NASTASE(IVAN) LOREDANA FLORENTINA AMG I A

Urocultura

Urina este un bun indicator al anumitor afectiuni, asa ca analizele regulate ale acesteia sunt
recomandate pentru supravegherea starii de sanatate. Medicii recomanda ca sumarul de urina sau
urocultura sa e realizate in ecare an, chiar daca nu exista simptome care sa indice prezenta unor
agenti patogeni infectiosi. De altfel, infectiile tractului urinar pot si asimptomatice.Prin recoltarea si
analiza probelor de urina se pot depista infectiile tractului urinar si factorii care le-au declansat.

Ce este sumarul de urina

Sumarul de urina este o analiza simpla, prin care urina este analizata vizual, microscopic si cu
substante chimice (dipstick). Cu ajutorul acestui test pot depistate din timp infectiile tractului
urinar, bolile renale si cele hepatice, dar si diabetul. In cazul barbatilor, in urma uroculturii pot
depistate si afectiuni precum prostatita sau uretrita.

Recoltarea sumarului de urina face parte din seria analizelor pe care trebuie sa le facem anual, dar
poate sa e recomandata si in cazul internarii in spital, inaintea unei interventii chirurgicale sau in
timpul sarcinii. De asemenea, este prima analiza recomandata in cazul unor simptome precum
durerile abdominale, de spate sau la urinare, sau urinarile frecvente si sangeroase.

Infectiile tractului urinar pot avea uneori si simptome nespeci ce, precum febra si tulburarile
digestive. Acestea sunt comune la persoanele cu varste inaintate, la copii si la persoane
imunodeprimate.
Prin sumarul de urina dipstick se depisteaza bacteriile, proteinele si pigmentii urinari prezenti in
urina, la care reactioneaza substantele chimice folosite. Sumarul de urina indica valorile
urmatoarelor caracteristici:

pH-ul - daca valoarea lui este mare, este posibila prezenta unor calculi renali sau a unei infectii a
tractului urinar; Proteinele;
Glucoza - daca nivelul de glucoza este ridicat, poate un semn al diabetului zaharat;
Celulele albe - in cazul in care sunt prezente, poate vorba despre o infectie;
Bilirubina - prezenta ei in urina poate indica o boala a catului; Sangele -
prezenta lui in urina poate simptomul unei infectii.
Recoltarea probei de urina pentru aceasta analiza biochimica se face dupa igienizarea corporala, din
“jetul mijlociu”, intr-un recipient colector special.

Rezultatele sumarului de urina sunt relativ rapide si, in functie de caz, medicii pot sa recomande
analize suplimentare pentru depistarea anumitor afectiuni.

Ce este urocultura

Urocultura sau cultura microbiana din urina este o analiza microbiologica de laborator, menita sa
descopere infectiile tractului urinar (ITU) precum cistita (in amatia vezicii urinare din cauza
bacteriilor patrunse prin uretra), nefrita (in amatia tesutului renal) si pielonefrita (infectia localizata
la nivelul cailor urinare superioare).

Acestea sunt cauzate de regula de microorganisme care impiedica functionarea normala a

uretrei si a vezicii urinare (infectiile joase), respectiv a rinichilor si a uretrei (infectiile inalte).

Urocultura determina cantitatea pe mililitru a germenilor din proba examinata si clasi carea lor pe
grupe. Se recomanda in cazul simptomelor comune ale infectiilor urinare, asa cum sunt urinarile
frecvente, insotite de usturime (disurie) sau dureri, mirosul neplacut al urinei sau durerile din zona
renala.
Infectiile au, cel mai adesea, cauze bacteriene si pot vindecate cu ajutorul antibioticelor speci ce,
administrate sub indrumarea medicului. Daca numarul de colonii depaseste valoarea de 10.000,
rezultatul indica prezenta unei astfel de infectii care, netratata corespunzator sau la timp, poate sa
afecteze uretrele si rinichii.

ITU sunt mai frecvente in cazul bebelusilor de sex masculin, comparativ cu cei de sex feminin. La
maturitate, insa, incidenta este mai crescuta in cazul femeilor, din cauza lungimii mai reduse a
uretrei si a proximitatii aparatului genital de anus. Printre cauze se numara si actul sexual neprotejat
sau imunitatea mai scazuta din perioada sarcinii. In randul persoanelor cu varste de peste 50 de ani,
ITU sunt mai frecvente la barbati si sunt asociate cu afectiunile prostatei.

Recoltarea corecta a probelor de urina

Medicii recomanda prelevarea probelor dimineata, la prima urinare. Daca nu este posibil, este
important ca de la ultima mictiune, pana la prelevarea probei sa trecut 4 ore. Aceasta perioada in
care pacientul nu mictioneaza se numeste staza urinara.

Cu toate astea, situatiile de urgenta permit recoltarea imediata a probei, chiar daca primele
rezultate nu au aceeasi acuratete ca in cazul probelor recoltate la prima urinare. In astfel de cazuri,
pe sa de recoltare va mentionat intervalul de timp scurs de la ultima mictiune pana la recoltarea
probei.

De asemenea, este important ca urocultura sa e facuta inainte de inceperea unui tratament cu

antibiotice, sau la 5-7 zile dupa terminarea unuia. In cazul in care pacientul urmeaza un tratament
cu antibiotice, acesta va intrerupt cu 24 de ore inaintea prelevarii probei. Recoltarea probei de
urina nu se realizeaza inainte sau dupa recoltarea unei alte probe biologice (spermocultura, secretie
uretrala sau vaginala), decat in situatii speciale.

Pacientul trebuie sa igienizeze corespunzator, cu apa si sapun, zona genitala si mainile inainte de
prelevarea probei. Femeile pot folosi un dus mobil sau un irigator pentru toaletarea
corespunzatoare. Aparatul genital nu va sters cu un prosop sau cu hartie, ci cu comprese sterile,
pentru evitarea contaminarii. Femeile pot folosi un tampon steril in timpul prelevarii, in cazul in care
secretiile vaginale sunt abundente.

Recipientul folosit pentru recoltare va unul steril, cu inchidere etansa. Se deschide chiar inainte de
prelevare, fara a se atinge partea interioara a acestuia sau capacul, ca rezultatele analizei sa nu fie
afectate.
Recipientele pentru sumarul de urina si cele pentru urocultura pot cumparate din orice farmacie
sau din unitatile medicale In cazul bebelusilor, probele vor recoltate in pungi sterile, special
concepute pentru analizele de urina.

In ce priveste recoltarea efectiva a probei, aceasta trebuie sa contina aproximativ 15-20 ml de urina,
prelevata din jetul mijlociu, fara intreruperea uxului. Pentru o acuratete sporita a rezultatelor, este
recomandat ca recipientul sa nu atinga zona genitala in timpul prelevarii probei.

In cazul in care nu este prelevata in unitatea medicala, proba trebuie sa e transportata catre
laborator in cel mult 1-2 ore de la prelevare. Daca nu este posibil, aceasta poate pastrata timp de 8
ore la o temperatura de 2-8 grade Celsius, respectiv cel mult 24 de ore, la o temperatura de 4 grade
Celsius.

Metode de lucru

Urocultura se poate efectua prin mai multe metode:

Metoda dilutiilor in placi;

Metoda ansei calibrate, care poate efectuata in orice laborator si ofera rezultate precise;
Metoda Uricult, realizata cu sistemul Uricult Plus in 3 medii de cultura, dupa o incubare de 18-
24 de ore, la o temperatura de 35-37 grade Celsius.
Interpretarea analizei

Examinarea vizuala a urinei nu ofera informatii relevante in ce priveste continutul de germeni al

acesteia. Aspectul clar nu indica lipsa bacteriilor, asa cum cel tulbure poate dat de existenta in urina
a fosfatilor, a uratilor sau a carbonatilor.

Probele recoltate prin punctie suprapubiana (recoltate direct din vezica), cateterism vezical si
nefrostoma sunt considerate sterile si relevante pentru clinicieni, indiferent de rezultatul lor.

Cele mai comune bacterii depistate prin urocultura sunt:

Bacilii Gram negativi glucozo-fermentativi si nefermentativi;
Cocii Gram pozitivi;
Candida albicans;
Corynebacterium urealyticum;
Germenii din familia Enterobacteriaceae;
Grupa Staphylococcus;
Grupa Enterococcus;
Grupa Pseudomonas;
Grupa Acinetobacter;
Grupa Alcaligenes;
Grupa Haemophilus;
Grupa Acromobacter.

Urocultura este de regula cantitativa si depisteaza numarul bacteriilor din urina, respectiv prezenta
leucocitelor, daca este vorba despre o infectie. Existenta bacteriilor in absenta celulelor albe poate
sa arate ca proba a fost contaminata si prelevarea va repetata. Existenta leucocitelor in lipsa
bacteriilor poate indica prezenta unei alte afectiuni, care nu au legatura cu tractul urinar, asa cum
este tuberculoza.

Urocultura poate si calitativa, cu scopul sa identi ce prezenta unor germeni precum Salmonella,
Neisseria sau Leptospira Mycrobacterium.

In cazul in care rezultatul depaseste 100.000 UFC/ml, indica prezenta unei infectii urinare cu numar
semni cativ de germeni. Daca este cuprins intre 10.000 si 100.000, indica suspiciunea prezentei unei
infectii, iar urocultura va repetata. La un rezultat cuprins intre 1.000 si 10.000 prezenta bacteriilor
este una ziologica si nu are relevanta clinica. Unul sub 1.000 indica prezenta unor germeni infectiosi
variati, precum Lactobacillus si bacteriile nonpatologice, care provin adesea din ora vaginala sau din
uretra anterioara.
In cazul bacililor Gram negativi, pragul pentru infectiile tractului urinar este de 105 UFC/ml; pentru
Staphylococcus, pragul este de 5 x 105 UFC/ml, iar pentru Candida albicans de 104 UFC/ml.

Daca in urma uroculturii se con rma prezenta unor bacterii in urina, medicul va recomanda
realizarea unei antibiograme ca sa determine reactia si a sensibilitatea microbiana la anumite
antibiotice. In functie de aceasta, o sa indice tratamentul medicamentos pentru sterilizarea urinei.
Pe parcursul tratamentului, se pot face mai multe analize de urina, la intervale intre 48 si 96 de ore,
pentru urmarirea rezultatelor.