1.

Principiile Auditului Intern:

 Integritatea – implica corectitudine, onestitate in realizarea actiunilor specifice si

sinceritate in dialogurile purtate de cei auditati.
 Integritatea presupune sa nu avem standarde duble.
 Auditorii interni respecta legislatia in vigoare si nu se angajeaza in actiuni
care pot discrete profesia sau organizatia.
 Auditorii interni desfasoara activitati cu onestitate, profesionalism,
responsabilitate si nu iau parte constient la activitati ilegale.
 Obiectivitatea-in realizarea misiunilor de audit intern, trebuie sa manifeste
neutralitate totala indiferent de actiuni(fie ca e vorba de colectarea
informatiilor,evaluarea sau comunicarea lor).
 Obiectivitatea este o stare de spirit, o atitudine ce ne va permite sa privim
informatiile si sa le examinam cu impartialitate, fara a fi interese, pareri
sau aprecierile altora.
 Auditorii interni au obligatia de a se abtine de la activitatile in care au
interes personal.
 Confidentialitate- auditorii interni trebuie sa respecte valorile si drepturile de
proprietate asupra informatiilor pe care le primesc in virtutea exercitarii
profesiilor lor.
 Nu sunt considerate abateri, divulgarea de informatii atunci cand exista
acordul exprimat al organizatiei in acest sens sau divulgarea este impusa
de lege/prevederi profesionale.
 Competenta profesionala- auditorii interni trebuie sa posede cunostintele,
abilitatile si experienta necesara pt. prestarea serv. de audit intern.
 Seful dep. de audit intern poarta responsabilitatea de a identifica si asigura
programe adecvate de formare profesionala continua de monitorizare si
asigurare a activ. de audit intern si de a stabili criteriile de competenta si
experienta profesionala, necesara pentru ocuparea posturilor de audit
intern.
2. Paralela A.I. / A.E.
AI și AE sunt activități care se completează reciproc, de care beneficiază în mod deosebit
practicienii și care sunt reglementate de standardele profesionale ale celor 2 categorii de
auditori. Astfel AI reprezintă un sprijin pentru AE, iar AE reprezintă un suport pentru AI.
Asemanari :
 Standardele se află într-o permanentă stare de îmbunătățire.
 Se caută în permanență o cooperare activă între cele două funcții.
 Sunt puternic legați de sistemul de control intern al organizației.
 Sunt preocupați de depistarea erorilor.
  Ambele categorii de profesioniști produc rapoarte de audit formale asupra
activității lor.

Deosebiri:

3. O buna G.C, asigura imbunatatirea eficientei economice si stabilirea unui climat de

investitii interioare.
-utilizarea eficienta a resurselor;
-scaderea costului capitalului;
-cresterea increderii investitorilor;
-reducerea nivelului coruptiei.

O slaba G.C.
-distorsioneaza alocarea eficinta a cap. in economie;
-reduce increderea detinatorilor de capital;
-favorizeaza corptia.

4. Managementul riscurilor-constituie procesul de identificare, analiza si raportare a

factorilor de risc, in scopul tratarii, atenuarii, evitarii acestora.
 Managementul riscurilor are un punct de vedere mai amplu in ceea ce priveste riscul, de
ex. in domeniul afacerilor, o sit. de risc este atunci cand te afli in fata unei oportunitati de
castig, dar se poate finalize printr-o pierdere.

5. Principiile NOLAN repr. un set de standard care se refera la oamenii din viata publica.
 Altruismul-detinatorii de posturi publice, ar trebui sa ia decizii doar in termenii
interesului public.
 Integritatea- detinatorii de posturi publice, nu ar trebui sa se indatoreze d.p.d.v.
financiar sau sa aiba obligatii care i-ar puta influenta in indeplinirea sarcinilor de
serviciu.
 Obiectivitatea- atunci cand acorda contracte sau recomanda pers. pt.
recompensare sau alte beneficii.
 Responsabilitatea-detinatorii de posturi publice sunt responsabili pt. actiunile lor
in fata publicului si trebuie sa se supuna examinarii.
 Sinceritatea-trebuie sa fie sinceri fata de actiunile luate.
 Onestitatea- trebuie sa declare orice interese private ce au legatura cu interesele
publice.
 Conducerea(conduita)-detinatorii de posturi publice ar trebui sa promoveze si sa
sustina acestea prin conduita si exemple.

6. Modelele G.C. :
 Modelul G.C. American- se bazeaza pe dominatia pers. independente si
actionarilor individuali, care nu sunt legati de coruptie prin rel.de afaceri.
Scopul este imbogatirea actionarilor.
 Modelul G.C. German –se bazeaza pe concentrarea inalta a capitalului, insa, spre
deosebire de modelul American , cel German se manifesta prin faptul ca actionarii
majoritari sunt legati de corporatie prin interese comune si iau parte la conducere
si control, sunt asa numiti insider.
 Modelul G.C. Japonez- se particularizeaza prin coeziunea la nivel de companii si
la nivel de afaceri, a unor grupuri industriale numite holdinguri.
Modelul Japonez in care statul are un rol activ s-a manifestat in decursul anilor
prin planificarea strategica a companiilor.

7. Definitie G.C.:
 Conducere in ansamblu a intregii organizatii prin acceptarea tuturor
componentelor interne, care functioneaza impreuna, care in final vor fi integrate
conducerii si implementarii M.N.riscurilor din cadrul organizatiei (ERM) si al
sist. de MN. financiar si controlul intern(MFC) , inclusiv al A.I.

8. Caracteristicile controlului intern :

Din practică au rezultat o serie de caracteristici ale controlul intern, şi anume:
  procesualitatea-Controlul intern, privit ca proces la dispoziţia managerului, este
un proces dinamic, care îşi adaptează permanent instrumentele şi tehnicile la
schimbările survenite în cultura organizaţiei determinate de gradul de competenţă
a managerilor.
 relativitatea - Scopul organizării controlului intern este acela de a oferi o
asigurare rezonabilă împotriva riscurilor, şi nu o asigurare absolută. O asigurare
rezonabilă este mai mult decât minimum şi se raportează întotdeauna la
obiectivele entităţii. Conducerea şi Consiliul de administraţie al entităţii aşteaptă
de la controlul intern asigurări rezonabile bazate pe evaluarea riscurilor, prin
concentrarea pe principii ale performanţei (economicitate, eficienţă şi eficacitate).
 universalitatea- Sistemul de control intern reprezintă nu numai formulare,
proceduri, tehnici, programe, instrucţiuni, calculatoare şi manuale de politici, ci şi
oameni la fiecare nivel al organizaţiei. Controlul intern este un proces realizat de
personalul de la toate nivelurile, respectiv: Consiliul de administraţie, conducerea
executivă, întreg personalul. El este efectuat atât de managementul de la vârf, dar
şi de managementul de linie, adică de responsabilii de compartimente, cat şi de
toţi ceilalţi angajaţi. Fiecare membru al entităţii este responsabil pentru controlul
său intern.
9. Modelul COSO - se reprezintă în mod simbolic printr-o piramidă care conţine teoretic
cele 5 elemente esenţiale, şi anume:
 mediul de control- reprezintă atitudinea generală, integritatea, valorile etice şi
comportamentele angajaţilor;
 evaluarea riscurilor-organizaţiile creează sisteme de control intern care să le
permită pe cât posibil să evite riscurile;
 activităţile de control- sunt elemente specifice care vor permite administrarea în
conformitate cu obiectivele generale ale controlului intern;
 informaţiile şi comunicarea- informaţiile relevante sunt informaţiile pertinente,
cheie care de regulă ne parvin la timp şi într-o formă convenabilă. Comunicarea
efectivă trebuie să aibă loc într-un sens mai larg şi să implice toate activităţile şi
toate structurile organizaţiei
 monitorizarea- este un proces care evaluează calitatea performanţei sistemului în
timp şi este realizată prin activităţi de supervizare continuă, evaluări separate sau
prin combinarea celor două.

10. Cadrul de referinta al A.I. :

 Concept de A.I. care precizeaza cateva elemente indispensabile-A.I.
efectueaza misiuni de asigurare si de consiliere;
 Codul deontologic-care furnizeaza auditorilor interni principiile si valorile ce le
permit sa-si orienteze practica profesionala in functie de contextual specific.
 Standardele profesionale pentru practica A.I. – care isi ghideza auditorii in
vederea indeplinirii misiunilor si in gestionarea activitatilor.
  Standardele de implementare practica- care comenteaza si explica standardele
si recomanda cele mai bune practici.
 Sprijinul pentru dezvoltarea profesionala – constituit din documente, articole,
conferinte.

11. Responsabilitatea A.I. :

Auditorul intern poate fi sanctionat pt. neresp. stand. de buna practica astfel :
 disciplinar, de organizatia profesionala din care face parte, respectiv IIA, prin
interzicerea practicarii profesiei sau chiar a aderarii la orice alt IIA;
  administrativ, de conducerea organizatiei prin afectarea salariului, a carierei
profesionale si chiar prin desfacerea contractului de munca.

12. A.I. si Frauda :

 Frauda reprezinta totalitatea iregularitatilor si actiunilor ilegale comise cu
intentia de a insela si poate fi legata si de : santaj, spalare de bani.Frauda are un
domeniu vast de actiunie, nu exista o delimitare clara intre nereguli
intentionate/neintentionate si frauda realizata cu intentie.Fraudele pot fi comise
atat de client (frauda externa) aducand prejudicii unitatii cat si prin intermediul
personalului(frauda interna).
 Rolul A.I. este sa se asigure ca riscurile cu care se confrunta org. sunt ident. de
manager, care a luat masuri solide si suficiente pt. a garanta ca acestea nu se vor
materializa.
 A.I. trebuie sa detina cunostinte suficiente pt. identificarea indicatorilor de
frauda.
A.I. trebuie sa poata identifica semnele fraudei, dar nu se asteapta ca acesta sa
aiba aceeasi experienta ca o pers. a carei resp. primara este detectarea si
investigarea fraudei.

13. Teoria Modelului Clasic :

 Teoria agentului-se referă la relaţia dintre investitor/acţionar şi
manager/administrator, extinzându-se apoi la toată gama de relaţii existente între
cei implicaţi direct sau indirect în activitatea unei companii.
 Teoria administratorilor-descrie rolul managementului de conducere în
menţinerea şi dezvoltarea valorii organizaţiei, deşi acesta funcţionează temporar
în cadrul acesteia.
 Teoria părţilor interesate-porneşte de la premisa că valoarea adăugată este
necesară şi implicită mediului de afaceri, totodată stabilindu-se faptul că entităţile
au responsabilitatea de a proteja interesele părţilor interesate şi nu pe cele
personale
 Teoria costurilor de tranzacţie-această teorie porneşte de la premise că
companiile încearcă să îşi minimizeze costurile schimburilor de resurse cu mediul
în care funcţionează şi de asemenea să îşi minimizezem costurile birocratice din
cadrul entităţii