in ce priveste metodele de educare si
instruire.In primul rand, trebuie schimbat climatul, pentru a elimina blocajele culturale siemotive,
puternice in scoala din trecut. Se cer relatii destinse, democratice, intre elevisi profesori, ceea ce
nu inseamna a cobori statutul social al celor din urma. Modul de predare trebuie sa solicite
participarea, initiativa elevilor. Metodele activ-participativesunt tot mai utilizate in scoala
romaneasca. In fine, fantezia trebuie si ea apreciata corespunzator, alaturi de temeinicia
cunostintelor, de rationamentul riguros si spiritulcritic.Aspiratia spre dezvoltarea spiritului
creativ a dus la conceperea unor metode care, pe de o parte, sa combata blocajele, iar pe de
alta, sa favorizeze asociatia cat mailibera a ideilor, utilizand astfel la maximum resursele
inconstientului.Una din cele mai populare este brainstormingul despre care am amintit mai su
 
La nivelul claselor I – IV , în structura metodelor activ-participative, alaturi de brainstorming, îşi
găsesc cu maximă eficienţă locul,cubul, metoda celor şase pălării,c h i n d o g u , d i a g r a m e l e
why-why, diadramele Ishikawa, jocurile didactice, care constituie o punte
d e l e g ă t u r ă î n t r e j o c c a t i p d e a c t i v i t a t e d o m i n a n t ă î n c a r e e s t e integrat copilul
în perioada preşcolară, şi activitatea specifică şcolii – învaţarea.C a t e g o r i a d e a c t i v i t ă ţ i
c a r e o f e r ă t e r e n u l c e l m a i e x t i n s p e n t r u c u l t i v a r e a creativităţii îl constituie
activităţile în care se lasă elevilor independenţă deplină:- compunerea şi rezolvarea pe căi diferite
a exerciţiilor şi problemelor;- scoaterea şi formularea ideilor principale dintr-un text;- elaborarea
compunerilor;- confecţionarea unui obiect (la abilităţi practice);- executarea unui desen;- exerciţii
de antrenament creativ sub formă de jocuri etc.T o a t e a c e s t e a c t i v i t ă ţ i p o t f i
c o n s i d e r a t e f o r m e d e m a n i f e s t a r e a î n s u ş i r i l o r   creative ale elevilor, care se cer
stimulate şi dirijate.C o p i i l o r l e p l a c e s a a s c u l t e s i s a i n v e n t e z e
p o v e s t i , s a j o a c e r o l u r i , s a interactioneze printr-un joc continuu, pe care-l
imbogatesc mereu, din ce in mai mult,fiind atenti si receptivi totodata la ce descopera la
ceilalti.Desenul, pictura, modelajul, muzica, dansul, feluritele jocuri in aer liber
saua c a s a , t o a t e a u d a r u l d e a - i a j u t a s a e x p r i m e e m o t i i , g a n d u r i , s e n t i m e n t e
c a r e , i n aceasta maniera artistica, sunt mai accesibile a fi exteriorizate.Cateva exercitii de
stimulare a creativitatii: desenul liber, fara structura, picturacu mana dominanta dar si cu cea
non-dominanta , modelajul unei povesti inventate, solutiile personale pe care copiii invata
sa le adapteze in functie de situatie.La clasa,chiar atunci cand sunt in mijlocul unei
povesti fascinante,ma oprescdin citit sau din joc si îi rog pe copii sa continue povestea! Oare
cum continua ea?Creativitatea le este stimulata, dezvoltandu-le, in primul rand, increderea in ei,in
ceea ce pot oferi, respectandu-i pentru frumusetea si unicitatea lor!Dacă un elev a descoperit prin
propriile lui eforturi de observaţie, de imaginaţieşi gândire, o însuşire mai puţin vizibilă a unui
obiect, a unui aspect al unui fenomen,dacă a găsit o soluţie nouă a unei probleme, ori a
redactat o compunere într-un mod personal, original sub aspectul conţinutului şi al
formei, toate aceste activităţi pot fi c o n s i d e r a t e f o r m e d e m a n i f e s t a r e a
î n s u ş i r i l o r c r e a t i v e a l e e l e v i l o r , c a r e s e c e r   stimulate şi dirijate.Creativitatea a
devenit un indicator valoric în multe domenii de activitate. Ea exprimă culmea pe care o
poate atinge o persoană în procesul de inovare a activităţii şiun element de progres al vieţii
sociale
6
 
Un învăţător care are creativitate pedagogică este ingenios, inventiv, plin defantezie
şi cu o mare doză de spontaneitate. El descoperă mereu noi şi noi forme de l u c r u ,
noi procedee şi tehnici, modifică, adaptează, combină şi inventează,
n o i instrumente sau mijloace menite să sporească eficienţa muncii didactice.C r e a t i v i t a t e a d e
tip şcolar, realizată de elev în procesul de învăţământ, nu t r e b u i e
confundată cu creativitatea scriitorului, artistului, tehnicianului,
u n d e originalitatea şi productivitatea se interpretează în sensul strict al cuvântului. Copiluld e
vârstă şcolară mică adoptă o atitudine creatoare atunci când, pus în faţa
u n e i  probleme (care constituie o sarcină şcolară), îi restructurează datele, descoperă caleade
rezolvare, o rezolvă într-un mod personal.La vârsta şcolară mică, elementele de
originalitate, chiar şi atunci când sunt minore faţă de cele de reproducere, exprimă tendinţa
de creativitate a copilului, caretrebuie încurajată.Gândirea creatoare se formează în
procesul de învăţământ prin orientarea şi s t i l u l a c t i v i t ă ţ i i e l e v i l o r , p r i n t i p u r i d e
s a r c i n i ş i e x e r c i ţ i i c a r e p o t c o n s t i t u i u n antrenament al gândirii.Pentru educarea
creativităţii în activitatea instructiv-educativă sunt necesare anumite condiţii:- fondul de
cunoştinţe de care dispune elevul;- existenţa unor deprinderi intelectuale;- climatul educaţional
care trebuie să fie favorabil creativităţii.Creativitatea nu se poate cultiva decât într-o
atmosferă de antrenare liberă aelevilor în căutări, schimb de idei, verificări. Elevii trebuie să
se manifeste liber, fărăteama de a greşi, de a li se face imediat aprecierea critică. În
felul acesta se poatecultiva îndrăzneala, independenţa, originalitatea. Învăţătorului îi
revine sarcina daorganiza activitatea de gândire a copilului în mod judicios şi
corespunzător forţelor sale, de a-l face să aibă încredere în el.
 Pedagogul român I. C. Petrescu spunea: „Creator e oricine în meseria sau o c u p a ţ i a
s a , d a c ă n u s e m u l ţ u m e ş t e s ă s ă v â r ş e a s c ă î n c h i p m e c a n i c c e e a c e a apucat
din moşi-strămoşi, ci caută şi el să adauge locului unde şade, lucrării ce  făureşte, ceva
din personalitatea sa”.
Procesul de stimulare a creativităţii şi originalităţii se desfăşoară gradat, cu paşimici şi cu multă
răbdare şi dăruire din partea învăţătorului. Bun cunoscător al fiecăruiş c o l a r , î n v ă ţ ă t o r u l
p o a t e ş i t r e b u i e s ă - ş i a t r a g ă p r i n l e c ţ i i - j o c t o ţ i e l e v i i ş i s ă l e faciliteze
asimilarea treptată a realului. Jocurile creative sunt un izvor nesecat, iar  aplicarea
lor implică întreaga personalitate a copilului. Activitatea desfăşurată cu e l e v i i î n
procesul de învăţământ oferă bogate şi diverse prilejuri de cultivare
a creativităţii. Exerciţiile de antrenament creativ le-am conceput şi sub forma jocurilor,a
exerciţiilor captivante, a unor activităţi aparent uşoare, dar atractive, antrenante, cares ă p u n ă î n
funcţiune toate forţele lor intelectuale. Unul din jocurile pe care le -a
ntrodus a fost „ Procesul literar”. Acest joc-de rol le-a plăcut, i-a
e n t u z i a s m a t , contribuind la dezvoltarea gândirii, imaginaţiei, afectivităţii şi a
vorbirii plastice şio r i g i n a l e . Î n t o c m i r e a „ s c e n a r i u l u i ” c o n t r i b u i e l a e d u c a r e a
m o b i l i t ă ţ i i g â n d i r i i , l a varietatea exprimării.P e r s o n i f i c ă r i l e ş i d r a m a t i z ă r i l e
c o n t r i b u i e l a o î n ţ e l e g e r e a c o n s e c i n ţ e l o r ş i  periculozităţii sociale a unor fapte şi-l
conving mai uşor pe copil să se autocontrolezeori să se corecteze.Multe fenomene din natură sau
acţiuni ale oamenilor şi consecinţele lor practicedevin, prin intermediul „procesului” mai uşor de
înţeles şi sunt privite interdisciplinar.Se poate intenta „proces” poluării mediului ambiant, risipei
apei, focului, problemelor t e o r e t i c e ş i p r a c t i c e d e e t i c ă , i g i e n ă , e c o l o g i e e t c .
A c e s t e a c ţ i u n i a u o a t m o s f e r ă tensionată, realizată de existenţa unui conflict, a
unor argumente pro şi contra, careimplică o participare totală a auditoriului,
obligându-l să cântărească situaţiile, să-şispună opţiunile şi preferinţele, să ia o atitudine.
Compunerea de probleme – modalitate de dezvoltare a creativităţii elevilor

7
Primii paşi în stimularea creativităţii o constituie crearea cadrului adecvat caresă permită
eliberarea copiilor de tensiuni şi să favorizeze comunicarea liberă, astfel caelevii cu tendinţe spre
pasivitate , neobişnuiţi cu efortul intelectual, să intre treptat în procesul muncii intelectuale, prin
dorinţa de autoafirmare.Brainstormingul este una dintre metodele creative de grup pe care am
aplicat-os i i n c a d r u l u n o r o r e d e m a t e m a t i c ă l a c l a s a a I I I - a s i a
I V - a , s u b i e c t u l f i i n d „Compunerea de probleme cu operaţiile învăţate”. Am împărţit
colectivul de elevi în5 g r u p e n e o m o g e n e , a c â t e 4 e l e v i , a s i g u r â n d o a m b i a n ţ ă
s t i m u l a t i v ă . Î n m e t o d a Brainstorming există reguli fundamentale ce trebuie respectate:-nu
este voie să critici părerile, ideile celorlalţi;-există o mare libertate de gândire care determină o
stare stimulativă;-membrii grupului emit cât mai multe idei, soluţii;-cadrul didactic nu trebuie să-
şi impună propriile păreri.Fiecare echipă şi-a ales un secretar care notează
raţionamentul de rezolvare a problemei. Au lucrat în echipă, participând, cooperând şi
colaborând.Folosind scheme, au compus probleme. În rezolvarea problemelor,
gândireaelevilor a fost mereu confruntată cu o necunoscută. Pentru descoperirea ei,
au emisipoteze, au întreprins diverse căutări, presupuneri, au stabilit diferite relaţii, au
făcutcombinaţii pentru a găsi drumul spre descoperirea necunoscutei. Pe măsură ce ei
au pătruns în miezul problemei, necunoscuta s-a lăsat descoperită.O a l t ă m e t o d ă d e
d e z v o l t a r e a f l e x i b i l i t ă ţ i i g â n d i r i i , c e s t i m u l e a z ă c u r a j u l , creativitatea,
inventivitatea este metoda „Philips 6/6”. Am împărţit clasa în grupe decâte 4 elevi. Au
avut de rezolvat problemele în 6 minute. Am urmărit ca grupurile sa f i e c â t m a i e t e r o g e n e .
F i e c a r e g r u p ş i - a a l e s u n c o n d u c ă t o r ( r e p r e z e n t a n t ) c a r e s ă  prezinte elevilor
soluţia corectă a problemei întregii clase. După expirarea celor 6 minute, fiecare grup
îşi prezintă soluţiile (prin reprezentantul grupului), scrise pe fişa de lucru.Avantajul acestei
metode constă în aceea că toţi membrii grupului sunt activi,f i e c a r e a v â n d p o s i b i l i t a t e a
s ă - ş i p u n ă î n e v i d e n ţ ă p r o p r i u l r a ţ i o n a m e n t , s o l u ţ i i l e reprezentând rodul gândirii
obiective.

DEZVOLTAREA CREATIVITĂŢII PRIN JOC

Creativitatea ca structură definitorie de personalitate îmbracă, din punct de vedere
evolutiv, un caracter procesual supus influenţelor de mediu.F o r m e l e o r g a n i z a t e d e
i n s t r u c ţ i e î ş i a d u c î n m o d d i f e r e n ţ i a t a p o r t u l î n dezvoltarea potenţialului
creator al individului în funcţie de conţinutul activităţii, detipurile de metode utilizate, de
pregătirea şi gradul de angajare al cadrelor didactice  participante la acţiunile
educative.J o c u r i l e d i d a c t i c e s u n t m e t o d e a c t i v e c a r e s o l i c i t ă i n t e g r a l
p e r s o n a l i t a t e a copilului.Integrarea organică a jocului în structura de învăţare a
şcolarilor mici este denatură să contribuie la realizarea unor importante obiective ale formării
personalităţiicopilului.Şcolarul mic trebuie să simtă că este acceptat aşa cum este, că
se doreşteî n t â l n i r e a c u e l , c ă v i n e l a ş c o a l ă s ă d e s f ă ş o a r e o a c t i v i t a t e c e - i
s o l i c i t ă e f o r t î n cooperare cu ceilalţi copii, cu educatorul, într-o atmosferă de bucurie şi nu
numai săreproducă, în competiţii cu ceilalţi ceea ce a învăţat.Jocurile didactice sunt realizate
pentru a deservi procesul instrustiv-educativ, auun conţinut bine diferenţiat pe obiectele de
studiu, au ca punct de plecare noţiuniledobândite de elevi la momentul respectiv, iar
prin sarcina dată, aceştia sunt puşi însituaţia să elaboreze diverse soluţii de
rezolvare, diferite de cele cunoscute, potrivit capacităţilor lor individuale, accentul căzând
astfel nu pe rezultatul final cât pe modulde obţinere al lui, pe posibilităţile de stimulare a
capacităţilor intelectuale şi afectiv-motivaţionale implicate în desfăşurarea acestora.Considerarea
jocului didactic ca metodă de stimulare şi dezvoltare a creativităţiise argumentează prin
capacităţile de antrenare în joc a factorilor intelectuali şi non intelectuali evidenţiaţi în
cercetările de până acum.Jocurile didactice cuprind sarcini care contribuie la
modificarea creatoare adeprinderilor şi cunoştinţelor achiziţionate la realizarea transferurilor
8
între acestea, lad o b â n d i r e a p r i n m i j l o a c e p r o p r i i d e n o i c u n o ş t i n ţ e .
E l e a n g a j e a z ă î n t r e a g a  personalitate a copilului constituind adevărate mijloace de
evidenţiere a capacităţilor creatoare, dar şi metode de stimulare a potenţialului creativ al
copilului, referindu-se la creativitatea de tip şcolar, manifestată de elev în procesul de
învăţământ, dar care pregăteşte şi anticipează creaţiile pe diferite coordonate.Învăţarea este
o activitate serioasă ce solicită efort voluntar pentru punerea în acţiune a
disponibilităţilor psihicului ; efortul este mai uşor declanşat şi susţinut maieficient când se
folosesc resursele jocului, când între joc şi învăţare se întind punţi delegătură.Prin intermediul
jocului didactic se pot asimila noi informaţii, se pot verifica şic o n s o l i d a a n u m i t e
c u n o ş t i n ţ e , p r i c e p e r i ş i d e p r i n d e r i , s e p o t d e z v o l t a c a p a c i t ă ţ i cognitive,
afective şi volitive ale copiilor, se pot educa trăsături ale personalităţiicreatoare, se
pot asimila modele de relaţii interpersonale, se pot forma atitudini şi convingeri.Copiii
pot învăţa să utilizeze bine informaţiile, timpul spaţiul şi materialele pusela dispoziţie, li se
poate dezvolta spiritul de observaţie, spiritul critic şi autocritic,capacitatea
anticipativ-predictivă, divergenţa şi convergeţa gândirii, flexibilitatea şifluen ţa.
Poate fi solicitată capacit atea elevilor de a se orienta într-o anumită situaţie, d e a
propune soluţii, de a le analiza şi opta pentru cea optimă, de a
extrapolaconsecinţele unei anumite situaţii concrete, de a
i n t e r p r e t a ş i e v a l u a a n u m i t e experienţe, fenomene, situaţii .M a n i f e s t â n d
c r e a t i v i t a t e , î n v ă ţ ă t o r u l v a d e t e r m i n a a v â n t u l l i b e r t ă ţ i i ş i creativităţii
copiilor, va realiza ehilibru între preocupările pentru formarea gândiriilogice,
raţionale, flexibile, fluide, creatoare, depăşind înţelegerea îngustă, eronată,   p o t r i v i t
căreia libertatea de manifestare şi creaţie a copiilor se dezvoltă
s p o n t a n . Aplicând cu pricepere jocul didactic, învăţătorul trebuie să poată valorifica unele
din bogatele resurse formativ-educative ale acestuia în angajarea personalităţii copiluluide a
desfăşura o activitate ce solicită efort susţinut, dar într-o atmosferă de voie bună,de cooperare, de
înţelegere .J o c u r i l e d i d a c t i c e î n m a j o r i t a t e a l o r a u c a e l e m e n t d i n a m i c
î n t r e c e r e a î n t r e grupe de elevi sau chiar între elevii întregului colectiv, făcându-se
apel nu numai lacunoştinţele lor, dar şi la spiritul de disciplină, ordine, coeziune, în vederea
obţineriivictoriei. Întrecerea prilejuieşte copiilor emoţii, bucurii, satisfacţii.Jocul didactic
constituie o eficientă metodă didactică de stimulare şi dezvoltarea motivaţiei superioare din
partea elevului, exprimată prin interesul său nemijlocit faţăde sarcinile ce le are de îndeplinit sau
plăcerea de a cunoaşte satisfacţiile pe care le areîn urma eforturilor depuse în rezolvare.Jocurile
didactice sunt antrenante pentru toţi elevii şi acţionează favorabil şi lae l e v i i c u r e z u l t a t e
s l a b e l a î n v ă ţ ă t u r ă , c r e s c â n d u - l e p e r f o r m a n ţ e l e ş i c ă p ă t â n d încredere
în capacităţile lor, siguranţă şi promptitudine în răspunsuri, deblocând astfel potenţialul creator al
acestora
 
BLOCAJELE CREATIVITATII
Pentru stimularea creativitatii trebuie sa cunoastem si sa combatem anumite  piedici in
calea manifestarii imaginatiei, creativitatii.Blocajele culturare. Conformistul este unul din
ele: dorinta oamenilor ca toticetatenii sa gindesca si sa se poarte la fel. Cei cu idei sau
comportari neobisnuite sunt priviti cu suspiciune si chiar cu dezaprobare, ceea ce
constituie o descurajare pentruasemenea persoane. Apoi, exista in general o
neincredere in fantezie si o pretuire exagerata a ratiunii logice, a rationamentelor.Blocaje
metodologice sunt acelea ce rezulta din procedeele de gandire. Asa e cazul rigiditatii
algoritmilor anteriori. Noi sintem obisnuiti sa aplicam intr-o situatieun anume algoritm si, desi nu
pare a se potrivi, staruim in a-l aplica, in loc sa icercamaltceva. De asemenea, se observa
cazuri de fixitate functionala: folosim obiecte si uneltele potrivit functiei lor obuisnuite si
nu ne vine in minte sa le utilizam altfel.Tot in aceasta categorie de blocaje gasim si critica
9
prematura, evidentiata de Al.O b s b o r n , u n u l d i n p r o m o t o r i i c u l t i v a r i i c r e a t i v i t a t i i .
“ A t u n c i c a n d n e g a n d i m l a solutionarea unei probleme complexe, spune el, sunt momente
cand ne vin in montetot felul de idei. Daca, indata ce apare o sugestie, ne apucam sa discutam
ritic valoareaei, acest act blocheza venirea altor idei in constiinta. Si cum prima sugestie de
obicein u e c e a m a i b u n a , n e a f l a m i n i m p a s . C a n d i m a g i n a t i a t r e c e p r i n r - u n
m o m e n t d e efervescenta, sa lasam ideile sa curga – doar sa le notam. Numai dupa acest izvor
deinpiratie seaca, sa trecem la examenul analitic al fiecaruia”. Osborn a intitulat
acest procedeu brainstorming, ceea ce in traducere literara ar fi „furtuna, asaltul creierului”  – i n
limba noastra il caracterizam ca „asaltul de idei” sau „ evaluarea
a m a n a t a ” . Brainstormingul poate fi utilizat si in munca individula, dar el e cunoscut
mai ales printr-o activitate de grup.Blocaje emotive. Factorii afectivi au o influenta
importanta:teama de a nu grsi,de a nu se face de ras, poate impiedica pe cineva sa exprime si sa
dezvolte un punct devedere neobisnuit. De asemenea, graba de a accepta prima idee
este gresita, fiindcarareori solutia apare de la inceput. Unii se descurajeaza rapid,
dat fiind ca munca dec r e a t i e , d e i n o v a t i e e s t e d i f i c i l a s i s o l i c i t a e f o r t u r i d e
l u n g a d u r a t a . S i t e n d i n t a exagerata de a-i intrece pe altii implica evitarea ideilor
prea deosebite si dauneaza  procesul de creati
 
CONCLUZII
Creativitatea, ca formaţiune complexă de personalitate, se
f o r m e a z ă ş i exersează cu metode cât mai adecvate structurii sale, metode care să acţioneze
pe tot parcursul şcolarităţii elevului, iar din acest punct de vedere, jocurile didactice
satisfaccerinţele la nivelul claselor primare.Adultii pot incuraja creativitatea punand accentul pe
generarea si exprimarea deidei intr-un cadru non-evaluativ si prin concentrarea atat asupra
gandirii convergente,cat si asupra celei divergente. Adultii pot de asemenea sa incerce
sa asigure copiilor  posibilitatea si siguranta de a risca, de a pune la indoiala, de a vedea
lucrurile dintr-unnou punct de vedere.F o r m e l e c r e a t i v e a l e i m a g i n a t i e i
s c o l a r u l u i m i c s u n t s t i m u l a t e d e j o c s i fabulatie, de povestire si compunere, de
activităti practice si muzicale, de contactul cunatura si activitătile de muncăAsadar în perioada
micii scolarităti, imaginatia se află în plin progres atît sub raportul continutului cît si al
formei.Cum incurajam creativitatea copiilor?
• prin asigurarea unui mediu care permite copilului sa exploreze si sa se joace fara
restrangeri exagerate;
•prin adaptarea la ideile copilului, fara a incerca o structurare a ideilor lui astfelincat sa se
potrivesca cu cele ale adultilor;
• prin acceptarea ideilor neobisnuite ale copilului, fara a judeca modul divergentin care acesta
rezolva o problema;
•f o l o s i n d m o d a l i t a t i c r e a t i v e p e n t r u r e z o l v a r e a p r o b l e m e l o r , i n
s p e c i a l a  problemelor ce apar in viata de zi cu zi;
•alocand destul timp copilului pentru explorarea tuturor posibilitatilor, pentru trecerea
de la ideile obisnuite la idei mai originale;
•încurajand procesul, iar nu scop

10
11
12