Carpații Occidentali

Carpații Occidentali, alături de Carpații Orientali și Carpații Meridionali reprezintă

una dintre cele trei grupe muntoase ale României. Denumirea lor este dată referitor la
poziția lor geografică (la vest, deci occidentali ca poziție) față de Depresiunea
colinară a Transilvaniei, care reprezintă simultan și limita lor estică, respectiv față
de Culoarul Timiș-Cerna pentru Munții Banatului (grupul sudic al Occidentalilor).
Carpații Occidentali se desfășoară între Dunăre, Barcău și Someș. Au o altitudine
maximă de 1849 m în Munții Bihor, Vârful Curcubăta Mare. Discontinuitatea este una
din caracteristicile de bază ale acestora. Alcătuirea geografică este foarte variată,
existând un adevărat „mozaic petrografic” (fliș, șisturi cristaline, calcare, roci
eruptive, roci metamorfice).

Caracteristici generale[modificare | modificare sursă]

Grupe montane distincte[modificare | modificare sursă]
Articol principal: Lista grupelor muntoase din Carpații Occidentali.
Grupe majore de munți[modificare | modificare sursă]
În Carpații Occidentali se disting trei grupe majore de munți:

 Munții Apuseni la nord de Mureș
 Munții Poiana Ruscă, situați central, la sud de Mureș,
 Munții Banatului, în colțul sud-vestic al României și la sud de Timiș.
respectiv 18 sub-grupe montane în total.
Petrografie[modificare | modificare sursă]
În Munții Apuseni se pot distinge Munții Bihorului alcătuiți din șisturi cristaline și
calcare, respectiv Munții Metaliferi și Munții Vlădeasa din roci eruptive. Relieful
carstic este bine reprezentat în Munții Apuseni unde peșteri așa cum ar
fi Urșilor, Scărișoara și Vântului reprezintă monumente ale naturii.
Grupul de mijloc al Carpaților Occidentali, Munții Poiana Ruscă, având altitudinea
maximă în Munții Poiana Ruscăi, Vârful Padeș cu 1374 m, sunt alcătuiți din șisturi
cristaline.
În cadrul grupului sudic al Munților Banatului se pot diferenția Munții
Semenic, Munții Almăjului, Munții Locvei și Munții Dognecei alcătuiți din șisturi
cristaline, respectiv Munții Aninei alcătuiți din calcare.
Depresiuni intramontane (de la sud la nord)[modificare | modificare sursă]

 Depresiunea Almăjului (Bozovici) pe valea râului Nera;

 Depresiunea Caraș-Ezeriș, pe valea râului Caraș;
 Depresiunea Zarandului, pe valea râului Crișul Alb;
 Depresiunea Beiuș, pe valea râului Crișul Negru;
Pasuri și trecători[modificare | modificare sursă]

 Pasul Domașnea (sau Poarta Orientală), în Culoarul Timiș-Cerna;

 Pasul Poarta de Fier a Transilvaniei, în Culoarul Bistrei;
 Pasul Ciucea, pe Crișul Repede, între munții Vlădeasa și Plopiș;
 Defileul Mureșului;
 Culoarul Timiș-Cerna;
 Culoarul Bistrei.
Chei[modificare | modificare sursă]

 Cheile Turzii
 Cheile Nerei
 Cheile Carașului
 Cheile Minișului