THE LINUX

free and open source operating system

1
 CUPRINS

CUPRINS 2

CAPITOLUL 1: Generalitati Linux 3

1.1. Ce este Linux? 3
1.2. Ce este open source? 4
1.3. Licenta GNU 5
1.4. Despre Linux 5
1.5. Istoria Linux 12

CAPITOLUL 2: Introducerea in sistemul de operare Linux 19

2.1. Cerinte de sistem 19
2.2. Kernelul Linux 19
2.3. Sistemul de fisiere in Linux 20
2.4. Consola si comenzi de baza 21
2.5. Utilizatorul 23
2.6. Structura de directoare in Linux 24
2.7. Interfete grafice pentru Linux 27
2.8. Instalarea programelor 30
2.9. Distributii Linux 33

CAPITOLUL 3: Instalarea si configurarea unei distributii Linux 35

3.1. Instalarea sistemului de operare Ubuntu 35
3.2. Configurare Ubuntu si a distributiilor bazate pe acesta 39
3.3. Instalarea aplicatiilor utile in Ubuntu si distributii derivate din acesta 43

CAPITOLUL 4: Utilizarea programelor 47

2
 Capitolul 1
GENERALITATI LINUX
1.1. Ce este Linux?

Linux este un sistem de operare de tip Unix care a fost initial creat de catre
Linus Torvalds, care mai apoi a fost ajutat de programatori din toata lumea. Linux
denumeste numai kernel-ul, existenta sistemului de operare nu ar fi posibila fara
uneltele de baza care provin de la proiectul GNU, de unde si numele complet si
corect GNU Linux (din comoditate deseori se foloseste doar cuvantul Linux cand se
face o referinta la sistemul de operare). Sistemul este compus din kernel ("inima"
sistemului de operare, care gestioneaza memoria, fisierele, procesele, dispozitivele
periferice s.a.m.d.), programe utilitare si aplicatii. O distributie de Linux ofera toate
aceste componente alaturi de un installer, documentatii si alte facilitati pentru a
inlesni instalarea si configurarea.
Linux este un sistem de operare dezvoltat sub licenta GNU (GNU Public
License), care prevede ca poate fi disponibil gratuit si ca sursele sunt, de asemenea,
disponibile in conditiile prevazute de licenta. Licenta GNU mai prevede ca aceasta
situatie nu se poate schimba, cu alte cuvinte Linux-ul este si va ramane liber, la
dispozitia oricui vrea sa il foloseasca. Trebuie mentionat ca exista firme care produc
distributii de Linux si le ofera contra cost. Pretul nu este insa pretul software-ului, ci
al altor servicii aditionale, cum ar fi manualele tiparite sau suportul. Majoritatea
distributiilor de Linux se pot descarca fara taxe de pe Internet.
Exista si aplicatii comerciale (de exemplu, Oracle pentru Linux trebuie
cumparat, la fel ca si Oracle pentru Windows), dar sistemul de operare plus
programele de baza sunt gratuite. Daca va ganditi ca "in lumea asta, totul costa", aveti
dreptate. Exista costuri, acestea provenind din efortul initial de invatare si adaptare,
pe care-l puteti insa privi ca pe o investitie in viitorul dumneavoastra.
Instalarea sistemului nu este o operatiune dificila, putand fi facuta chiar si de
catre un utilizator cu cunostinte minimale in calculatoare. Toate distributiile moderne
de Linux dispun de un installer in mod grafic, intuitiv si usor de folosit.
Trebuie doar sa fiti inarmati cu rabdare si bunavointa pentru a reusi sa faceti
primii pasi in aceasta lume noua. Operarea in acest mediu necesita un efort initial,
totul bazandu-se pe logica si documentare consistenta, nu pe automatisme simpliste
ca in cazul altor sisteme de operare. Exista utilizatori care au debutat in lumea
calculatoarelor direct pe sisteme de tip Linux, acomodarea pentru ei a fost foarte
usoara pentru ca nu au avut de-a face cu idei preconcepute.
O data trecut de pragul psihologic al schimbarii mediului de lucru, vesi reusi sa
invatati sa ginditi ca un utilizator Linux, iar acesta va deveni sistemul dumneavoastra
de operare preferat.
Cerintele minime de sistem variaza pentru interfata text. Un minimum ar fi
procesor i386/4 MB Ram/1,4 MB spatiu (hard disc sau floppy), pentru un sistem cu

3
interfata grafica moderna se recomanda minim un procesor la 200 Mhz/64 MB
Ram/300 MB spatiu liber pe hard disc. Este posibila obtinerea unui sistem cu
interfata grafica pe sisteme foarte slabe (ex.: 386/8 Mb Ram) folosind distributii
speciale.
Linux-ul ruleaza pe multe platforme hardware, incepand bineinteles cu cele
compatibile IBM PC/Intel x86/AMD, dar si pe Digital Alpha, Motorola 680x0, Power
PC, MIPS 32/64 biti, SGI, SUN Sparc si lista ar putea continua.
Foarte multe componente sunt suportate sub Linux, o lista a acestora gasiti la
http://hardware.redhat.com/hcl/. Mare parte din drivere sunt incluse in kernel (inima
sistemului de operare), unele provin din proiecte separate, si uneori producatorul
ofera drivere de Linux pentru echipamentul vandut. Oricum ar fi, in 90% din cazuri
driverele sunt instalate automat o data cu sistemul, ceea ce inseamna ca la prima
pornire sistemul dumneavoastra va fi funcaional ai nu va trebui sa va faceti griji ca nu
aveti un anumit driver. Este posibil ca unele componente produse de ilustre firme
necunoscute sa nu fie oficial suportate, dar sa lucreze foarte bine cu drivere pentru
componentele compatibile cunoscute. In general, astfel de producatori de hardware
folosesc un chipset cunoscut (pentru care sunt drivere) asamblat pe mai multe placi.
Dispozitivele pentru care nu exista drivere de Linux sunt de cele mai multe ori de
calitate indoielnica, asa ca nu ar trebui sa va ingrijorati prea tare.

1.2. Ce este open source?

Termenul de open source (care poate fi intalnit si sub numele de "Free

Software") desemneaza programele de calculator fara restrictii de distributie, cu surse
deschise. Free Software, adica soft liber pe langa sensul de "gratis" mai are si un sens
mai subtil, adica "fara constrangere". Oricine are libertatea de a distribui copii ale
programelor open source, sa aiba acces la codul sursa, sa modifice si sa utilizeze
programul dupa bunul sau plac.
The Free Software Foundation a creat GNU General Public License (pe scurt
GPL), licenta care protejeaza aproape toate programele din lumea Linux, care
garanteaza ca veti avea intotdeauna libertatea de a utiliza si distribui programele, fara
a avea insa dreptul sa ingraditi altor persoane accesul la acestea. De asemenea, licenta
GPL stipuleaza faptul ca orice produs dezvoltat pe baza programului sub aceasta
licenta trebuie sa fie tot un produs aflat sub licenta GPL.
De cele mai multe ori, calitatea programelor open source este cu mult
superioara celei a produselor comerciale (proprietare).
In cele mai multe cazuri, proiectele open source sunt concepute de catre
persoane care au nevoie de respectivele programe pentru propriile lor interese, si mai
rar de catre informaticieni care au fost platiti pentru a le scrie. Acest fapt determina
programatorii sa realizeze soft cat mai potrivit pentru nevoile lor si care sa contina cat
mai putine erori (bug-uri). Deoarece programele sunt distribuite in format sursa,
oricine descopera un bug il poate corecta si poate trimite corectiile sale
maintainer-ului, iar imediat versiunea corectata este facuta publica. In contrast cu
aceasta, marile companii dezvoltatoare de software raspund mult mai greu la sugestii
si la raportari de bug-uri, chiar daca multi utilizatori depind de corectarea

4
respectivelor erori. Mai multe facilitati, algoritmi mai performanti, corectii sunt mult
mai simplu de implementat in cazul programelor open source, iar respectivele
modificari pot fi integrate cu usurinta in programe, facandu-le mai bune pentru toata
lumea, intr-un timp foarte scurt.

1.3. Licenta GNU

Licenta Publica Generala GNU (GNU General Public License) este o licenta
software a Fundatiei pentru Software Liber. Scopul licentei este de a da dreptul
oricrui utilizator de a copia, modifica si redistribui programe si coduri sursa ale
programatorilor care isi licentiaza operele sub tutela GPL. GNU GPL este una disntre
cele mai utilizate licente software.
Licenta a fost scrisa initial de Richard Stallman pentru proiectul GNU.
Licenta GPL este cea mai cunoscuta si utilizata licenta de tip copyleft, care impune
distributia creatiilor derivate sa fie licentiate sub aceeasi licenta copyleft. Conform
acestei filozofii, GNU GPL acorda acelasi drepturi acordate de definitia software-ului
liber, dar foloseste copyleft pentru a asigura pastrarea acestor drepturi, chiar daca
creatia originala a fost modificata. Aceasta este o diferenta majora fata de licentele
permisive, cum ar fi familia de licente BSD.
Linux este un sistem de operare dezvoltat sub licenta GNU (GNU Public
License), care prevede ca poate fi disponibil gratuit si ca sursele sunt, de asemenea,
disponibile in conditiile prevazute de licenta.
Licenta GNU mai prevede ca aceasta situatie, nu se poate schimba, cu alte
cuvinte Linux-ul este si va ramane liber, la dispozitia oricui vrea sa-l foloseasca.

1.4. Despre Linux

Numele de “Linux” vine de la nucleul(sau kernel) Linux, scris initial in 1991

de catre Linus Torvalds. Linux este un termen generic referindu-se la sisteme de
operare, pentru calculatoare Unix-like, bazate pe nucleul Linux. Dezvoltarea lor este
unul dintre cele mai proeminente exemple ai surselor de software gratuit, free to use
software (sau aplicații de libera utilizare); de obicei toate codurile sursa pot fi
folosite, in mod liber modificate si redistribuite, atât comercial cât si non-comercial,
de catre oricine sub licente cum ar fi GNU General Public License.
Linux poate fi instalat pe o gama larga de hardware, variind de la dispozitive
integrate, cum ar fi telefoanele mobile, smartphone-uri, ceasuri de mâna,
mainframe-uri si supercalculatoare. Linux mai este cunoscut ca predominant pentru
utilizarea sa in domeniul serverelor, in 2007 cota Linux, in ansamblu pe piata
serverelor a fost estimata la 12,7%, in timp ce o estimare in 2008-2009 a dovedit
faptul ca crica 60% din toate serverele web folosesc Linux și restul 40% Windows.
Cele mai multe calculatoare cu desktop functioneaza fie cu Mac OS X sau Microsoft
Windows iar Linux doar 1-2%, pe piata desktop-urilor. Cu toate acestea, utilizarea
desktop-ului Linux a devenit tot mai popular in ultimii ani, in mare parte din cauza
distributiei populare Ubuntu, aparitia netbook-urilor si smartbook-urilor.
De obicei Linux este impachetat intr-un format cunoscut sub numele de

5
distributie Linux pentru utilizare ca desktop si/sau server. Distributiile Linux includ
nucleul si toate soft-urile necesare pentru a rula un sistem complet, cum ar fi aplica ții
și biblioteci, X Window System, desktop-urile GNOME si KDE, Apache HTTP
Server.
Sistemul de operare Unix a fost conceput si pus in aplicare in anul 1969 de AT
& T Bell Laboratories in Statele Unite de catre Ken Thompson, Dennis Ritchie,
Douglas McIlroy, si Joe Ossanna. Deriva de Unix a fost alcatuita ca o gluma cu
referința la un sistem de operare experimental care a fost lent si ineficient, se numea
Multics. Acesta a fost lansat in 1971 si a fost in intregime scris in limbajul de
asamblare(un limbaj de programare), o practica comuna in acel moment. Mai târziu,
in 1973, Unix a fost re-scris in limbajul de programare C de catre Dennis Ritchie, cu
exceptia nucleulului. Disponibilitatea unui sistem de operare scris intr-o limba de
nivel inalt și mai dezvoltat a permis migrarea pe platformele altor computere si Unix
a devenit adoptata pe scara larga de catre institutiile de afaceri și academice.
Proiectul GNU, a fost inceput in anul 1983 de catre Richard Stallman, a avut
scopul de a crea un sistem complet compatibil cu soft-ul Unix, compus in intregime
din software liber. Mai târziu, in 1985, Stallman a creat Free Software
Foundation(Fondație de software liber) si a scris GNU General Public License (GNU
GPL) in 1989. Pâna la inceputul anilor 1990, multe din programele cerute intr-un
sistem de operare (cum ar fi biblioteci, compilatoare, editoare de texte, o consola
Unix, si un sistem de ferestre) au fost finalizate. Linus Torvalds a spus ca, daca
nucleul GNU ar fi fost disponibil in acel moment (1991), el nu ar fi scris propriul
nucleul.
Minix a fost un sistem de operare Unix-like cu un cost financiar minim,
conceput pentru educatie in domeniul informaticii și scris de Andrew Tanenbaum.
Incepând cu versiunea 3, Minix este gratuit si restructurat pentru utilizare mai
serioasa.
In 1991, in timp ce activeaza la Universitatea din Helsinki, Torvalds lucra la un
proiect non-comercial pentru inlocuire Minix, care in cele din urma a devenit nucleul
Linux.
Torvalds a inceput developarea Linux pe Minix și aplicații scrise pentru Minix
de asemenea, au fost folosite sub Linux. Mai târziu, Linux a devenit mai matur și a
aparut posibilitatea de dezvoltare/developare pe propriile resurse. Aplicațiile GNU au
inlocuit toate aplicațiile Minix, și cu codurile ale sistemului GNU, disponibile in mod
liber, a fost mai avantajoas de a crea un sistem de operare nou. Codurile sub licenta
GNU GPL pot fi utilizate in alte proiecte, atât timp cât acestea sunt de asemenea,
proiectate și lansate sub acelasi tip de licența sau una compatibila cu aceasta. Pentru a
face nucleul Linux compatibil cu componentele proiectului GNU, Linus a initiat o
trecere de la licența sa originala (care a interzis redistribuire comerciala) pe una GNU
GPL. Dezvoltatorii a lucrat pentru a integra componentele GNU cu Linux pentru a
face un sistem pe deplin functional si de utilizare libera.
Astazi distributiile Linux sunt folosite in numeroase domenii, de la sistemele
integrate pâna la supercomputere, si-au asigurat un loc foarte bun și pozitiv in
utilizare ca servere. Utilizarea distributiilor Linux devine tot mai populara pentru
calculatoarele de acasa cât și pentru oficii sau companii mai mari. Aceast sistem de

6
operare a câstigat popularitate, in structurile guvernamentale și cele militare din
regiunile locale(ma refer la Rep. Moldova și Romania), cât și in multe alte puncte ale
globului. Guvernul Federal al Braziliei este bine cunoscut pentru sprijinul sau pentru
Linux. Militarii ruși au creat propriile lor distributii Linux, desigur ca pe aceasta tema
nu vei gasi prea multa informație deoarece este secretizata. Statul indian Kerala a
mers atât de departe incât au obligat toate scolile de stat sa ruleze Linux pe
computerele lor. China foloseste Linux in exclusivitate, ca sisteme de operare pentru
familia sa de procesoare Loongson pentru a atinge independenta tehnologiei
informaționale pe piața internaționala. In Spania, unele regiuni au dezvoltat propriile
lor distributii Linux, care sunt utilizate pe scara larga in domeniul educatiei si a
institutiilor oficiale, cum ar fi gnuLinEx in Extremadura si Guadalinex din Andaluzia.
Franta si Germania au luat, de asemenea, masuri in vederea adoptarii Linux.
Distributiile Linux au devenit, populare pe piata nou inființata: netbook, cu
multe dispozitive cum ar fi Asus Eee PC si Acer Aspire One și furnizate cu sistem de
operare Linux intregrat.
Torvalds continua sa conduca dezvoltarea nucleului. Stallman este capetenia
Free Software Foundation, care, la rândul sau, sustine componentele GNU. In cele
din urma, persoane fizice si corporatii, dezvolta terte parti de componente non GNU.
Aceste componente cuprinde un organism vast de munca ce include modele de
nucleie, aplicatii si biblioteci. Comunitațile și vânzatorii de Linux combina si
distribuie nucleiele, componente GNU, si non-componente GNU, cu software
suplimentar, in forma de distributii Linux.
Utilizatorii pot controla un sistem bazat pe Linux printr-o interfata de comanda
(sau CLI – command line interface), o interfata de utilizare grafica (sau GUI –
graphical user interface), sau prin controale atasate de hardware-ul asociat (acest
lucru este posibil pentru sisteme integrate). Pentru sisteme desktop, modul prestabilit
este de obicei interfata grafica pentru utilizator, de unde CLI este disponibil prin
intermediul Windows emulator de terminal sau de pe o consola virtuala separata.
Pentru calculatoarele de birou – KDE, GNOME, si Xfce sunt cele mai populare
interfete grafice, desi mai exista o varietate de interfete suplimentare.
Un sistem Linux de obicei ofera o interfața pentru comenzi shell, care este
modul traditional de a interactiona cu un sistem Unix. O distributie Linux specializata
pentru servere poate utiliza numai CLI ca interfata. Un sistem care ruleaza chiar fara
un monitor poate fi controlat printr-un protocol de control de la distanta, cum ar fi
SSH sau Telnet.
Cele mai multe componente ale Linux, inclusiv GNU, sunt controlate exclusiv
de o interfța de comenzi. CLI este potrivit pentru automatizarea sarcinilor repetitive
sau intârziate, si simplifica inter-procesele de comunicare. Un program emulator de
terminal grafic este adesea folosit pentru a accesa CLI de pe desktop.
Diferenta principala dintre Linux si multe alte sisteme de operare populare, este
faptul ca nucleul Linux si alte componente ale lui sunt gratuite si open source. Linux
nu este singurul sistem de operare de așa gen. Unele licente de software gratis se
bazeaza pe principiul copyleft-ului, un fel de reciprocitate: orice munca derivata
dintr-o bucata de software, trebuie sa fie introdusa in acest copyleft. Licen ța cea mai
des folosita pentru software liber, GNU GPL, este o forma a copyleft-ului, si este

7
utilizat pentru nucleul Linux si multe componente ale proiectului GNU.
Distributiile bazate pe Linux sunt oferite de catre
dezvoltatori/developeri/programatori(sinonime) pentru interoperabilitatea cu alte
sisteme de operare cu standarde de calcul stabilite. Sistemele Linux au aderat la
POSIX, SUS, ISO, si standardele de ANSI.
Proiectele de software gratuit, cu toate ca au fost dezvoltate intr-un mod de
colaborare, sunt adesea fabricate in mod independent una de cealalta. Faptul ca
licente software in mod explicit permit redistribuirea, ele ofera o baza pentru proiecte
mai mari, care colecteaza produse software și le pune la dispozitie pe toate la un loc,
in forma de o distributie Linux.
O distributie Linux, denumita ca “distro”, este un proiect care gestioneaza o
colectie de la distanta a software-ului de sistem si a pachetelor de aplicatii software
disponibile pentru descarcare si instalare prin intermediul unei conexiuni de retea.
Acest lucru permite utilizatorului de a adapta sistemul de operare la / nevoile sale
specifice. Distributiile sunt mentinute de catre persoane fizice, echipe unite,
organizatii de voluntari, si companii comerciale. O distributie este responsabila
pentru configuratia implicita a nucleului Linux instalat, de securitatea generala a
sistemului si de integrare a pachetelor de diferite programe intr-un ansamblu coerent.
Distributiile de obicei folosesc un manager de pachete, cum ar fi Synaptic, YaST,
Yum, Up2date și Aptitude pentru a instala, elimina si actualiza toate componentele
ale unui sistem.
O distributie este in mare masura condusa de catre un dezvoltator si
comunitatile de utilizatori. Unii vânzatori dezvolta si incaseaza bani din distributiile
lor pe o baza de voluntariat, Debian, fiind un exemplu bine-cunoscut. Altii, mentin o
versiune comuna a distributiilor comerciale, astfel cum au facut Red Hat cu Fedora
(acum ambele companii sunt separate una de alta din câte cunosc).
In multe orase si regiuni, sunt asociatii locale cunoscute sub numele de Grup de
Utilizatori Linux (LUG – Linux Users Groups) care incerc sa promoveze distributia
lor preferata ca software liber. Ei organizeaza reuniuni si furnizeaza gratuit,
demonstratii, instruire, suport tehnic, dar și instaleaza sisteme de operare pentru
utilizatorii noi. Multe dintre comunitati ofera pe internet, suport pentru utilizatori si
pragramiști Linux. Cele mai multe distributii si software liber / proiecte open source
au IRC chat sau stiri. Forumuri on-line sunt un alt mijloc de sprijin, ca exemplu fiind
LinuxQuestions.org si Forumurile Gentoo.
Exista mai multe site-uri de tehnologie web cu accentul pe Linux. Reviste
Linux includ adesea copii de discuri, inclusiv aplicații sau chiar distributii Linux
complete.
Desi distributiile Linux, in general sunt disponibile gratuit, mai multe companii
mari vind, sprijina, precum si contribuie la dezvoltarea unor componente ale
sistemului si a software-ului liber. Analiza codului Linux din decembrie 2008 pâna in
ianuarie 2010 – a aratat ca 75 la suta din Cod a fost dezvoltat de programatori care
lucreaza pentru corporații, lasând aproximativ 18 la suta pentru comunitatea
tradiționala, open source. Unele dintre corporatiile mari care contribuie la dezvoltarea
Linux sunt – Dell , IBM, HP, Oracle, Sun Microsystems, Novell, Nokia. Un numar de
corporatii, in special Red Hat, si-au construit intreaga afacere pe baza distribu ției

8
Linux.
Licențele de software liber, pe care diferite pachete de software sunt construite
și bazate pe nucleul Linux, in mod explicit, comodeaza si incurajeza comercializarea.
Un model comun de afaceri este taxarea pentru sprijin/suport de administrare Linux,
in special pentru utilizatori cu afaceri intr-un oarecare domeniu. De asemenea un
numar de companii, ofera o versiune speciala de distribuție pentru afaceri, in care
adauga pachete de sprijin/suport propriu si instrumente pentru a administra numere
mai mari de instalatii sau pentru a simplifica sarcinile administrative.
Cele mai multe distributii Linux suporta zeci de limbaje de programare.
Utilitele cel mai des folosite pentru construcția aplicatiilor Linux si programele de
sistem ale acestuia se afla in interiorul GNU toolchain(este un termen pentru o
colectie de instrumente de programare produse de Proiectul GNU), care include
colecția de compilatoare GNU (CCG), precum si GNU build system(cunoscut sub
numele de Autotools, este o suita cu unelte de programare produse de proiectul
GNU). Printre altele, GCC prevede compilatoare pentru Ada, C, C + +, Java, si
Fortran. Nucleul Linux de sine este scris pentru a fi compilat cu GCC. Compilatoare
proprii, pentru Linux include Intel C + + Compiler, Sun Studio si IBM XL C / C + +
Compiler. BASIC este suportata in forme cum ar fi Gambas, FreeBASIC, si XBasic.
Cele mai multe distribuții includ de asemenea, suport pentru PHP, Perl, Ruby,
Python si alte limbi dinamice. Desi nu la fel de des, Linux suporta de asemenea C #,
prin intermediul proiectului Mono, sponsorizat de Novell, si Scheme. Un numar de
Java Virtual Machines si instrumente de developare ruleaza pe Linux, inclusiv
originala Sun Microsystems JVM (HotSpot) si J2SE IBM RE, precum si mai multe
proiecte open-source ca Kaffe.
Cele doua baze principale pentru dezvoltarea a aplicatiilor grafice sunt ale
GNOME si KDE. Aceste proiecte sunt bazate pe GTK + si Qt widget toolkit,
respectiv, ele pot fi utilizate in mod independent intr-o arhitectura mai larga. Ambele
suporta o mare varietate de limbi. Exista un numar de “Medii de dezvoltare integrata”
disponibile, ca Anjuta, Code:: Blocks, Eclipse, KDevelop, Lazarus, MonoDevelop,
NetBeans, Qt Creator si Studio Omnis in timp ce editorii Vim si Emacs ramân
populare pe o durata lunga de timp.
Performanta Linux pe desktop a fost un subiect controversat, de exemplu, in
2007 Con Kolivas a acuzat comunitatea Linux pentru favorizare cu privire la
performanta desktop-urilor pe servere. El a renunțat la developarea nucleului Linux
pentru ca a fost frustrat de acest accent pus pe desktop, apoi a dat tuturor un interviu
pe aceasta tema(nu ma aprofundez prea mult aici). De atunci, a fost cheltuit un efort
semnificativ in imbunatatirea experientei a desktop-ului. In domeniul jocurilor, Linux
inca se situeaza in urma Windows. Sunt sigur ca ați observat majoritatea jocurilor PC
sunt create pe baza sistemului Windows. Cu toate acestea, deja exista mai multe
companii care cresc la numar și calitate ce creaza jocuri bazate pe nucleul Linux.
Multe tipuri de aplicatii disponibile pentru Microsoft Windows si Mac OS X
sunt de asemenea disponibile pentru Linux. Deja sunt aplicatii gratuite, care au
funcțiile de a controla programele aflate pe alte mașini, bazate pe alte siteme de
operare decât Linux. Mai mult, proiectul Wine ofera posibilitatea de a rula aplica ții
Windows pe Linux. CrossOver este o solutie pe baza proiectului open source “Wine”,

9
care accepta și executa diferite versiuni al Microsoft Office, aplicatii Intuit cum ar fi
QuickBooks si Quicken, versiunile Adobe Photoshop, și multe jocuri populare, cum
ar fi World of Warcraft si Team Fortress 2.
Multe aplicatii populare, sunt disponibile pentru o mare varietate de sisteme de
operare. Cele mai folosite aplicatii de birou cum ar fi Mozilla Firefox web browser
sau LibreOffice sunt deja integrate in Linux. Mai mult, unele aplicații au fost
dezvoltate initial pentru Linux (cum ar fi Pidgin si GIMP), si ca urmare a popularitații
lor, au fost adoptate la alte sisteme de operare (inclusiv Windows si Mac OS X).
Un numar tot mai mare de aplicații desktop pentru birou sunt, de asemenea,
sprijinite de Linux(nu le enumar aici pentru ca deja majoritatea aplica țiilor cunoscute
sunt adoptate). In domeniul animațiilor și a efectelor vizuale, cel mai populare
aplicții, cum ar fi Adobe, Autodesk Maya, Softimage XSI si Apple de asemenea sunt
disponibile pentru Linux, Windows si Mac OS X.
Pentru a instala un nou software in Windows, utilizatorii fie descarca o
distributie digitala si dau dublu-click pentru a instala sau folosesc un mediu
traditional de instalare (cum ar fi CD/DVD-ROM-ul). Ambele metode de obicei,
ofera “Software Installation Wizard” ca sa ghideze utilizatorul prin intermediul de
instalare. Pe cele mai multe distributii Linux, exista utilite pentru rasfoirea unei liste
cu mii de aplicatii care pot fi instalate cu un singur clic sau comanda. Unele dintre
aceste programe sunt Synaptic Package Manager, PackageKit, si Yum
Extender(câteva au fost enumerate mai sus). Cu toate acestea, instalarea aplica ției nu
din arhivele oficiale, nu este intotdeauna usor – in special pentru utilizatorii noi – si
uneori, singura optiune este de a le compila din surse.
Distributiile Linux au fost mult timp utilizate ca sisteme de operare pentru
servere, si importanta lor a crescut in acest domeniu; Netcraft a raportat in septembrie
2006, ca opt din zece, din cele mai mari și fiabile companii de servicii
hosting/gazduire ruleaza pe distributii Linux. In iunie 2008, distributiile Linux rulau
pe cinci din zece servere, FreeBSD pe trei din zece, si Microsoft doua din zece.
Distributiile Linux sunt piatra de temelie, LAMP combinatie de software
pentru server (Linux, Apache, MySQL, Perl / PHP / Python), care a atins popularitate
in rândul dezvoltatorilor, si care este una dintre cele mai populare platforme pentru
gazduire a web site-urilor.
Datorita pretului, distributiile Linux au devenit din ce in ce mai populare
pentru mainframe-uri in ultimul deceniu, in comparatie cu alte sisteme de operare
mainframe. In decembrie 2009, gigantul de calculatoare IBM a raportat ca va
predomina pe piata in vânzarile mainframe-urilor bazate pe Linux Enterprise Server.
Distributiile Linux sunt folosite, de asemenea, in cel mai des caz ca sisteme de
operare pentru supercomputere: incepând cu noiembrie 2009, in topul primelor 500
de sisteme, 446 (89,2%) ruleaza pe distributie Linux.
Linux a fost selectat ca cel mai puternic din lume sistem de operare pentru
supercomputere, Sequoia IBM-ului ( un super computer pentru administrarea
securitații nucleare internaționale) va deveni operational in 2011.
Datorita costurilor scazute ale acestuia, precum si capacitatea de a fi usor
modificat, un Linux compresat este adesea utilizat in domeniul sistemelor integrate.
Linux a devenit un concurent major pentru sistemul de operare Symbian, care este

10
utilizat in majoritatea smartphone-urilor, cu ajutorul Linux 16,7% din smartphone-uri
au fost vândute in toata lumea pe parcursul anului 2006, sistemul de operare Linux a
fost si este o alternativa al Windows CE și Palm OS pentru dispozitive mobile.
Telefoanele mobile sau PDA-urile care ruleaza pe Linux si construite pe platforma
open source a devenit o tendinta de la 2007, cum ar fi Nokia N810, Neo1973
Openmoko, Motorola RAZR2 V8, Motorola ROKR E8, Motorola seria Ming,
Motorola ZINE si Google Android. Populara TiVo video digital recorder foloseste o
versiune personalizata de Linux. Mai multe firewall-uri de retea si routere, inclusiv
de la Cisco / Linksys, utilizeaza Linux pe plan intern pentru capacita țile sale avansate
de rutare. Korg Oasys, Roland RD-700GX si Yamaha Motif XS music workstations,
de asemenea, ruleaza pe Linux. In plus, Linux este utilizat in sistemul de conducere,
FlyingPig / HighEnd WholeHogIII Console.
Multe studii cantitative se concentreaza pe subiectul a cotei pe piata pentru free
/ open source software cu numeroase studii care examineaza in mod special Linux. El
se dezvolta foarte rapid pe piata, iar veniturile din servere, desktop-uri, pachete de
software-uri care ruleaza Linux, a fost asteptat(apoi dovedit) sa depaseasca 35.7
miliarde dolari pâna in 2008.
Q1 IDC a raportat in 2007 faptul ca Linux a detinut 12,7% din piata globala de
servere la acel moment. Aceasta estimare se bazeaza pe numarul de servere Linux
vândute de diverse companii. In septembrie 2008 Microsoft CEO Steve Ballmer a
presupus ca 60% din web-servere ruleaza Linux comparativ cu 40% ce ruleaza
Windows Server.
Companiile au estimat ca cota de piata a gamei desktop Linux, de la mai putin
de 1% a crescut la 2.14%. In comparatie cu sistemele de operare Microsoft ce detine
mai mult de 85%.
De asemenea, recent, Google a inceput sa sponsorizeze proiectul Wine, care
actioneaza ca inveliș de compatibilitate, permitând utilizatorilor sa ruleze unele
programe Windows sub Linux.
Proiectul XO laptop (One Laptop per Child – Câte un laptop pentru fiecare
copil) creaza o noua comunitate Linux si potential mult mai mare, planificat pentru a
ajunge la milioane de copii de vârsta scolara si a familiilor si comunitatilor in tarile
de dezvoltare a proiectului. Google, Red Hat și eBay sunt sustinatorii cei mai mari al
acestui proiect. In timp ce XO vor avea, de asemenea, o optiune ca Windows, acesta
va fi in primul rând desfasurat cu ajutorul Sugar( Sugar este un mediu desktop gratuit,
conceput cu scopul de a fi utilizat de catre copii in procesul de invatare), un mediu
desktop pentru Fedora Linux.
In industria filmelor, Linux a fost platforma aleasa de mai multi ani. Primul
film vestit, produs pe servere Linux a fost Titanic in 1997. De atunci, studiouri mari
cum ar fi DreamWorks Animation, Pixar si Industrial Light & Magic s-au mutat pe
Linux. In conformitate cu Linux Movies Group, mai mult de 95% din servere si
desktop-uri pentru animatie si efectel vizuale, companiile folosesc Linux .
Nucleul Linux si cele mai multe aplicații GNU sunt publicate sub licenta GNU
General Public License (GPL). GPL prevede ca orice persoana care distribuie nucleul
Linux trebuie sa faca public codul sursa (si orice modificari), in aceleasi conditii. In
1997, Linus Torvalds a declarat, “Realizarea Linux GPL a fost cu siguranța cel mai

11
bun lucru pe care l-am facut in viața.” Alte componente cheie ale unui sistem Linux
pot folosi alte licente; multe biblioteci folosesc GNU Lesser General Public License
(LGPL) , o varianta mai permisiva a GPL, si X Window System utilizeaza licenta
MIT.
Torvalds afirma ca nucleul Linux nu va trece de la versiunea 2 a GPL la
versiunea 3. El displace in unele prevederi din noua licenta, care interzic utilizarea
software-ului in gestionarea drepturilor digitale, si ar fi, de asemenea, imposibil de a
obtine permisiunea de la toti detinatorii drepturilor de autor, care sunt mii la numar.
Un studiu in 2001 a Red Hat Linux 7.1 a constatat ca aceasta distributie contine
30 milioane de linii de cod. Utilizând Constructive Cost Model, studiul a estimat ca
aceasta distributie necesita opt mii de ani omenești pentru a fi construita. Potrivit
studiului, daca toate aceste aplicații ar fi fost dezvoltate cu mijloace
conventionale/sistem financiar, ar fi costat aproximativ 1.34 miliarde dolari (in SUA
2010).
Cel mai mult din cod 71%, a fost scris in limbajul de programare C, dar au fost
utilizate multe alte limbi, inclusiv C + +, limbajul de asamblare, Perl, Python, Fortran
si shell scripting. Mai puțin de jumatate din toate codurile au fost sub licenta GPL.
Nucleul Linux in sine a fost de 2,4 milioane de linii de cod, sau 8% din total.
Intr-un studiu de mai târziu, aceeasi analiza a fost efectuata pentru Debian
GNU / Linux versiunea 4.0 (lansat in 2007). Aceasta distributie contine aproape 283
milioane de linii de cod, precum si studiu estimat ca ar fi costat 7.37 miliarde dolari
(2010 dolari SUA) daca este transformat in mijloace conventionale.
In Statele Unite, numele Linux este o marca comerciala inregistrata de Linus
Torvalds. Initial, nimeni nu a inregistrat-o, dar la 15 august 1994, William R. Della
Croce, Jr., a pretins la marca Linux, si apoi a cerut drepturi de autor pentru
distribuțiile Linux. In 1996, Linus si unele organizatii afectate a dat in judecata pentru
ca marca sa fie inapoiata, in 1997 cazul a fost stabilit cu câștig pentru Torvalds.
Acordarea licentelor de marca fost inmânata de catre Linux Mark Institute. Torvalds a
declarat ca a inregistrat marca pe numele lui pentru a parveni pe altcineva sa o faca și
sa o utilizeze in alte scopuri.

1.5. ISTORIA LINUX

Conceptul de "Linux" a aparut la initiativa unei singure persoane, studentul

finlandez Linus Torvalds. Modelul care a fost urmat in dezvoltarea Linux-ului a fost
cel al sistemului Minix, un derivat al Unix-ului.
Ca sistem de operare, MINIX nu era unul superb. Avea avantajul codului sursa
facut public. Oricine facea rost de cartea "Sistem de Operare" a lui Tanenbaum intra
in posesia a 12.000 de linii de cod, scrise in C si limbaj de asamblare.
Studentii de Informatica din toata lumea au luat cu asalt cartea, citind liniile de
cod care faceau sa functioneze sistemul de operare ce rula pe calculatoarele lor. Unul
din acesti studenti era Linus Torvalds.
In 1991, Linus Torvalds era student in anul doi la Informatica la Universitatea
din Helsinki si hacker autodidact. Tanarului de 21 de ani ii placea sa se joace cu
puterea calculatoarelor si cu limitele catre care putea fi impins sistemul. Dar lipsea un

12
sistem de operare care sa satisfaca dorintele profesionistilor. MINIX era bun, dar era
doar un sistem de operare pentru studenti, o unealta de invatare si nu una industriala.
Pe 25 August 1991, istoricul mesaj a fost trimis de catre Linus catre grupurile
de discutii MINIX.

De la: Linus Benedict Torvalds

Newsgroup: comp.os.minix
Subiect: Ce ati dori sa vedeti cel mai mult in minix?
Sumar: mic sondaj pentru noul meu sistem de operare.
ID-Mesaj:<>
Data: 25 Aug 91 20:57:08 GMT
Organizatie: Universitatea din Helsinki

Salutari tuturor celor care folosesc minix. Construiesc un sistem de operare (gratuit)
(doar un hobby, nu o sa fie la fel de mare si profesionist ca GNU) pentru clone AT
386 (486). Lucrez la el din aprilie si e aproape gata. As vrea sa primesc feed-back cu
lucrurile care plac/nu plac in minix, deoarece sistemul meu de operare se aseamana
intr-o oarecare masura cu minix (aceeasi structura a sistemului de fisiere (datorita
unor ratiuni practice) printre altele). Am portat bash (1.08) si gcc (1.40), si lucrurile
par sa mearga. Asta inseamna ca o sa obtin ceva practic in cateva luni si vroiam sa
stiu ce altceva ar mai dori lumea sa contina. Orice sugestie e binevenita, dar nu
promit sa o si implementez. Linus

P.S. Da - nu contine cod minix si are multi-threaded fs. Nu e portabil (foloseste

task-switching 386 etc) si probabil nu va suporta nimic altceva decat hardiskuri AT,
deoarece doar asta am.

Dupa cum se intelege din mesaj, Linus insusi nu credea ca sistemul lui va fi
destul de mare pentru a schimba lumea informaticii pentru totdeauna. Linux v 0.01 a
fost lansat la mijlocul lunii septembrie 1991 si a fost pus pe net. Entuziasti s-au
adunat in jurul acestui tanar si codurile au fost downloadate, testate, modificate si
s-au intors la Linus. 0.02 a aparut pe 5 Octombrie, impreuna cu aceasta faimoasa
declaratie a lui Linus.

De la: Linus Benedict Torvalds Newsgroups: comp.os.minix

Subiect: Surse kernel asemanator minixului gratuite pentru 386-AT
ID-Mesaj: <>
Data: 5 Oct 91 05:41:06 GMT
Organizatie: Universitatea din Helsinki

Deplangeti zilele frumoase ale lui minix-1.1, cand barbatii erau barbati si isi scriau
singuri driverele? Esti lipsit de un proiect frumos si mori de nerabdarea de a-ti
infinge dintii intr-un sistem de operare pe care sa-l modifici dupa dorintele tale?
Gandesti ca e frustrant cand totul merge pe minix? Nu mai exista oameni care sa
stea toata noaptea ca sa faca un program sa ruleze? Atunci acest mesaj e pentru tine.

13
Cum am mentionat acum o luna, lucrez la o versiune gratuita a unei clone-minix
pentru computerele AT-386. A ajuns in sfarsit in stadiul in care poate fi utilizabil
(desi poate ca nu e ce va doriti) si sunt de acord sa fac sursele publice pentru o mai
larga distributie. E doar versiunea 0.02 (+1 (foarte mic) patch), dar am rulat cu
succes bash/gcc/gnu-make/gnu-sed-compress etc sub el. Sursele pentru acest mic
proiect al meu pot fi gasite la nic.funet.fi (128.214.6.100) in directorul
/pub/OS/Linux. Directorul mai contine si cateva fisiere READ ME si cateva binare
care sa mearga sub Linux (bash, update si gcc, ce puteti cere mai mult...) Gasiti toate
sursele kernelului, n-a fost folosit nici un cod minix. Sursele librariilor sunt doar
partial gratuite, deci nu pot fi momentan distribuite. Sistemul e capabil sa compileze
"as-is" si este cunoscut faptul ca functioneaza. Heh. Sursele pentru bash si gcc pot fi
gasite in acelasi loc in /pub/gnu.

Linux versiunea 0.03 a aparut in cateva saptamani. In decembrie a aparut

versiunea 0.10. Linux era doar intr-o forma scheletica. Avea suport doar pentru
hard-diskuri AT, nu avea login (boota direct in bash). Versiunea 0.11 era mult mai
buna oferind suport pentru tastaturi multilingvistice, drivere pentru floppy, suport
pentru VGA, EGA, Hercule etc. Numerele versiunilor au trecut de la 0.12 direct la
0.95 si 0.96 si tot asa. Curand codul a fost accesibil lumii intregi via siteuri ftp din
Finlanda si din alte parti.
Curand mai mult de 100 de persoane s-au alaturat taberei Linux. Apoi mii.
Apoi sute de mii. Nu mai era doar jucaria unui hacker. Avand o gramada de programe
din proiectul GNU, Linux era pregatit de lansare. A fost licentiat sub GNU General
Public License, asigurandu-se astfel faptul ca, codul sursa va fi liber pentru toti sa-l
copieze, studieze si sa-l schimbe. Studentii si programatorii au pus mana pe el.
Curand, comerciantii au aparut. Linux a fost si este gratuit. Ce au facut
comerciantii a fost sa compileze diferite programe si sa le adune intr-un format
distribuibil, asemanator celorlalte sisteme de operare cu care oamenii erau
familiarizati. Red Hat, Caldaera, Debian si alte cateva companii au primit raspunsuri
favorabile din partea multor utilizatori din toata lumea. Cu noua interfata grafica (ca
X-windows, KDE, GNOME) distributiile Linux au devenit foarte populare.
In acelasi timp se intamplau lucruri uimitoare cu Linux. Pe langa PC, Linux a
fost portat pe diferite platforme. Linux a fost modificat sa ruleze pe computere Palm
Pilot de la 3Com. Tehnologia cluster a facut posibila combinarea unui numar mare de
masini Linux intr-o singura entitate. In aprilie 1996, cercetatorii de la Laboratorul
National Los Alamo au folosit Linux sa ruleze 68 de PC-uri ca o singura masina de
procesare paralela pentru a simula unde de soc atomice. Dar spre deosebire de alte
calculatoare care costau o avere, a fost ieftin. Supercomputerul a costat doar 152.000
de dolari, inclusiv munca (de conectare a celor 68 de calculatoare); doar o zecime din
pretul unui supercomputer comercial. A atins o viteza de 19 miliarde de calcule pe
secunda devenind al 315-lea cel mai puternic calculator din lume; si era unul robust.
3 luni mai tarziu inca nu fusese nevoie de a fi restartat.
Cel mai bun lucru la Linux in ziua de azi este numarul mare de sustinatori
fanatici. Cum apare o noua componenta hardware, kernelul Linux este modificat
pentru a profita de ea. De exemplu, la cateva saptamani de la aparitia

14
Micropocesorului Intel Xeon, kernelul Linux a fost modificat si era pregatit sa-l
foloseasca. A fost adaptat sa ruleze cu procesoare Alpha, Mac, PowerPC si chiar si
palmtopuri, realizare cu greu egalata de orice alt sistem de operare; si isi continua
caltoria in noul milenium cu acelasi entuziasm cu care a inceput intr-o zi frumoasa in
1991.
De retinut ca odata cu dezvoltarea Linux-ului s-au pus bazele filozofiei de
"Soft Liber", codul sursa in intregime public, distribuit si cu drepturi de utilizare
gratuite, astfel urmand pasii lui Richard Stallman, care a pus bazele proiectului GNU
- o miscare sofware pentru a furniza software gratuit si de calitate. Idolatrizat in
taramul calculatoarelor, Stallman si-a inceput uimitoarea cariera in faimoasele
Laboratoare de Intelingenta Artificiala de la MIT, si in timpul celei de-a doua jumatati
a anilor `70 a creat editorul Emacs. La inceputul anilor `80 companiile comerciale de
software au atras multe din mintile stralucite de la laboratoarele de IA si au negociat
intelegeri de confidentialitate pentru a le fi protejate secretele. Dar Stallman avea alta
viziune. Ideea lui era ca spre deosebire de alte produse, software-ul trebuie sa fie liber
de orice restrictii privind copierea, distribuirea si modificarea lui pentru a se putea
obtine programe mai bune. Cu celebrul manifest din 1983 care a declarat inceputul
proiectului GNU, a pornit o miscare pentru crearea si distribuirea programelor care se
potriveau filozofiei lui (numele GNU e un acronim pentru "GNU is Not Unix"). Dar
pentru a-si indeplini visul de a crea un sistem de operare gratuit trebuia ca mai intai
sa creeze uneltele. Asa ca incepand cu 1984, Stallman a inceput sa scrie Compilatorul
C GNU (GCC), o uimitoare realizare pentru un singur programator. Datorita
cunostintelor sale legendare a reusit sa surclaseze grupuri intregi de programatori care
lucrau pentru companii comerciale, creand GCC, considerat unul dintre cele mai
eficiente si robuste compilatoare create vreodata.
Pana in 1991, proiectul GNU a creat multe unelte. Mult asteptatul compilator C
GNU era deja disponibil, dar inca nu exista un sistem de operare. Chiar si MINIX a
trebuit sa fie licentiat. Lucrarile erau in toi la kernelul GNU HURD, dar acesta urma
sa apara abia peste cativa ani. Asta insemna prea mult pentru Linus.
Calatoria Linuxului de la proiectul unui hacker pana la globalizare a fost mai
mult o experienta de evoluite. Proiectul GNU, pornit in 1980 de Richard Stallman, a
pus fundatia pentru dezvoltarea de software open-source. Sistemul de operare al
profesorului Andrew Tanenbaum, MINIX, a adus studiul unui sistem de operare de la
baza teoretica la una practica si, in sfarsit, entuziasmul fara de limite catre perfectiune
al lui Linus Torvalds a dat nastere Linuxului. In ultimii ani, sute de mii de oameni au
format o comunitate globala care l-au ingrijit si i-au facut un loc glorios in "revolutia"
calculatoarelor. Astazi Linux nu este doar un proiect de hacking al vreunui student,
este un fenomen mondial aducand laolalta companii ca IBM si milioane de oameni
din toata lumea in spiritul miscarii software-ului open-source. In istoria
calculatoarelor, va ramane ca una dintre cele mai uimitoare realizarii ale omului.
Aparitia Linuxului si a celorlalte produse open-source a schimbat totul. Fiindca
Linuxul poate rula chiar si pe calculatoare cu foarte putine resurse, a devenit o
alternativa potrivita pentru utilizatorii cu bani putini. Anticele calculatoare
486/Pentium1 care au devenit istorie in lumea dezvoltatorilor, sunt inca folosite in
tarile in curs de dezvoltare. Linuxul a facut posibila dezlantuirea intregului potential

15
al acestor calculatoare. S-a raspandit de asemenea si folosirea software-ului
open-source. i ca dovada a caracterului global al Linuxului, distributii localizate au
aparut in cele mai obscure parti al lumii. Documentatia Linux include acum
documente scrise in aproape toate limbile majore, cat si in limbi minore precum
vietnameza. Cand Linux a fost proiectat prima oara de Linus Torvald, era doar
hobby-ul unui hacker. Dar Linuxul a parcurs mult drum de la prima masina Intel 386
ce a rulat primul kernel. Cea mai notabila intrebuintare a Linuxului in prezent este in
domeniul supercalculatoarelor si a calculelor paralele. Doua exemple ar fi TeraGrid si
EvoloCity.
In August 2001, BBC a anuntat ca Guvernul Statelor Unite intentioneaza sa
construiasca ceea ce urma sa fie un megacomputer, capabil sa efectueze peste 13
trilioane de calcule pe secunda (13,6 TeraFLOPS). Proiectul numit TeraGrid consta
dintr-o retea alcatuita din 4 centre americane de supercalculatoare. Cele patru
laboratoare care colaboreaza sa construiasca TeraGrid sunt National Center for
Supercomputing Applications de la Universitatea din Illinois (NCSA), San Diego
Supercomputer Center (SDSC) de la Universitatea din California, Argonne National
Laboratory din Chicago, California Institute of Technology din Pasadena, la fiecare
din acest centru existand un supercomputer, in total mai mult de 3.000 de procesoare
trebuind sa ruleze in paralel pentru a crea Teragrid. Tehnologia din spatele TeraGrid
este tehnologia cluster: tehnologia care uneste mai multe procesoare pentru a crea un
supercalculator.
TeraGrid va combina destula putere de calcul pentru a facilita calcule
matematice complexe si simulari, de la cercetari astrologice la cercetari privind
cancerul ai la previziuni meteo. Echipat cu 600 de Terabytes spatiu de stocare,
TeraGrid va fi atat de puternic, incat un om ar avea nevoie de 10 milioane de ani
pentru a face ce face TeraGrid intr-o secunda. Ce este uimitor este ca acest
supercomputer va rula Linux. Fiecare din cele patru centre va rula un cluster Linux,
conectate printr-o retea dedicata de fibra optica ce permite un trafic de
40GB/secunda.
In Iulie 2002, a fost anuntat faptul ca Linux NetworkX, o companie din
California, a inceput constructia lui Evolocity, un supercalculator cluster bazat pe
Linux. Clusterul va fi alcatuit din 962 de noduri alcatuite din 1920 de procesoare Intel
Xeon 2,4 Ghz, cu 4 GB de memorie DDR SDRAM si 120 GB de spatiu pe hard-disk
la fiecare nod, acest supercalculator cluster va efectua 9,2 TeraFLOPS, ajungand in
topul celor mai rapide cinci supercalculatoare din lume. Cu procesoare produse in
serie, acest supercalculator va aduce un aer de schimbare la Laboratorul National LL.
La fel ca in primul caz si acest supercomputer ruleaza Linux.
Folosind Linux ca sistem de baza, constructorii TeraGrid au economisit milioane de
dolari, folosind tehnologia cluster dezvoltata de entuziastii miscarii open-source.
In general, serverele de Linux sunt considerate stabile. Atata timp cat
planificatorul de procese (care este mic si relativ bine testat) functioneaza corect,
sistemul de operare nu se blocheaza complet. O aplicatie blocata poate fi oprita, iar
zona de memorie eliberata, fara efecte asupra celorlalte procese din sistem.
Distributiile Linux sunt gratuite. Comparativ cu o solutie de server Microsoft, pretul
solutiei Linux va contine doar hardware, pe cand o solutie Microsoft devine din ce in

16
ce mai scumpa pe masura ce complexitatea serviciilor necesare creste. Solutiile Linux
sunt disponibile pe aproape orice platforma. Esentialul, atunci cand apare o platforma
noua, este sa se scrie un compilator de C. Portarea sistemului de operare devine apoi
relativ simpla, spre deosebire de sistemul Microsoft, care e distribuit doar in format
binar. Solutiile Unix au o oarecare maturitate in Internet. Exista suficienta experienta
tehnica, suficiente concluzii practice pentru ca elaborarea unei solutii stabile sa fie
relativ simpla.
Linux-ul permite o flexibilitate deosebita. Pentru ca sursele programelor sunt
disponibile, se pot face modificari in ele in functie de necesitati, uneori cu consecinte
catastrofale. Limbajul de interpretor permite scrierea de mici aplicatii ad-hoc, pentru
diverse scopuri de monitorizare si intretinere.
Configurarea unui server Linux nu este un lucru tocmai usor. In general,
configurarile presupun scrierea unor fisiere intr-un limbaj mai mult sau mai putin
criptic, in functie de aplicatie. (In schimb, configurarea unui server Microsoft se face
dintr-un meniu grafic) Linux fiind soft liber, nu exista suport tehnic propriu-zis
(exista totusi distributii comerciale, dar si aici suportul tehnic este limitat). Acesta
poate fi un avantaj sau un dezavantaj. Exista nenumarate grupuri de discutii, cu
persoane pasionate de Linux, pe care se pot posta intrebari si la care probabilitatea de
a primi un raspuns este foarte mare. (totusi, probabil ca nu va exista aceeasi rabdare
pentru intrebari simple sau stupide ca la o companie comerciala).
Nu exista garantii de natura materiala pentru functionarea unui software. Nu
exista persoane care pot fi trase la raspundere. Autorul respectivului software poate sa
ia in considerare problemele utilizatorului sau nu, in functie de gradul de implicare in
proiect la momentul respectiv. Pentru anumite placi, unele foarte raspandite, pot sa nu
existe drivere. Daca fabricantul nu ofera suficiente date tehnice pentru respectivul
produs, sau are un contract de exclusivitate cu Microsoft pentru drivere, respectiva
placa nu poate fi folosita. E cazul multor modem-uri software, dintre care Connexant
e cel mai notoriu, ca si al anumitor placi video.
O distributie linux este in fapt un sistem de operare instalabil, sau care poate
rula de pe un anumit mediu (disketa, usb-stick, CD) si care consta dintr-o colectie de
programe insotite de un kernel linux. Exista o diversitate de distributii, peste 100
oficiale. Fiecare dintre ele urmeaza ceea ce am putea numi o "filozofie a distributiei".
Este un termen putin cam pretentios, dar incercam prin el sa descriem tendintele si
trasaturile caracteristice ale unei distributii. Asta este partea frumoasa la linux, si
anume ca iti poti alege un sistem de operare mulat pe felul tau de a utiliza PC-ul ba
chiar mai mult, pe felul tau de a fi. O clasificare a distributiilor ar fi foarte laborioasa,
ele pot fi usor sau dificil de folosit, pentru incepatori sau pentru avansati, pot fi pe
unul sau mai multe discuri, pot rula de pe o disketa sau de pe un dispozitiv USB,
poate fi o distributie produsa de o companie sau de un grup de pasionati, poate fi
instalabila sau poate rula live (direct de pe un CD bootabil), si am putea continua asa
la nesfarsit. Dincolo de frumusetea fenomenului insa, ca incepator, trebuie sa alegi
una dintre aceste distrouri si aici avantajul se transforma in dezavataj, generand
eterna intrebare Ce distributie sa aleg ? culminand cu discutii interminabile care
sfarsesc prin a enerva utilizatorii avansati. Un raspuns bun la acesta intrebare este :
Incepe cu distributia de care poti face rost cel mai usor. Fie ca este de la o revista de

17
profil, descarcata din reteaua de cartier sau imprumutata de la cineva, poti incepe cu
orice distributie reusesti sa gasesti. Nu-ti face probleme, daca va fi sa devii un
utilizator de linux iti vei gasi singur in timp drumul catre distributia ta. In timp vei
intra probabil in comunitatea unui astfel de distro si vei afla ce sunt distrowar-urile
sau discutiile in contradictoriu dintre membrii diverselor comunitati care sunt de
obicei starnite de acesta banala intrebare "Ce linux sa aleg ?" sau "Care distributie
este mai buna ?". Ca o completare ar mai trebui spus ca exista si o serie de distributii
considerate a fi "pentru incepatori" iar dintre ele fac parte doua in mod special numite
Mandrake si Knoppix care se remarca prin orientarea catre incepatori si integrarea
unor unelte grafice de configurare. De asemenea folosirea unei distributii care ruleaza
de pe CD poate constitui un inceput bun.
Caracteristic arhitecturii de tip Unix este modelul client-server. Majoritatea
aplicatiilor Linux se bazeaza pe aceasta constructie, in care un proces trimite o cerere
catre un "demon" (procesul server) de la care primeste un raspuns. In acest fel,
partajarea resurselor in retea sau chiar in Internet se face foarte usor. De exemplu,
daca la un sistem Linux conectam o imprimanta, va trebui sa pornim "demonul" de
imprimanta. Pentru a imprima un document, indiferent de pe ce calculator, cel local
sau unul din alt continent, vom folosi un client de imprimanta, care va trimite o cerere
de imprimare la respectivul server. In functie de drepturile atribuite de administrator,
acesta va onora cererea sau o va refuza. Acest sistem e destul de greoi atunci cand
lucram cu un singur calculator. Este insa nepretuit intr-o retea mare, pentru ca permite
partajarea comoda a resurselor sistemelor din retea.
Internetul a fost construit pe masini Unix. Nu e de mirare deci ca Linux a
mostenit cele mai multe dintre calitatile sistemelor Unix, si in principal
implementarea completa a protocoalelor TCP/IP (Linux-ul a avut parte de suita de
protocoale TCP/IP, inainte de platforma celor de la Microsoft).
De asemenea, "demonii" care implementeaza diversele servicii, utilitarele
necesare in verificarea si depanarea conexiunilor etc. In general, pentru fiecare tip de
servicii exista mai multe versiuni de "demoni". Totusi, unii sunt atat de populari, incat
sunt aproape standard.
De exemplu, serverul de web Apache, derivat din ncsaHTTPD este, dupa unele
rapoarte, folosit de 40-50% din site-urile de web existente. Apache e un server
modular, care dispune si de un "parser" puternic pentru pagini dinamice, limbajul
PHP. Serverul de mail sendmail este un alt exemplu de "demon" folosit de extrem de
multe servere. Derivand din sendmail-ul de la Berkeley, el e prezent in toate
distributiile de Linux si multe variante de Unix. Tot "standard de facto" este serverul
de nume, named, provenind tot din suita de servicii din distributia Berkeley. O
distributie de Linux contine de asemenea "demoni" pentru ftp, pop3, imap, telnet etc,
putand asigura practic toate serviciile pe care le ofera un ISP obisnuit. Mai contine un
server de date, mySql (desi exista mai multe servere de baze de date disponibile,
inclusiv Oracle). Incepand cu versiunea de kernel 2.4.x, functiile de filtrare de
pachete au fost de asemenea imbunatatite considerabil, permitand folosirea unui
calculator cu Linux ca firewall cu posibilitati apropiate de cele ale dispozitivelor
dedicate.

18
 Capitolul 2
INTRODUCE IN SISTEMUL
DE OPERARE LINUX
2.1. Cerinte de sistem

Fiecare distributie si versiune are o lista cu cerintele sale.

In modul text cerintele sunt mici: un calculator dotat cu procesor 386, 8Mb
memorie si 10Mb spatiu pe hard.
Pentru folosirea unei distributii in mod grafic se recomanda urmatoarele
cerinte:
- procesor x86, x86_64;
- memorie 512 sau mai mare;
- spatiu pe hard disk de 5-10Gb;
- placa video cu rezolutie de 800x600;
- unitate optica sau USB drive.

2.2. Kernelul Linux

Kernel-ul reprezinta inima/nucleul Linux-ului. Asta inseamna ca nu exista Linux fara
Kernel. Kernel este mediatorul intre programe si hardware, locul unde sunt depozitate driverele.
Kernel-ul ofera suport pentru filtrarea pachetelor ce trec prin retea si gestioneaza procesele ce
ruleaza in memorie. Functiile kernel-ului sunt foarte ample, iar scopul acestui turorial este sa trateze
in linii mari subiectul.

19
 Kernel-ul este distribuit sub GNU - General Public Liceense (www.gnu.org) , ceea ce
inseamna ca el poate fi distribuit si modificat fara nici o restrictie. Din acest motiv, foarte multi
programatori au modificat si imbunatatit codul sursa al kernel-ului. Asta inseamna bineinteles o
dezvoltare foarte rapida. Site-ul principal de unde puteti downloada ultima versiune de kernel este
http://www.kernel.org.

Exista 2 tipuri de versiuni pe care dezvoltatorii de kernel le pun la dispozitie, si anume

versiunile stabile, cele in care a 2-a cifra este para (de exemplu: 2.4.18) si versiunea beta, care
contine tehnologiile viitoare, dar contine o serie de bug-uri (de exemplu: 2.5.25). Programatorii de
la kernel.org au declarat ca incepand cu versiunile 2.6 si 2.7, lucrul la versiunea beta si cea stabila
va incepe si se va termina simultan.
Este bine sa aveti tot timpul ultima versiune de kernel.Totusi, exista o perioada de timp de la
o versiune la alta. In acest timp, apar o serie de patch-uri, menite sa rezolve diferite bug-uri. Este
bine sa download-ati aceste patch-uri si sa le introduceti in kernel.

Cate odata se intampla ca un driver sa fie scris doar pentru a anumita versiune de kernel. Din
acest motiv, kernel.org tine pe ftp-ul sau toate versiunile de kernel.

Kernel-ul Linux-ului este modular. Asta inseamna ca unele drivere pot fi compilate sub
forma de module. Avantajul obtinut astfel consta in faptul ca driverul va sta in memorie numai cand
este necesar. Asta inseamna o functionare mai rapida a sistemului si o boot-are mai rapida. De
aceea, este bine sa folositi module pentru driverul de placa de retea, placa de sunet, partitii vfat, dos,
NTFS, smbfs, iptables si multe alte drivere care ofera posibilitatea de a fi compilate ca modul.
Datorita utilitarului kerneld, introdus odata cu versiunea 1.3 a kernel-ului, modulele sunt incarcate
in mod automat cand sunt solicitate de un program, asta insemnand ca nu mai e nevoie de comanzi
ca insmod si modprobe.

2.3. Sistemul de fisiere in Linux

Ansamblul de reguli dupa care fisierele sunt numite, stocate si organizate

formeaza un sistem de fisiere.
Se pune problema alegerii unui sistem de fisiere atunci cand formatam un
HDD, stick USB sau atunci cand instalam sistemul de operare.
In Linux putem folosi urmatoarele sisteme de fisiere:
- ext2 – este un sistem de fisiere traditional in Linux. A fost dezvoltat in 1992 de
Remy Card si a fost considerat sistemul implicit de fisiere pentru sistemele Linux.
- ext3 – este o extensie, prin adaugarea jurnalelor pentru tranzactii a ext2. Prin
jurnalizare intelegem faptul ca orice modificare a fisierelor este stocata intrun fisier
jurnal, care este citit de catre sistemul de operare la pornire. Dupa o cadere a
sistemului, acesta se poate recupera rapid fara a fi nevoie de verificarea tuturor
fisierelor din sistem.
- ext4 – a fost lansat ca un sistem de fisier complet functional si stabil in Linux 2.6.28
si este inclus in toate distributiile moderne. El a fost dezvoltat ca un succesor la ext3.
A aparut ca o serie de extensii compatibile care sa adauge suport la ext3 pentru limite
de stocare pe 64biti si alte imbunatatiri performante.
- fat16 si fat32 – este folosit in Linux pentru formatarea mediilor de stocare.
- swap – este echivalentul memoriei virtuale de sub Windows, cand sistemul are
nevoie de memorie RAM mai multa decat poate oferi sistemul, va folosi o portiune

20
de pe HDD pentru stocarea partiala a datelor. Sub Linux se aloca o partitie intreaga
pentru acest lucru si are dimensiunea in functie de scopul calculatorului: pentru
workshop se aloca o dimensiune a partitiei egala cu memoria RAM, iar pentru
servere se aloca o dimensiune egala cu dublul memoriei.
- ReiserFS – a fost initial dezvoltat de Hans Reiser cu ajutorul comunitatii SuSE si
este un alt sistem de fisiere jurnalizat. Este un sistem de fisiere asemanator cu ext3,
diferenta constand in faptul ca ReiserFS stocheaza in baza de date numele fisierului si
fisierul insusi, pe cand sistemul ext3 stocheaza doar numele fisierului si locatia.
Sistemul de fisiere ext2, ext3, ext4 si ReiserFS sunt cele mai folosite sisteme
de fisiere in lumea Linux.
Sistemul de fisiere fat si NTFS folosit de sistemul de operare Windows poate fi
accesat de cele din familia UNIX (Linux, Solaris, BSD, etc.).

2.4. Consola si comenzi de baza

Istoric vorbind consola a fost prima interfata folosita pentru Linux (ca si in
cazul multor sisteme de operare care au aparut inainte de anii 90) dar a continuat sa
fie folosita si dupa aparitia mediilor grafice. Pentru multe servere este unica
modalitate de introducere a comenzilor. La urma urmei multe GUI-uri nu sunt decat
un intermediar intre utilizator si consola transformand apasarea butoanelor in
comenzi obisnuite. Prin intermediul consolei se pot crea, accesa si sterge fisiere si
directoare, administra permisiunile pentru acestea, rula programe, crea scripturi,
compila coduri, administra sisteme de fisiere, instala si dezinstala softuri iar lista
poate continua.
Linux, fiind un sistem de operare complex, dispune de mai multe shell-uri, cel
mai cunoscut dintre ele fiind bash (Born Again Shell), shell care pleaca in mod
implicit la boot-are.
Cand introduceti o comanda in Terminal sunteti invitati sa tastati parola pentru
a putea intra pe sistem. Tastati parola si dati din nou ENTER. In acest moment ati
intrat in sistem ca administrator.
Parola nu este afisata pentru siguranta utilizatorului, insa tastele speciale, cum
ar fi "delete" sau "backspace" functioneaza normal.
In momentul in care ati intrat pe sistem, veti vedea ceva de genul acesta:

root@localhost:~$

si un cursor care va invita sa tastati comenzi. Aceasta este o consola de text, sau
mai bine spus o consola in mod text.

Comenzi in terminal:
cat /proc/cpuinfo - Informatii despre procesor
lspci - arata date despre : placa de baza, video, sunet
lsusb – arata date despre dispozitive care folosesc portul USB
cat /etc/issue - ca sa afli ce versiune de linux ai
whoami - arata nume root

21
ocklist - ce porturi are deschise
sudo pppoeconf - conectare net rds
w ,who - iti arata cine mai e online pe sistem
mkdir , rmdir - creaza si tot odata sterge un folder
rm -i - sterge fisiere si totodata suntem anuntati daca suntem de acord
rm -r - sterge directoare (foldere) care nu sunt goale
sudo ifconfig - arata mac, ip server si ip meu
sudo passwd - aschimba parola de root
last - unde sunt conectat (logurile ca adresa ip )
sudo fdisk -l - vede partitiile
df - arata spatiul liber de pe hard
ssh user@127.0.0.1 - verfica daca ai port 22 deschis
dmesg – puteti vizualiza hardware-ul care este detectat in timpul procesului de
pornire
df -h - vad cat spatiu are hard-ul
cat /etc/shadow - arata parolele scriptate
/sbin /ifconfig | grep inet - vezi ip-urile serverului
free - afiseaza cata memorie ram sau swap este ocupata
reboot - comanda ce va restarteaza calculatorul
ftp - stabileste o conexiune ftp
clear - sterge tot de pe terminal (curata)
ls /usr/bin - arata toata comenziile care se pot da prin terminal
rm -rf - sterge toate fisierele din/si directorul dat
netstat -aut -arata conectarile care sunt la net - si comanda netstat -ant - face acelasi
lucru
date - arata ziua si data de azi
sudo apt-get install openssh-server - deschide port 22
sudo apt-get remove openssh-server - inchide port 22
sudo /etc/init.d/ssh stop - inchide port 22
sudo /etc/init.d/ssh restart - da restart la port 22 (gen reprospatare)
ls - arata directoarele home
ls -a - arata si pe cele ascunse
ls -l - arata data si ora cind sau folosit
ls -al - arata si pentru cele ascunse data si ora
cat - arata rapid continutul unui fisier
touch - creaza fisiere
mkdir - creaza un folder
find - arata tot ce ai in directoare (foldere ) si cauta in acelasi timp
nslookup venus - arata ip-ul serverului de unde ai net
pico - poti scrie fisiere text <> crtl+b - revi la rindul anterior <> ctrl +o ; iti da dreptul
sa salvezi<> ctrl+k - sterge linia scrisa curenta <> ctrl+x 1; iesi din director
gzip – arhiveaza
gunzip -c - citeste continutul arhivei cu un sigur fisier in el
gunzip – dezarhiveaza
zip ./virus.zip ./new.txt - arhiveaza fisierul virus .txt

22
zip -r - arhiveaza un folder
unzip virus.zip - dezarhiveaza acea arhiva numita virus
cd director - intru in directorul ales
cd - revi la directorul anterior
dir - arata fisierele din directorul in care esti
file - afla tipul unui fisier
useradd user - creaza uzer nou
useradd -o -u 0 user - creaza user nou dar cu drept de root
userdel user - sterge userul facut
groupadd user - adauga grupuri
groupdel user - sterge grupuri
cat /etc/passwd - arata ce useri are
cat /etc/group - atata informati despre grupuri de utilizatori
plog - arata date despre ip cu era in windows comanda ipconfig /all
wget -r -l 1 http://videotutorial.ro - copie site complet cu tot cei in el
sudo fsck - Verifica si repara sistemul de fisiere (etx2, ext3, vfat , msdos etc...)
cp - copie fisiere sau foldere
cp -r - copie directorul cu tot cei in el
mv fis_sursa fis-destinatie - redenumeste acel fisier in acelasi director
mv fis-sursa dir_destinatie - nuta fisierul in alt folder
mv dir_sursa dir-destinatie -redenumeste un folder
mv virus.txt virus.doc - se redenumeste acel fisier (modifica extensia)
wc fisier - arata numarul de caractere, cuvinte, lini dintrun text
ifconfig sau plog - arata adress mac, ip la conectarea net
kill -1 -1 - omoara toate procesele
gksu nautilus - rulezi cu drept de root in grafica
sudo apt-get remove (purge) - dezinstaleaza softurile
sudo apt-get autoremove - dezinstaleaza si dependentele acestora
sudo apt-get autoclean - curata sistemul
write user - trimite mesaj de la admin la useri selectati si intre useri, dar sa aiba
terminalul deschis {sudo wall} trimite mesajul dupa inchiderea terminalului
cat /etc/services - fiseaza serviciile uzuale si porturile utilizate
chmod +x virus.sh - face acel fisier (virus.sh) in executabil
sudo aptitude safe-upgrade - daca pica curentul in timpul unui update, reface
sistemul pentru a putea intra in el
cat -n etc/virus -va afisa informatia cu cifre in dreptul fiecarui rind (1......x),din
fisierul virus
cal – afiseaza calendar
sudo nano /etc/apt/sources.list - editeaza un fisier

2.5. Utilizatorul

Orice sistem de operare este administrat de catre useri care au conturi. Spre
exemplu, in linux fiecare proces care ruleaza este administrat de catre un un user.
Exista un super-user numit root, administrator al sistemului, care are drepturi depline

23
asupra resurselor. El poate accesa orice fel de fisiere, crea si sterge useri, restrictiona
accesul anumitor utilizatori. Pentru a adauga un utilizatorr folositi comanda adduser
iar pentru a sterge un utilizator folositi userdel.
De aici putem vorbi de mai multe tipuri de useri:
-useri de sistem
-useri normali
Userul de sistem este unul virtual, care administreaza dupa anumiti algoritmi
felul in care un proces functioneaza in background sau foreground. Spre exemplu
procesul “wwwhttpd” ruleaza sub userul “wwwuser“.
Userii persoane, daca le putem spune asa, sau userii reali sunt cei care au
conturi personale, care se autentifica, in general prin username si parola. Fiecarui
cont de user ii este alocat un username, o parola, un home director si un enviroment.
Pentru a administra conturile userilor exista urmatoarele metode:
1. O prima metoda o reprezinta comenzile specifice shell. Cea mai simpla, este
editarea directa, de catre superuser (root) a fisierelor /etc/passwd, /etc/shadow si
/etc/group.
2. O alta metoda o reprezinta interfata grafica (kde, gnome, xfce, etc). Noi o sa ne
aplecam asupra primei metode (comenzile specifice shell).
Pentru administrare useri exista: useradd, usermod, userdel, (la care se adauga
optiuni: -c ‘comentariu’, -d (/home/director), -g (grup principal), -G (grup secundar),
-s (shell-ul(bash)), -u (uid) -m (creaza home_director) -k(skeleton- se foloseste numai
impreuna cu m)) ‘numele utilizatorului’. Comanda userdel -r (se foloseste pentru
stergerea unui utilizator, iar optiunea r este folosita pentru stergerea home-directory).
OBSERVATIE! Comanda userdel sterge si grupul corespunzator userului doar
daca numai exista si alti useri atasati acestui grup.
Comanda usermod este folosita pentru a modifica un user. Se folosesc optiuni
asemanatoare cu cele de la useradd.
Pentru a schimba parola unui utilizator folositi comanda passwd (numele_user)
– modifica parola userului.

2.6. Structura de directoare in Linux

Unul dintre primele aspecte ale Linuxului cu care un nou utilizator vine in
contact este structura sistemului de fisiere, sau mai clar, felul si locul in care sunt
plasate executabilele, fisierele de sistem sau de configurare. Fiind un sistem derivat
din UNIX, se remarca doua caracteristici specifice:
- este un sistem numit "ierarhic"
Exista o singura "radacina din care pleaca toate directoarele si care este intotdeauna
montata; sau mai pe scurt, in Linux nu exista ceea ce pe Windows se numesc "drives"
(discurile sistemului). Daca aveti mai multe HDD-uri sau partitii pe acelasi disc nu
vor aparea distinct ci vor fi montate (integrate) in sistem.
- are o structura bazata pe functia fisierelor, nu subordonata programelor.
Nu veti gasi pentru programele instalate directoare specifice. Componentele
unui program sunt raspindite in sistem si functie de rolul lor (bibliotecile intr-un
director de biblioteci sau executabilele intr-un director de executabile).

24
 Aici trebuie facuta observatia ca acest aspect (al ordonarii pe functii a
fisierelor), care ar trebui sa usureze administrarea unui sistem, in realitate da multe
batai de cap, impartind oarecum lumea Linux in distributii sau cum sunt numite
"distrouri". De ce? Pentru ca fiecare distributie, pastrand ideea de baza a creat o
structura de directoare putin diferita. Nu veti putea instala de exemplu un RPM
pentru KDE pe Mandriva daca acesta a fost compilat pentru SUSE pentru ca cele
doua distributii au localizarea KDE diferita (la SUSE este in /opt iar la Mandriva in
/usr). Daca insa compilati pachetele din surse, aceste probleme sunt evitate.
Multa vreme Linux nu a avut un sistem standardizat pentru localizarea
fisierelor. Aceasta crea, in primul rand, dificultati pentru dezvoltatorii de programe.
Era foarte greu sa lansezi o aplicatie care sa se compileze pe mai multe sisteme, din
moment ce acestea erau fundamental diferite. La inceputul anului 1995 a inceput
lucrul la Linux Filesystem Hierarchy Standard (FHS), care este folosit si astazi.
Principalele directoare pe care le regasiti in radacina sistemului:
/bin
programe de sistem esentiale, care trebuie sa fie mereu disponibile, ele putand fi
folosite pentru a repara alte partitii de exemplu in cazul in care aveti probleme.

/boot
contine kernelul sistemului si fisiere necesare procesului de boot.

/dev (devices)
contine toate dispozitivele din sistem. Aici puteti gasi intrarile corespunzatoare unor
componente active a calculatorului care in linux sunt reprezentate sub forma unor
fisiere. Cunoasterea acestor intrari este destul de utila in anumite situatii. Cateva
dintre cele mai importante deviceuri sunt:
hdX - HDD IDE, CD-ROM-uri
sdX - HDD SCSI, unitati de citire medii de stocare portabile (card readere, flashuri)
scdX - CD-ROM SCSI sau emulat SCSI
fdX - unitati floppy disk
ttyX - intrari pentru portul serial (mouse, receptoare IR etc.)
lpX - intrari pe portul paralel imprimante
Numerotarea discurilor in Linux:
/dev/hda – primul hard-disk conectat la controller-ul IDE
/dev/hdb – al doilea hard-disk IDE
/dev/sda – primul hard-disk SCSI
/dev/scd0 – prima unitate CD-ROM SCSI
/dev/fd0 – prima unitate floppy

/etc
contine fisiere de configurare. Cele mai importante fisiere pe care le gasiti aici si cu
care veti lucra destul de des sunt:
/etc/fstab - intrari corespunzatoare mediilor de stocare cu informatii privind punctul
de montare si optiuni aferente
/etc/lilo.conf - configurarea managerului de boot LILO

25
/etc/grub.conf - configurarea managerului de boot GRUB
/etc/modules.conf - optiuni pentru diversele module ale sistemului
/etc/inittab - fisier din care puteti seta runlevelul in care sa porneasca sistemul sau
reactia acestuia la comanda CTRL+ALT+DEL
/etc/X11/xorg.conf - setarile sistemului X (interfata grafica
/etc/rc.d/rc.local - fisier in care puteti introduce anumite optiuni (comenzi) care sa fie
rulate
la bootarea sistemului
/etc/rc.d/rcX.d/ directoare corespunzatoare diferitelor nivele de executie (X-ul
reprezinta nivelul) in care veti gasi legaturi simbolice catre procesele care vor fi
rulate la pornirea nivelurilor respective
/etc/modprobe.preload - fisier in care puteti introduce modulele care doriti sa fie
incarcate la boot

/home
In el gasiti fisierele personale ale utilizatorilor sistemului sub forma unor directoare
purtand numele acestora.

/lib (libraries)
bibliotecile sistemului. De mentionat ca in /lib/modules/ veti gasi modulele sistemului
pe care il aveti ("driverele").

/mnt (montate)
contine directoare unde se monteaza diversele dispozitive de stocare. Pentru
Mandriva de ex. in general directoarele se creeaza automat la instalare.
/cdrom - pentru CD-ROM
/floppy - pentru FDD
/win_x (x=C, D, E ...) - partitie FAT sau NTFS
Puteti de asemenea crea noi puncte de montare pe care sa le folositi, iar pentru a
automatiza procesul modificati. /etc/fstab

/proc (procese)
este un sistem de fisiere virtual care contine informatii despre sistem si felul in care
ruleaza el. De aici puteti obtine anumite informatii despre sistem, analiz and fisierele
respective.

/sbin (binare de sistem)

sunt executabile considerate mai importante, ele fiind accesibile in general
administratorului sistemului. In /usr/sbin/ veti mai regasi un astfel de director care
contine executabile de sistem mai putin importante.

/tmp (temporar)
director cu fisiere temporare, ale aplicatiilor care ruleaza. Nu este indicat sa stergeti
fisiere din el.

26
/usr
contine cea mai mare parte a sistemului, aici veti regasi documentatie, librarii,
executabile, etc. ale sistemului sau instalate de useri. Cele mai importante directoare
sunt:
/usr/bin - executabilele programelor instalate. Veti mai gasi si:
/usr/local/bin - executabile pentru programe instalate de user (de obicei din surse)
/usr/lib - bibliotecile programelor
/usr/share - aici puteti gasi fisiere considerate "independente" cum ar fi iconite,
fonturi, etc. Tot aici veti gasi directorul /doc, unde se afla documentatia pentru
programele instalate de sistem.
/usr/man - contine man-urile (manualele) pentru diverse comenzi
/usr/doc - director unde veti regasi documentatia pentru programe instalate de user in
general. Sistemul isi aseaza documentatia pentru programe in /usr/share/doc
/usr/src - aici veti regasi sursele kernelului

/var
contine log-uri, fisiere cu date variabile pe care sistemul le modifica in permanenta la
boot sau cand executa anumite comenzi (de exemplu tipareste ceva la imprimanta,
trecand aici informatiile despre procesul care a avut loc.

/lost&found
aici veti gasi fisiere rezultate in urma corectarilor structurii sistemului de fisiere. El
va avea ceea ce sistemul considera fragmente de fisiere pierdute pe care puteti incerca
sa le reparati prin copiere in locatiile lor sau reinstalarea programului care le
genereaza.

2.7. Interfete grafice pentru Linux

O interfata grafica este un sistem grafic, “situat” intre software (hardware) si

utilizator. O interfata grafica se foloseste de pictograme si ferestre intiuitive, usurand
munca utilizatorului cu dispozitivul, in contrast cu o intrefata text.

KDE (K Desktop
Environment) este un
Mediu Desktop gratuit
pentru sisteme
compatibile Unix.
KDE a fost primul
mediu desktop integrat
disponibil pentru
Linux. Dezvoltat
incepand cu 1996 de o
echipa coordonata de
Matthias Etrich,
sistemul este bazat pe

27
tool-kit-ul Qt. Multi dintre utilizatori il asemanau cu interfata grafica oferita de
sistemul de operare Windows.

Gnome este un mediu desktop gratuit

pentru sisteme compatibile UNIX.
GNOME a aparut in 1997, autorul
initial fiind Miguel de Icaza. Tinta
GNOME este aceea ca utilizatorul final
sa poate configura aproape orice in
sistem, fara a face prea mari eforturi.
Putem spune despre sistemele LINUX
ce ruleaza interfata Gnome ca sunt usor
de utilizat, dar in acelasi timp fiabile.
Gnome nu vine cu foarte multe
programe instalate, dar permite
instalarea a multor altora bazate pe aceasta interfata.

XFCE este un mediu desktop

liber si open-source (sub licenta
GPL) pentru sisteme de operare
compatibile UNIX. Xfce este
renumit pentru simplitate si
consum foarte redus de resurse
in conditiile in care ofera
configurabilitate completa din
meniuri, de aceea, el este
disponibil pe distributii
orientate spre calculatoare mai
vechi (Vector Linux), sau spre
utilizatori dornici de
performanta (Xubuntu) sau simplitate si minimalism (Zenwalk).

Lxde (Lightweight X 11
Desktop Environment) este o
interfata grafica LINUX
proiecatata special pentru
calculatoarele cu putina
memorie ram, sau unde
autonomia este importanta.
Proiectul LXDE a fost inceput
in 2006, de programatorul
taivanez Hong Jen Lee,
cunoscut ca si PCMan. LXDE
este scris in limbajul C, si este
bazat ca si GNONE si Xcfe pe GTK+.

28
 Enlightenment (E17) este
mai mult decat un
manager de ferestre
simplu, si mai putin decat
un mediu desktop
complet. Acesta se
numeste un "desktop
shell" si incearca sa faca
toate sarcinile de desktop
usor si rapid realizabile.
Este, de asemenea, prima
dintre aceste medii care
sunteti putin probabil sa
gasiti pre-ambalate pentru distributia dumneavoastra. Ca urmare, cel mai simplu mod
de a-l incercati sa descarcati si sa executati Elive, o distributie Debian-based construit
special pentru a prezenta capacitatile Enlightenment.

Fluxbox bazat pe Blackbox,

Fluxbox poate fi instalat in
mod normal de la
managerul de pachete de
distributie dumneavoastra,
precum si cele trei pachete
care vin in mod implicit
faca lumina asupra
filosofiei sale - managerul
de ferestre, un panou de
configurare si pager.
Managerul de ferestre este
mai usor decat majoritatea.
Nu veti gasi multe icoane in meniul de lansare, de exemplu, bara de instrumente si
implicit la partea de jos a ecranului este umplut cu text. Acest lucru face rapid, dar va
dura ceva timp pentru a afla de unde aplicatiile dvs. sunt ascunse.

IceWM se bazeaza pe
Motif, Toolkit
imbatranirea nativ pentru
sistemul X Windows.
Acest lucru este curajos,
atunci cand considera ca
este Motif parte din
motivul pentru care multi
dezvoltatori au incercat
atat de greu pentru a crea
o experienta desktop

29
imbunatatita! Cu toate acestea, Motif are punctele sale bune - acesta are un design
foarte clar si concis, si icewm imprumuta de la aceasta, adaugand o multime de
imbunatatiri. Aveti posibilitatea de a controla totul, de la tastatura, exista un meniu
din bara de activitati cu lansarea, desktop-uri virtuale si atat Gnome si KDE
compatibilitate.

Blackbox este un
manager de ferestre
pentru sistemul de Open
Group este X Window.
Designul sau este menit
sa fie vizual minimalist si
rapid. Cererile sunt
lansate cu ajutorul unui
meniu care este accesat
prin click dreapta pe
fereastra radacina. Spatii
de lucru, un sistem de
desktop-uri virtuale sunt controlate prin intermediul unui meniu, care este accesat
prin click pe mijlocul ferestrei radacina si prin utilizarea barei de instrumente.
Ferestrele individuale pot fi controlate prin butoane de pe bara de titlu si mai multe
optiuni sunt disponibile dand clic dreapta pe bara de titlu.

Openbox este un
manager de ferestre
pentru sistemul de
ferestre X11. Aceasta a
fost initial bazat pe
Blackbox si in prezent,
ramane foarte
asemanatoare, chiar
folosind stilurile
BlackBox. functioneaza
cu aplicatiile dvs., si
face desktop-ul tau mai
usor de gestionat. Acest lucru se datoreaza faptului ca abordarea dezvoltarii sale a
fost opusul a ceea ce pare a fi cazul general pentru managerii de ferestre.

2.8. Instalarea programelor

a. Instalarea pachetelor de tip tar.gz si tar.bz2 (din surse)

# tar zxvf pachet.tar.gz (sau tar jxvf pachet.tar.bz2)
# cd pachet
# ./configure
# make

30
# make install

b. Instalarea pachetelor pe distributii Debian/Ubuntu

Un fisier .deb este cel mai usor de instalat in Ubuntu - daca poti alege ce tip de
fisier sa descarci atunci alege acest tip.
Salveaza fisierul in calculator. Odata ce e acolo dublu-click pe el si instalatorul
se va deschide. Click pe butonul din coltul din dreapta sus care scrie "Install
Package", si asteapta pana va fi terminat. Inchide fereastra. Aplicatia ta ar trebui sa fie
instalata si gata sa fie folosita.
Instalare/dezinstalare software din terminal in Debian/Ubuntu
sudo - se foloseste in general in fata unui comanenzi cand ai nevoie de drepturi de
superutilizator
sudo dpkg -i file-name.deb - instalarea unui pachet deb sub distributiile gen Debian,
Ubuntu etc
sudo apt-cache search -ceva- - pentru a cauta un program in repository, ex: sudo
apt-cache search player
sudo apt-get install packet-name - pentru a instala un program din repository
sudo apt-get remove packet-name - pentru a dezinstala un program sub distributiile
gen Ubuntu, Debian
sudo apt-get clean/autoclean - pentru a curata cache-ul si fisierele temporare
sudo apt-get autoremove - pentru a dezinstala automat programale si librariile care nu
mai sunt necesare
sudo apt-get update - pentru a instala in computer update-urile disponibile
Multe dintre distributii bazate pe Debian/Ubuntu au un program ce se numeste
Software Center pentru a a instala usor programe. O alta modalitate de a instala
softuri in distributii bazate Ubuntu Linux este sa folosim Synaptic Package Manager
(Managerul de pachete Synaptic) acesta este un manager de pachete putin mai
avansat al softurilor si asa cum ii spune si numele ne permite sa instalam si sa vedem
mai in detaliu ce pachete si ce dependinte (fisiere ce sunt necesare ca softul sa ruleze
in conditii optime) vin odata cu softul instalat, tot aici avem filtre si categorii, precum
si o descriere a pachetelor sau sugestii pentru unele softuri pe care dorim sa le
instalam.

c. Instalarea fisierelor *.bin intro distributie Debian/Ubuntu: Un fisier BIN este

un fisier similar cu RPM pe care Ubuntu nu il poate instala pana cand nu il vei
converti intr-un format diferit. Pentru a face asta foloseste urmatoarele instructiuni:
- Descarca si salveaza fisierul BIN pe Desktop. Odata salvat deschide un Terminal si
scrie: cd Desktop
- Odata ce a fost modificat folderul curent scrie urmatoarea comanda in terminal:
sudo chmod +x numelefisierului.bin
- Schimba numele fisierului .bin cu numele actual al fisierului BIN descarcat mai
inainte si apasa enter. Nimic nu va aparea in Terminal, nimic nu va fi copiat pe
Desktop -- va aparea ca si cand nimic nu s-ar fi intampla. Nu te ingrijora. Scrie in
Terminal: './numelefisierului.bin' si apasa enter.

31
 Programul va fi instalat din Terminal.

d. Instalare pachete *.rpm intro distributie Debian/Ubuntu: Fisierele DEB sunt

implicite in Ubuntu -- daca este posibil alege un fisier tip .deb peste oricare alt fisier.
Dar, cateodata o aplicatie este disponibila doar in unul sau doua formate, nici unul
pentru Ubuntu. RPM este un astfel de tip. Pentru a instala acest fisier va trebui sa il
convertesti in ceva ce Ubuntu poate citi si instala -- un fisier .deb.
Pentru a face asta deschide un terminal si scrie: sudo apt-get install alien.
Iti va aparea un camp pentru parola. Dupa introducere apasa Enter. Vei vedea
un cod trecand repede si vei fi prezentat cu optiunea de a continua sau de a anula
instalarea. Scrie 'Y' si apasa Enter.
Vei vedea aplicatia Alien instalandu-se; aceasta aplicatie va fi folosita pentru a
converti fisierul RPM intr-un fisier DEB. Instalarea ar putea sa dureze cateva minute
in functie de conexiunea ta la Internet si de viteza calculatorului.
Odata terminat muta fisierul RPM pe Desktop si deschide un Terminal. scrie:
'cd Desktop'. Aceasta comanda va muta folderul curent in folderul desktop unde ai
fisierul RPM salvat.
Acum instaleaza fisierul RPM scriind urmatoarea comanda in Terminal: sudo
alien -k numelefisierului.rpm
Inlocuieste numelefisierului .rpm cu numele actual al fisierul RPM apoi apasa
enter. Va converti fisierul RPM intr-un fisier DEB. Odata ce s-a terminat acest proces
instalazeaza fisierul DEB facand dublu click pe el.

e. Instalarea pachetelor *.rpm

Instalarea pachetelor RPM se face din linia de comanda folosind Terminalul.
RPM ajuta instalarea, dezinstalarea sau interogarea pachetelor cu extensia .rpm. Este
folosit pe sistemele de operare Redhat Linux sau cele care au la baza RedHat Linux.
De asemenea exista si alte sisteme de operare care folosesc tot managerul de pachete
RPM, cele mai importante dintre acestea fiind SuSE Linux, OpenSUSE, PCLinuxOS,
CentOS, Mandriva Linux:
rpm -i NumePachet.rpm - instalare program
rpm -i
ftp://ftp.iasi.roedu.net/mirrors/fedora.redhat.com/linux/releases/12/Fedora/i386/os/Pa
ckages/ant-apache-bcel-1.7.1-12.fc12.i686.rpm - in cazul in care aveti un link direct
catre un pachet puteti folosi rpm indicand linkul
rpm -e NumePachet.rpm - dezinstalarea unei aplicatii
rpm -U NumePachet.rpm - updatarea unui pachet
rpm -qa - putem vedea toate pachetele instalate

URPMI este un gestionar de pachete folosit de Mageia. Comenzi din aceeasi

clasa:
urpme - utilizat pentru dezinstalarea pachetelor RPM instalate in sistem, cu multe
optiuni in linie de comanda
urpmf - o unealta ce poate fi utilizata pentru afisarea pachetului care contine un
anumit fisier; aceasta mai poate fi utilizata si pentru cautarea a tot felul de etichete

32
RPM (cerinte, sugestii, conflicte, invechite) in pachetele din depozitele oficiale,
printre multe alte functionalitati
urpmq - unealta de interogare a bazei de date urpmi, ginditi-va la ea ca la „rpm -q”
dar cu mult mai multe functionalitati extinse, care pot fi utilizate pentru verificarea
pachetelor RPM din depozitele oficiale
urpmi.update - o unealta pentru actualizarea bazei de date urpmi locale a
utilizatorului, insa poate fi utilizata pentru a dezactiva (ignora) mediile sursa
configurate deja in sistem
urpmi.addmedia: o unealta pentru adaugarea mediilor sursa Mageia (online (http, ftp,
rsync) precum si locale)
urpmi.removemedia - o unealta pentru inlaturarea mediilor sursa configurate in
sistem

Instalare/Dezinstalare cu YUM
Yum este un utilitar specific folosesc formatul rpm pentru a a instala
programele. Formatul rpm este folosit pentru instalare verifica daca programul cerut
exista deja, toate librariile sau componentele necesare (numita verificarea
dependentelor) pentru rularea programului sunt instalate apoi instaleaza programul.
yum poate instala si librarii. Cateva dintre cele mai folositoare optiuni:
su - pentru a instala un program trebuie sa ai drepturi de root
rpm -ivh file-name.rpm - instalarea unui pachet rpm sub distributiile gen Fedora,
RedHat etc
yum search -ceva- - cand vrei sa cauti un program in repository, ex: yum search
player
yum install packet-name - pentru a instala un program in Fedora/CentOS ex: yum
install bleachbit
yum remove packet-name - pentru a dezinstala un program, ex: yum remove
transmission
yum clean all - pentru a curata cache-ul produs de packagekit
yum check-update - pentru a cauta update-uri noi pentru programale instalate
yum update - pentru a instala in computer update-urile disponibile

OpenSUSE foloseste pentru instalarea programelor administratorul de pachete

YaSt ca interfata grafica.

f. Instalare fisier cu extensia *.pl

chmod +x install.pl
./install.pl

2.9. Distributii Linux

O distributie Linux este un sistem de operare construit din nucleul Linux si o

serie de pachete asortate, precum sistemul de ferestre X si software din proiectul
GNU.
Pentru ca nucleul si pachetele software sunt in mare parte software liber,

33
distributiile Linux exista intro mare varietate de forme, de la distributiile pentru
desktop-uri si servere, si pana la sistemele de operare minimale ce ruleaza pe
dispozitive inglobate. Cea mai veche distributie Linux inca activa este considerata a fi
Slackware, sustinuta de Patrick Volkerding si ajutat de o echipa restransa. Cele mai
multe distributii Linux sunt LiveCD, adica pot fi rulate fara a fi instalate pe hard disk.
Distributiile pot fi stocate pe medii bootabile, cum ar fi CD-ROM, DVD sau USB
flash drive.
Distributiile LiveCD pot fi folosite si pentru recupararea datelor atunci cand
calculatorul "crapa".
Exista peste 450 de distributii active si pot fi folosite pe un calculator vechi 486
si pana la cele de generatie noua.
Distributii independente: Debian, Mageia, Fedora, openSUSE, PCLinuxOS,
Arch Linux, Puppy Linux, Slackware Linux, Free BSD, Rosa, Gentoo Linux,
Mandriva Linux, OpenELEC, Tiny Core Linux, SliTAZ, CRUX, aLinux, ALT Linux,
Haiku, Turbolinux, StartOS, KolibriOS, AgiliaLinux, Lunar Linux, etc.
Distributii pentru calculatoare vechi: Puppy Linux, Bodhi Linux, CrunchBang
Linux, Lubuntu, antix, Tiny Core Linux, Damn Small Linux, wattOS, VectorLinux,
Unity Linux, Absolute Linux, Swift Linux, ConnochaetOS, GALPon MiniNo, Toutou
Linux, PapugLinux, Peppermint OS, ZorinOS Lite, etc.
Distributii pentru servere: Ubuntu, Debian, Mageia, Fedora, openSUSE, Arch
Linux, CentOS, Slackware Linux, Red Hat Enterprise Linux, Gentoo Linux,
ClearOS, OpenBSD, Turbolinux, SprezzOS, etc.
Distributii pentru netbooks: Ubuntu, Puppy Linux, CrunchBang Linux,
Lubuntu, PeppermintOS, Pinguy OS, Linpus Linux, Joli OS, Simplity Linux,
KolibriOS, GALPon MiniNo, Runtu, Leenux, UTUTO, etc.
Distributii care foloseste numai software free: Trisquel GNU/Linux,
gNewSense, ConnochaetOS, Parabola GNU/Linux, dyne:bolic, Dragora GNU/Linux,
Venenux GNU/Linux.
Distributii pentru incepatori: Linux Mint, Ubuntu, PCLinuxOS, OS4
OpenLinux, Sabayon Linux, elementery OS, Pinguy OS, UberStudent, Netrunner,
MEPIS Linux, Joli OS, SuperX, AriOS, Ubuntu DesktopPack, Kiwi Linux, Epidemic
GNU/Linux, OZ Unity, LXLE, Greenie Linux, etc.
Distributii pentru salvarea si securitatea datelor: Kali Linux, BackBox Linux,
SystemRescueCD, AUSTRUMI, Finnix, RIPLinux, Rescatux, Plop Linux, paldu
GNU/Linux, PoliArch, ClearOS, Zentyal, Wifislax, Alpine Linux, Qubes OS,
Network Security Toolkit, Lightweight Portable Security, Liberte Linux, REMnux,
etc.

34
 Capitolul 3
INSTALAREA SI
CONFIGURAREA UNEI
DISTRIBUTII LINUX
3.1. Instalarea sistemului de operare Ubuntu

In continuare va voi arata cum se instaleaza sistemul de operare sau o

distributie bazata pe acesta. In general toate distributiile existente se instaleaza dupa
metoda pe care o voi descrie mai jos:
1. downloadati imaginea cu sistemul de operare http://www.ubuntu.com si copiati pe
un CD sau DVD, apoi bootati de acel mediu optic.
2. Dupa ce Ubuntu boot-eaza vom fi intampinati de urmatoarea fereastra. Aici va
trebui sa selectam limba in care sa ne fie afisata instalarea Ubuntu, precum si felul in
care dorim sa folosim Ubuntu. Dand click pe Try Ubuntu, vom putea testa Ubuntu
fara a-l instala, iar cealalta optiune ne ofera pasii de instalare Ubuntu.

35
3. Aici ne arata daca sistemul nostru este gata sa ruleze Ubuntu si ne ofera optiunea
de a instala actualizari in timp ce se instaleaza sistemul de operare. Urmatorul pas
este sa dam click pe Continue.

4. Aici vom avea optiuni legate de partitionarea hard-ului si avem selectata optiunea
Erase Disk, adica sa ne faca un Clean install de Ubuntu, la fel ca in Windows de
altfel. In cazul in care avem si alt sistem de operare vom folosi optiunea Something
else unde va creati singuri partitiile.

36
5. Aici va trebui sa selectam captitala tarii in care locuim si bineinteles vom selecta
Bucuresti.

6. Aici va trebui sa selectam limba in care sa scriem cu tastatura si putem sa testam

tastatura, pentru a vedea daca aceasta functioneaza corespunzator.

37
7. Aici va trebui sa ne completam un nume de utilizator, numele calculatorului si o
parola. Atentie parola este neaparat necesara si trebuie sa o retineti bineinteles.

8. La acest pas incepe instalarea, care dureaza in functie de performantele

calculatorului.

38
9. Aici va fi necesar un restart, iar apoi vom fi gata sa intram in sistemul de operare.

3.2. Configurare Ubuntu si a distributiilor bazate pe acesta

I. Actualizarea sistemului: Dupa instalarea unei distributii vom actualiza

sistemul care va aduce versiuni noi de soft, repararea de buguri si actualizarea
kernel-ului. Actualizarea se poate face in doua metode:
1. metoda grafica: intram in meniu si la categoria Administration alegem Update
Manager dupa care facem clic pe Install Updates.
2. metoda text: deschidem Terminalul si introducem urmatoarele comenzi:
sudo apt-get update
sudo apt-get upgrade
Indiferent de metoda aleasa, din motive de securitate, ni se va cere parola care
a fost setata la instalarea sistemului de operare.
II. Instalarea driverelor: In majoritatea cazurilor sistemul de operare va
detecta si instala driverele necesare functionarii, exista situatii in care trebuie sa
instalam manual driverele. Pentru instalarea driverelor lipsa apelam la aplicatia
Additional Drivers pe care o gasim in categoria Preferences. Tot ce avem de facut
este sa selectam versiunea recomandata a driverului lipsa si dam clic pe Activate.
Dupa instalarea tuturor driverelor, repornim calculatorul pentru a ne asigura ca
acestea au fost activate si sunt utilizate de sistem.
Multimedia: Vom instala un program care contine urmatoarele: flash player,
java, microsoft fonts, codecuri multimedia, dezarhivator rar, odbc si cabextract.

39
Instalarea pachetelor se face din Synaptic care se gaseste in Administration sau
deschizand Terminalul si introducand urmatoarea comanda:
1. instalare pachet ubuntu restricted
sudo apt-get install ubuntu-restricted-extras
2. instalare pachet vizualizare DVD
sudo apt-get install libdvdcss2
3. instalare extensii pentru arhivare/dezarhivare
sudo apt-get install p7zip-rar p7zip-full unace unrar zip unzip sharutils rar
uudeview mpack lha arj cabextract file-roller
4. instalare codecuri
sudo apt-get install gstreamer0.10-plugins-ugly gstreamer0.10-ffmpeg
libxine1-ffmpeg gxine mencoder libdvdread4 totem-mozilla icedax tagtool
easytag id3tool lame nautilus-script-audio-convert libmad0 mpg321
III. Personalizare: Pentru a personaliza si a sterge fisierele temporare din
Ubuntu putem folosi una din aplicatiile de mai jos:
1. Ubuntu Tweak
- Instalare de aplicatii noi (dintr-o lista destul de mare care se updateaza frecvent,
aplicatiile fiind ordonate frumos pe categorii)
- Posibilitatea de “curatare a sistemului” (pachete nefolosite si ramase, la fel si la
kernele, PPA-uri sau Cache)
- Posibilitatea de editare a source.list pentru adaugare/stergere de repository
- Updatarea sistemului
- Setari legate de login prin personalizarea acestuia.
- Setari legate de compiz, desktop icoane si alte nebunii legate de personalizare.
- Setari legate de Gnome (destul de folositoare)
- Setari legate Power Management, Nautilus, Securitate, s.a.m.d.
Instalarea se face in modul urmatorul introducand urmatoarele comenzi in
terminal:
sudo add-apt-repository ppa:tualatrix/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install ubuntu-tweak
2. Ailurus
- Informatii detaliate legate de sistemul vostru (Hardware)
- Setari legate de arhivare
- Setari legate de configurarea Firefox (Optimizarea Firefox)
- Setari pentru desktop, afisarea de icoane and stuff.
- Font (marire/micsorare pe intreg sistemul)
- Setari minime legate de editorul de text Gedit.
- Setari minime legate de Gnome.
- Setare Swap.
- Setari legate de meniuri (cele doua paneluri), power management, definirea de
shorcut keys, restrictii, deazactivarea sunetului de login.
- Instalarea de aplicatii grupate pe categorii.
- Editarea source.list (aduagare/stergere repository)
- Cautare Automata a celei mai bune repository din punct de vedre a conexiunii.

40
- Curatarea sistemului prin stergerea de pachete, configurari ale unor softuri sterse
respectiv kernele nefolosite si ramase, stergere cacheului la APT, documente recente
(ca si in windows)
- Mici recomandari pe care AI vi le propune si posibilitatea de a le aplica direct.
Instalarea se face in modul urmatorul introducand urmatoarele comenzi in
terminal:
sudo add-apt-repository ppa:ailurus
sudo apt-get update
sudo apt-get install ailurus
IV. Securitate: Virusii pentru Linux sunt foarte rari si pot infesta o foarte greu
o masinarie care ruleaza Linux. Un antivirus este util atunci cand folosim ce am
descarcat pe o masina ce ruleaza Windows. Unul din virusii recomandati este
ClamAV ce se poate instala din Synaptic si alegem pachetele clamv si clamtk.
ClamAV detecteaza virusi pe toate platformele, dar este in primul rand util pentru
virusi si malware pentru Windows. Acest antivirus se foloseste in Terminal. Folosirea
ClamTk in consola :
1. upadate definitii virus:
sudo freshclam
2. scanare fisiere
sudo clamscan
- scanare fisiere din directorul /home:
sudo clamscan -r /home
- scanare fisiere din tot calculatorul:
sudo clamscan -r /
- scanare fisiere din tot calculatorul, dar afiseza numai fisierele infectate si suna un
clopotel atunci cand a constatat:
sudo clamscan -r --bell -i /
3. sterge fisierele infectate
sudo clamscan --remove
4. afla versiunea de clamtk
clamdscan -V
5. afla mai multe despre optiunile clamtk
man clamscan
In general distributiile Ubuntu sau bazate pe acesta vine cu firewall preinstalat.
Pentru a porni aplicatia intram in categoria Administration si apoi Firewall
Configuration. Pentru activarea firewall-ului dam clic pe Unlock si introducem
parola, iar la Status dam clic sa apara On. Aplicatii firewall pe Ubuntu: Firestarter,
Gufw, Ufw, etc.
Rootkit-urile ascund de multe ori activitatea unui virus de tip troian iar cand
sunt instalate pe un sistem pot fi invizibile evitand chiar si detectarea de catre
programele de securitate.
Amenintarea exista, mai nou, si pentru utilizatorii de Ubuntu (sau derivate) iar
singurul lucru pe care trebuie sa-l faca userul este sa modifice parola de utilizator sau
de root sau sa reinstaleze sistemul (cel mai sfant lucru). Pentru depistarea amenintarii
de tip rootkit utilizatorii de Ubuntu au ca alternative pachetele CHKROOTKIT SAU

41
RKHUNTER.
Pentru a instala aceste aplicatii deschidem Terminal si executam urmatoarele
comenzi:
sudo apt-get install chkrootkit
sudo apt-get install rkhunter
Odata instalate aplicatiile le vom rula in Terminal (pentru simplul fapt ca nu au
inca interfete grafice) astfel:
sudo chkrootkit
sau
sudo rkhunter –check
V. Reteaua: Va voi arata cum sa va configurati conexiunea la Internet in
Ubuntu si distributiile bazate pe el.
1. Configurare cont PPoE
- deschidem aplicatia Network Connections care se afla in categoria Preferences
- accesam fila DSL si clic pe Add unde se deschide o fereastra noua
- in ferestra nou aparuta facem urmatoarele setari:
***Connection name – scriem numele retelei
***bifam Connect automatically
***in fila DSL introducem la Username numele de utilizator si la Password
introducem parola si dam clic pe Save
- clic pe Close pentru a inchide aplicatia
2. Configurare cont Mobile Broadband
- se introduce stick-ul in portul USB
- deschidem aplicatia Network Connections care se afla in categoria Preferences
- accesam fila Mobile Broadband si clic pe Add unde se deschide o fereastra noua
- facem clic pe Continue
- alegem tara si apoi providerul de Internet
- facem clic pe Continue si apoi pe Apply
3. Schimbarea adresei de MAC
Putem schimbarea adresei de MAC avem doua moduri:
I. Prima metoda
- deschidem aplicatia Network Connections care se afla in categoria Preferences
- la fila Wired dam clic pe Edit si la Cloned MAC adress introducem noua adresa si
apoi clic pe Save
II. A doua metoda
Trebuie sa scriem in Terminal urmatoarele comenzi:
sudo ifconfig eth0 down
sudo ifconfig eth0 hw ether 00:a0:WH:AT:EV:ER
sudo ifconfig eth0 up
NOTA: 00:a0:WH:AT:EV:ER - in locul acestei adrese introduceti adresa de
MAC corecta pentru conectare
Prin aceasta metoda trebuie introdusa de fiecare data cand pornim calculatorul.
VI. Imprimanta: Configurarea imprimantei se face prin aplicatia Printing din
categoria Administration unde facand clic pe Add putem selecta imprimanta urmand
indicatiile date.

42
 3.3. Instalarea aplicatiilor utile in Ubuntu si distributii derivate din acesta
Instalarea programelor in Ubuntu se face foarte usor. Pentru utilizatorii mai
comozi pot utiliza programe ca Software Center, Synaptic sau Gdebi. Utilizarea
Terminalului pentru instalarea programelor este de asemenea foarte usoara doar
introducand comanda sudo apt-get install <nume_program>. In continuare veti gasi
cateva programe recomandate ce trebuiesc instalate si cum se instaleaza pe sistemul
de operare.
I. LibreOffice – este o suita office ce ofera sase aplicatii bogate in functionalitati
care satisfac toate nevoile dumneavoastra pentru procesarea documentelor si datelor:
Writer, Calc, Impress, Draw, Math si Base. Instalrea LibreOffice se face introducand
comenzile urmatoare:
sudo add-apt-repository ppa:libreoffice/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get -y dist-upgrade

II. VLC – este unul din cele mai utilizate player media. VLC reda majoritatea
fisierelor video si audio si nu are nevoie de nici un codec extern. Instalare VLC:
sudo apt-get install vlc

III. Audacious - un player audio ce isi are originile in XMMS dar care a fost portat la
un alt nivel de catre dezvoltatorii lui. Asemanarea cu winamp classic este prezenta si
la acest player audio care vine cu propriile plug-inuri pentru utilizator. Instalare: sudo
apt-get install audacious

IV. Firefox, Google Chrome, Chromium, Opera, Midori – sunt cele mai utilizate
browsere pe sistemul de operare Ubuntu. Firefox vine instalat default cu Ubuntu.
Midori este un browser folosit pentru sistemele mai vechi, iar unele distributii
derivate din Ubuntu au vin default cu Chromium. Zorin OS are o aplicatie numita
Zorin Internet Browser Manager de unde putem alege browsere-ul favorit. Instalarea
browsere-lor de Internet:
<Firefox>
sudo add-apt-repository ppa:ubuntu-mozilla-security/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install firefox
<Google Chrome>
wget -q -O - https://dl-ssl.google.com/linux/linux_signing_key.pub | sudo apt-key add -
sudo sh -c 'echo "deb http://dl.google.com/linux/chrome/deb/ stable main" >>
/etc/apt/sources.list.d/google.list'
sudo apt-get update
sudo apt-get install google-chrome-stable
<Chromium>
sudo apt-get install chromium-browser
<Opera>
sudo sh -c 'echo "deb http://deb.opera.com/opera/ stable non-free" >>
/etc/apt/sources.list.d/opera.list'

43
sudo sh -c 'wget -O - http://deb.opera.com/archive.key | apt-key add -'
sudo apt-get update
sudo apt-get install opera
<Midori>
sudo apt-get install midori

V. GIMP – este un program pentru editarea imaginilor, fiind destinat executării

diverselor modificări cum ar fi retușarea fotografiilor, a compoziției imaginii sau
construcția imaginilor. Instalare: sudo apt-get install gimp.

VI. Inkscape – este o aplicatie de editare grafica vectoriala cum ar fi CorelDraw in

Windows. Instalare: sudo apt-get install inkscape.

VII. Pinta – este un editor foto cunoscut pentru ca este simplu dar in acelasi timp
puternic, adica are multe optiuni pentru a edita o fotografie. Pinta este construit dupa
Paint.NET. Instalare:
sudo add-apt-repository ppa:pinta-maintainers/pinta-stable
sudo apt-get update
sudo apt-get install pinta

VIII. Gnome Commander – este un file manager asemanator cu Total Commander

din Windows. Gnome Commander are o optiune in care il putem folosi ca Root, adica
putem umbla in fisierele de sistem al lui Ubuntu. Instalare: sudo apt-get install
gnome-commander.

IX. Brasero – este o aplicatie pentru inscriptionare CD/DVD. El are urmatoarele

facilitati: creeaza CD audio, arde CD/DVD, creeaza video DVD, copie CD/DVD,
scrie o imagine iso. Instalare: sudo apt-get install brasero.

X. Xournal – este un editor pdf si are functie de import si export pdf. Instalarea
acestui program se poate realiza utilizand managerul de pachete Synaptic.

XI. Pidgin Internet Messenger – este un client pentru mesagerie instantanee folosit
cel mai frecvent pe platformele Linux si este asemanator cu Yahoo Messenger.
Instalarea acestui program se realizeaza utilizand managerul de pachete Synaptic.

XII. Liferea – este un cititor de fluxuri RSS, prin intermediul careia puteti citi stirile
direct pe desktop. Instalare: sudo apt-get install liferea.

XIII. Transmission – este unul dintre cele mai cunoscute programe de torrente.
Instalare: sudo apt-get install transmission.

XIV. GDebi Package Installer – este un program pentru instalarea fisierelor cu

extensia deb, care sunt folosite in Debian, Ubuntu si sistemele de operare derivate din
acestea. In general vine instalat odata cu sistemul de operare, in cazul in care nu il

44
aveti instalat introduceti urmatoarea comanda: sudo apt-get install gdebi.

XV. Unetbootin - este o aplicatie care creeaza un stick USB bootabil cu un sistem de
operare Linux. Instalare: sudo apt-get install unetbootin.

XVI. Radio Tray – este o aplicatie cu care puteti asculta radio online. Instalare:
sudo add-apt-repository ppa:eugenesan/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install radiotray

XVII. GParted – este un editor de partitii, pentru crearea, reorganizarea si stergerea

partitiilor de disc. GParted va permite sa modificati organizarea partitiilor pastrand
continutul acestora. Instalare: sudo apt-get install gparted.

XVIII. TV-MAXE
Este o aplicatie de vizionare a programelor TV pe Internet. Instalarea se face utilizand
urmatoarele comenzi:
sudo add-apt-repository ppa:venerix/pkg
sudo apt-get update
sudo apt-get install tv-maxe

XIX. Master PDF Editor

Este o aplicatie completa pentru editarea fisierelor PDF. Pentru utilizarea programului
trebuie mai intai downloadat utilizant acest link
http://code-industry.net/free-pdf-editor.php. Dezarhivati fisierul downloadat si faceti
clic pe fisierul pdfeditor.

XX. Variety
Este o aplicatie de schimbare automata a imaginii de fundal. Instalarea acestei
aplicatii se realizeaza introducand in Terminal urmatoarele comenzi:
sudo add-apt-repository ppa:peterlevi/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install variety

XXI. FileZilla
Este o aplicatie pentru transferul fisierelor prin FTP. Instalarea acestui program se
face introducand in Terminal comanda: sudo apt-get install filezilla.

XXII. Rubyripper
Este o aplicatie de transformare a audio CD in mp3. Instalarea se realizeaza
introducand in Terminal urmatoarele comenzi:
wget
http://archive.getdeb.net/install_deb/getdeb-repository_0.1-1~getdeb1_all.deb
sudo dpkg -i getdeb-repository_0.1-1~getdeb1_all.deb
apt-get update

45
apt-get install rubyripper

XXIII. MenuLibre
MenuLibre este un editor de meniu care ofera o interfata usor de utilizat de orice
utilzator. Cu MenuLibre puteti creea cu usurinta noi comenzi rapide sau le puteti
modifica pe cele existente. Pentru a instala aplicatia MenuLibre trebuie sa deschideti
Terminalul si sa introduceti comenzile urmatoare:
sudo add-apt-repository ppa:menulibre-dev/devel
sudo apt-get update
sudo apt-get install menulibre

XXIV. Openshot
Este o aplicatie de editare video. Instalarea se face introducand in Terminal
comenzile:
sudo add-apt-repository ppa:openshot.developers/ppa
sudo apt-get update
sudo apt-get install openshot

XXV. HandBrake
Este o aplicatie de conversie a fisierelor video si ripuit DVD. Instalarea se face
utilizand Terminalul:
sudo apt-get install ubuntu-restricted-extras libdvdread4
sudo /usr/share/doc/libdvdread4/install-css.sh
sudo add-apt-repository ppa:stebbins/handbrake-releases
sudo apt-get update
sudo apt-get install handbrake-gtk

XXVI. Shotwell
Este un manager de fotografii. Instalare: sudo apt-get install shotwell

46
 Capitolul 4
UTILIZAREA
PROGRAMELOR
1. Editor text
Leafpad este un editor text
simplu, rapid si usor de folosit.
Instalarea aplicatiei se pate face
prin managerul de pachete
Synaptic, Software Center sau
introducand in Terminal
comanda: sudo apt-get install
leafpad.
Bara de meniu este format
din urmatoarele meniuri: File,
Edit, Search, Options, Help.
Pentru a creea o fila noua
facem clic pe File>New si se va
deschide o fereastra noua. Dechiderea unui fisier se realizeaza facand clic pe
New>Open.., se deschide o fereastra de unde alegem fisierul pe care vrem sa-l
deschidem. Salvarea se face realizeaza dand clic pe New>Save, unde se deschide o
fereastra, iar la ame alegem numele fisierului. In Linux fisierele text sunt salvate fara
extensia txt, ele fiind recunoscute automat de editoarele de text.
Editorul poate selecta, copia, taia, aplica cuvinte sau fraze. Poate cauta si
inlocui anumite cuvinte sau litere. O optiune importanta este Word Wrap care afiseaza
cuvintele pe intreaga fereastra.
In continuare cateva din editoarele text cele mai folosite:
a. Gedit – este editorul de text implicit pentru mediul desktop Gnome. Instalarea lui
se face din Synaptic sau introducand in Terminal comanda urmatoare sudo apt-get
install gedit.
b. Kwrite – este un editor simplu utilizat de cei care folosesc interfata KDE.
Instalarea se face prin deschiderea Terminalului introducand comanda sudo apt-get
install kwrite.

47
 2. Arhivare/Dezarhivare
Pentru incepatori va voi arata cum se
arhiveaza/dezarhiveaza o arhiva.
Pentru aceasta vom folosi aplicatia
Archive Manager instalata implicit in
sistemul de operare decat tastand in
Terminal comenzi. Inainte de toate
introducem in Terminal comanda
sudo apt-get install p7zip-rar
p7zip-full unace unrar zip unzip
sharutils rar uudeview mpack lha
arj cabextract file-roller pentru a
instala extensii mai multe pentru recunoasterea mai multor tipuri de arhive.
Arhivarea o putem realiza facand clic dreapta pe fisierul sau directorul pe care
dorim sa-l arhivam si alegem apoi optiunea Compress... unde se deschide o fereastra.
La Filename alegem numele arhivei, iar in dreapta lui extensia cu care dorim sa
arhivam fisierul/directorul. Location alegem locul unde dorim sa salvam fisierul nou
arhivat.
Dezarhivarea se realizeaza dand dublu clic pe fisierul arhivat unde se deschide
aplicatia Archive Manager. Selectam fisierele sau directorul si din meniul Archive
alegem Extract... unde se deschide o fereastra. Alegem locatia unde dorim sa
dezarhivam si dam clic pe Extract.

3. Creare stick USB

UNetbootin va permite sa creati un stick
USB bootabil cu gama variata de
distributii Linux. Instalarea aplicatiei se
realizeaza din managerul de pachete
Synaptic sau in Terminal introducand
comanda: sudo apt-get install
unetbootin. Lucrul cu aplicatia:
1. deschidem aplicatia din meniul
System Tools;
2. introducem stick-ul in portul USB;
3. clic pe butonul radio Diskimage si
facem clic pe butonul cu trei puncte
unde se deschide o fereastra de unde alegem imaginea iso cu distributia Linux si clic
pe Open;
4. la Type alegem USB Drive, iar la Drive alegem stickul pe care dorim sa-l scriem si
clic pe OK;
5. asteptam finalizarea operatiunii de creare a stick-ului bootabil si dam clic pe Exit.

48
 4. Editarea partitiilor si formatarea
GParted este un editor de partitii
pentru crearea, reorganizarea si
stergerea partitiilor pe disc. GParted
va permite sa modificati organizarea
partitiilor pastrand continutul
acestora. Instalarea aplicatiei se face
din managerul de pachete Synaptic
sau utilizand in Terminal comanda:
sudo apt-get install gparted.
Deschiderea aplicatiei GParted se
face din meniul
Administration>GParted.
I. Fereastra GParted:
- bara de meniu – contine toate comenzile de care aveti nevoie pentru a lucra cu
aplicatia
- bara de unelte – contine comenzi rapide ce pot fi accesate si din bara de meniu
- zona de afisare grafica – contine reprezentarea vizuala a partitiilor de pe dispozitivul
disc selectat
- zona de afisare text – contine textul listei partitiilor de pe dispozitivul disc selectat
- bara de stare – afiseaza informatii despre activitatea curenta sau numarul de operatii
in asteptare
- panoul de informatii despre dispozitiv – afiseaza detalii despre dispozitivul disc
selectat. El nu este afisat in mod implicit, ci se acceseaza din meniul View>Device
Information
- panoul de informatii in asteptare – afiseaza lista curenta a operatiilor. Nu este afisat
implicit atunci cand sunt 0 (zero) operatii in asteptare
II. Reimprospatarea dispozitivelor:
Pentru a reimprospata toate dispozitivele de pe disc accesam meniul Gparted>Refresh
Devices si va scana toate dispozitivele de disc.
III. Crearea unei noi tabele de partitii:
- selectam dispozitivul din meniul derulant de pe bara de unelte
- din meniul Device alegem Create Partition Table...
- din meniul Partition alegem New unde se deschide o fereastra. Aici putem alege
marimea partitiei si sistemul de fisiere (pentru Linux cel mai utilizat sistem de fisiere
este ext4) si facem clic pe Add
- in meniul Edit facem clic pe Apply All Operations ne apare o fereastra in care ne
anunta ca putem pierde date si facel clic pe Apply si Close
III. Formatarea unui disc sau stick USB:
- selectam discul sau stick-ul USB din meniul derulant de pe bara de unelte
- din meniul Partition alegem Unmount pentru a demonta discul
- tot din meniul Partition alegem Format to si alegem sistemul de fisiere dorit. Pentru
stick-ul USB alegeti fat32. Apoi din meniul Edit clic Apply All Operations unde ne
apare o fereastra in care ne anunta ca putem pierde date si facel clic pe Apply si Close

49
 5. Arderea unui CD/DVD
Brasero este unul dintre cele mai
populare unelte de inscriptionat
discuri. El ofera o interfata prietenoasa
si simpla, dispunand totodata de toate
functionalitatile importante necesare
unui utilizator, precum scriere
CD/DVD, optiuni pentru CD-uri
audio, stergerea discurilor
reinscriptibile, scrierea de imagini iso.
Brasero este o aplicatie care necesita
resurse minime, oferind o
functionalitate maxima, totul integrat
intro interfata intuitiva. Instalarea
aplicatiei Brasero se face din Synaptic sau deschizand Terminalul si introducand
comanda sudo apt-get install brasero.
I. Crearea unui CD audio
- faceti clic pe butonul “Audio project” unde ne apare o fereastra
- clic pe meniul “Edit” si apoi pe “Add Files” mergem in directorul unde avem
fisierele audio si facem clic pe “Add”
- in meniul “Project” facem clic pe “Burn” si asteptam sa se scrie CD-ul.
II. Crearea unui CD/DVD de date
- faceti clic pe butonul “Data project”
- clic pe meniul “Edit” si apoi pe “Add Files” mergem la directorul sau fisierele pe
care dorim sa le copiem si facem clic pe “Add”
- in meniul “Project” facem clic pe “Burn” si asteptam sa se scrie CD/DVD chiar
daca nu avem nici un CD/DVD gol el va putea salva intro imagine iso.
III. Crearea unui DVD sau SVCD video
- faceti clic pe butonul “Video project”
- clic pe meniul “Edit” si apoi pe “Add Files” mergem la directorul unde se gaseste
fisierele video pe care dorim sa le copiem si facem clic pe “Add”
- in meniul “Project” facem clic pe “Burn” si asteptam sa se scrie CD/DVD video.
IV. Copierea unui CD/DVD
- faceti clic pe butonul “Disc copy” unde va aparea o noua fereastra
- la “Select disc to copy” alegem CD/DVD ce trebuie copiat
- la “Select a disc to write to” putem alege locatia unde copiem CD/DVD iar apoi
faceti clic pe “Create image”.
V. Inscriptionarea unei imagine iso pe discurile
- faceti clic pe butonul “Burn image” unde va aparea o noua fereastra
- la “Select a disc image to write” alegem discul pentru inscriptionarea imaginii iso
- la “Select a disc to write to” alegem imaginea unde se afla in calculator si clic pe
“Create image”
VI. Stergerea unui CD/DVD reinscriptibile
- mergem la meniul “Tools” si alegem “Blank” unde ne apare o fereastra
- la “Select a disc” alegem discul ce trebuie sters si clic apoi pe butonul “Blank”

50
 Mai jos voi enumera cateva din programele de inscriptionat CD/DVD:
a. K3B – se instaleaza din Synaptic sau in Terminal introducand comanda sudo
apt-get install k3b.
b. BurnerOnFire – instalarea se face cu ajutorul Terminalului introducand
urmatoarele comenzi:
-instalam mai intai niste dependinte
sudo apt-get install python-gtk2
sudo apt-get install python-dbus
- instalarea programului
wget
http://pypi.python.org/packages/source/s/setuptools/setuptools-0.6c9.tar.gz#md5
=3864c01d9c719c8924c455714492295e
tar xf setuptools-0.6c9.tar.gz
cd setuptools-0.6c9
sudo python setup.py install
sudo easy_install burneronfire
burneronfire
c. xfburn – instalarea se face din Synaptic sau din Terminal introducand comanda
sudo apt-get install xfburn.

6. Recuperarea fisierelor sterse

Photorec este un software gratuit de
recuperare de date care poate
recupera aproape toate tipurile de
fisiere sterse din greseala. Este un
program ce face parte din aplicatia
TestDisk care este capabil de a
recupera partitii pierdute sau
ne-boot-abile. ATENTIE!!! Nu
scrieti nimic pe partitia de pe care
vreti sa recuperati fisierele. Pentru
aceasta va trebuie un alt disc mai
incapator (recomandat un HDD extern). Instalarea programului se face cu ajutorul
Terminalului introducand comanda sudo apt-get install testdisk.
I. Photorec
- pornim programul in Terminal cu comanda sudo photorec si scriem parola care am
setat-o la instalarea sistemului de operare
- alegeti partitia de la care doriti sa recuperati fisierele pierdute si dam “Enter”
- alegeti “Continue”
- selectati tipul tabelei de partitii, acesta este “Intel” si dam clic pe “Enter”
- alegeti sursa din partitiei din care vor fi recuperate fisierele si clic pe “Enter”
- alegeti sistemul de fisiere a partitiei surse, pentru sistemul Linux este EXT2/EXT3
si dam clic pe “Enter”
- alegeti optiunea “Free” si apoi “Enter”
- trebuie sa alegeti o locatie pentru recuperarea fisierelor. Aceasta nu ar trebui sa fie

51
aceeasi partitie cu fisierele care sunt recuperate
- cand sunteti gata apasati pe “Y” si incepe cautarea fisierelor pentru recuperarea
II. TestDisk
- pornim programul in Terminal cu comanda sudo testdisk si scriem parola care am
setat-o la instalarea sistemului de operare
- alegeti “Create” pentru ca TestDisk sa creeze un jurnal de inregistrari cu date
tehnice si mesaje si dati “Enter”
- utilizati astele sageti pentru a alege discul cu partitiile cu probleme si dati “Enter”
- alegeti tipul din tabela de partitii “Intel” si dati “Enter”
- utilizati meniul implicit “Analyse” pentru a verifica structura partitiilor si pentru a
cauta partitiile pierdute dand “Enter”
- acum se afiseaza structura actuala a partitiilor si alegeti “Quick Search” si apoi
“Enter”
- TestDisk va va cere permisiunea de a cauta partitiile lipsain conformitate cu
sistemul de operare si partitiile defecte si apasati “Y” pentru confirmare
- in timpul operatiunii de cautare cu “Quick Search”, TestDisk va gasi partitiile lipse
- selectati partitia cu tastele sageti si apasati “p” pentru a afisa fisierele sau “q” pentru
a va intoarce la ecranul anterior si apasati “Enter” pentru a continuar
- daca toate partitiile sunt gasite si datele afisate corect alegeti optiunea “Write”
pentru a salva structura partitiilor. Meniul “Extd Part” va da posibilitatea sa alegeti
daca partitia extinsa va utiliza tot spatiul disponibil sau doar spatiul minim necesar. In
cazul in care lipseste o partitie, alegeti optiunea “Deeper Search” (daca nu a fost
aleasa automat) si apasati “Enter” pentru a continua
- alegeti partitia cu sistemul de fisiere defect marcata cu D (delete) si apasati “p”
pentru afisarea fisierelor
- in cazul in care ati gasit partitia corecta apasati pe “q” pentru a va intoarce la
ecranul anterior, iar cu tastele sageti stanga/dreapta pentru a schimba starea partitiei
selectate in “L” (logical)
- acum puteti scrie noua structura a partitiilor confirmati optiunea “Write” cu
“Enter”, apoi “Y” si “OK”; acum partitiile sunt inregistrate in tabela de partitii
- recuperarea sectorului de boot NTFS:
***sectorul de boot al primei partitii este inca defect si trebuie reparat, dar sectorul de
boot de backup este valid. Pentru a copia sectorul de backup peste sectorul de boot
alegeti “Backup BS”, confirmati cu “Enter”, apoi cu “Y” si “OK”
- se va afisa informatii cu sectorul de boot si copia de siguranta sunt identice, iar
sectorul de boot NTFS a fost reparat cu succes, apasati “Enter” pentru a iesi
- TestDisk va afisa mesajul “You have to restart your Computer to access your data”
si apsati “Enter” pentru a-l reporni.
SFAT:
1.Folositi aceste programe numai in cazul in care stiti ce sa faceti, astfel nu veti mai
recupera datele de pe acel calculator.
2. Recomand sa folositi photorec doar pentru a recupera datele de pe un stick usb sau
card de memorie.

52
 7. Refacere GRUB
In general problema cu GRUB este atunci cand instalati Windows dupa alt
sistem de operare Linux. In continuare voi descrie cum putem repara GRUB-ul.
a. Metoda grafica
Aceasta este solutia
ideala de rezolvare pentru
marea majoritate a
utilizatorilor. Descarcati
imaginea cu Ubuntu si
ardeti-o pe un CD sau
scrieti-l pe un stick USB.
Dupa pornirea in
mediul live a CD/DVD cu
Ubuntu, deschideti
Terminalul si introduceti
urmatoarele comenzi
pentru a instala Boot
Repair:
sudo add-apt-repository ppa:yannubuntu/boot-repair
sudo apt-get update
sudo apt-get install -y boot-repair

Fereastra Boot Repair va aparea dupa ce rulati in Terminal comanda

boot-repair. Dupa ce se scaneaza faceti clic pe butonul “Recommended repair
(repairs most frequent problems)” pentru a repara GRUB dintrun singur clic.
Va aparea o fereastra unde aveti posibilitatea de a personaliza GRUB2. Si dat
clic pe Apply.
Reporniti calculatorul dupa utilizarea Boot Repair. Ubuntu ar trebui sa
porneasca normal.

b. Cu ajutorul Terminalului
Porniti calculatorul in mediul live. Asigurati-va ca versiunea de Ubuntu de pe
CD este cu cea instalata in calculator. Deschideti Terminalul si identificati partitia
Ubuntu folosind urmatoarele comenzi:
sudo fdisk -l
sudo blkid
Comanda fdisk -l, partitia Ubuntu este identificat prin cuvantul Linux in
coloana System, iar comanda blkid identifica partitia prin sistemul de fisiere ext4.
Executati urmatoarea comanda pentru a monta partitia Ubuntu:
sudo mount /dev/sdX# /mnt
Exemplu: sdX# = sda1
Executati urmatoarea comanda pentru a instala grub direct de pe CD, inlocuind
/dev/sdX cu numele hard disk-ului omitand numarul. De exemplu inlocuim /dev/sda1
cu /dev/sda.
sudo grub-install –boot-directory=/mnt/boot /dev/sdX

53
 Restartam calculatorul si Ubuntu ar trebui sa porneasca normal.

8. File manager

Fiecare distributie vine cu file manager implicit cum ar fi: Nautilus, Thunar,
Dolphin, PCManFM, etc. Puteti instala si alte file manager gen Total Commander din
Windows cum ar fi: Gnome Commander, Tux Commander, Krusader, etc. In general
toate managerele de fisiere sunt asemanatoare cu mici diferente.
Puteti creea directoare, sterge, muta sau copia fisiere si directoare. In panoul
lateral gasiti fisierele de sistem, directorul userului unde sunt stocate fisierele create,
mediile de stocare si cosul de gunoi.
Instalarea managerelor de fisiere se instaleaza cel mai usor din pachetul
software Synaptic.
Comenzile mai importante pentru a lucra cu managerul de fisiere:
MENIUL FILE
- New Tab – deschide un nou tab in aceeasi fereastra
- New Window – deschide o fereastra noua
- Create Folder – creeaza un director nou
MENIUL EDIT
- Cut, Copy, Paste – taie, copie si lipeste directoare/fisiere
- Select All – selecteaza toate fisierele si directoarele din directorul curentul
- Rename... - redenumeste directoare/fisiere
- Move to Trash – muta fisierele/directoarele in cosul de gunoi
- Delete – sterge fisierele/directoarele definitiv
- Compress... - arhiveaza un fisier/director
Acestea ar fi optiunile cele mai des utilizate.

54
 9. Curatarea sistemului
a. Sweeper
Este o aplicatie care curata sistemul de anumite
fisiere nefolositoare.

Optiunile apar sub urmatoarea forma: General

si Web Browsing.

a.1. General:
***Saved Clipboard Contents - curata
continutul stocat in clipboard (adica ceea ce a-ti
luat dumneavoastra cu ajutorul comenzii Copy)
***Recent Documents - curata lista cu
documentele utilizate recent
***Run Command History - curata istoricul
comenzilor rulate cu ajutorul utilitarului Run Command (Alt+F2)
***Recent Applications - curata lista aplicatiilor rulate ultima data
***Thumbnail Cache - curata toate imaginile redimensionate din memoria cache.

a.2. Web Browsing:

***Cookies - curata toate cookie-urile stocate
***Favorite Icons - curata faviconurile retinute in memoria cache de la site-urile
vizitate (faviconul este imaginea mica din dreptul url-ului)
***Web History - curata istoria site-urilor vizitate
***Form Completion Entries - curata valorile introduse in formularele de pe
website-uri
***Cookies Policies - curata politicile cookie-urilor de pe toate site-urile vizitate.
Instalarea se face din Ubuntu Software Center, Synaptic sau introducand in
Terminal Urmatoarea comanda:
sudo apt-get install sweeper

b. Bleachbit
Este un program cu interfata
minimalista care te scapa rapid de
spatiul ocupat inutil si de istoricul
de Internet. Tot ce aveti de facut sa
bifati optiunile si sa faceti clic pe
Clean. Instalarea se poate face din
Synaptic sau introducand in
Terminal comanda urmatoare:
sudo apt-get install bleachbit

55
 c. Ubuntu Tweak
Este o aplicatie conceputa
pentru o configurare Ubuntu
mai usoara pentru toti
utilizatorii. Pe langa optiunile
de configurare Ubuntu Tweak
are o optiune de stergere a
fisierelor care ocupa spatiu
inutil. Utilizarea aplicatiei se
face dand clic pe optiunea
Janitor si bifam optiunile
pentru scanarea sistemului. In
partea dreapta ne apare
rezultatul scanarii unde bifam
fiecare rezultat in parte si dam
clic pe Clean.

10. Securitatea sistemului

a.10. Clamtk
Virusii pentru Linux sunt
foarte rari si pot infesta o
foarte greu o masinarie care
ruleaza Linux. Un antivirus
este util atunci cand folosim
ce am descarcat pe o masina
ce ruleaza Windows. Unul din
virusii recomandati este
ClamAV ce se poate instala
din Synaptic si alegem
pachetele clamv si clamtk.
ClamAV detecteaza virusi pe
toate platformele, dar este in primul rand util pentru virusi si malware pentru
Windows. Acest antivirus se foloseste in Terminal. Folosirea ClamTk in consola :
1. upadate definitii virus:
sudo freshclam
2. scanare fisiere
sudo clamscan
- scanare fisiere din directorul /home:
sudo clamscan -r /home
- scanare fisiere din tot calculatorul:
sudo clamscan -r /
- scanare fisiere din tot calculatorul, dar afiseza numai fisierele infectate si suna un
clopotel atunci cand a constatat:
sudo clamscan -r --bell -i /
3. sterge fisierele infectate

56
sudo clamscan --remove
4. afla versiunea de clamtk
clamdscan -V
5. afla mai multe despre optiunile clamtk
man clamscan

b.10. Firewall
In general distributiile Ubuntu sau
distributiile bazate pe acesta vine cu
firewall preinstalat. Pentru a porni
aplicatia intram in categoria
Administration si apoi Firewall
Configuration. Pentru activarea
firewall-ului dam clic pe Unlock si
introducem parola, iar la Status dam
clic sa apara On. Aplicatii firewall pe
Ubuntu: Firestarter, Gufw, Ufw, etc.

c.10. Rootkit
Rootkit-urile ascund de
multe ori activitatea unui
virus de tip troian iar cand
sunt instalate pe un sistem
pot fi invizibile evitand
chiar si detectarea de catre
programele de securitate.
Amenintarea exista,
mai nou, si pentru
utilizatorii de Ubuntu (sau
derivate) iar singurul lucru
pe care trebuie sa-l faca
userul este sa modifice
parola de utilizator sau de root sau sa reinstaleze sistemul (cel mai sfant lucru). Pentru
depistarea amenintarii de tip rootkit utilizatorii de Ubuntu au ca alternative pachetele
CHKROOTKIT SAU RKHUNTER.
Pentru a instala aceste aplicatii deschidem Terminal si executam urmatoarele
comenzi:
sudo apt-get install chkrootkit
sudo apt-get install rkhunter
Odata instalate aplicatiile le vom rula in Terminal (pentru simplul fapt ca nu au
inca interfete grafice) astfel:

57
sudo chkrootkit
sau
sudo rkhunter –check

11. Control parental

OpenDNS este una dintre cea mai cunoscuta

metoda de filtrare a continutului pe Internet.
Functioneaza pe principiul filtrarii
rezultatelor intoarse de DNS (Domain name
server). DNS-ul reprezinta mecanismul prin
care adresele internet de genul "www.7p.ro"
sunt transformate in adrese ip de genul :
"88.86.123.141". Fara aceasta transformare,
browserele de internet (Internet explorer,
Chrome, FireFox, Opera, etc) nu pot functiona. Folosind acest principiu OpenDns
ofera servere de DNS care nu fac aceasta transformare (nume domeniu la adresa IP)
decat pentru siteurile agreate. Aceasta filtrare oferita de OpenDns este oferita in mai
multe variante, unele dintre ele fiind comerciale (pe bani) si anume variantele pentru
firme si companii care blocheaza accesul angajatilor la siteuri de socializare sau
porno sau etc. Partea buna este ca varianta pentru "acasa" este gratuita si extrem de
eficienta pentru blocarea accesului copiilor la site-uri porno, phishing si malware.

Ghid de setare a serverelor OpenDNS pe computerul de acasa:

1. Deschideti un browser si la bara de adrese tasteaza www.opendns.com si alegem
Home Parental Controls;
2. Alegeti varianta OpenDNS FamilyShield si faceti clic pe Sign up now
3. Abonarea este un pas optional. Aici va puteti introduce adresa de email si veti
primi notificari despre acest serviciu atunci cand vor aparea. Faceti clic pe Let's
begin! sau continue fara a va abona.
4. In pasul urmator va sunt prezentate 2 variante: router si computer, pentru setarea
serverelor DNS. Vom alege Computer.
5. In acest pas trebuie sa alegeti sistemul de operare instalat pe calculatorul pe care
doriti sa introduceti filtrarea OpenDNS FamilyShield. Aici faceti clic pe Ubuntu
(daca aveti instalat in calculator Ubuntu sau o distributie derivata din acesta).
6. La acest pas va sunt prezentate instructiunile de configurare pe Ubuntu pe care le
veti citi in continuare:
6.1. clic dreapta pe iconul Wired network connections si alegeti Edit Connections
unde se fereastra Network Connections.
6.2. Alegeti tipul de conexiune. Veti alege Wired cel oferit prin cablu.
6.3. Faceti clic pe Auto eth0 si apoi pe Edit
6.4. In fereastra Editing Auto eth0 clic pe tabul IPv4 Settings
6.5. In tabul IPv4 Settings schimbam la Method cu Automatic (DHCP) addresses
only
6.6. La DNS Servers introduceti urmatoarele adrese: 208.67.222.123, 208.67.220.123

58
6.7. Clic pe OK si restartati calculatorul. Intrati pe http://welcome.opendns.com
pentru a confirma folosirea OpenDNS

Pentru updatarea IP-ului automat vom face urmatoarele setari:

1. instalam ddclient introducand comanda sudo apt-get install ddclient in Terminal
unde va aparea o fereastra si apasati tasta Escape.
2. deschidem fisierul de configurare cu comanda sudo gedit /etc/ddclient.conf si
introducem urmatoarele linii:

use=web, web=myip.dnsomatic.com
ssl=yes
server=updates.opendns.com
protocol=dyndns2
login="username"
password="pwd"
home

"username" si "pwd" vor fi inlocuite cu datele cu care te-ai inregistrat pe OpenDNS.

12. Stocare fisiere online

Creezi un folder special pe hard disk,
copiezi în acesta fotografii, documente,
clipuri video, iar aceste fişiere sunt
salvate în momentul sincronizării şi pe
serverele producătorului, în cloud. Poţi
accesa acele informaţii de oriunde, de pe
orice sistem care are instalată aplicaţia
dedicată şi care are o conexiune la
internet. O soluţie perfectă pentru a
înlocui un stick de memorie sau pentru a
extinde capacitatea de stocare a unui
telefon mobil sau tableta.
Avantajele stocarii online:
1. datele stocate pe un sistem de stocare cloud le veti putea accesa de pe orice
dispozitiv cu conexiune la Internet
2. nu aveti nevoie de un dispozitiv de stocare fizic
3. puteti permite sa impartiti datele cu alte persoane

Servicii de stocare online:

- SkyDrive - 25Gb
- ADrive - pana la 50Gb
- Amazon Cloud Drive - 5Gb
- Box - 5Gb
- Dropbox - 2Gb
- iDrive - 5Gb

59
- OpenDrive - 5Gb
- Google Drive - 15Gb
- Copy - 20Gb

a. Copy
Pentru folosirea acestui serviciu urmariti pasii urmatori:
- inregistrati-va la adresa www.copy.com
- downloadati fisierul care corespunde sistemului de operare Ubuntu
- dezarhivati fisierul
- accesati fisierul CopyAgent si urmariti instructiunile
- in managerul de fisiere va aparea un director Copy in care puteti copia fisierele pe
care doriti sa le stocati
Sincronizarea se face automat fara interventia utilizatorului.

b. Google Drive
Pentru a putea folosi Google Drive pe Ubuntu si derivatele sale vom folosi aplicatia
Grive. In continuare va voi arata cum instalam si sincroniza datele.
b.1. deschidem Terminalul
b.2. introducem urmatoarele comenzi pentru instalare Grive
sudo add-apt-repository ppa:nilarimogard/webupd8
sudo apt-get update
sudo apt-get install grive
c.3. cream un director pe care il numim GoogleDrive, aici vor fi salvate fisierele pe
care dorim sa le stocam online, folosind comanda: mkdir ~/GoogleDrive.
d.4. intram in directorul GoogleDrive prin comanda: cd ~/GoogleDrive
e.5. scrieti comanda grive -a pentru a configura Grive
f.6. Copiati adresa URL care apare sub "Please go to this URL and get an
authentication code:" si o introduce in bara de adrese a browser-ului folosit (ex.
Firefox, Chrome, etc.)
g.7. Copiati codul care va apare in browser si scrieti-l sub mesajul "Please input the
authentication code here:" si Enter
h.8. Pentru sincronizarea datelor urmati comenzile urmatoare:
cd ~/GoogleDrive si dam Enter
grive si dam Enter
De fiecare data cand copiati sau modificati un fisier datele trebuiesc
sincronizate cu serverul trebuie sa urmati comenzile de la punctul h.8.
O alta metoda pentru Google Drive este si SyncDrive. Cu SyncDrive
sincronizarea datelor se face automat. Instalarea se face in Terminal scriind
urmatoarele comenzi:
sudo add-apt-repository ppa:noobslab/pear-apps
sudo apt-get update
sudo apt-get install syncdrive

60
 13. Download videoclip
Youtube nu mai este o necunoscuta pentru
nimeni. Acest site contine materiale video pe
care le puteti viziona sau incarca.
Pentru a putea downlada un videoclip de pe
Youtube in Ubuntu si distributiile derivate
trebuie sa avem instalat o aplicatie numita
youtube-dl (youtube downloader). Acest
program se foloseste in Terminal. Instalarea acestui program se face introducand in
Terminal urmatoarele comenzi:
sudo add-apt-repository ppa:nilarimogard/webupd8
sudo apt-get update
sudo apt-get install -y youtube-dl

Folosirea aplicatiei se realizeaza introducand in Terminal urmatoarea comanda dand

apoi ENTER pentru a incepe downladarea videoclipului:
youtube-dl http://www.youtube.com/watch?v=kh29_SERH0Y

***http://www.youtube.com/watch?v=kh29_SERH0Y- fiind adresa videclipului ce

urmeaza a fi downloadat

Asteptam sa downladam videoclipul si apoi mergem in folderul /home acolo

unde este salvat.

61