CURS.6.

Coroana din două bucăți

Coroana din două bucăți este o microproteză la care fețele laterale numite inel sunt
confecționate din tablă iar față ocluzală, numită capac, este turnată.

Cele două părți componente sunt solidarizate între ele prin lipire.

Inelul este confecționat din:

 Aliajele nobile: aliajul de aur sub formă de bandă cu grosimea de 0,25-0,30 mm.
 Aliaje seminobile( Palliag, Palorag, Palidor) sub formă de tablă

Capacul este turnat din aur sau din aliaje seminobile prezentate ca plăcuțe sau cuburi.

Etape clincio-tehnice

o Perimetrul maxim al bontului dentar, este luat cu sârmă de wilpa de 0,2 mm;
o  Inelul este confecționat după perimetrul trimis din cabinet.
o Perimetrul desfășurat înseamnă lungimea bandei de aliaj. Segmentul de tabladin care se
confecționează inelul va fi cu 0,5 mm mai mare decât perimetrul, deoarece extremitățile
sale vor fi bizotate în unghi de 45 de grade pentru a nu apărea îngroșări ale inelului la
locul de lipire;

Normele pentru lipirea inelului sunt:

 Suprafețele care vin în contact să fie neoxidate. Îndepărtarea oxizilor este posibilă prin
metode mecanice sau chimice;
  Suprafețele de lipit să fie într-o poziție de contact intim, pentru a asigura difuzarea

lipiturii și a împiedică curgerea ei în strat gros, urmată de contracția și deformarea la

răcire;
 Decaparea chimică folosită în momentul lipirii pentru a împiedică formarea oxizilor

Adaptarea și modelarea inelului

Inelul este adaptat la colet și ocluzal, urmat de modelare pentru a se obține convexitățile și
detaliile morfologice ale coroanei dintelui pe care îl va acoperi.

Adaptarea și modelarea se pot realiza prin două metode

A.Metodă indirectă- tehnicianul dentar execută pe model toate operațiile de rascroire pentru
adaptarea și de ambutisare pentru modelare, până se obține un inel cu o configurație identică
cu a coroanei dintelui natural. La această metodă, prezența modelului hemiarcadei interesate
este obligatorie; pentru această tehnicianul primește din cabinet o amprenta

B.Metodă directă, medicul execută toate operațiile pentru adaptare și modelare

-Adaptarea la coletul dintelui este executată în două sensuri, transversal și axial. Adaptarea
transverala este reprezentată de contactul intim dintre inel și regiunea de colet

-Adaptarea axială se referă la pătrunderea marginii ineluluiin fundul de sac gingival 0,5-1 mm cu
menajarea inserției epiteliale

-Adaptareaocluzala.Extremitateaocluzala a inelului nu are contact cu dintîi antagoniști, dar

depășește cu 0,5-1 mm bontul dentar

Modelarea inelului constă în:

 Realizarea punctelor de contact cu dintîi vecini.Acesta se obține în mod diferit în funcție de

mărimea spațiilor.
   Realizarea convexităților fetelor vestibulare și orale, pentru a se obține o coroana cu o
morfologie cât mai asemănătoare cu a dintelui pe care-l acoperă
 Realizarea șanțurilor de descărcare, între convexitati
 Adunarea marginilor extremitatili ocluzale a inelului pentru a rezultă o suprafață ocluzala a
viitoarei coroane cu dimensiuni reduse, obțînându-se totodată și ecuatorul coroanei.

Macheta capacului

Se poate obține prin două metode:

a). Metodă directă- medicul modelează din ceară albastră sau din rășînă acrilică
autopolimerizabila macheta capacului pe bontul dentar undde se află inelul.Relieful ocluzal
după această  metodă este funtonal,deoarece mandibulă este dusă în ocluzie cu intercuspidare
maximă și în lateropulsie.Această metodă este foarte precisă și reduce timpul de lucru în
laborator.

Macheta capacului din rășînă autopolimerizabila mai prezintă avantajul nedeformabilitatii.

b).Metodă indirectă parcurge două etape: una clinică și altă de laborator.

În etapă clinică este efectuată amprenta cu masă termoplastica sau cu un material siliconic tip
chit, a fetei ocluzale a bontului dentar, a suprafteleor ocluzale ale vecinilor și antagoniștilor on
poziție de ocluzie cu intercuspidare maximă

În etapă de laborator tehnicianul, pe baza amprentei, toarnă modelul.În interiorul inelului este
introdusă pastă de masă de ambalat până la 3 mm de marginea cervicală, care trebuie să se
fixeze în ghipsul modelului. Modelul este turnat cu cheie distală(de ocluator) pe care se află
inelul în raport cu dintîi vecini și antagonistii. La nivelul marginii ocluzale a inelului și pe masă de
ambalat se modelează macheta capacului cu o morfologie statică.

Turnarea capacului

Macheta capacului se ambalează împreună cu inelul coronar. Se prode o solidarizare între inel
și capac prin supraturnare dar nu suficient de rezistență datorită oxidarii supraftelor în timpul
topirii aliajului.Rămâne obligatorie lipirea prin interiorul inelului, a capacului cu lot.

Avantajele coroanei din două bucăți:

 Se obține printr-o tehnologie simplă;

 Este ușor de introdus pe bontul dentar, fricțiunea se realizează numai în zona
coletului;
 Are o greutate mai mică decât o coroana turnată, este mai ieftină;nu transmite
integral variațiile de tempetratura organului pulpar;
 Îndepărtarea se execută prin tăierea inelului cu efort minim

Dezavantajele coroanei din două bucăți:

 Inelul la nivelul convexităților este subțire, ceea ce îl micșorează rezistență la rupere când
este element de agregare
 Adaptarea transversală cervicală la bonturile cu contur gingival foarte sinuos, devine
inexactă prin deformabilitatea inelului rascroit.