Boala Ulceroasa

Boala Ulceroasa  –  ulceratie pe stomac (mica,marea curbura,antrul piloric), pe portiunea inferioara a

esofagului sau pe duoden. Boala intereseaza intregul organism. Ulceratia este favorizata de secretia

gastrica crescuta de HCL si aproape intotdeauna de infectia locala cu Helicobacter Pylori.

Circumstante de aparitie: - persoane cu orar neregulat de alimentatie, exces de condimente , alcool,

tutun, ; persoane cu teren ereditar; persoane cu stres fizic si psihic; persoane cu tratamente cronice
de aspirina, corticoizi (ANSI), antiinflamatoare nesteroidiene;frecventa mai mare la barbati;incidenta
maxima la persoanele cu varsta intre 55-60 ani, pt localizarea gastrica a ulcerului.

Semne si simptome: - durere epigastrica care apare la 2-3 ore dupa mese (mica periodicitate), care se
calmeaza dupa alimentatie; durerea apare in pusee dureroase, toamna si primavara , urmate de
periodicitate de remisiune; pirozis;varsaturi postprandiale;scadere ponderala;astenie.

Problemele pacientului : - discomfort abdominal; anxietate;deficit de volum lichidian;risc de

complicatii : HDS (hematemeza si sau melena), perforatie, stenoza pilorica, malignizare(in ulcer
gastric).

Obiective : - pacientul sa prezinte stare de comfort fizic si psihic, prelungirea perioadelor de

remisiune, pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale
calitative si cantitative, pacientul sa fie constient ca prin modul sau de viata, de alimentatie, poate
preveni aparitia complicatiilor.
Interventii : - asigura repaosul fizic si psihic al pacientului 12-14h/zi in perioada dureroasa.

- asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de fazele evolutive ale bolii, alimentatia
fiind repartizata in 5-7 mese/zi astfel: - in faza dureroasa

-  super de zarzavat, lapte indoit cu ceai, treptat se adauga pire de zarzavat, sufleuri,soteuri , branza
de vaci, paine veche, fainoase fierte in lapte si apoi carne fiarta de vita sau pasare.

- in faza de acalmie

- sunt permise : laptele dulce, fainoasele fierte in lapte, ou fiert moale, carne de vita sau pasre fiarta
sau la gratar, paine veche de o zi,biscuiti, prajituri de casa, fructe coapte.

Urmatoarele alimente sunt interzise: laptele batut, iaurtul, carnea grasa, legumele tari (varza
castraveti, fasole), paine neagra, cafea, ciocolata, supele de carne, sosuri cu prajeli, alimente reci sau
fierbinti.

- pregateste fizic si psihic pacientul pt explorari functionale si il ingrijeste dupa examinare(ex

radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenala cu biopsie, chimism gastric, recolteaza
materiile.

Enterocolita

Definitie: Enterocolita acuta este o inflamatie acuta a intestinului subtire si gros.

Etiopatogenie: boala este frecventa si se intalneste la orice varsta, putand sa aiba cauze infectioase,
chimice, toxice sau fizice. Cel mai frecvent este de natura in-fectioasa; germenii care o provoaca sunt
enterobacteriaceele (bacili coli patogeni, enterococi, Proteus, piocianici); stafilococii si streptococii
sunt introdusi in intestin odata cu alimentele contaminate, care contin si toxinele microbiene.
Enterocolitele acute cu caracter epidemic sunt provocate de diferite specii de Salmonella, Shigella si
Escherichia si fac obiectul de studiu al bolilor contagioase. Cauzele toxico-chimice sunt de natura
accidentala sau profesionala, dintre acestea mentionand: arsenul, fosforul, mercurul, uleiurile
volatile, toxinele unor ciuperci, medicamente (abuzul de laxative, salicilati, PAS, butazolidina,
antibiotice). Uneori boala este urmarea actiunii unor factori fizici, ca alimentele excesiv de reci si
bauturile fermentate. Enterocolitele acute semnalate dupa Tratamente cu antibiotice sunt provocate
de bacteriile rezistente din intestin sau din orofaringe, care se exacerbeaza dupa ce flora sensibila la
antibiotice a fost distrusa.
Anatomie patologica: in formele usoare, mucoasa apare hiperemiata, cu pliuri ingrosate, edem si
secretie bogata in mucus. In formele mai avansate se descua-meaza epiteliul, apar eroziuni
superficiale, foliculii limfatici se inflameaza si se pot necroza, producand ulceratii care intereseaza si
submucoasa.

Simptomatologie: boala debuteaza brusc, la scurt timp dupa consumarea unor alimente alterate sau
dupa ingerarea substantei toxice. Este mai frecventa in anotimpul calduros. In marea majoritate a
cazurilor se asociaza si semnele unei gastro-duodenite acute.

Primele Simptome sunt: inapetenta, greata, cefalee, stare de neliniste. Curand bolnavul acuza dureri
abdominale progresive, pana la colici, zgomote hidro-aerice, balonari, varsaturi alimentare si bilioase.
Apoi apar diaree explozive, cu eliminari de gaze urat mirositoare. Scaunele, la inceput subtiri, devin
lichide, murdare, brune sau galbui, in numar de 5 - 10 - 20 pe zi; ulterior capata un aspect mucos.
Deseori exista si tenesme. Febra si frisoanele insotesc de cele mai multe ori aceste manifestari, in
cazurile mai grave se instaleaza fenomene de colaps periferic, cu adinamie, transpiratie, cianoza,
racire a extremitatilor, puls mic, hipotensiune, hipotermie. Bolnavul este deshidratat, prezinta sete,
oligurie, piele uscata, ameteli.

Examenul arata un abdomen retractat sau balonat si foarte sensibil la palpare. Tegumentele sunt
palide, limba saburala sau rosiatica-uscata. Dintre examenele de laborator, cel mai important este
examenul coprologic. Scaunele sunt moi sau lichide, amestecate cu mucus, de culoare bruna sau
galbena. La microscop apar leucocite, celule descuamate, flora bacteriana.

Coprocultura este obligatorie. La examenul sangelui, numarul leucocitelor este crescut sau normal;
sodiul, potasiul si clorul sunt scazute; in cazurile grave poate fi crescuta ureea.
Evolutie: boala evolueaza in functie de agentul patogen. In mod obisnuit,

Simptomele regreseaza in 2 - 3 zile. Boala se poate vindeca spontan sau, rareori, daca este
neingrijita, se poate croniciza.

Diagnosticul pozitiv se bazeaza pe anamneza, pe tabloul clinic si pe examenul bacteriologic al

materiilor fecale. Diagnosticul diferential se face cu toxiinfectiile alimentare, cu febra tifoida si
febrele paratifoide, cu dizenteriile.

Tratament: profilaxia se bazeaza pe respectarea igienei alimentare.

Tratamentul curativ este dietetic si medicamentos. Se instituie pentru 24 - 48 de ore un regim hidric:
apa cu lingurita, ceai fara zahar, zeama de orez. Ulterior, dieta se imbogateste treptat: supa de
zarzavat strecurata (cu orez, cu gris), orez fiert in aburi, carne slaba la gratar, piureuri de legume,
mere rase pe razatoare de sticla. Se interzic pe o perioada mai lunga: laptele, fructele, conservele,
zarzavaturile uscate, leguminoasele, mezelurile, condimentele, marmelada etc.

Medicamentele de electie vor fi sulfamidele: ftalilsulfatiazol, salazopirina (cate 4-6 g/zi, timp de 2 - 3
zile), apoi, daca evolutia este favorabila, doza se reduce la 3 - 4 g/zi). In caz de insucces se dau
antibiotice: cloramfenicol (2-3 g/zi), streptomicina per os (1-2 g/zi), tetraciclina (2 g/zi).

Tratamentul simptomatic consta. in comprese alcoolizate pe abdomen, antispastice, in caz de

deshidratari se vor face perfuzii cu solutie cloruro-sodica izotonica si cu solutie glucozata, iar cand
exista pierderi de potasiu se va administra si clorura de potasiu (2-3 g/zi).

Hepatitele virale acute – simptome, căi de

transmitere și măsuri de prevenire
Hepatita este o boală infecțioasă de natură virală, microbiană sau toxică a ficatului, care constă în
distrugerea celulelor hepatice și care poate duce în timp la apariția cirozei sau a cancerului hepatic.

Organizația Mondială a Sănătății avertizează că hepatita virală afectează 400 de milioane de

persoane la nivel global și, având în vedere dimensiunea epidemiei, oricine și oricând poate fi în
pericol. În același timp, se estimează că aproximativ 95% dintre persoanele cu hepatită nu sunt
conștiente de infecția lor. Prin realizarea testării la marcheri hepatitelor virale, persoana infectată
poate fi diagnosticată.

Vicedirectorul de la Centrul Național de Sănătate Publică (CNSP), pe domeniul prevenirea şi controlul

bolilor transmisibile, Nicolae Furtună, a relatat pentru Suntparinte.md că hepatitele virale sunt de
mai multe tipuri (A, B, C, D, E, F, G), fiecare cu specific aparte.

Cele mai întâlnite simptome ale hepatitei virale sunt:

 oboseală;
 anxietate;
 senzație de greutate;
 dureri în abdomen în partea dreaptă;
  pierderea poftei de mâncare;
 îngălbenirea sclerei (partea albă a ochiului) și a pielii;
 greață și vomă;
 urină brună etc.

Mâinile murdare – o cale de transmitere a hepatitei A 

Pentru hepatitele virale A și E, mecanismul de transmitere este fecal-oral: prin intermediul mâinilor
murdare, al alimentelor și apei contaminate. Hepatita A mai este numită boala „mâinilor murdare”.
În prezent sunt recunoscute cel puțin 3 căi de transmitere: hidrică (prin apa contaminată), habituală
(prin veselă, jucării sau obiecte individuale) și alimentară (fructe și legume nespălate).

„Hepatita A nu se cronicizează, este o boală a copilăriei, deși observăm că în ultimul timp această
boală este întâlnită inclusiv la adolescenți și adulții tineri. Virusul hepatitei A nu provoacă cronicizare,
adică evoluează cu vindecare completă. Persoanele care au avut hepatită virală A nu vor mai
contracta virusul a doua oară”, a menționat Nicolae Furtună.

În cazul hepatitelor virale B, C, D, F și G, mecanismul de transmitere este de tip parenteral (contactul

cu fluidele biologice infectate – sângele, lichidul seminal, lichidul vaginal etc.).

Hepatita B se transmite în urma contactului cu sânge sau fluide provenind de la o persoană bolnavă,
precum și de la mamă la copil în momentul nașterii. Hepatita C se transmite, în principal, prin
contactul cu sângele infestat și, în cazuri foarte rare, prin contact sexual sau la naștere.

„Hepatitele virale B, C, D au tendința de cronicizare. Ele pot dezvolta complicații majore ale bolii
hepatice cronice – ciroza și cancerul hepatic”, a mai spus vicedirectorul CNSP.

Hepatitele virale A și E pot fi prevenite prin:

respectarea igienei personale (spălarea mâinilor înainte de luarea mesei și după folosirea WC-ului);

consumul de apă din surse sigure. Dacă nu cunoașteți despre calitatea apei, fierbeți apa înainte de a
o consuma sau folosi la prepararea bucatelor. Se recomandă, de asemenea, folosirea apei
îmbuteliate;

păstrarea curățeniei în gospodărie, spălarea și dezinfectarea jucăriilor, curățarea și dezinfectarea

fântânilor;

folosirea individuală a obiectelor de igienă personală;

vaccinarea contra hepatitei virale A (vaccinul este administrat opțional și după indicațiile
epidemiologice).

Hepatitele virale B, C, D și G pot fi prevenite prin:

imunizarea împotriva hepatitei B (vaccinarea este accesibilă, gratuită și inclusă în Programul Național
de Imunizări; copiii sunt vaccinați în primele 24 de ore, la 2 luni, 4 luni și 6 luni);

reducerea riscului transmiterii sexuale (prin abstinenţă, fidelitate unui singur partener şi sex
protejat);
vigilenţă în timpul efectuării manichiurii, pedichiurii, tatuajului, piercing-ului.

Diabetul zaharat
Este cea mai frecventa boala endocrina si este caracterizat prin complicatii ce se dezvolta în timp si

afecteaza ochii, rinichii, nervii si vasele de sange.

Aflati in fata unei patologii frecvente si fiind influentati de existenta diabetului în familie precum si de
kilogramele în plus existente la unii dintre noi poate aparea întrebarea: pot sa am diabet ?

Suspiciunea prezentei diabetului zaharat apare clasic în prezenta celor trei semne majore: setea
exagerata, urinare în exces, apetit crescut.

Aceste semne pot debuta brusc la pacienti cu vârsta mai mica de 40 de ani si care nu sunt de obicei
obezi, pot fi însotite de scadere in greutate sau de aparitia cetoacidozei în timpul unei boli sau dupa o
interventie chirurgicala (acesti pacienti au diabet insulino-dependent sau non-insulino-dependent
prin mecanism autoimun).

În contrast cu aceasta categorie de pacienti la indivizii supraponderali simptomele apar gradat în a

doua jumatate a vietii sau diagnosticul este pus la o persoana asimptomatica care este depistata cu
glicemie crescuta la o examinare fortuita de laborator (acesti pacienti au diabet non-insulino-
dependent fara legatura cu mecanismul autoimun).
Termenii de insulino-dependent, respectiv non-insulino-dependent descriu cele doua stari: predispus
la a dezvolta cetoacidoza si respectiv rezistent la cetoacidoza.

Criteriile revizuite pentru diagnosticarea diabetului sunt:

 concentratia glucozei plasmatice dupa postul de peste noapte >= 126mg/dl pentru cel putin
doua situatii separate.
 concentratia glucozei plasmatice dupa ingestia a 75 g de glucoza >= 200mg/dl (11,1 mmol/l)
la 2 ore si cel putin înca o determinare în timpul celor doua ore de test (cel putin doua valori
sunt necesare pentru a stabili diagnosticul).

In legatura cu cele afirmate mai sus putem sublinia existenta a trei forme majore de diabet primar
(pentru care nu exista o boala asociata care sa determine dezvoltarea diabetului):

 Diabet imun de tip insulino-dependent (numit si DZID tip 1)

 Diabet imun de tip non-insulino dependent -numit si DZNID tip1 (stadiu intermediar al DZID
tip 1 în care exista o capacitate redusa de producere a insulinei care previne coma
cetoacidozica dar care nu poate mentine glicemia sanguina la un nivel normal)
 Diabet non-imun de tip non-insulino dependent (numit si DZNID tip 2).

De asemenea exista si forme secundare de diabet (exista conditii patologice care favorizeaza sau
determina aparitia dibetului):

 Boala pancreatica
 Tulburari hormonale
 Indus de medicamente si substante chimice
 Anomalii ale receptorilor insulinei
 Sindroame genetice
 Alte cauze

Febra
Temperatura corporala mai mare de 37 grade C, masurata in gura, sau de 37,7grade
C masurata in rect.

Cauze - febra este provocata de proteinele zise pirogene eliberate in organism atunci

cand globulele albe lupta impotriva microbilor responsabili de
o infectie. Aceasta crestere a temperaturii actioneaza impotriva multiplicarii
anumitor microbi. O febra mai poate fi prezenta in absenta unei infectii (infarct de
miocard, tumora a sistemului limfatic).

Simptome si semne - O stare febrila este insotita adesea de o senzatie de frig, de sete
intensa sau de frisoane, putand merge, la copil, pana la convulsii sau delir. La adult, o
febra moderata poate sa nu fie observata sau poate antrena doar o senzatie de
indispozitie ori impresie de frig. La batran, o febra ridicata poate antrena tulburari de
comportament, simuland o meningita, de exemplu.

Tratament - Este necesara o consultatie atunci cand febra, ca unic simptom sau
asociata cu alte simptome, dureaza mai mult de 3 zile sau daca bolnavul este un sugar
sau un copil care are in antecedente convulsii febrile. Medicamentele antipiretice (contra
febrei) pot fi administrate, dar inainte de toate trebuie tratata cauza accesului febril
(printr-un tratament antiinfectios, de exmplu).