Lacul Roșu

Lacul Roșu (local cunoscut și sub numele de Lacul Ghilcoș) este un lac de baraj
natural format în urma prăbușirii unui versant din cauza cutremurului din 23 ianuarie
1838, ora 18,45. 6,9 magnitudine, VIII intensitate[1], la poalele Muntelui Hășmașul
Mare, în apropierea Cheilor Bicazului, la distanța de 26 km de Gheorgheni, în județul
Harghita. La ultimele măsurători, efectuate în anul 1987, dimensiunile acestuia sunt:
lacul se întinde pe un perimetru de 2.830 m, aria este de 114.676 m² și volumul apei
care se acumulează este de 587.503 m³. Lacul s-a format la altitudinea de 983 m, într-
o depresiune cu un climat predominant subalpin.

Legendă[modificare | modificare sursă]
Numele său provine de la Pârâul Roșu care traversează straturi de culoare roșie cu
oxizi și hidroxizi de fier. În limba germană se numește Mördersee ("Lacul Ucigașul");
în maghiară, gyilkos = ucigaș, deoarece, potrivit legendei, surparea de teren ar fi
acoperit un sat, omorându-i atât pe locuitorii lui, cât si animalele. Apa adunată a avut
culoarea roșie de așa de mult sânge, încât numele lacului a devenit atât Lacul Rosu,
cât și Lacul Ucigaș.[necesită citare]

Vedere panoramică a lacului

În 1864 apare sub denumirea Lacul Pietrii Roșii, mai târziu a fost denumit Lacul
Ucigaș. Din 1936 este denumit oficial Lacul Roșu. Vechea denumire ungurească
pentru lac a fost Veres-to (Lacul Roșu), sub forma Gyilkos-to (Lacul Ghilcoș) apare
prima dată în descrierea lui Orbán Balázs. Denumirea muntelui Ghilcoș apare de
prima dată în 1773 ca teren al contelui Lazăr.
Localizare[modificare | modificare sursă]

Relieful Lacului Roșu

Localizare Lacul Roşu
Lacul Roșu se situează între Suhardul Mic, Suhardul Mare din partea nordică, Munții
Podu Calului din partea sud-vestică, Munții Licaș și Munții Kis-Havas din partea
nord-vestică, Csíki-Bükk din partea nord-estică și Muntele Ucigaș din partea estică.
Lacul este alimentat de patru pâraie mari și încă 12 cursuri de apă temporară, dintre
care cele mai importante sunt: Verescheul (Roșul), Licașul, Suhardul, Oii, Ucigașul.
Formare[modificare | modificare sursă]

Cu toate că Lacul Roșu este o formație tânără, condițiile și timpul de formare a lacului
sunt foarte discutate. În timpul formării, zona lacului era o zonă greu accesibilă, din
punct de vedere economic neexplorată. După Franz Herbich, un geolog recunoscut în
Ținutul Secuiesc, Lacul Roșu s-a format în anul 1838. Acest fapt este justificat și de
cutremurul din 11 ianuarie 1838, care s-a repetat în februarie și ar fi putut provoca
alunecarea de teren. Un alt an de formare este 1837, care poate să fie argumentat de
furtuni foarte violente și ploi puternice. Despre această perioadă scrie Ditrói Puskás
Ferenc în lucrarea lui, "Istoria Borsecului". Esențial este că lacul s-a format prin
deplasarea masei argiloase depuse cu ocazia ultimei ere glaciare pe versantul nord-
vestic al muntelui Ghilcoș.
Curând după obturarea văii, pădurea de brazi a fost inundată și arborii s-au pietrificat,
oferind o particularitate rară întregului peisaj. În primii ani de la formare, lacul s-a
extins mai mult – cam un kilometru mai sus în valea pârâului, dar de-a lungul
timpului barajul natural s-a erodat, nivelul apei stabilizându-se la nivelul actual.
Turism[modificare | modificare sursă]
Împrejurimile lacului au un microclimat plăcut, deosebit de benefic pentru tratarea
stărilor de extenuare fizică și psihică, insomnii, neurastenii. Temperatura medie
multianuală este de 8°C, peste media de 6°C a depresiunilor intramontane. Valea este
practic ferită de vânturi, aerul deosebit de curat, bogat în aerosoli naturali,
împrejurimile pitorești oferă condiții excelente pentru cei ce caută surse de regenerare
rapidă pe cale naturală. Începând cu anii 1900, tocmai turismul balnear-recreativ a
fost cel care a adus dezvoltarea din punctul de vedere a serviciilor turistice a acestei
zone.