Munții Apuseni sunt un lanț muntos din Transilvania, parte a Carpaților Occidentali.

Cel mai înalt vârf este Vârful

Bihor, din munții Bihor cu o altitudine de 1849 de metri. Sunt delimitați la nord de Râul Barcău, la sud de Râul Mureș,
la vest de Dealurile și Câmpia de Vest, iar la est de Depresiunea Colinară a Transilvaniei. În Munții Apuseni se află
peste 400 de peșteri.

Cuprins

 1Geografie
 2Geneză și geologie
 3Relief
 4Diviziuni
 4.1Munții Crișului
 4.2Munții Șes-Meseșului
 4.3Masivul Bihor
 4.4Munții Mureșului
 5Hidrografie
 6Clima
 7Fauna și vegetația
 8Populația și așezările
 9Obiective turistice
 10Vezi și
 11Referințe
 12Bibliografie
 13Bibliografie suplimentară
 14Legături externe

Geografie[modificare | modificare sursă]
Acest articol (sau secțiunea de mai jos) conține greșeli de ortografie sau
de punctuație.
Puteți consulta manualul de stil și contribui prin corectarea greșelilor.

Grupa montană aflată încă în studiu este situată în partea central-vestică a țării, constituind sectorul nordic al
Carpatiilor Occidentali.
Limita în partea de sud este dată de Valea Mureșului , iar în est de contactul cu Depresiunea Colinară a Transilvaniei
prin intermediul depresiunilor submontane (Alba-Iulia-Turda, Iara , Almaș care se deschide în culoarul Someșului la
Jibou) și al Podișului Someșelor. În partea de vest, limita este realizată de contactul cu Dealurile Vestice și o mică
porțiune cu Câmpia de Vest , limită cu profunde iregularități datorită penetrării spre zona montană a Câmpiei și
Dealurilor Vestice sub form unor depresiuni golfuri. Limita nordică este dată de contactul cu Dealurile Sălajului și
Crasinei și în continuare de valea Barcăului.
Evoluția paleogeografică a acestui sector montan este strâns legată de evoluția Carpaților Occidentali și , în general ,
de evoluția întregului lanț carpatic. Încă din precambrian are loc individualizarea șisturilor cristaline , fiind mult mai
bine conturate în silurian , în urma orogenezei caledoniene și mai ales în carbonifer ca urmare a mișcărilor hercinice
care au afectat întreaga catenă carpatică și munții din Europa Centrală până în Dobrogea de Nord. Din carbonifer ,
până la sfârșitul mezozoicului, Carpații au fost supuși succesiv mișcărilor orogenetice , proceselor vulcanice și
metamorfice cu implicații asupra zăcămintelor naturale. Înălțarea acestei zone , ca de altfel a Carpaților , se produce
în cretacic (mezozoic) în urma orogenezei alpine , având loc , totodată , mișcări de prăbușire , formându-se o serie de
depresiuni ( Gurahonț , Brad) , care au funcționat ca domenii lacustre , în care râurile carpatice au depus sedimente.
După cretacic , Carpații Apuseni sunt supuși proceselor de modelare , formându-se platformele de eroziune , cu
altitudini mai mici decât cele din Carpații Meridionali (Borăscu- 2000 m; Râu-Șes- 1200 m - 1600 m; Gornovița sau a
Predealului- 1000 m) , datorită înălțării mai puțin spectaculoase a Carpațiilor Occidentali față de cei Meridionali. În
paleogen au loc numeroase transgresiuni și regresiuni marine în bazinele depresionare precum și consolidarea
maselor de orogen carpatic. Datorită erupțiilor vulcanice din a doua jumătate a neogenului s-au înălțat Munții
vulcanici Metaliferi.
Definitivarea înălțării Carpațiilor Apuseni se realizează la începutul cuaternarului. În această perioadă are loc
retragerea apelor din depresiuni și formarea rețelei hidrografice. Tot în cuaternar are loc diferențierea speciilor
vegetale pe trepte de altitudine și tot acum apare omul , care va contribui activ la modelarea mediului geografic.

Geneză și geologie[modificare | modificare sursă]

 Carpații

Munții Apuseni sunt munți tineri, de încrețire, formați în orogeneza alpino-carpato-himalayana. Sunt compuși în
general dintr-un mozaic de roci, predominant calcare, de aceea se explică numărul foarte mare de peșteri existente
în zonă.

Relief[modificare | modificare sursă]
Relieful este unul carstic, bine dezvoltat, alcătuit din peșteri (Peștera Urșilor, Peștera Meziad), chei (Cheile Turzii),
defilee (Defileul Mureșului). Altitudinile nu depășesc 2.000 m, cu maxime de 1.849 m, la Vârful Bihor, 1.836 m Vârful
Vlădeasa, respectiv 1.826 Muntele Mare. În medie altitudinile oscilează în jurul a 1.000 de metri. Masivele muntoase
pornesc radiar, din centru și intră în contact direct cu Câmpia de Vest, prin depresiunile "golf": Zarand, Beiuș, Vad
Borod, bine populate, așezările urcând până la 1600 m. Principalele căi de traversare a Apusenilor sunt Pasul
Vălișoara Vântului, Pasul Vârtop și Pasul vanturilor....

Diviziuni[modificare | modificare sursă]

Localizarea Apusenilor și a diviziunilor lor

Munții Crișului[modificare | modificare sursă]

 Dealurile Crișene, incl. Depresiunea Beiușului, Depresiunea Vad

 Munții Pădurea Craiului (Vârful Runcului, 822 m)
 Munții Codru-Moma (Vârful Pleșu, 1.112 m)

Munții Șes-Meseșului[modificare | modificare sursă]

 Munții Meseșului (Vărful Măgura Priei, 996 m)

 Muntele Șes (Plopiș) (Vârful Măgura Mare, 918 m)
 Depresiunea Șimleu, considerată deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan
 Munții Șimleu, considerați deseori parte a Bazinului Transilvănean-Podișul Someșan (Vârful Măgura
Șimleului, 597 m)

Masivul Bihor[modificare | modificare sursă]

 Munții Vlădeasa (Vârful Vlădeasa, 1.836 m)

 Munții Bihorului (Vârful Bihor[1] (Cucurbăta Mare), 1.849 m)
 Muntele Mare (Vârful Muntele Mare, 1.826 m)
 Munții Gilăului (Vârful Chicera Comării, 1.475 m)
 Muntele Găina (vârful Găina, 1.486 m)
 Depresiunea Brad
 Depresiunea Huedin

Munții Mureșului[modificare | modificare sursă]

 Munții Zarandului (Vârful Drocea, 835 m)

 Munții Metaliferi (Vârful Poienița, 1.437 m)
 Munții Trascăului (Vârful Dâmbău, 1.369 m)

Hidrografie[modificare | modificare sursă]

Ruinele cetății Bologa, la poalele Masivului Vlădeasa

Munții Apuseni sunt traversați de mai multe râuri, existând și o serie de lacuri formate. Printre cele mai importante se
află:

 Râul Someșul Mic

 Râul Crișul Repede, Râul Crișul Alb și Râul Crișul Negru
 Râul Barcău
 Râul Arieș
 Râul Ampoi
 Lacurile carstice Vărăsoaia și Ighiu
 Lacul Fântânele
 Lacul Tarnița

Clima[modificare | modificare sursă]
Clima este una temperat-continentală moderată cu nuanțe de tranziție, având și influențe oceanice. Temperatura
medie anuală este între 6 și 10°C, precipitațiile fiind de 700-1.000 mm/an.

Fauna și vegetația[modificare | modificare sursă]

Vegetația este alcătuită din păduri de foioase și conifere (la peste 1.300 m). Fauna este foarte diversă, fiind prezente
specii ca vulpea, lupul, jderul, cerbul, căprioara, veverița și ursul. Recent, într-un articol publicat în decembrie 2011,
se arată că, în galeriile de la Roșia Montană și în sat, față de cele 9 specii de lilieci (indicatori ecologici și pentru
biodiversitate) cunoscute anterior la Roșia Montană s-au identificat alte 3 specii noi.[2]

Populația și așezările[modificare | modificare sursă]

Zona se remarcă printr-o densitate scăzută a populației, fiind, totuși, cei mai populați munți de pe teritoriul României.
Așezările sunt compuse din sate mici, numite "crânguri", risipite (gospodării împrăștiate, despărțite prin fânețe sau
pășuni), în județele Arad, Bihor, Cluj, Alba și Hunedoara.

Obiective turistice[modificare | modificare sursă]

 Cascada Iadolina
 Cascada Evantai
 Cascada Moara Dracului
 Cascada Răchițele (Vălul Miresei)
 Cascada Săritoarea Ieduțului
 Cascada Vârciorog
 Cascada Pătrăhăițești (Buciniș)
 Cetățile Ponorului
 Cetățile Rădesei
 Cheile Albacului
 Cheile Mândruțului
 Cheile Galbenei
 Cheile Râmeților
 Cheile Ordancușei
 Cheile Turzii
 Cheile Turului / Turenilor
 Canion Sighiștel
 Izbucul Tăuzului
 Izbucul Cotețul Dobreștilor
 Lacul Fântânele
 Lacul Floroiu (Valea Drăganului)
 Lacul Leșu
 Lacul Tarnița
 Peștera Coiba Mare
 Peștera Coliboaia
 Peștera Hodobana
 Peștera Meziad
 Peștera Măgura
 Peștera Porțile Bihorului
 Peștera Poarta lui Ionele
 Peștera Scărișoara
 Peștera Drăcoaia
 Peștera Pișolca
 Peștera Urșilor
 Peștera Huda lui Papară
 Peștera Poarta Zmeilor
 Peștera Vârtop
 Peștera Vântului
 Piatra Galbenei
 Rezervația naturală Padiș
 Țara Moților
 Vârful Bihorul
 Vârful Gaina
 Vârful Bihor
 Vârful Tăul Mare

Vezi și[modificare | modificare sursă]

 Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali
 Munții Carpați
 Carpații Orientali
 Carpații Meridionali
 Țara Moților

Referințe[modificare | modificare sursă]
1. ^ „GEOGRAFIA FIZICÃ A ROMÂNIE” (PDF). Editura UNIVERSITARÃ. p. 218. Accesat în 5 iunie 2019.

2. ^ http://www.travaux.ro/pdf/594-529-540.pdf