PROTETICĂ DENTARĂ

10
MODIFICAREA UMECTABILITźII
SUPRAFEºELOR ACRILICE PRIN TRATAMENT
CU PLASMÅ
Change of acrylic surfaces umectability by plasma treatment
Dr. Alexandru-Titus Fårcaşiu1, Dr. E.C. Stancu2, Dr. M.D. Ioni¡å2, Dr. O.C. Andrei1,
Dr. G. Dinescu2
1
Universitatea de Medicinå ¿i Farmacie „Carol Davila“, Bucure¿ti
2
Institutul Na¡ional pentru Fizica Laserilor, Plasmei ¿i Radia¡iei, Bucure¿ti

REZUMAT
Obiectiv. Evaluarea efectului plasmei asupra răşinii acrilice pentru baza protezei.
Material şi metodă. Au fost confecţionate eşantioane din 3 tipuri de răşină acrilică ce au fost tratate cu plasmă
la presiune atmosferică în argon pentru diferite intervale de timp. Aprecierea modificării umectabilităţii
suprafeţelor s-a făcut prin măsurarea unghiurilor de contact.
Rezultate. Unghiul de contact pentru Superacryl (SpofaDental, Republica Cehă) a scăzut de la 79 grade la 21
grade după 5 minute de tratament. Valoarea unghiului de contact pentru Meliodent HC (Heraeus Kulzer,
Germania) a variat de la 58 grade pentru eşantioanele netratate până la 34 grade după 5 minute de tratament
cu plasmă. În cazul acrilatului Acry Pol Plus (Ruthinium Group, Italia) variaţia a fost de la 58 la 33 grade pentru
unghiul de contact.
Discuţii. Efectul plasmei asupra materialelor polimerice este studiat aproximativ 15 ani, timp în care s-a
clarificat mecanismul prin care creşte umectabilitatea, respectiv prin creşterea raţiei atomice O/C consecutiv
încorporării grupărilor ce conţin oxigen. Este cunoscut şi faptul că efectul plasmei se pierde în timp, invers
proporţional cu timpul de tratament; de asemenea, eficienţa in vivo rămâne să fie determinată.
Concluzii. Tratamentul cu plasmă are efecte pozitive certe în ceea ce priveşte umectabilitatea răşinilor acrilice,
reprezentând o alternativă non-invazivă la tratamentul de suprafaţă mecanic prin sablare. Elementele de urmărit
sunt nivelul refacerii hidrofobiei după aplicarea plasmei şi posibilitatea depunerii unui strat microscopic hidrofil
pe suprafeţele mucozale ale protezelor acrilice.

Cuvinte cheie: umectabilitate, plasma, răşină acrilică

ABSTRACT
Objective. Evaluation of plasma treatment effect on denture base materials.
Material and method. Samples from 3 types of denture base materials were fabricated. The samples were
treated with atmospheric pressure plasma in argon for different periods of time. The evaluation of surface
wettability was done by contact angle measurements.
Results. The contact angle for Superacryl (Spofa Dental, Czech Republic) decreased from 79 to 21 degrees after
a 5 minute treatment. The contact angle value for Meliodent HC (Heraeus Kulzer, Germany) modified from 58 to
34 degrees, similar to Acry Pol Plus (Ruthinium Group, Italy) who’s contact angle varied from 58 to 33 degrees.
Discussion. The effect of plasma on polimeric material is studied for about 15 years during these years being
established the mechanism which improves the wettability, respectively trough increasing the O/C atomic ratio
following the incorporation of oxygen-containing groups. It is known that plasma effect diminishes in time, inversely
proportional with the treatment duration; although, the in vivo efficiency remains to be measured.
Conclusions. The plasma treatment has clear positive effects regarding the wettability of denture base materials,
representing a non-invasive alternative to sandblasting. Issues to follow are the restoration of hydrofobia and the
possibility of deposing a microscopic hydrophilic layer on the mucosal surfaces of dentures.

Key words: wettability, plasma, acrylic resin

Adresă de corespondenţă:
Dr. Titus Farcaşiu, Universitatea de Medicină şi Farmacie „Carol Davila“, Str. Dionisie Lupu Nr. 37, Bucureşti
e-mail: titus_farcasiu@yahoo.com

262 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 4, AN 2011

REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 4, AN 2011
INTRODUCERE
Sistemul alcătuit din mucoasă-salivă-suprafaţa
mucozală a protezei poate suferi alterări la nivelul
fiecărei componente. Cel mai frecvent este alterat
fluxul salivar prin efecte secundare medicamen-
toase, consecutiv radioterapiei la nivel oro-maxilo-
facial, dar şi ca urmare a avansării în vârstă sau
aplicării protezelor. Îmbunătăţirea proprietăţilor
fizice ale bazei protezei au o însemnătate mai mare
în cazurile în care fluxul salivar al glandelor salivare
mari este diminuat, mai ales că excreţia salivară a
glandelor palatinale mici nu suferă modificări
semnificative în cazul pacienţilor cu sindrom
Sjögren (1) sau consecutiv aplicării protezelor (2).
Importanţa salivei palatinale este subliniată de
conţinutul ei mare în mucină. Studiul lui Aydin (3)
şi col. evaluează umectabilitatea diferitelor salive
artificiale pe bază de mucine, carboximetilceluloză
şi ioni concentraţi pe medii de PMMA pentru bazele
protetice, comparându-le cu proprietăţile salivei
naturale. Evaluarea s-a făcut pe baza măsurării un-
ghiului de contact. Salivele artificiale pe bază de
mucine şi carboximetilceluloză sunt semnificativ
statistic mai bune decât saliva naturală, cele pe bază
de mucine având cea mai bună capacitate de umec-
tare. Park (4) şi col. analizează salivă umană totală
şi glandulară, mucină gastrică porcină, mucină sub-
maxilară bovină şi salivă artificială pe bază de sa-
livă. Unghiurile de contact ale salivei umane sunt
invers proporţionale cu vâscozitatea şi, totodată,
mult mai mici decât valorile salivelor de origine
animală. Se confirmă astfel rolul esenţial al mu-
cinelor în reglarea funcţiilor aparatului dento-maxi-
lar, dar şi direcţia de urmat în cazul substituenţilor
salivari.
Plasma este definită ca a patra stare a materiei,
alături de solide, lichide şi gaze. Plasma este, de
fapt, un gaz ionizat ce conţine electroni liberi, ioni
şi radicali liberi, cu un potenţial foarte mare de acti-
vitate chimică. Plasma poate fi încărcată cu diferiţi
radicali ce acţionează suplimentar asupra supra-
feţelor expuse, fără modificări macroscopice, sau
chiar să producă depuneri, în anumite condiţii. S-a
constatat că plasma creşte hidrofilia materialelor
polimerice fără afectarea proprietăţilor fizice ale
materialului răşinice, acestea păstrându-şi proprie-
tăţile mecanice necesare funcţiei lor.
MATERIAL ŞI METODĂ
Au fost confecţionate câte 16 eşantioane din 3
tipuri de răşină acrilică pentru baza protezelor prin
tehnică clasică de termopolimerizare, în confor-
263
mitate cu instrucţiunile producătorului. Suprafeţele
nu au fost finisate după îndepărtarea gipsului res-
tant, astfel încât să fie simulată cât mai bine supra-
faţa mucozală a protezelor, după care au fost sec-
ţionate pe dimensiunea de 10 mm x 10 mm.
Eşantioanele au fost tratate cu plasmă la presi-
une atmosferică în argon (flux de gaz 4.500 sccm),
la o putere de radiofrecvenţă de 14 W, distanţa
dintre sursă şi substrat fiind de 2 mm. Intervalele de
tratament cu plasmă au fost 30, 60, 150 şi 300 de
secunde, câte 4 eşantioane din fiecare tip de răşină
pentru duratele de tratament amintite.
Sursa de plasma DBD (Fig. 1) este bazată pe o
descărcare plan paralelă cu o singură barieră de
FIGURA 1. Aspectul
sursei de plasmă
dielectric (cu un spaţiu între electrod şi bariera de
1 mm) care defineşte, împreună cu electrodul legat
la masă şi distanţierele laterale, un volum de des-
cărcare trapezoidal, cu latura mai mare în zona de
inserare al gazului şi mai mică la ieşirea plasmei. În
această configuraţie descărcarea umple întreg volu-
mul dintre electrodul plan legat la masă şi bariera
de dielectric. Jetul de plasmă obţinut astfel este un
jet extins, plan, care expandează printr-o duză de
formă dreptunghiulară, având dimensiuni de 1 mm
x 5 mm. Gazul folosit la experimente a fost argon cu
o puritate de 99,999%, iar debitul de gaz a fost de
4.500 sccm. Electrodul pe care s-a aplicat puterea a
fost conectat la un generator de radiofrecvenţă de
13,56 MHz, cu o putere 14 W, distanţa de la substrat
şi duza a fost de 2 mm. Viteza de scanare a fost de 5
mm/sec şi corespunde unui timp de expunere în
plasmă de 0,2 sec/mm2 în cazul unei treceri.
Aprecierea modificării umectabilităţii suprafe-
ţelor s-a făcut prin măsurare unghiurilor de contact
pentru fiecare eşantion la contactul cu un volum fix
de apă distilată (1 µl). Pentru fiecare eşantion s-au
efectuat câte 5 măsurători ale unghiului de contact,
utilizându-se un sistem CAM101 (KSV Instruments
Ltd., Finlanda) (Fig. 2). Măsurarea unghiului de
contact s-a făcut consecutiv tratamentului cu plas-
mă.
264 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 4, AN 2011

70

PRF = 14 W
P = 14W

Unghi contact [grade]

60
Gaz:RFArgon
Gaz:
Flux de Argon
gaz = 4.500 sccm
50
Distanţa
Flux desubstrat-duză:
gaz = 4500sccm2 mm
Distanta substrat-duza: 2 mm
40

30

FIGURA 2. Sistemul CAM101

20

REZULTATE 0 50 100 150 200 250 300

Unghiul de contact pentru Superacryl (SpofaDental, Timp de tratament [sec]

Republica Cehă) a scăzut de la 79 grade la 21 grade FIGURA 4. Variaţia unghiului de contact pe Meliodent
după 5 minute de tratament (Fig. 3). HC
Valoarea unghiului de contact pentru Meliodent
HC (Heraeus Kulzer, Germania) a variat de la 58
grade pentru eşantioanele netratate până la 34 grade
după 5 minute de tratament cu plasmă.
60
PRF = 14W
Unghi contact [grade]

PRF = 14 W
80 Gaz:Gaz: Argon
Argon
50
FluxFlux de gaz
de gaz = 4500sccm
= 4.500 sccm
P = 14W Distanţa substrat-duză: 2 mm
Unghi contact [grade]

70 PRF = RF
14 W
Distanta substrat-duza: 2 mm
Gaz:Gaz: Argon
Argon
60 Flux Flux de gaz
de gaz = 4500sccm
= 4.500 sccm
Distanţa substrat-duză: 2 mm 40
Distanta substrat-duza: 2 mm
50

40 30

30
0 50 100 150 200 250 300

20
Timp de tratament [sec]
0 50 100 150 200 250 300 FIGURA 5. Variaţia unghiului de contact pe Acry Pol
Plus
Timp de tratament [sec]
FIGURA 3. Variaţia unghiului de contact pe
Superacryl 90
P
PRF == 14W
14 W
RF Argon
Gaz:
Unghi de contact [grade]

80
În cazul acrilatului Acry Pol Plus (Ruthinium Gaz: de
Flux Argon
gaz = 4.500 sccm
Group, Italia) variaţia a fost de la 58 la 33 grade 70 Flux de gaz
Distanţa = 4500sccm 2 mm
substrat-duză:
pentru unghiul de contact. Distanta substrat-duza: 2 mm
60
Modificarea umectabilităţii se face între coordo- SPOFA
nate diferite, cea mai mare variaţie prezentând-o 50 MELIODENT
Superacryl (SpofaDental, Republica Cehă). ACRY POL PLUS
Modificarea gradului de umectabilitate con- 40

secutivă tratamentului cu plasmă este surprinsă de

30
CAM 101.
20

DISCUŢII 0 50 100 150 200 250 300

Timp de tratament [sec]

Efectul plasmei asupra materialelor polimerice
FIGURA 6. Variaţia unghiului de contact pe cele 3
(inclusiv răşinile acrilice) este studiat aproximativ materiale
REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 4, AN 2011
Picătura de apă distilată pe Picătura de apă distilată pe
suprafaţa netratată suprafaţa tratată în plasmă
30 sec.
Picătura de apă distilată pe Picătura de apă distilată pe
suprafaţa tratată în plasmă suprafaţa tratată în plasmă
60 sec. 150 sec.
Picătura de apă distilată pe suprafaţa
tratată în plasmă 300 sec.
FIGURA 7. Modificarea umectabilităţii suprafeţei acrilice
15 ani, timp în care s-a clarificat mecanismul prin
care creşte umectabilitatea, respectiv prin creşterea
raţiei atomice O/C. Acest fenomen este produs de
către plasmă prin încorporarea grupărilor libere cu
oxigen (carbonil, carboxil, carbonat etc.), crescând
numărul legăturilor C-O şi C = O în dauna celor
C-H. Este cunoscut şi faptul că efectul plasmei se
pierde în timp, invers proporţional cu timpul de
tratament; de asemenea, eficienţa in vivo rămâne să
fie determinată. Rezultatele din studiul curent sunt
în conformitate cu cele întâlnite în literatura de spe-
cialitate.
Suzer (5) şi col. (1997) publică rezultatele unui
studiu pe eşantioane de acrilat pentru baze de pro-
teză pregătit prin tehnică clasică ce au fost supuse
tratamentului cu plasmă pentru a îmbunătăţi umec-
tabilitatea materialului. Măsurătorile în infraroşu
nu au detectat niciun fel de modificare, în timp ce
XPS indică o creşterea raţiei atomice O/C. Un-
ghiurile de contact ale specimenelor tratate cu
plasmă sunt întotdeauna mai mici decât cele ne-
tratate. Aceşti autori atribuie creşterea concentraţiei
de oxigen augmentării numărului de grupări – COH
la suprafaţa plasmei. Suzer şi col. subliniază creş-
terea umectabilităţii materialului acrilic ce pare
durabilă, chiar şi dacă păstrarea se face în aer sau
apă distilată.
Özden (6) şi col. (1999) reafirmă importanţa
adeziunii şi coeziunii în menţinerea protezei totale
şi încearcă să îmbunătăţească umectabilitatea mate-
rialului acrilic prin tratamente de suprafaţă. Studiul
265
lor urmăreşte umectabilitatea înaintea şi după trata-
mentul cu plasmă. Acesta s-a făcut cu plasmă de
aer sau argon, la presiune atmosferică, înainte şi
după expunerea la aer sau apă distilată. Suprafaţa
specimenelor a fost examinată prin spectroscopie
cu raze X (XPS). Se confirmă diferenţele semni-
ficativ statistice ale umectabilităţii după aplicarea
plasmei şi influenţa mediului de păstrare. Tipul de
gaz nu influenţează efectul tratamentului. Pe timpul
celor 60 de zile de expunere, raţia atomică O/C a
scăzut în primele două săptămâni până la 0,40 şi
până la 0,32 la 60 de zile, comparativ cu eşanti-
oanele netratate ce prezintă o raţie de 0,26. În con-
cluzie, Özden şi col. constată modificarea supra-
feţelor acrilice şi scăderea unghiului de contact,
dovedită atât prin spectrografia cu raze X, cât şi
prin măsurarea unghiului de contact, precum şi o
menţinere a efectului pentru cel puţin 60 de zile.
Chai (7) şi col. (2004) modifică PMMA cu
plasmă în atmosferă de oxigen la diferite perioade
de aplicare. Rezultatele se analizează prin XPS şi
măsurători electronice ale unghiului de contact.
Cercetătorii constată o scădere a unghiului de con-
tact pe măsură ce se prelungeşte timpul de expunere
la plasmă.
În 2006, Yldirim (8) şi col. evaluează adsorbţia
mucinelor cu greutate moleculară mare, o compo-
nentă de bază a peliculei protetice, pe suprafeţele
tratate cu plasmă ale răşinilor acrilice pentru bazele
protezelor. Tratamentul cu plasmă s-a făcut folosind
gaze cu monomerul hidroxietilmetacrilat sau oxigen
şi monomerul hidrofob hexametil-disiloxan, la di-
ferite puteri de descărcare. Eşantioanele acrilice au
fost apoi incubate cu mucina MG1, izolată şi puri-
ficată din salivă. Fracţiunile adsorbite au fost
transferate pe membrană de nitroceluloză prin teh-
nica slot-blot, colorate cu PAS (periodic acid
Schiff), intensitatea culorii fiind măsurată cu densi-
tometrul. Cantităţi mari de mucină au fost adsorbite
pe toate eşantioanele tratate cu plasmă. S-a constatat
că plasma modifică suprafeţele acrilice şi creşte
adsorbţia acestor mucine în funcţie de parametrii
tratamentului efectuat.
Zhang (9) şi col. (2007) au ca obiectiv studierea
relaţiei dintre durata tratamentului cu plasmă şi
eficienţa acestuia. Aceşti autori realizează eşanti-
oane de răşină acrilică pentru bazele protezelor pe
care le supun tratamentului cu plasmă. Rezultatele
ne arată că: 1. Numărul legăturilor C-O creşte până
la 120 de secunde, unde atinge un vârf aproape la
acelaşi nivel cu cel de la 60 de secunde; 2. Investi-
garea cu raze infraroşii indică scăderea legăturilor
266 REVISTA ROMÂNÅ DE STOMATOLOGIE – VOLUMUL LVII, NR. 4, AN 2011
C-H pe timpul tratamentului cu plasmă, după care
se păstrează constant; 3. Unghiul de contact scade
dramatic iniţial, după care prezintă o creştere
uşoară.
Cel mai complex studiu in vitro despre efectul
plasmei asupra umectabilităţii acrilatelor este rea-
lizat de Wang (10) şi col. (2010). Aceştia au experi-
mentat 4 medii gazoase (oxigen, aer, argon, amestec
oxigen-argon), diferite presiuni ale acestora (0,4,
0,6, 0,8 şi 1 kPa) şi 4 timpi de expunere (1,2,5 şi 8
minute). S-au măsurat unghiurile de contact prin
microscopie electronică. În cazul grupului de con-
trol s-a găsit un unghi de contact de 68,86º, iar
valorile la care s-a ajuns în diferite grupuri au fost:
48,15º, 40,7º şi 34,58º, găsindu-se diferenţe semni-
ficative statistic faţă de grupul de control. Wang şi
col. determină că un timp de procesare de 8 minute
la o putere de 100 W, la o presiune de 0,8 kPa şi în
prezenţa oxigenului se ajunge la un unghi de contact
de 32,76º care denotă un efect foarte bun asupra
suprafeţei acrilice.
BIBLIOGRAFIE
1. Marton K., Boros I., Lesti A. et al – Mixed and palatal salivary secretion
in denture-wearing healthy people and in patients with Sjogren
syndrome. Fogorv Sz. 2002; 95(2):67-71
2. Marton K., Boros I., Fejerdy P., Madlena M. – Evaluation of
unstimulated flow rates of whole and palatal saliva in healthy patients
wearing complete dentures and in patients with Sjogren’s syndrome.
J Prosthet Dent 2004; 91(6):577-581
3. Aydin A.K., Terzioglu H., Ulubayram K., Hasirci N. – Wetting
properties of saliva substitutes on acrylic resin. Int J Prosthodont 1997;
10(5):473-477
4. Park M.S., Chung J.W., Kim Y.K. et al – Viscosity and wettability of
animal mucin solutions and human saliva. Oral Diseases 2007;
13(2):181-186
5. Suzer S., Oyden N., Akaltan F., Akovali G. – Characterization of
denture acrylic resin surfaces modified by glow discharges. Applied
Spectroscopy 1997; 51:1741-1744
6. Özden N., Akaltan F., Suzer S., Akovali G. – Time-related wettability of
acrylic resin surfaces treated bz glow discharge. J Prosthet Dent 1999;
82:680-684
CONCLUZII
1. Tratamentul cu plasmă are efecte pozitive
certe în ceea ce priveşte umectabilitatea ră-
şinilor acrilice, reprezentând o alternativă
non-invazivă la tratamentul de suprafaţă me-
canic prin sablare.
2. Tratamentul cu plasmă, pe lângă modificarea
umectabilităţii, induce şi o adsorbţie a muci-
nelor salivare (Yldirim) şi scăderea aderenţei
candida albicans, în condiţiile în care nu sunt
afectate proprietăţile fizico-chimice ale mate-
rialului (Okada) (11).
3. Elementele de urmărit sunt nivelul refacerii
hidrofobiei după aplicarea plasmei şi posibili-
tatea depunerii unui strat microscopic hidrofil
pe suprafeţele mucozale ale protezelor acri-
lice prin gaze suplimentare introduse în tim-
pul tratamentului cu plasmă.
7. Chai J., Lu F., Li B., Kwok D.Y. – Wettability interpretation of oxygen
plasma modified poly(methylmethacrylate). Langmuir 2004; 20(25):
10919-10927
8. Yldirim M.S., Kesimer M., Hasirici N. et al – Adsorption of human
mucin MG1 onto glow-discharge plasma treated acrylic resin surfaces.
J Oral Rehabil 2006; 33(10):775-783
9. Zhang H., Liu L., Fang J. – Effects of plasma treatment time on
modification of acrylic denture material. Journal of Nanjing Medical
University 2007; 21:337-340
10. Wang P., Liu Y., Xu H.Y. et al. – Effect of microwave plasma parameters
on the surface modification of denture base resins. Nan Fang Yi Ke Da
XueXue Bao 2010; 30(7)1615-7, 1620
11. Okada H., Ishida Y., Noguchi H et al. – Influence of surface treatment
with plasma on the adhereness and chemicophysical properties of
denture base resin. Ohu University Dental Journal 2004; 31:201-206