1 Groza Bianca Grupa FB18

Fenomenul Linux

Linux este fenomenul care a reuşit să uimească în ultimii ani întreaga lume TI,
fiind sistemul de operare cu cea mai rapidă dezvoltare dintre toate cele existente,
conform unor studii efectuate de IDC - International Data Corporation -
www.idc.com). Asociat în principal cu mişcarea GNU (un acronim recursiv de la
GNU is Not Unix - www.gnu.org/home.ro.html), acesta a reuşit să aducă un suflu
nou în lumea sistemelor de operare.

Ceea ce trebuie ştiut este faptul că GNU a apărut cu mult înaintea Linux-ului, în
1984, în timp ce primele linii de cod scrise pentru Linux au apărut abia în 1991
(este vorba desigur de primul kernel, dezvoltat la acea vreme doar de către Linus
Torvalds). Există foarte multe distribuţii de Linux, doar câteva fiind publice, adică
putând fi descărcate de pe internet şi instalate (accesând adresa
http://old.lwn.net/Distributions/ veţi descoperi aproape 300 de distribuţii). Ceea ce
a lipsit Linux-ului multă vreme de la apariţie a fost un standard pentru ierarhia în
sistemul de fişiere a programelor şi aplicaţiilor, dar mai ales a bibliotecilor.
Specificaţiile pentru "standardizarea pinguinului" sunt disponibile la
www.linuxbase.org, iar primele încercări ale distribuitorilor de a se conforma
Standardului de Bază Linux (Linux Standard Base - LSB) au început în acest an.
O altă problemă, care încă nu este rezolvată complet, este lipsa unui suport real
pentru programe ce folosesc caractere specifice unei anumite limbi, cunoscut sub
numele de internaţionalizare ("i18n" - o prescurtare de la internationalization -
între litera de început "i" şi ultima literă "n" există 18 litere). În 1998 s-a format
Free Standards Group, în cadrul căreia există iniţiative de standardizare a celor
expuse ceva mai devreme, tocmai pentru a încuraja dezvoltarea de aplicaţii şi
programe pentru Linux. Mai multe detalii despre toate aceste standarde se pot găsi
la www.freestandards.org/.

Un alt efort pentru realizarea unui distribuţii unitare destinate totuşi mediului
business este iniţiativa UnitedLinux (www.unitedlinux.com). SuSE, Caldera,
Conectiva şi Turbolinux au anunţat pe 30 mai 2002 că vor construi o distribuţie
conform standardelor amintite mai sus. Va fi mult mai uşor pentru producătorii de
hardware să realizeze suportul software pentru echipamentele destinate şi unui
utilizator Linux. Proiectul a demarat şi este susţinut de firme importante din lumea
TI: AMD, Borland Software Corporation, Computer Associates, Fujitsu Siemens,
Fujitsu, Hewlett-Packard, IBM, Intel, NEC, Progress Software şi SAP.
Lucrul cel mai de seamă la Linux este faptul că întregul sistem de operare, aici
incluzând kernelul şi o serie întreagă de aplicaţii, este pus la dispoziţie inclusiv cu
sursele, făcând din acesta un bun studiu de caz pentru cei interesaţi. Multe
universităţi şi facultăţi de specialitate din întreaga lume îşi dezvoltă propriile
distribuţii de Linux. În România nu ştiu dacă există deocamdată astfel de
 2

preocupări, cel puţin în facultăţile de specialitate, în ceea ce priveşte acest sistem

de operare. Fiind un bun studiu de caz, Linux-ul ar putea fi introdus încă din licee,
măcar la cele de informatică, pentru că există suport pentru cea mai mare parte a
aplicaţiilor necesare.

Am testat pentru dumneavoastră 6 distribuţii dintr-o gamă variantă: Red Hat

Professional 7.3, SuSE Professional 8.0, Mandrake 8.2, Slackware 8.1, Lycoris
Desktop /LX, Debian 2.2r6. Există diferenţe notabile şi credem că veţi dori să
încercaţi să instalaţi măcar una dintre ele.

Nucleul unui sistem de operare - Mini - HOW TO

La baza oricărui sistem de operare se află nucleul acestuia sau kernelul. Un sistem
de operare nu ar folosi însă la nimic dacă ar fi format doar din kernel şi nu ar avea
şi alte module, programe sau aplicaţii care să ruleze peste acest nucleu. Acesta
poate fi încadrat în două mari categorii şi anume monolitic sau pe straturi.
Kernelul de Linux se încadrează în prima categorie conţinând în principiu marea
majoritate a serviciilor oferite de sistemul de operare, cum ar fi administrarea
proceselor, a comunicaţiei între acestea, a memoriei, a sistemului de fişiere şi a
dispozitivelor dintr-un calculator. Cea de-a doua categorie, cea a kernelelor pe
straturi se caracterizează în principal prin asigurarea unui minim necesar
funcţionării, cum ar fi comunicaţia între procese şi o administrare minimală a
memoriei şi a dispozitivelor. Au existat o serie de păreri pro şi contra în ceea ce
priveşte cele două arhitecturi, mai ales după lansarea Linux-ului, deoarece se
consideră că primul tip de nucleu este inferior celui de al doilea din punct de
vedere arhitectural, primul necesitând restartări ale sistemului de operare dacă se
doreşte adăugarea de noi funcţionalităţi, dar şi din punct de vedere al securităţii.

Caracteristic celor monolitice este că driverele şi serviciile se execută în acelaşi

spaţiu de adresare a memoriei ca şi nucleul (spaţiu kernel), ceea ce poate duce la
probleme grave de securitate şi stabilitate. În cazul microkernel-urilor, se execută
în spaţiul nucleu doar un număr minimal de servicii, restul lansându-se în spaţiul
utilizatorului. Totuşi, performanţele nucleelor monolitice pe sisteme cu un singur
procesor sunt mai bune decât cele oferite de microkernele. Conform numelui (şi
teoriei), microkernel-urile sunt mai mici decât monoliticele(un kernel obişnuit de
Linux are cam 700 kB dacă este compilat şi, în general, sub 1 MB).

Deocamdată printre cele mai cunoscute sistemele de operare care folosesc un

microkernel (un tip de nucleu pe straturi) se numără Microsoft Windows
NT/2000/XP, câteva Unix-uri, precum QNX, Digital UNIX şi toate sistemele real-
time. De aici şi părerile împărţite în ceea ce priveşte cele două tipuri de nucleu,
ştiut fiind faptul că de obicei sistemele de operare de la Microsoft necesită
3 Groza Bianca Grupa FB18

restartări când se adaugă noi drivere. Există încă din 1990 şi o iniţiativă open-
source, cunoscută sub numele de GNU/Hurd, pentru un sistem de operare bazat pe
un microkernel (Mach), însă deocamdată lucrurile nu sunt atât de stabile pe cât se
dorea la început. Noi am dori ca în scurt timp să ajungem să scriem şi despre
Hurd, aşa cum este cazul Linux-ului în momentul de faţă, având în vedere faptul
că este proiectat ca un sistem de operare mult mai puternic decât Linux-ul.