Suport Termo II

Termotehnica
Partea II
Suport curs “Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing.
Francisc Popescu
Recapitulare
Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Obiectul …
Termotehnica sau termodinamica tehnică este disciplina care studiază procesele

ce se desfășoară în mașinile și instalațiile termice, procese în care transferul de
energie între corpuri se face sub formă de căldură și lucru mecanic.
Termodinamica studiază proprietățile fizice ale corpurilor din natură generate de
mișcarea moleculară internă, precum și fenomenele macroscopice care conduc la
modificări cantitative ale acestor proprietăți.
•metoda fenomenologică porneşte de la analiza proceselor din natură și

cercetează fenomenele generale ale sistemelor fizice în condiţii de echilibru.
Această metodă se utilizează pentru studiul sistemelor formate dintr-un număr finit
de corpuri. Termodinamica fenomenologică are la bază două legi generale
(principiile I şi II ale termodinamicii) şi foloseşte pe scară largă rezultatele
cercetărilor experimentale. Ea rezolvă numeroase probleme practice importante,
dar nu permite explicarea naturii intime a fenomenelor studiate;
•metoda statistică completează metoda fenomenologică, luând în considerare
ipoteze asupra structurii moleculare a corpurilor şi asupra mecanismului
proceselor la nivel microscopic.

Istoric …
Termodinamica este o ramura a fizicii şi chimiei, care in sec. XVII ‐

XVIII încerca să se constituie ca disciplina deosebita din cadrul
general al ştiinţelor naturii, era dominata de conceptul de caloric,
moştenit de la grecii antici şi perpetuat în Evul Mediu, numit în
limbajul de toată ziua căldură. Aceasta era imaginată ca o substanţă
fluidă, imponderabilă, dar uşor penetrantă în corpuri, în stare de
cauzalitate cu toate fenomenele termice din natură. Noţiunea de
caloric cuprindea noţiunile, distincte astăzi de energie internă
(entalpie) şi căldură propriu‐zisă.

Apariţia în anul 1824 a lucrării “Réflexion sur la
puissance motrice de feu sur les machines propres a
développer cette puissance” (Reflexii asupra puterii
motrice a focului şi a maşinilor capabile să dezvolte
această putere), concepută de inginerul militar Nicolas
Léonard Sadi Carnot i-a adus autorului renume.
N.L.S.Carnot

Primele maşini mecanice care au uşurat munca omului au
folosit ca sursa primară de energie combustibilul, care prin
ardere, a eliberat energia termică, care apoi era transformată
în energie mecanică. Astfel au fost inventate maşinile cu abur
(Thomas Newcomen, 1705, James Watt 1784), care au
dominat până în secolul 20. Bazele teoretice ale acestor
aplicaţii practice au fost puse, sub forma Principiului doi al
termodinamicii de abia de câtre savantului Carnot, preocupat
de a elucida întrebarea legată de câtă parte din căldură se
poate transforma în lucru mecanic şi care sunt condiţiile care
fac posibilă această transformare. În acest scop, Carnot a
conceput un ciclu termodinamic ideal reversibil, care îi
poartă numele.

R..J.Mayer J.P. Joule
Echivalenţa dintre căldură şi lucru mecanic, ca forme de

energie, adică Principiul întâi al termodinamicii, a fost
enunţat de către Robert Julius Mayer (1842). El a calculat
echivalentul mecanic al căldurii, care aproape
concomitent a fost verificat experimental de James
Prescott Joule (1843‐48). Astfel s‐a renunţat la învechita
noţiune de caloricum, s‐a conturat mai clar noţiuninea de
căldură şi s‐a pregătit definirea ulterioară a noţiunii de
energie internă.
A început să se dezvolte o nouă concepţie asupra căldurii,
enunţându‐se teoria mecanică a căldurii. Se atribuie
materiei un caracter discret, particulele componente fiind
moleculele şi atomii. Caracterul corpuscular al materiei şi
agitaţia haotică a entităţilor microscopice fusese intuită încă
din secolul XVIII, dar verificarea prezumţiilor s‐a făcut doar
de către Avogadro şi Brown, care au conceput astfel teoria
cinetică a căldurii.

Bazându‐se pe descoperirile predecesorilor, în 1850,
Rudolf Julius Emanuel Clausius reformulează principiile
unu și doi și introduce noțiunea de entropie (1865), care
va revoluționa termodinamica. Astfel s‐au pus bazele
termodinamicii fenomenologice, care apoi a fost
completată prin studiul experimental și în parte teoretic
al proprietăților termodinamice ale substanțelor. Tot
Clausius concepe, în 1856, teoria termoelectricității.

Independent, William Thomson (Lord Kelvin) publică
în 1851 o teorie legată de degradarea energiei prin
disipare şi producerea unor fenomene ireversibile.
Savantul este cunoscut şi ca şi creator al scării
termodinamice universale de temperatură ce‐i
poartă numele.

Nu se poate însă încheia lista savanţilor care şi‐au adus o
contribuţie esenţială la dezvoltarea termodinamicii în a doua
treime a secolului 19, fără a‐l aminti şi pe William John
MacQuorn Rankine, un inginer scoţian, care a conceput ciclul
termodinamic cu vapori ce‐i poartă numele, prin care se
produce energia mecanică din energie termică. Clausius şi‐a
adus şi el contribuţia la studiul acestui ciclu şi a instalaţiei
complexe aferente, centrala termică cu vapori.
Tot cam din aceeaşi perioadă datează şi un alt ciclu
termodinamic remarcabil, şi anume cilul motorului cu ardere
explozivă. Teoretic studiat de Beau de Rochas (1862), a fost
materializat de către Nicolaus Otto (1876). Deşi avea iniţial
pregătire de comerciant, împreună cu Eugen Langen
înfiinţează la Deutz, lângă Köln, fabrica în care îşi va concepe
patentul, motorul Otto în patru timpi, cu aprindere prin
scânteie.
Motorul cu aprindere prin compresie a fost dezvoltat în ultimii
ani ai secolului. Inginerul Rudolf Diesel, îndemnat de
profesorul său de la Universitatea Tehnică din München Carl
Linde, încearcă să materializeze ciclul cunoscut Carnot.
Reuşeşte însă să producă un alt tip de cilul, cunoscut ulterior
ca şi cilul diesel (1897), şi să‐l introducă în fabricaţie curentă
la Augsburg şi Nürnberg (MAN).
Având în vedere că exista o fundamentare teoretică evoluată,
au fost posibile şi alte invenţii. Turbina cu abur a fost realizată
de Gustav Patrik de Laval (1889), iar la scurt timp (1897)
apare şi turbina cu gaze.

Richard Molier (1863 ‐ 1935) va deveni cunoscut în special
datorită diagramei entalpie ‐ entropie pentru apă, în baza
căreia generaţii întregi de ingineri au putut proiecta procesele
termodinamice ale maşinilor cu abur.

Două sisteme aflate în echilibru termic cu un al treilea se află în echilibru
termic și între ele.
Acest postulat este numit principiul zero al termodinamicii şi a fost enunţat de către
J.C.Maxwell în anul 1891. Acest principiu a apărut în urma celor două principii I şi II ale
termodinamicii.
Temperatura unui sistem este proprietatea care determină dacă un sistem se află în
echilibru termic cu alte sisteme.
Deci temperatura este parametrul de echilibru al energiei termice sau potenţialul
energiei termice.

Energia unui sistem fizic se defineşte ca fiind capacitatea acestuia de a
efectua lucrul mecanic când trece printr‐o transformare dintr‐o stare în
alta. Prin capacitatea unui sistem de a produce lucru mecanic se înţelege
suma echivalenţilor în lucru mecanic a tuturor acţiunilor externe, pe care
le are sistemul fizic în cursul transformării prin care trece între cele două
stări.
Energia totală a unui sistem cuprinde energia externă şi energia internă.

Energia externă reprezintă energia de interacţiune a unui sistem cu exteriorul şi cuprinde
energia cinetică Ec şi energia potenţială Ep.
Energia internă U a unui sistem reprezintă partea din energia totală a sistemului, care depinde
exclusiv de mărimile de stare interne ale acestuia(temperatura).
mw 2
E  Ec  E p  U E  mgh  U
2
unde m este masa sistemului [kg], viteza w şi înălţimea h faţă de un nivel de referinţă.
Energia este o mărime de stare extensivă şi putem folosi energia masică:
2
E w
e   gh  u U  U 2  U 1
m 2

Căldura este energia schimbată de un sistem cu mediul exterior în cursul
unei interacţiuni evidenţiată prin modificarea temperaturii sistemului.
Pentru o variaţie infinit mică, valoarea căldurii elementare schimbate este
proporţională cu aceasta:
dQ  C  dT unde C este factor de proporţionalitate numit capacitate termică, care
reprezintă căldura primită sau cedată de corp corespunzător unei
variaţii de temperatură, fără ca aceasta să‐şi schimbe starea de
dQ  m  c  dT agregare sau faza
Lucrul mecanic este energia schimbată de un sistem cu mediul exterior în cursul unei
interacţiuni mecanice, ca efect al exercitării unor forţe exterioare.
L  Fx
Lucrul mecanic exterior(al transformării)
L12 2
l12    pdv
m 1

Lucrul mecanic de dislocare(de deplasare)
Lucrul mecanic de dislocare măsoară energia schimbată între mediul
exterior şi sistemul termodinamic, atunci când între acestea există
interacţiune prin transfer de masă, adică sistemul este deschis.
m,V pV
p ld   pv
x x m
I II
 d  pv   p v
1 2 2
m,V 2 2  p1v1
1
p
I II
Lucrul mecanic tehnic
Lucrul mecanic total produs de sistem include atât lucrurile mecanice de deplasare, cat şi lucrul
mecanic al transformării suferite în maşina termică şi poartă numele de lucru mecanic tehnic
Lt12  L12  ( p 2V2  p1V1 )

Formulările primului principiu al termodinamicii
1.Nu se poate realiza o maşină termică care să producă lucrul mecanic fără a
consuma o cantitate echivalentă de căldură. O astfel de maşină care ar
produce lucru mecanic continuu fără să consume căldură în cantitate
echivalentă a primit numele de perpetuum mobile de ordinul I(sau de speţa I).
2.Perpetuum mobile de speţa I este imposibil.
3.Căldura se poate transforma în lucru mecanic sau poate fi obţinută prin
transformarea lucrului mecanic întotdeauna cu respectarea raportului de
echivalenţă:1 Kcal = 427 Kgfm
4.Nu se poate realiza o maşină care să producă energie de o anumită formă
fără a consuma o cantitate echivalentă de energie de o altă formă. Acest enunţ
afirmă de fapt imposibilitatea creării energiei.
5.Nu se poate realiza o maşină care să consume energie fără a ceda în exterior
o cantitate echivalentă de altă formă de energie. Acest enunţ afirmă
imposibilitatea distrugerii sau dispariţiei energiei.

Exemple comune de conversie a energiei
Automobil Chimică → Mişcare (cinetică)
Centrală / boiler Chimică → Căldură (termică)
Hydroelectrică Gravitaţie → Electrică

Solară Optică → Electrică
Bateria Chimică → Electrică
Mâncare Chimică → Căldură, Cinetică
Fotosinteza Optică → Chimică

Entalpia
Entalpia este mărimea de stare care caracterizează nivelul energetic al unui

sistem termodinamic. Ea se notează cu I sau H şi este definită prin relaţia:
I  U  pV
reprezentată prin suma dintre energia internă U şi lucrul mecanic de deplasare pV
i  u  pv
dI  dU  d  pV 
Entalpia este o mărime de stare extensivă, care are un rol important în termodinamică,
deoarece transformările din maşinile termice au un caracter continuu şi de durată, ceea ce
necesită o circulaţie continuă sau intermitentă a agentului de lucru prin sistem

Exprimarea matematică pentru sisteme închise
U 2  U 1  Q12  L12
Exprimarea matematică pentru sisteme deschise
1 p1, V1, T1 1 Pentru sistemul termodinamic deschis principiul

w1 conservării energiei se scrie:
Q12
E 2  E1  E s
h1 M.T
Lt12
În perioada proceselor suferite de maşina termică,
agentul termic schimbă căldură termică Q12 cu
w2 mediul exterior, iar în cursul evoluţiei sale agentul
2 2
h2
termic efectuează lucru mecanic tehnic Lt12. Ca
p2,V2,T2
urmare Es va fi egal cu
E s  Q12  Lt12   p1v1  p 2 v 2 

 w22   w12 

m  
 gh2  u 2  p 2 v 2     gh1  u1  p1v1   Q12  Lt12
 2   2 

Legile gazului perfect
Gazele au o importanţă deosebită în termotehnică, deoarece marea lor
compresibilitate permite transformarea uşoară a energiei termice în energie mecanică.
Ele se deosebesc unele de altele prin:
• număr de atomi în moleculă;
• natura interacţiunilor dintre molecule;
• coeficienţi de dilatare şi de tensiune;
• capacităţi termice masice
gazul ideal sau gazul perfect se caracterizează prin lipsa forţelor de

coeziune şi printr‐un coeficient de dilatare constant

Legea Boyle‐Mariotte. Boyle(1662) şi mai târziu Mariotte(1676) au găsit pe
cale experimentală, că dacă un gaz este supus unei comprimări la
temperatură constantă, volumele variază invers proporţional presiunilor,
adică:
pv  const V1 p 2

V2 p1
Robert Boyle
Filosof, chimist, inventator
http://sciences‐physiques.ac‐dijon.fr/documents/Flash/pression/pression.swf
Legea lui Avogadro. Conform legii lui Avogadro volum egal de gaze diferite,
care se află la aceeaşi presiune şi temperatură, conţin acelaşi număr de
molecule. Kilomolul este cantitatea de substanţă a cărei masă exprimată în
kg este egală cu masa sa moleculară.
Dacă se notează cu M masa moleculară a unui gaz, masa a n kilomoli este
m  nM
Volumul unui kilomol la condiţii normale este
V N  22.4 [ m 3 / kmol ]
 N  M / 22,4
Amedeo Avogadro: savant italian
Ecuaţia termică de stare a gazului perfect (Clapeyron)
Clayperon combinând legile Boyle‐Mariotte şi Gay‐Lussac, a stabilit o
ecuaţie care permite determinarea stării unui gaz atunci când variază toţi
cei trei parametri p, V, T.
p1v1 p 2 v 2 pv
   const
T1 T2 T
Raportul pv/T este o constantă fizică, care depinde de
natura gazului şi se notează cu Ri, rezultând relaţia
următoare
pv  Ri t pV  mRi T
p p TN
   N
Ri  T pN T

Amestecuri de gaze perfecte
Legea Dalton. Într‐un amestec de gaze, care nu reacţionează
chimic între ele, fiecare componentă se răspândeşte în întregul
spaţiu pe care acesta îl ocupă, iar presiunea totală este egală cu
suma presiunilor parţiale ale componentelor:
n
p am   pi
i 1
Legea Amagat precizează că
volumul total al amestecului este
egal cu suma volumelor parţiale ale
componentelor.
Prin volum parţial al unei componente Vi

se înţelege volumul pe care l‐ar ocupa o
componentă i considerată la presiunea
totală a amestecului p şi la temperatura
acestuia T.
n
Vam   Vi
i 1
Transformări simple ale gazului perfect
O transformare simplă se efectuează după aceeaşi lege de la început până la

sfârşit. Într-o transformare deschisă starea finală diferă de cea iniţială.
În cele ce urmează vor fi analizate acele transformări care prezintă cel mai
mare interes pentru studiul funcţionării maşinilor termice şi anume:
 transformarea izocoră (la volum constant);
 transformarea izobară (la presiune constantă);
 transformarea izotermă (la temperatura constantă);
 transformarea adiabatică (fără schimb de căldură dintre agentul termic şi
mediul exterior);
 transformarea politropică (variază toate mărimile de stare, iar agentul termic
schimbă căldură cu mediul exterior).

1. O cantitate de 0.7 kg N2, aflându‐se inițial la presiunea de 10 bar și temperatura de 650 °C
evoluează după următorul ciclu termodinamic:
‐ încălzire izobară până la V2 = 2.5∙V1;
‐ răcire izocoră până la T3 = T1;
‐ comprimare izotermă până la starea inițială
Se cere:
a) Determinarea parametrilor de stare în vârfurile ciclului;
b) Lucrul mecanic tehnic pe ciclu;
c) Reprezentarea ciclului în diagrama p‐V.
p t V
[bar] ˚C m3
1
2
3

Combustibili

EOLIANA HIDRO
SOLAR
FOSIL
Resurse
Energetice
Regenerabile BIOMASA
HIDROGEN / FUEL‐
CELLS GEOTERMALA
În prezent, peste 80 % din energia primară consumată la nivel mondial
este obținută din combustibili fosili. În ultimul deceniu, creșterea
consumului mondial de energie s‐a bazat, în proporție de 85 %, pe
combustibilii fosili. Estimările consumului viitor de energie pe baza
politicilor și a evoluțiilor actuale indică o continuare a dependenței de
acest tip de combustibili. Aceste tendințe nu sunt compatibile cu
necesitatea atenuării efectelor schimbărilor climatice și pot conduce la
o creștere medie a temperaturii pe glob cu 3,6 sau 4 grade Celsius,
conform Agenției Internaționale a Energiei (AIE)
AIE estimează în Perspectivele Energetice Mondiale 2012 (World Energy Outlook 2012) că
un procent de 59 % din creșterea cererii de energie este acoperit de combustibilii fosili, ceea
ce conduce la o pondere de 75 % a acestor combustibili în mixul energetic din 2035.

Combustibili fosili sunt hidrocarburi (substanţe alcătuite
din hidrogen şi carbon) formate din rămăşiţele fosilizate
ale plantelor şi animalelor, care, precum ne spune şi
denumirea de "combustibili", degajă o mare cantitate
de energie prin ardere.
Cărbunii sunt roci sedimentare, având culori care
variază de la negru la brun. Cărbunii s‐au format prin
descompunerea anaerobă a resturilor vegetale,
provenite din ere geologice îndepărtate. După moartea
plantelor, rămăşiţele acestora, ajunse pe fundul
mlaştinilor (mediu anaerob), sunt descompuse în lipsa
aerului de către microorganisme anaerobe. După o
perioadă scurtă şi o serie de procese anaerobe, din
aceste resturi vegetale se formează un cărbune
inferior, numit turbă.
De‐a lungul timpului, peste acest cărbune se depun

straturi noi de sedimente, astfel acesta fiind supus un
presiuni şi temperaturi din ce în ce mai mari. În funcţie
de presiunea la care a fost supusă turba şi vechimea
sa, cărbunele format poate fi cărbune brun, lignit,
antracit sau huilă.
Petrolul este o hidrocarbură, formată prin descompunerea anaerobă a
substanţelor organice de origine animală, rezultate ca urmare a marilor
extincţii, care au avut loc în ere geologice îndepărtate. Procesul de formare
al petrolului este asemănător cu cel prin care se formează şi cărbunele,
diferă doar prin faptul că substanţele organice din care se formează sunt
de origine animală şi nu vegetală ca şi în cazul cărbunelui. Petrolul s‐a
format în special pe fundurile mărilor şi oceanelor dar nu numai. De obicei,
petrolul este însoţit în zăcământ de gaze de asociaţie, care îl împing la
suprafaţă la deschiderea zăcământului.

Gazele naturale sunt gaze care se găsesc în zăcăminte aflate la adâncimi
mari în scoarţa terestră. Principalul constituent al gazelor naturale este
metanul, însoţit de alte gaze cu o structură asemănătoare.
Gazele iau naştere prin procese asemănătoare cu cele prin care ia naştere
petrolul, pe care îl însoţesc frecvent. Se formează prin descompunerea
anorganică a diferitelor resturi vegetale şi animale.
Gazul natural este un amestec

puternic inflamabil, de regulă
insipid şi indoor cu o
temperatura de aprindere de
circa 600˚. Este un gaz mai
usor decat aerul. Cea mai mare
parte a gazelor naturale s‐au
format în urma cu 15 până la
600 milioane de ani,

Puţin despre energia solara …
Energia solara este energia obţinuta din radiaţia solara care ajunge
la suprafaţa pamantului.
Sistemele energetice solare pot fi clasificate in:
‐sisteme energetice mici, utilizate la alimentarea cu energie (electrica si/sau calorica) a
locuinţelor individuale, autovehicule, echipamente electronice
‐sisteme energetice mari, utilizate la alimentarea cu energie (electrica si/sau calorica) a
grupurilor de locuinţe sau unitati industriale
Pe măsura ce radiaţia solara trece prin atmosfera este absorbita, reflectata si imprastiata de
moleculele de aer, vapori de apa, particule, poluanţi, etc. Aceasta se numeşte radiaţie difuza.
Partea din radiatia solara care ajunge pe pamant fara sa fie absorbita, reflectata si imprastiata se
numeşte radiaţie directa. Suma celor doua se numeşte radiaţie globala. Condiţiile atmosferice
pot reduce radiaţia globala cu pana la 10% in zilele cu cer senin si uscat si cu pana la 100% in
zilele noroase si cu umiditate mare.
Radiatia solara se exprima in kWh/m2 daca se utilizeaza la
producerea de energie electrica si in BTU/ft2 (J/m2) daca se
utilizeaza la producerea de energie calorica

Celule fotovoltaice
Celulele fotovoltaice convertesc radiatia solara in energie electrica. Se mai
numesc celule solare.
Fenomenul a fost descoperit in 1839 de Edmond Becquerel, insa procesul a
fost inteles pe deplin abia dupa un secol. Practic, radiatia solara poate fi
reflectata, absorbita sau pur si simplu sa treaca prin materialul celulei, insa
doar radiatia absorbita produce curent electric. Energia radiatie absorbite
este transferata electronilor din atomii materialului celulei, un material
semiconductor. Cu acest aport energetic electronii “scapa” din atom
creand un camp electric (curect) intr‐un circuit.
Practic, o celula fotovoltaica este formata din
doua materiale semiconductoare alaturate,
unul cu abundenta de legaturi libere intre
atomi (P‐type) si celalalt cu abundenta de
electroni (N‐type).

In mod uzual, stratul de acoperire antireflexie
se realizeaza din SiO. O tehnica moderna de
acoperire este cea chimica, prin crearea de
forme geometrice (piramide) pe suprafata
celulei care au rolul de a capta radiatia (altfel
reflectata) si a o trimite in metrialul
semiconductor.
Pentru realizarea contactelor se
utilizeaza (cel mai frecvent) SnO2

Concentratoare solare:
‐lineare
‐parabolice
‐turn

300 MW

Puţin despre energia eoliana …
Energia eoliană este o sursă de energie regenerabilă generată din puterea
vântului. La sfârșitul anului 2006, capacitatea mondială a generatoarelor
eoliene era de 73904 MW, acestea producând ceva mai mult de 1% din
necesarul mondial de energie electrică.
Deși încă o sursă relativ minoră de energie electrică pentru majoritatea
țărilor, producția energiei eoliene a crescut practic de cinci ori între 1999 și
2006, ajungându‐se ca, în unele țări, ponderea energiei eoliene în
consumul total de energie să fie semnificativ: Danemarca (23%), Spania
(8%), Germania (6%).

Puţin despre energia hidro …
Primele centrale hidroelectrice apar in plin triumf al aburului si al
febrei pentru perfectionarea motoarelor cu combustie interna. Ele
au fost construite in Marea Britanie (1881) si apoi in SUA (1895).
Dupa aceste reusite tarile care care atinsesera un grad suficient de
avansat al industrializarii si care dispuneau de locuri in care se
puteau construi baraje, in special ca alternativa la combustibilii fosili
au gasit atractiva constructia de centrale hidroelectrice. Motivele
sunt evidente: se elimina folosirea carbunelui, combustibil cu efecte
nocive atat asupra sanatatii cat si asupra mediului inconjurator si nu
in ultimul rand energia hidro constituie o sursa ieftina de energie.
Proliferarea surselor de energie pe seama centralelor hidroelectrice a
fost privita, de toate tarile care aveau privilegiul natural de a o putea
folosi, ca o parte fundamentala a valului viitorului.
E = mgh
Energia valurilor
Energia ce poate fi captata prin exploatarea energiei potentiale rezultate
din deplasarea pe verticala a masei de apa la diferite niveluri sau a
energiei cinetice datorate curentilor de maree. Energia mareelor rezulta
din fortele gravitationale ale Soarelui si Lunii, precum si ca urmare a
rotatiei terestre
In oprerare din 1966, prima si cea mai mare
din lume, in Franta, pe un estuar
Puţin despre energia biomasa …
Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură,

inclusiv substanțele vegetale și animale, silvicultură și industriile conexe, precum și partea
biodegradabilă a deșeurilor industriale și urbane. (Definiție cuprinsă în Hotărârea nr. 1844 din
2005 privind promovarea utilizării biocarburanților și a altor carburanți regenerabili pentru
transport).
Biomasa reprezintă resursa regenerabilă cea mai abundentă de pe planetă. Aceasta include
absolut toată materia organică produsă prin procesele metabolice ale organismelor vii. Biomasa
este prima formă de energie utilizată de om, odată cu descoperirea focului.
Forme de valorificare energetică a biomasei (biocarburanți):
‐ Arderea directă cu generare de energie termică.
‐ Arderea prin piroliză, cu generare de singaz (CO + H2).
‐ Fermentarea, cu generare de biogaz (CH4) sau bioetanol (CH3‐CH2‐OH)‐ în cazul fermentării
produșilor zaharați; biogazul se poate arde direct, iar bioetanolul, în amestec cu benzina, poate
fi utilizat în motoarele cu combustie internă.
‐ Transformarea chimică a biomasei de tip ulei vegetal prin tratare cu un alcool și generare de
esteri, de exemplu metil esteri (biodiesel) și glicerol. În etapa următoare, biodieselul purificat se
poate arde în motoarele diesel.
‐ Degradarea enzimatică a biomasei cu obținere de etanol sau biodiesel. Celuloza poate fi
degradată enzimatic la monomerii săi, derivați glucidici, care pot fi ulterior fermentați la etanol.
Biomasa lemnoasa
 Suprafata totala acoperita cu paduri – 6,22 milioane hectare
 Volumul total de lemn – 1,6 miliarde mc;
 Cresterea anuala a padurilor 33.000.000 mc/an;
 Potential exploatabil – 20.000.000 – 22.000.000 mc/an
 Specii de paduri:
• 31% - conifere (molid, brad, pin Scot, zada, brad Douglas);
• 30% - fag;
• 19% - stejar;
• 14% - diverse specii tari (carpen, frasin, artar, cires, etc);
• 6% - diverse specii moi (tei, plop, salcie, etc).
 Puterea calorifica medie reziduuri rezultate din silvicultura – 10500 kJ/kg
(2500 kcal/kg)
 Puterea calorifica medie reziduuri rezultate din industria de prelucrare a
lemnului – 14900 kJ/kg (3550 kcal/kg)

Biodiesel…
Mecanismul de transesterificare a
grăsimilor/uleiurilor în bază de
catalizator acid
Reacţia generală de transesterificare:

RCOOR’ + R’’OH RCOOR’’ +R’OH

BIODIESEL DIN ALGE
Nevoia de a descoperii resurse alternative, care să îmbogăţească resursele clasice

de obţinere a biodiselului (uleiuri vegetale şi grăsimi animale) dar şi criza ţiţeiului din anii
`70 la implicarea politicului şi a organizaţiilor guvernamentale din întreaga lume în
efortul global de găsire a unor resurse cât mai bogate de materie primă pentru
producerea de biocombustibili regenerabili.
Primele cercetări cu privire la posibilitatea de a utiliza anumite specii de alge ca şi
materie primă pentru producerea de biodiesel prin transesterificare a aparţinut italienilor
(încă din 1972) însă popularizarea acestei resurse a fost făcută de Departamentul de
Energie al Statelor Unite ale Americi, prin Departamentul de Dezvoltare de Combustibili
(U.S. Department of Energy’s Office of Fuels Development) care între 1978 şi 1996 a
finanţat un program special, numit Aquatic Species Progam sau ASP al cărui singur
scop era găsirea unor specii de alge cu conţinut lipidic bogat şi care să poată fi crescute
în iazuri iar procedeele de colectare şi transesterificare aplicabile să fie economic
sustenabile.
Practic, microalgele sunt o remarcabilă uzină biologică capabilă să preia deşeul CO2 (energie
zero) şi să‐l convertească într‐o formă pură de energie, ulei natural. Această abilitate specială a
microalgelor, de a prelua CO2 de tip deşeu (spre exemplu evacuat de termocentrale) şi de al
convertii în proporţie de până la 90% într‐o formă utilizabilă de energie le conferă un avantaj
major în faţa altor forme biologice de resurse energetice regenerabile.
Exemplu de ciclu al algelor

Exemplu: ferma de microalge, verticala, in folie de plastic
http://electrictreehouse.com/algae‐biodiesel‐extracting‐oil‐from‐algae/

Exemplu: ferma de microalge, in tuburi (sticla, plastic, fibre)
http://www.smartplanet.com/blog/smart‐takes/algae‐based‐biofuel‐can‐have‐4x‐carbon‐footprint‐of‐petro‐diesel‐study‐says/9708

Exemplu: ferma de microalge, clasica, in iaz
http://algaeforbiofuels.com/algae‐waste‐water‐treatment‐biofuel‐production/
CALCULUL ARDERII COMBUSTIBILILOR
Procedeele utilizate pentru obţinerea căldurii se bazează în general pe transformarea energiei

chimice a combustibililor în cadrul proceselor de ardere.
Studiul termodinamic al arderii presupune aprecierea posibilităţii de desfăşurare a proceselor de
ardere pe baza energiei reactanţilor şi stabilirea produselor finale, fără a se realiza o analiză a
cineticii arderii, prin urmărirea mecanismului reacţiei chimice, a fazelor care o compun şi a
vitezei de desfăşurare a acesteia.
În funcţie de starea de agregare, combustibilii se clasifică în trei grupe mari: solizi, lichizi şi gazoşi
În esenţă un combustibil se compune din masa combustibilă, formată din componentele active
care participă la procesul de ardere şi balastul, reprezentat din compuşii care nu iau parte la
acest proces.
La general, elementele chimice din care este format un combustibil solid sau lichid sunt carbonul
(c), hidrogenul (h), sulful (s), azotul (n), oxigenul (o), umiditatea (w) şi cenuşa (a). Suma acestor
participaţii trebuie să îndeplinească condiţia de normare astfel:
ch sno wa 1

Puterea calorică a unui combustibil, notată cu H, reprezintă căldura degajată prin arderea
perfectă a unităţii de cantitate de combustibil, raportată la o temperatură de referinţă. Pentru
combustibilii lichizi şi solizi, puterea calorică se exprimă în kJ/kg, iar pentru combustibilii gazoşi,
în kJ/m3
În funcţie de starea de agregare, în care se evacuează apa produsă prin ardere, se
definesc:
-puterea calorică superioară (Hs), în care caz apa este evacuată în stare lichidă;
-puterea calorică inferioară (Hi), în care caz apa este evacuată în stare de vapori.
Relaţia dintre cele două puteri calorice este :
unde 9h + w reprezintă cantitatea de apă rezultată prin oxidarea
H i H s  r( 9 h  w ) [kJ/kg] hidrogenului, plus umiditatea de combustibil; iar r reprezintă căldura
de vaporizare
-pentru combustibili solizi şi lichizi
 o
H i  33900  c  120120  h    9250  s  2510  w [kJ/kg]
 8
Calculul Arderii. Exemple.
Compoziţia volumetrică a gazului natural utilizat în reţeaua municipiului Timişoara este:
(CH4)c = 0.9905 având puterea calorifică inferioară: Hi = 37000 kJ/m3N Pentru calculul arderii
Metan combustibililor gazoşi sau folosit relaţiile stoichiometrice de mai jos
Etan (C2H6)c = 0.00144

Omin  2  CH 4  3.5  C 2 H 6  5  C 3 H 8  6.5  C 4 H 10  8  C 5 H 12  O2
Propan (C3H8)c = 0,00025
Izo – butan Omin
N – butan
(C4H10)c = 0.00012 Lmin 
0.21
Izo – pentan
N – pentan
(C5H12)c = 0.00005
VCO 2  CH 4  2  C 2 H 6  3  C 3 H 8  4  C 4 H 10  5  C 5 H 12  CO2
Azot (N2)c = 0-00663
V  H 2O  2  CH 4  3  C 2 H 6  4  C 3 H 8  5  C 4 H 10  6  C 5 H 12
Oxigen (O2)c = 0.00042
Dioxid de carbon (CO2)c = 0.00054  0.79 
V N2  N2     OminVN2 = V°N2 + 0.79∙( ‐ 1)∙Lmin
 0.21 

V  VCO 2  V N 2
Presupunând că se arde 1 m3N de
gu combustibil şi alegând  = 1.15 [-], rezultă:
V gu  V  gu  (  1)  Lmin Omin = 1.98805 m3N/m3N
Lmin = 9.4669 m3N/m3N
V  gt  V  gu  V H 2O
VCO2 = 0.9954 m3N/m3N
V°H2O = 1.98722 m3N/m3N
   a  Lmin  d
V gt  V  gu  VH 2O V°N2 = 7.48548
V°gu = 8.48088
V°gt = 10.4681
m3N/m3N
m3N/m3N
m3N/m3N
V H 2O  V  H 2O  VH2O = 2.07552 m3N/m3N
1000   H 2O VN2 = 8.60731 m3N/m3N
Vgu = 9.90092 m3N/m3N
Vgt = 10.5564 m3N/m3N

Calculul Arderii. Exemple.
În acest calcul s-a considerat un combustibil solid (ex. lemn) având următoarea
compoziţie elementară:
C = 44.01 %
H = 5,47 %
O = 40.83 %
N = 2.02 %
Ai = 1,67 %
Wt = 6 %
Puterea calorifică inferioară a fost calculată cu relaţia:
 O
H i  33900  C  120120   H    9250  S  2510  Wt  3632.5 kcal / kg
 8
21.41   O  S  Omin
Omin   C  3   H   Lmin  V  gt  V  gu  V  H 2O
12   8  0.21
22.41
VCO 2  C Presupunând că se arde 1 m3N de combustibil şi alegând  = 1.15 [-], rezultă:
Omin = 0.8443 m3N/kg
12 Lmin = 4.0204 m3N/kg
VCO2 = 0.8217 m3N/kg
V°N2 = 3.1843 m3N/kg
 22.41 0.79 V°gu = 4.006 m3N/kg
V N2  N  Omin V°H2O = 0.7492 m3N/kg
28 0.21 V°gt = 4.006 m3N/kg
   a  Lmin  d
V  H 2O  11.205  H  1.245  Wt 
1000   H 2O
Ciclurile masinilor termice

Ciclul termodinamic reprezintă o succesiune de transformări simple, prin parcurgerea cărora
agentul de lucru este adus a starea iniţială, fără a trec de două ori prin aceeaşi stare. Ciclul
termodinamic poate fi realizat fie cu sisteme închise (maşina cu piston), fie cu mai multe sisteme
deschise, care în ansamblu formează un sistem închis (instalaţia de turbină cu gaze).
Ciclu direct reprezintă ciclul realizat prin parcurgerea
p transformărilor în sens direct (sensul rotaţiei acelor de
Q12
ceasornic).
1 Ciclul invers este ciclul realizat prin parcurgerea transformărilor în
a sens invers (sens trigonometric).
b L
2
Q21 L12  L21 , Q12  Q21 Ciclu motor
L12  L21 , Q12  Q21 Ciclu generator

V1 V2 V
L Qcedat
Randamentul termic teoretic al unui ciclu t   1
Q primit Q primit

Ciclul Carnot
Acest ciclu a fost conceput în anul 1824 de către Marie Francois
Sadi Carnot şi este format din două izoterme şi două adiabate,
fiind un ciclu teoretic, care nu a putut fi realizat în practică, insă
este un ciclu termodinamic ideal, folosit ca ciclu comparativ în
termotehnică. Ciclul propus este reversibil, efectuat de un
motor ideal care nu are pierderi, nici frecări şi lucrează cu un
gaz perfect.
Q  Q0 Q0
t   1
Q Q
1 – 2 destindere izotermică la temperatura T cu schimbul

de căldură Q > 0;
2 – 3 destindere adiabatică până la temperatura T0;
3 – 4 compresiune izotermică la temperatura T0 cu
cedarea energiei termica Q0;
4 – 1 compresiune adiabatică până la starea iniţială.
Vizualizarea ciclului Carnot
Web: http://www.uwsp.edu/physastr/kmenning/flash/AF_2210.swf

Ciclul OTTO (ardere la volum constant)
Nikolaus August Otto (14 iunie 1832 – 28 ianuarie 1891) a fost
inventatorul german al motorului cu ardere internă, primul la care
arderea combustibilului se realiza într‐un cilindru cu piston. În 1872,
Gottlieb Daimler şi Wilhelm Maybach s‐au alăturat lui Otto şi,
împreună, au dezvoltat ideea unui ciclu în 4 timpi, descris prima
oară de N.A. Otto în 1876. Patentul obţinut atunci de Otto a fost
invalidat în 1886 când s‐a descoperit că ciclul a fost deja descoperit
de un alt inventator, Alphonse Beau de Rochas, principiile ciclului în
patru timpi fiind descrise de acesta, anterior anului 1876, într‐o
revistă
Idealizarea transformărilor complexe ce au loc în motor, conduce la obţinerea unui ciclu care va
reprezenta limita către care tind transformările reale. Studiul acestui ciclu va preciza gradul de
transformare a căldurii disponibile în lucru mecanic, în condiţii ideale, fiind utilizat ca model de
comparaţie pentru motorul real

Ipotezele simplificatoare sunt:
•agentul de lucru este considerat gaz perfect cu masa
constantă pe întreg ciclul;
•transformările sunt reversibile;
•compresiunea şi destinderea sunt considerate adiabate;
•arderea şi evacuarea sunt considerate transformări izocore
cu primire, respectiv cedare de căldură.
Ciclul este determinat dacă se cunoaşte starea iniţială şi
următoarele caracteristici
V1 Va  Vs
  ‐ gradul de compresiune
V2 Va
p3
 raportul de creştere a presiunii prin încălzire
p2
Va [ m 3 ] volumul camerei de ardere
Vs [m 3 ] volumul cilindreei
Vizualizarea ciclului OTTO: http://www.uwsp.edu/physastr/kmenning/flash/AF_2212.swf
k
T2  V1 
k 1
p 2  V1 
     k 1      k din adiabata 1‐2
T1  V2  p1  V2 
T3 p
 3  din izocora 2‐3
T2 p 2
k 1 k
T3  V4  p 3  V4 
      adiabata 3‐4
T4  V3  p 4  V3 
T4 p 4
 din izocora 4‐1
T1 p1
p3  p 2  1 
L  L12  L23  L34  L41  
  ( k 1)  [ J ]
1
k 1
L ni L ni
P [W ] sau P [W ] pentru motorul in 2 timpi
2  60 60
i este numărul de cilindrii
n [min‐1] este turaţia motorului
T1 1
 t  1   1  k 1
T2 
Puterea motorului poate fi mărită prin creşterea lui ε. Ceea ce limitează această creştere este
apariţia fenomenului de detonaţie, un fenomen de ardere instantanee, ce apare către sfârşitul
procesului de ardere, după ce o parte din combustibil a ars în mod normal. În cazul arderii
detonante, însoţită de o creştere locală a presiunii, randamentul şi puterea motorului scad
simţitor, datorită solicitărilor bruşte ale pieselor motorului, atât mecanic cât şi termic.

Ciclul Diesel (ardere la presiune constantă)
În iulie 1878, tânărul de 19 ani, Rudolf Diesel asista la cursul de
termotehnică al reputatului profesor Carl von Linde. Von Linde
vorbea despre randamentul maşinilor cu abur, subliniind faptul că
acestea nu depăşesc un randament de 10%, practic că 90 % din
căldura produsă prin arderea cărbunelui este risipită. Tânărul Diesel
a notat atunci, pe marginea caietului de notiţe, „Studiază
posibilitatea dezvoltării prin izotermă”. Aceste cuvinte sunt sămânţa
care a germinat într‐una dintre cele mai importante invenţii:
motorul diesel.
Faţă de motorul cu ardere la volum constant, motorul cu ardere la presiune constantă prezintă
câteva deosebiri:
-motorul nu are instalaţie de aprindere, fiecare cilindru este prevăzut cu injector propriu;
-Combustibilul şi aerul necesar arderii se introduc în faze diferite în cilindru;
-Arderea este iniţiată de autoaprindea combustibilului, provocată de temperatura ridicată
realizată prin comprimarea aerului;
Gradul de compresie are valori mari, necesar pentru realizarea unei temperaturi mari

Ciclul teoretic este reprezentat in diagramele p-V şi T-s şi cuprinde
următoarele transformări:
1-2 - compresiune adiabatică a aerului;
2-3 - injecția și arderea combustibilului;
3-4 - destinderea adiabatică a gazelor arse;
4-1 - evacuarea gazelor arse.
Va  Vi

Va
grad de injecţie
Injecţia şi ardere se produc în timp ce pistonul generează volumul Vi (de injecţie)

L  Q23  Q41 
 m  c p  (T3  T2 ) 
 m  cv  (T4  T1 ) [ J ]
L ni
P [W ]
30  
1  k 1
 t  1   k 1
k   (  1)

Ciclul Joule teoretic
Ciclul Joule este un ciclu referențial alcătuit din transformări adiabate şi
izobare ce se realizează cu gaze reale în domeniul în care acestea nu se
găsesc în apropierea curbei de lichefiere
Ciclul Joule deschis (stânga) şi închis (dreapta)
În ambele cazuri instalaţia este alcătuită dintr‐un compresor C, o turbină T, un încălzitor S1 şi

eventual un răcitor S2. Transformările din compresor şi turbină sunt considerate adiabatice.
Lucrul mecanic obţinut este utilizat atât pentru a se antrena generatorul electric G cât şi
pentru antrenarea compresorului C.

p 1
  th  1  k 1
p0  k
Randamentul ciclului teoretic Joule depinde numai de raportul de presiuni π, tot aşa cum
randamentul ciclului Carnot depinde numai de temperaturi. Cu cât raportul de presiuni π este
mai mare cu atât randamentul ciclului Joule este mai mare
În cazul ciclurilor reale din maşinile termice transformările 1 – 2 şi 3 – 4 sunt transformări

ireversibile cu creştere de entropie. În acest caz randamentul ciclului Joule depinde şi de
raportul T3/T1 şi de randamentele ηT (randament intern al turbinei) şi ηC (randamentul intern al
compresorului)
T3 1 
1  k
k 1

  T  1  k 1     1
T1 C  
 tr   k
T3 
1  k
k 1

1    1
T1 C  
Ciclul Stirling‐Ericsson
Ciclul Stirling constă din două transformări izocore şi două izoterme
Este recomandat ca recuperator de căldură, pe o gamă largă de intervale
Se pot folosii ca şi fluide de lucru diferite gaze, începând cu aer, metan,
heliu, hidrogen, etc

Ciclul Klausius‐Rankine
Este ciclul centralelor termoelectrice clasice pe
combustibil fosil precum şi a centralelor
nuclearoelectrice. Centralele termice sunt
echipate cu instalaţii termice cu vapori de apă
(abur).
În cazan apa se încălzeşte în condiţii de presiune constantă, de
la temperatura de alimentare t1 până la temperatura de
fierbere (saturaţie) t2. tot în cazan are loc şi vaporizarea apei,
proces ce se produce la presiune şi temperatură constantă
La ieşirea din cazan se obţin vapori saturaţi uscaţi. Cu această

stare vaporii întră în supraîncălzitor unde, sub presiune constantă,
temperatura acestora creşte. Aburul supraîncălzit intră în turbină
unde energia potenţială se transformă în lucru mecanic necesar
antrenării generatorului electric. Dupa destinderea in turbina cu
condensaţie aburul intră în condensator unde se condensează,
fiind răcit cu ajutorul apei reci care circulă prin ţevile
condensatorului. Procesul de condensare fiind invers procesului
de vaporizare se desfăşoară tot la presiune şi temperatură
constantă. Condensatul este preluat de pompa de alimentare care
îl comprimă de la presiunea din condensator până la presiunea
din cazan şi îl reintroduce în circuit.

l  lt12  lt 34  (i1  i2 )  (i4  i3 ) [ J / kg ]
q  q1  i1  i3 [ J / kg ] ‐ în cazanul de abur
q0  q 2  i2  i3 [ J / kg ] ‐ în condensator
l i1  i2
t   Randamentul termic
q i1  i3
Mărirea randamentului prin supraîncălzire intermediară
un ciclu Clausiu‐Rankine cu supraîncălzire intermediară unde linia 1 – 2
reprezintă destinderea iniţială a aburului, 2 – 3 supraîncălzirea
intermediară şi 3 – 4 destinderea până la presiunea din condensator. În
acest caz căldura mediului de lucru creşte cu căldura necesară
supraincălzirii intermediare
q 23  i3  i2
(i1  i2 )  (i3  i4 )
t 
(i1  i5 )  (i3  i2 )
Mărirea randamentului prin termoficare
Cele mai mari economii de combustibil se pot obţine dacă în centrala
termoelectrică se obţinne concomitent atât energie electrică cât si energie
termică cu scopul încălzirii locuiţelor, spaţiilor industiale sau în scopuri
tehnologice. Centralele care produc concomitent atât energie electrică cât şi
termică se numesc centrale electrice de termoficare CET. Recent, termenul
de termoficare tinde să fie înlocui cu noţiunea de cogenerare.
Randamentul termic teoretic este de 100% dar cel real ajunge la 70...80%, datorită pierderilor
pe conductele ce leagă consumatorii de centrală
1. Turn de răcire
2. Pompa circuitului de răcire al condensatorului
3. Linie electrică de înaltă tensiune
4. Transformator ridicător de tensiune
5. Generator electric de curent alternativ
6. Turbină cu abur de joasă presiune
7. Pompă de joasă presiune
8. Condensator
9. Turbină cu abur de medie presiune
10. Ventile de reglare ale turbinei
11. Turbină cu abur de înaltă presiune
12. Degazor
13. Preîncălzitor de joasă presiune (PJP)
14. Bandă de alimentare cu cărbune
15. Buncăr de cărbune, eventual cu turn de uscare
16. Moară de cărbune
17. Tamburul cazanului
18. Evacuarea cenuşii
19. Supraîncălzitor
20. Ventilator de aer
21. Supraîncălzitor intermediar
22. Priza de aer necesar arderii
23. Economizor
24. Preîncălzitor de aer
25. Electrofiltru pentru cenuşă
26. Exhaustor
27. Coş de fum

AER UMED

Aerul atmosferic conţine în proporţii volumice 76,8 % azot (în proporţie masică 79 %)
şi 23,2% oxigen (în proporţie masică 21 %), în amestec cu alte gaze ca: bioxid de
carbon, heliu, hidrogen, xenon, ozon, argon, neon, cripton, care sunt în proporţii
neglijabile.
Aerul umed în comparaţie cu cel uscat conţine vapori de apă şi praf. Vaporii de apă din
amestec se pot găsi:
- în stare supraîncălzită ( când presiunea parţială pv a vaporilor este mai mică decât
presiunea de saturaţie ps ) pv < ps ;
- în stare de saturaţie, când presiunea parţială a vaporilor este egală cu presiunea de
saturaţie la o temperatură pe care o are atmosfera (pv = ps , t > 0°C) ;
- sub formă de ceaţă (pv = ps , t < ts) ;
- sub formă de gheaţă (pv = ps , t < 0°C) ;
Aerul umed, în urma celor patru cazuri, se mai numeşte: nesaturat, saturat, suprasaturat
(sub formă de ceaţă), suprasaturat (sub formă de gheaţă).

Mărimi de stare ale aerului umed
Deoarece cantitatea de vapori conţinută în amestecul aer uscat – vapori de apă (aer umed) este
variabilă, rezultă apariţia noţiunii - conţinut de umiditate:
mv kg umiditate
x 
ma kg aer uscat
unde mv este masa vaporilor de apă din amestec şi ma masa aerului uscat.
Conţinutul de umiditate poate fi exprimat funcţiei de presiunea parţială a vaporilor de apă pv :
p vV p aV
mv  ma 
Rv T Ra T
dacă V şi T reprezintă volumul şi respectiv temperatura aerului umed, rezultă:
mv Ra p v M v p v p
x      0,622  v
ma Rv p a M a p a pa
pv
Dacă înlocuim presiunea parţială a aerului prin diferenţă p a  p  pv rezultă în final x  0,622 
p  pv
ps
iar conţinutul de umiditate a aerului umed saturat xs x s  0,622 
p  ps
Gradul de saturaţie al aerului umed reprezintă raportul dintre conţinutul de
apă x şi conţinutul de apă la saturaţie xs :
x p p  pa
  v
xs p s p  pv
Umiditatea relativă reprezintă raportul dintre presiunea parţială a vaporului şi presiunea lui de
saturaţie la aceeaşi temperatură.
pv

ps
Volumul masic al cantităţii (1 + x) kg de aer umed este :
T
461,5  0,622  x  
V1 x p
v 
1 x 1 x
Densitatea aerului umed:
m a  mv 1 x p R p
   x a  v
ma  Ra  mv  Rv   T Ra  x  Rv T Rv p s
p

Entalpia aerului umed se calculează ca suma entalpiilor aerului uscat şi a vaporilor de apă:
  ma  ia  mv  iv
Entalpia specifică a aerului umed nesaturat este:
 
i1 x  c pa  t  x  lv0  c pv  t  1,004  t  x 2500  1,86  t  [kJ/kg]
Izentalpele i1+x sunt drepte înclinate, în timp ce liniile x = const. rămân verticale. În
Diagrama i-x diagramă mai sunt reprezentate şi curbele de umiditate relativă constante. Curba φ =
1 separă domeniul aerului umed nesaturat de domeniul aerului umed saturat care se
situează sub curba umidităţii relative maxime şi caracterizează starea de ceaţă a
aerului.
Scara marginală a diagramei Δ i1+x /Δx permite reprezentarea variaţiei stării aerului
umed în cazul în care i se adaugă apă sau abur.
Dacă aerul umed este răcit sau încălzit la presiune constantă, fără eliminare sau
adăugare de umiditate, procesul se produce evident la un conţinut de umiditate
constant ( x = const.) şi reprezintă în diagrama i – x un segment de dreaptă verticală.
Procesul de încălzire este reprezentat prin segmentul AB în fig.8.2. În timpul
încălzirii aerului umed, entalpia lui creşte, dar umiditatea relativă scade. Procesul de
răcire apare invers procesului de încălzire şi este reprezentat prin segmentul BA.
Dacă răcirea este continuată până la o temperatură tE , mai mică decât temperatura
punctului de rouă - tD - , când aerul atinge starea de saturaţie (punctul D). Această
transformare continuă pe linia umidităţii relative maxime până la punctul E,
intersecţia curbelor φ = 1 şi t = tE . În timpul acestui proces se condensează cantitatea
de abur xA - xE

FLUIDE COMPRESIBILE

Fluidele sunt corpuri ce au proprietatea fundamentală de
a‐şi schimba forma sub acţiunea unor forţe şi de a lua
forma vasului în care se găseşte. Fluid compresibil este
fluidul la care trebuie de luat în consideraţie variaţia
volumului în studiul fenomenelor de mişcare şi de
echilibru.
O importanţă mare în tehnică o are studiul curgerii

fluidelor compresibile, deoarece face posibilă cunoaşterea
fenomenelor ce se produc în turbomaşinele cu gaze, în
canalele de admisie şi evacuare ale maşinilor cu piston, în
diferite aparate termice etc.
CLASIFICAREA CURGERII
După cauzele care provoacă mișcarea particulelor

macroscopice se deosebesc:
- curgerea liberă, atunci când deplasarea particulelor
macroscopice este datorată diferențelor de densitate
provocate de diferențe de temperatură.
- curgerea forțată, când există o diferență de presiune creată
artificial ce provoacă deplasarea particulelor macroscopice
în sensul descreșterii presiunii.

După modul de variație a vitezei fluidului în
raport cu timpul:
curgere staționară (permanentă) – dacă viteza
fluidului nu variază în timp
 w 
 0
  
curgerea nestaționară (nepermanentă) – dacă viteza fluidului
variază în funcție de timp
 w 
 0
  

După traiectoria particulelor macroscopice:
- curgerea laminară, atunci când particulele se deplasează în

același sens, traiectoriile particulelor fiind paralele între ele;
- curgerea turbulentă, când particulele execută pe lângă
mișcarea axială predominată, și mișcări transversale, care
provoacă apariția unor vârtejuri sau turbine.

Ecuațiile curgerii
Ecuația de continuitate este înțeleasă ca debitul masic al unui
fluid, adică masa m de fluid care trece printr-o secțiune în timp
τ:
m  l  A
m m    A w
 
unde A [m2] – aria secţiunii ; ρ [kg/m3] – masa specifică a fluidului ; l [m] – spaţiu parcurs de
fluid ; τ [s] – timpul în care fluidul parcurge acest spaţiu
Într-un proces staționar debitul masic este același în orice

secțiune a curentului, adică :
  A  w  const

Ecuația de mișcare
exprimă dependența dintre viteza unui fluid și parametrii de stare ai fluidului.
dw 2
  dp
2
ecuaţia de mişcare sub formă diferenţială, în
curgerea unidimensională fără frecare
În cazul în care fluidul care se scurge poate fi
considerat incompresibil (v = const) →
w12 w22
p1    p2  
2 2
pst1  pd1  pst 2  pd 2  pt  const
În curgerea fără frecare a unui fluid incompresibil suma dintre presiunea statică și presiunea
dinamică, ce reprezintă presiunea totală a curentului, este constantă pe orice secțiune a curentului

Ajutajul convergent – divergent de Laval
Transformarea energiei potenţiale a unui fluid
în energie cinetică, prin destinderea acestuia
până la presiunea exterioară, atunci se realizează
că la ajutajul convergent se mai adaugă o
porțiune divergentă.
Ajutajul de Laval este compus dintre-o parte
convergentă foarte scurtă și o parte divergentă, a
cărei unghi de deschidere este 8-10°
Cunoscând starea gazului la intrare şi debitul de gaz se pot determina prin calcul următoarele
mărimi:
Secţiunea minimă ( Laval ) Viteza maximă la curgerea adiabatică Secţiunea de ieşire din ajutaj
m   max
Amin  wmax  2 p0 v0 A2  Amin 
p0  1 2
 max  2 
v0
  f  p / p0 
 Coeficient de compresibilitate

TRANSMITEREA
CALDURII

Conducția termică
Conducţia termică reprezintă procesul schimbului de energie sub formă de căldură care se
produce prin contactul direct între particulele unei substanţe.
Convecţia termică se numeşte modul de transmitere a căldurii între un perete şi un fluid care
spală peretele respectiv.
Radiaţia termică este procesul de propagare a energiei sub formă de unde electromagnetice.
Aceste trei fenomene elementare de transmitere a căldurii se întâlnesc în instalaţiile tehnice

foarte rar separat, de cele mai multe ori apar împreună.
Din studiul principiului al doilea al termodinamicii se ştie că transmiterea căldurii este un

fenomen ireversibil, având ca urmare o creştere a entropiei şi respectiv o transformare de
exergie în anergie.

CONDUCŢIA TERMICĂ
Căldura transmisă prin conducţie este procesul de propagare a căldurii prin interiorul unui corp,
sau între corpuri diferite care se găsesc în contact perfect, prin schimb de energie de la particulă
la particulă.
t  t ( x, y , z ,  )
Fenomenul conducţiei termice a fost studiat de
către Fourier, stabilind că energia transmisă prin
conducţia termică este proporţională cu căderea
de temperatură, cu aria secţiunii normale pe
direcţia de propagare a căldurii A, cu timpul cît
durează procesul de transmitere a căldurii şi cu un
coeficient de proporţionalitate λ, care
caracterizează proprietatea corpului de a conduce
căldură, numit conductivitatea termică
Q    grad t  A  
Transmiterea căldurii prin conducţie, în regim staţionar, prin pereţi plani
Se consideră un perete plan omogen, de grosime δ, ce are

conductivitatea termică λ, în figura este reprezentată o secţiune
pe feţele peretelui, plasată într‐un sistem de axe. Presupunând
că t1 > t2, unde t1 este temperatura feţei 1, respectiv t2,
temperatura feţei 2, atunci prin perete se va transmite căldură
prin convecţie. Temperatura variază numai în direcţia x
dt
Q     A
dx

Q  A  t1  t 2  Fluxul de caldura


q  t1  t 2  Densitatea fluxului de caldura

În practică se mai întâlnesc multe cazuri când peretele plan este
format din mai multe straturi din materiale diferite. În figura este
reprezentată secţiune peretelui de acest fel, cu grosimile
straturilor δ1 , δ2 , δ3 şi conductivităţile termice λ1, λ2 , λ3
1
q  t1  t 2 
1  1  2  3 
t1  t 4  q   
2  1 2 3 
q t 2  t 3 
2
t1  t n 1
3 q
q  t 3  t 4  n
i
3 
i 1 i

Transmiterea căldurii prin conducţie, în regim staţionar, prin pereţi cilindrici
În figura este reprezentată o conductă de secţiune circulară cu

raza interioară ri şi raza exterioră re , confecţionată dintr‐un
material omogen cu conductivitatea λ , care este contantă.
Suprafaţa interioară are temperatura t1, iar cea exterioară t2,
care sunt constante în timp. La acest tip de transmitere a
căldurii suprafeţele termice sunt suprafeţe cilindrice
concentrice. Dacă t1 > t2 atunci prin perete trece un flux de
căldură staţionar în direcţie radială, pentru care căderea de
temperatură este maximă.
A  2  r  l
2    l
Q t1  t 2 
dt de
Q    2  r  l ln
dr di
 t1  t 2   t 2  t 3 
q q
1 d2 1 d3
ln ln
21 d1 2 2 d 2
 t 3  t 4 
q
1 d4
ln
2 3 d 3
 t1  t n 1 
q n
1 d i 1

i 1 2i
ln
di

CONVECŢIA TERMICĂ
Transmiterea căldurii prin convecţie este un proces deosebit de complex care depinde
de următorii factori: de natura mişcării fluidului, de regimul de curgere, de proprietăţile
fizice ale fluidului, de forma şi dimensiunile suprafeţei de contact .
Natura mişcării fluidului.
Regimul de curgere a fluidului – laminar sau turbulent – are o importanţă deosebită
asupra procesului de convecţie. În cazul regimului laminar, transmiterea căldurii în masa
de fluid are loc prin conducţie. Iar în cazul regimului de curgere turbulentă, căldura se
transmite prin amestecare în zona turbulentă a curentului şi prin conducţie în stratul
limită, adică stratul de fluid din imediata apropiere a peretelui.
Proprietăţile fizice ale fluidului sunt :
•conductivitatea termică λ ;
•căldura specifică cp ;
•densitatea ρ ;
•viscozitatea dinamică η sau cinetică ν.
Q   c  At f  t p 
αc este coeficientul de convecţie termică
A este aria suprafeţei de contact dintre fluid şi corpul solid
tf reprezintă temperatura fluidului într‐o regiune
depărtată de suprafaţa de contact
tp este temperatura peretelui corpului solid

RADIAŢIA TERMICĂ
Fenomenul radiaţiei termică se deosebeşte de conducţia şi convecţia termică, prin aceea că este
însoţit de un dublu proces de transformare a energiei: energia termică a unui corp se
transformă în energie de radiaţie, care se propagă cu ajutorul undelor electromagnetice şi se
retransformă parţial în energie termică la întîlnirea unui alt corp.
I  f  , T 
λ este lungimea de undă
Spectrul vizibil este intre 380 si 700 [nm]

Suport Termo II

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Suport Termo II

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Termotehnica

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Termotehnica sau termodinamica tehnică este disciplina care studiază procesele

•metoda fenomenologică porneşte de la analiza proceselor din natură și

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Termodinamica este o ramura a fizicii şi chimiei, care in sec. XVII ‐

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Echivalenţa dintre căldură şi lucru mecanic, ca forme de

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Energia totală a unui sistem cuprinde energia externă şi energia internă.

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Lt12  L12  ( p 2V2  p1V1 )

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Centrală / boiler Chimică → Căldură (termică)

Hydroelectrică Gravitaţie → Electrică

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Entalpia este mărimea de stare care caracterizează nivelul energetic al unui

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

1 p1, V1, T1 1 Pentru sistemul termodinamic deschis principiul

E s  Q12  Lt12   p1v1  p 2 v 2 

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

gazul ideal sau gazul perfect se caracterizează prin lipsa forţelor de

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Prin volum parţial al unei componente Vi

O transformare simplă se efectuează după aceeaşi lege de la început până la

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

De‐a lungul timpului, peste acest cărbune se depun

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Gazul natural este un amestec

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Biomasa este partea biodegradabilă a produselor, deșeurilor și reziduurilor din agricultură,

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Reacţia generală de transesterificare:

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Nevoia de a descoperii resurse alternative, care să îmbogăţească resursele clasice

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Procedeele utilizate pentru obţinerea căldurii se bazează în general pe transformarea energiei

ch sno wa 1

-pentru combustibili solizi şi lichizi

Etan (C2H6)c = 0.00144

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Suport curs ”Termotehnica II”, an III-IM Conf.dr.ing. Francisc Popescu

Q21 L12  L21 , Q12  Q21 Ciclu motor