Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

EVALUAREA SEISMICĂ A UNEI CLĂDIRI EXISTENTE CU

STRUCTURA ÎN CADRE DE BETON ARMAT

Procedura de evaluare utilizată este în conformitate cu cea de-a treia parte a codului de proiectare
seismică: „P100-3/2019: Prevederi pentru evaluarea seismică a clădirilor existente”.
Clădirea selectată pentru a fi evaluată este unul dintre corpurile Facultății de Construcții Civile
Industriale și Agricole din cadrul Universității Tehnice de Construcții București. Executată între
1964-1966, construcția are o structură de rezistență realizată din cadre de beton armat, proiectate
conform cunoștințelor limitate din perioada respectivă, astfel încât nu îndeplinește multe dintre
cerințele impuse de actualele coduri de proiectare seismică.

1. Caracterizarea amplasamentului

Clădirea selectată pentru a fi evaluată este amplasată în București și conform P100-1/2013 zona este
caracterizată de o accelerație de vârf a terenului pentru proiectare ag = 0.30g și o perioadă de control
(colț) a spectrului de răspuns Tc = 1.6 sec.
Forma spectrului normalizat de răspuns elastic pentru accelerații asociat componentelor orizontale
ale mișcării terenului pentru municipiul București este prezentată în Fig. 1.

Fig. 1 – Spectrul normalizat de accelerații pt. Tc=1.60 s, conform P100-1/2013

-1-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

2. Descrierea clădirii

Clădirea Facultății de Construcții Civile, Industriale și Agricole este amplasată în zona central nord-
estică a capitalei, la circa 250 de metri de Lacul Tei, unul dintre lacurile ce formează salba de lacuri
a râului Colentina.
Clădirea este alcătuită din 4 tronsoane independente, separate prin rosturi de dilatație de aproximativ
50 mm. Pentru exemplul de evaluare seismică a fost selectat Corpul A (Fig. 2).

A
B
D
C

Fig. 2 – Tronsonul selectat pentru evaluarea seismică

Clădirea evaluată este alcătuită dintr-un demisol și 4 niveluri supraterane, având o înălțime totală de
aproximativ 19 m, incluzând și nivelul semi-îngropat.
Forma în plan a acestui tronson este rectangulară de 16.85 x 42.30 m, având latura lungă dezvoltată
în lungul bulevardului Lacul Tei. Din punct de vedere al organizării interioare, la fiecare nivel zonele
funcțional-utile sunt dispuse de o parte și de cealaltă față de un coridor central dezvoltat pe direcție
longitudinală. Acesta divide spațiul interior în 2 deschideri inegale având 6.25 m și, respectiv, 7.25
m. Pereții nestructurali dispuși pe direcție transversală compartimentează spațiul din cele 2 deschideri
marginale și creează încăperi destinate activităților didactice sau administrative.
Structura de rezistență a corpului analizat este alcătuită din cadre de beton armat: 4 cadre
longitudinale și 10 cadre transversale. Pe direcție transversală există 3 deschideri inegale de 6.25,
3.35 și 7.25 m, iar pe direcție longitudinală 9 travee egale de 4.70 m (Fig. 3). Din punct de vedere
structural se identifică 5 tipuri diferite de cadre transversale și 4 tipuri diferite de cadre longitudinale.
Denumirile acestora au fost reprezentate în planul de nivel curent din Fig. 3, iar în Fig. 4 a fost
reprezentat exemplificativ cadrul transversal CT2, pentru care se identifică 6 secțiuni transversale de
stâlpi și 3 secțiuni transversale de grinzi.

-2-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Plăcile celor 5 planșee sunt realizate din beton armat având grosimea de 12 cm în deschiderile
marginale și de 10 cm în deschiderea centrală destinată coridorului longitudinal.
Faţada sud-estică
CT3 CT2 CT2 CT2 CT2 CT2
N
CT5 CT4

O X Faţada nord-vestică

Fig. 3 – Planul de cofraj al nivelului curent – Corp A

Fig. 4 – Cadrul transversal CT2

-3-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Pe criterii de estetică-arhitecturală, stâlpii perimetrali din fațadele nord-vestică și sud-estică au

secțiuni transversale constante de 350x600 mm pe întreaga porțiune supraterană a clădirii, iar la
nivelul demisolului secțiunea devine 350x700 mm. În schimb secțiunea stâlpilor interiori prezintă trei
trepte de variație, dimensiunile secțiunii fiind corelate cu intensitatea forței axiale de compresiune.
La stâlpii perimetrali latura mare a secțiunii este dispusă pe direcția cadrelor transversale, iar la stâlpii
interiori din axele B și C latura mare este dezvoltată pe direcția cadrelor longitudinale.
Pereții nestructurali cu rol de compartimentare sunt realizați din zidărie de cărămizi pline dispuse în
sistemul de tip „american”: două planuri separate de cărămizi dispuse longitudinal pe cant și legate
din loc în loc prin cărămizi dispuse transversal (Fig. 5). Rezultă astfel un sistem de pereți cu greutate
proprie mai mică față de sistemul clasic, având proprietăți acceptabile din punct de vedere al izolării
termice, dar cu proprietăți mecanice și de deformabilitate mult inferioare.
Cărămizi dispuse pe cant

Interspaţiu „gol”

Fig. 5 – Zidărie în sistem „american” (secțiune orizontală)

Sistemul de fundare este realizat din fundații izolate (tip cuzinet armat si bloc de beton simplu)
dispuse sub stâlpii cadrelor și o rețea rectangulară de grinzi de echilibrare ce servesc și ca fundații
pentru pereții de zidărie de la nivelul demisolului. Construcția este fundată într-un strat de argilă
prăfoasă cafeniu-gălbuie, plastic consistentă, având o presiune convențională de 250 kPa la
adâncimea de 2.00 m.
Din punct de vedere al modului de armare al elementelor cadrelor de beton armat, trebuie precizat că
acestea au fost proiectate conform „Normativului condiționat de proiectare a construcțiilor în regiuni
seismice”: P13-1963. Având în vedere nivelul limitat al cunoștințelor de inginerie seismică din acea
perioadă, eforturilor secționale de proiectare din grinzi și stâlpi sunt asociate unei forțe tăietoare de
bază de cca. 4,5% din greutatea construcției. În plus, conformarea și armarea elementelor de beton
armat sunt puternic influențate de prevederile și conceptele de proiectare „gravitațională” din STAS
1546-56. Astfel, atât plăcile cât și grinzile sunt armate în sistemul „gravitațional” de bare drepte și
bare înclinate (Fig. 6 și 7.7).
Din punct de vedere al modului de armare a stâlpilor s-au identificat 27 de secțiuni diferite. Se observă
că la capetele stâlpilor pasul dintre etrieri este mai mare față de valorile prevăzute în normativele
actuale de proiectare seismică. (Fig. 8).
La realizarea elementelor structurale s-au utilizat armături netede din OL38 și beton de marcă B200.
Calitatea betonului, confirmată printr-un număr limitat de încercări nedistructive prin sclerometrie,
corespunde unui beton de clasă C12/15.

-4-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Fig. 6 – Detalii tipice de armare a plăcilor

Fig. 7 – Detalii tipice de armare a grinzilor

-5-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Fig. 8 – Detalii tipice de armare a stâlpilor

3. Nivelului de cunoaștere

Pe baza informațiilor prezentate anterior trebuie stabilit care este nivelul adecvat de cunoaștere. P100-
3/2013 definește trei niveluri de cunoaștere: KL1: Cunoaștere limitată; KL2: Cunoaștere normală;
KL3: Cunoaștere completă. Astfel, în funcție de nivelul de cunoaștere selectat se alege valoarea
factorului de încredere (CF) care este utilizată pentru a determina valorile de proiectare ale
caracteristicilor materialelor
Întrucât pentru construcția analizată: (a) dimensiunile de ansamblu ale structurii și cele ale
elementelor structurale sunt disponibile din proiectul de ansamblu original și verificarea vizuală prin

-6-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

sondaj în teren; (b) alcătuirea de detaliu a elementelor structurale, respectiv detalii de armare ale
acestora, sunt cunoscute din documentația tehnică de proiectare originală, iar validitatea lor a fost
certificată prin verificări limitate în teren ale elementelor considerate ca cele mai importante și (c)
caracteristicile mecanice ale materialelor sunt obținute din specificațiile de proiectare originale și
confirmate prin efectuarea unor teste limitate în teren, s-a stabilit ca adecvat nivelul de cunoaștere
KL2: Cunoaștere normală.
Astfel, conform P100-3/2019 factorul de încredere ce va fi utilizat pentru stabilirea caracteristicilor
materialelor din structura existentă are valoarea „CF=1,20”. Astfel pentru calculul capacității
elementelor structurale, în verificarea acestora în raport cu cerințele, valorile medii ale rezistențelor
obținute prin teste in-situ și din specificațiile de proiectare originale se împart la valorile factorilor de
încredere și eventual și la factorii parțiali de siguranță ai materialelor, în cazul modurilor de cedare
neductilă a elementelor.

4. Evaluarea calitativă a structurii - determinarea indicatorului R1

Evaluarea calitativă a structurii de rezistență prin determinarea „gradului de îndeplinire al condițiilor

de alcătuire seismică, R1” urmărește să stabilească măsura în care sunt respectate regulile de
conformare generală a structurilor și de detaliere a elementelor structurale și nestructurale, reguli ce
sunt prezentate în codul de proiectare seismică P100-1.
Pentru structurile din beton armat, criteriile și condițiile utilizate pentru determinarea factorului R1
sunt enumerate în tabelele B.1 și B.2. din Anexa B a codului P100-3.

Construcției analizate i s-au atribuit următoarele punctaje:

(i) Condiții privind configurația structurii – 35 de puncte (dintr-un maxim de 45)

Întrucât: sistemul este redundant și evidențiază o distribuție uniformă a rigidității și rezistenței
laterale, atât în plan, cât și în elevație; traseul încărcărilor este continuu; nu există niveluri
slabe din punct de vedere al rezistenței; nu există niveluri flexibile; nu există discontinuități
pe verticală; nu există diferențe între masele de nivel mai mari de 30 %; iar efectele de torsiune
de ansamblu sunt moderate, se consideră că sistemul structural este destul de bun.
Punctele slabe pentru care structura a fost penalizată sunt variațiile multiple ale secțiunii
transversale a stâlpilor interiori de la un nivel la altul și lipsa unei infrastructurii rigide care să
fie capabilă să uniformizeze solicitările transmise terenului de fundare și sa poată prelua
eventuale tasări inegale.
În plus, dimensiunile elementelor structurale nu sunt favorabile dezvoltării unui mecanism de
plastificare cu capacitate optimă de disipare a energiei seismice

(ii) Condiții privind interacțiunile structurii – 8 puncte (dintr-un maxim de 15)

-7-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Corpurile A și B ale clădirii F.C.C.I.A. sunt separate prin rosturi de dilatare prea înguste
(aproximativ 50mm), ce nu depășesc dimensiunea minimă de rost conform P100-1. Cu toate
acestea, planșeele celor două corpuri sunt la același nivel așa încât nu există riscul apariției
unor interacțiuni necontrolate placă-stâlp.
Interacțiunea pereților nestructurali din ”zidărie americană” cu structura poate cauza degradări
importante ale pereților interiori de compartimentare.

(iii)Condiții privind alcătuirea (armarea) elementelor structurale – 7 puncte (din maxim de 30)
Stâlpii au proporții de elemente lungi (raportul între înălțimea secțiunii transversale și
înălțimea liberă a stâlpului este mai mare decât 3), însă există stâlpi în care efortul axial mediu
normalizat depășește 0,3, înnădirile și ancorajele armăturilor, armătura transversală din stâlpi
și grinzi precum și armătura longitudinală din stâlpi și grinzi respectă doar parțial condițiile
prevăzute de P100-1.

(iv) Condiții referitoare la planșee – 8 puncte (dintr-un maxim de 10)

Placa planșeelor are grosimea mai mare decât 100 mm și este realizată din beton armat monolit
astfel încât planșeele îndeplinesc rolul de diafragmă orizontală rigidă și rezistentă la acțiuni
în planul lor.
Prin modul de alcătuire și armare al planșeelor, forțele seismice din planul planșeului pot fi
transmise la elementele structurii verticale.
Însă, armăturile centurilor și armăturile distribuite în placă respectă doar parțial condițiile date
în P100-1 și în reglementările tehnice conexe.

În ceea ce privește evaluarea calitativă a structurii de rezistență, a rezultat un „grad de îndeplinire al

condițiilor de alcătuire seismică” de R1 = 58 puncte.

Astfel, conform P100-3, clasa de risc seismic asociată indicatorului R1 este în clasa de risc seismic
RsII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere majoră la acțiunea cutremurului de proiectare
corespunzător Stării Limită Ultime, care pune în pericol siguranța utilizatorilor, dar la care prăbușirea
totală sau parțială este puțin probabilă.

5. Evaluarea stării de degradare - determinarea indicatorului R2

Evaluarea stării de degradare a elementelor structurale se cuantifică prin calculul valorii „gradului de
afectare structurală - R2”. Determinarea lui se face pe baza punctajului dat conform tabelului B.3 din
Anexa B a codului P100-3, pentru diferitele tipuri de degradări identificate. Alte tipuri de degradare
pot fi considerate ulterior printr-o reducere a factorului R2.

-8-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Distribuția punctajului din tabelul B.3 pe categorii de degradări este orientativă, inginerul evaluator
putând corecta această distribuție atunci când consideră că prin aceasta se poate stabili o evaluare mai
realistă a efectelor diferitelor tipuri de degradări asupra siguranței structurale a construcției
examinate. În consecință, având în vedere că nici inspecția vizuală și nici istoria de exploatare a
construcției analizate nu au evidențiat: degradări produse de încărcările verticale; degradări produse
de încărcarea cu deformații (tasarea reazemelor, contracții, acțiunea temperaturii, curgerea lentă a
betonului); degradări produse de o execuție defectuoasă (beton segregat, rosturi de lucru incorecte
etc.) degradări produse de factori de mediu (îngheț-dezgheț, agenți corozivi chimici sau biologici)
sau de factori antropici, s-a considerat că pentru stabilirea clasei de risc seismic aferentă stării de
degradare ponderea „degradărilor produse de acțiunea cutremurelor anterioare” trebuie amplificată.
În prezent, finisajele refăcute relativ recent maschează avariile generate de cutremurele anterioare.
Conform informațiilor transmise verbal mișcările seismice din 1977, 1986 și 1990 au avariat
semnificativ pereții interiori din ”zidărie americană”, însă s-au identificat doar avarii minore ale
elementelor structurale: câteva fisuri normale și înclinate în zonele critice ale grinzilor, câteva zone
în care stratul de acoperire cu beton a armăturilor longitudinale din grinzi a fost expulzat.
Interacțiunea necontrolată dintre corpurile A și B a generat și o zdrobire locală a betonului din placa
planșeului peste etajul 2 în zona rostului dintre cele 2 corpuri.

Ținând cont de istoricul de avariere la cutremurele anterioare și de starea actuală a structurii, valoarea
”gradului de afectare structurală” este R2 = 80 puncte.

Conform P100-3, clasa de risc seismic asociată acestui punctaj obținut de indicatorul R2 este clasa de
risc seismic RsIII, din care fac parte clădirile susceptibile de avariere moderată la acțiunea
cutremurului de proiectare corespunzător Stării Limită Ultime, care poate pune în pericol siguranța
utilizatorilor:

6. Evaluarea cantitativă - determinarea lui R3

Evaluarea prin calcul reprezintă un procedeu cantitativ prin care se verifică dacă structurile existente,
degradate sau nu, satisfac cerințele stărilor limită considerate la acțiunea seismică de calcul asociată
acestora. Încadrarea în clasele de risc seismic se face pe baza valorii obținute pentru indicatorul „R3
– gradul de asigurare seismică”.
Codul de evaluare seismică P100-3 prevede 3 metodologii de evaluare a construcțiilor, definite de
baza conceptuală, nivelul de rafinare al metodelor de calcul și de nivelul de detaliere al operațiunilor
de verificare: Metodologia de nivel 1 reprezintă o metodologie simplificată; Metodologia de nivel 2
este metodologia de tip curent utilizată uzual pentru construcții obișnuite; iar Metodologia de nivel 3
utilizează metode de calcul neliniar și se aplică la construcții complexe sau de o importanță deosebită,
atunci când se dispune de datele necesare.

-9-
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

A. Evaluarea pe baza metodologiei de nivel 1

Conform P100-3/2019 metodologia de nivel 1 se poate aplica la clădiri cu structura în cadre din beton
armat cu până la 3 niveluri supraterane, cu sau fără pereți de umplutură din zidărie, amplasate în zone
seismice cu valori ale accelerației terenului pentru proiectare ag≤0,15g cu condiția să aparțină claselor
de importanță și expunere la cutremur III sau IV și să prezinte regularitate în plan și în elevație.
Cu toate acestea, pentru exemplificare, metodologia de nivel 1 va fi utilizată ca o evaluare preliminară
rapidă a gradului de siguranță seismică și pentru o estimare orientativă a clasei de risc seismic.
În această metodologie evaluarea efectelor acțiunii seismice de proiectare implică determinarea într-
un mod simplificat a eforturilor unitare normale și tangențiale în elementele verticale ale structurii.
Aceste eforturi se împart la eforturile unitare admisibile și se obțin astfel valori diferite ale gradului
de asigurare structurală seismică: valori R3N asociate forțelor axiale și valori R3V asociate forțelor
tăietoare.
Pentru a determina valoarea accelerației normalizate de proiectare este necesar să se determine
perioada fundamentală de vibrație a structurii. Aceasta se estimează simplificat utilizând ecuațiile:

3 3
T  kT  H 4  0,07  19 4  0,65 s sau T  0,1  n  0,1  5 niveluri  0,50 s

Având în vedere că înălțimea de nivel de 3,80 m este sensibil mai mare față de cea uzual folosită
pentru clădirile de locuințe sau birouri și ținând cont de secțiunile relativ mici ale stâlpilor, s-a
considerat că prima ecuație furnizează o valoare mai apropiată de cea reală.
Acestei perioade fundamentale îi corespunde o accelerație normalizată de proiectare de 𝛽 = 2,50.
Conform anexei B din P100-3, în metodologia de nivel 1 pentru structuri în cadre de beton armat
valoarea factorului de comportare este 𝑞 = 2,5.
Deoarece clădirea FCCIA are o capacitate de peste 250 de persoane în aria totală expusă, se impune
încadrarea acesteia în clasa II de importanță, caracterizată printr-un factor de importanță de 1,20.
Întrucât suprafața nivelului curent este de cca. 690 mp, iar pentru acest tip de construcție încărcarea
echivalentă este de aproximativ 1,10 t/mp, rezultă o masă totală de aproximativ 3800 t și o forță
seismică statică echivalentă de:

𝑎 𝛽(𝑇 ) 0.30𝑔 2,50

𝐹 = 𝛾 ⋅ 𝑆 (𝑇 ) ⋅ 𝑚 ⋅ 𝜆 = 𝛾 ⋅ ⋅ 𝜆 ⋅ (𝑚 ⋅ 𝑔) = 1,2 ⋅ ⋅ ⋅ 0,85 ⋅ 𝐺
𝑔 𝑞 𝑔 2,5

𝐹 = 0,31 ⋅ 𝐺 = 0,31 ⋅ 38000 ⇒ 𝐹 ≈ 11800 𝑘𝑁

Simplificat distribuția pe verticală a forței seismice echivalente este asociată unei deformate liniare.
Rezultă:

- 10 -
Evaluarea seismică a unei clădiri existente cu structura în cadre de beton armat

Tabelul 1. Distribuția forțelor seismice de nivel

Masa de nivel Înălțimea de nivel Forța seismică Forța tăietoare
Nivel mi (t) zi (m) de nivel Fi (kN) la nivelul „i” (kN)

E3 759 18.93 3943 3943

E2 759 15.13 3152 7095
E1 759 11.33 2360 9455
P 759 7.53 1568 11023
D 759 3.73 777 11800

În metodologia de nivel 1 gradul de asigurare structurală seismică asociat forțelor tăietoare din
elementele verticale se determină cu relația (8.1) din P100-3:

𝑅 = , unde:

𝜈 reprezintă efortul tangențial mediu, calculat ca raportul dintre forța tăietoare de nivel și
aria totală a secțiunilor transversale ale stâlpilor de la nivelul respectiv; iar  adm este valoarea de
referință admisibilă a efortului unitar tangențial în elementele verticale.

Conform Anexei B din P100-3 egală cu 𝜈 = 0,7 ⋅ 𝑓 , unde 𝑓 = ∙

este valoarea de proiectare
a rezistenței la întindere a betonului stabilită conform paragrafului 6.1 (12) din P100-3.
Pentru un beton de clasă C12/15 valoarea medie a rezistenței la întindere este 𝑓 = 1,60 𝑁/𝑚𝑚 ,
factorul parțial de siguranță este 𝛾 = 1,50 și pentru un factorul de încredere de CF=1,2 asociat
nivelului de cunoaștere KL2, rezultă 𝑓 = 0,89 𝑁/𝑚𝑚 și 𝜈 = 0,62 𝑁/𝑚𝑚 .
Astfel, rezultă următoarele valori ale gradului de asigurare structurală asociat forțelor tăietoare:

Tabelul 2. Distribuția pe niveluri a gradului de asigurare structurală R3V

Forța tăietoare Aria totală a Efortul tangențial

Nivel la nivelul „i” stâlpilor mediu 𝑅
(kN) Ac (m2)  med (N/mm2)
E3 3943 6.67 0.59 1.05
E2 7095 6.67 1.06 0.58
E1 9455 7.71 1.23 0.51
P 11023 8.58 1.28 0.48
D 11800 9.84 1.20 0.52

Se observă că datorită variației secțiunilor transversale ale stâlpilor valoarea minimă a gradului de
asigurare structurală se înregistrează la nivelul parterului unde 𝑅 = 0,48.

- 11 -