Sunteți pe pagina 1din 160

BISERICA ADVENTISTĂ DE ZIUA A ȘAPTEA

STUDII BIBLICE
EDIŢIA INSTRUCTORI

CUM SĂ INTERPRETĂM
SCRIPTURA

de Frank și Michael Hasel

aprilie – mai – iunie


2020

Traducere: Andreea Pleșcan

Pantelimon 2020
©2020 General Conference of Seventh-day Adventists®.
Toate drepturile rezervate.
Studiile biblice pentru Școala de Sabat majori, ediția instructori, integral sau părți
din ele, nu pot fi editate, modificate, adaptate, traduse, reproduse sau publicate de
nicio persoană sau instituție fără un acord scris în prealabil al Conferinței Generale.
Logoul și numele „Adventist de Ziua a Șaptea” și „Adventist” sunt mărci înregistrate
ale Conferinței Generale a Adventiștilor de Ziua a Șaptea și nu pot fi folosite fără auto-
rizarea acesteia.
Studiile Școlii de Sabat pentru majori, ediția instructori, sunt pregătite de Depar­
tamentul Școlii de Sabat al Conferinței Generale sub îndrumarea generală a Comitetului
Mondial al Școlii de Sabat. Ele reflectă contribuția comitetului și nu reprezintă în exclu-
sivitate punctele de vedere ale autorului/autorilor.

Autori: Frank și Michael Hasel

Pentru ediţia în limba română:


Traducere: Andreea Pleșcan
Lectura traducerii, adaptare: Florian Ristea
Tehnoredactare: Irina Toncu
Copertă: Liliana Dincă
Redactare: Alina Badea
Corectură: Lavinia Goran

Textele biblice sunt preluate din traducerea Cornilescu, Casa Bibliei, București, 2012.
La citatele din lucrările lui Ellen G. White este indicat numărul paginii din original, care apare
și în ediția electronică în română și în unele ediții tipărite, în text, între paranteze pătrate.

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României


HASEL, FRANK
    Cum să interpretăm Scriptura : aprilie-mai-iunie 2020 / Frank şi
Michael Hasel ; trad.: Andreea Pleşcan. - Ed. instructori. - Pantelimon :
Viaţă şi Sănătate, 2020
    ISBN 978-606-911-784-2
I. Hasel, Michael
II. Pleşcan, Andreea (trad.)
2
Cuprins

Cum să interpretăm Scriptura.................................................................................... 4

„Tabita” nu a murit, a fost omorâtă!.......................................................................... 6

1. Caracterul unic al Bibliei.....................................................................................11

2. Originea Bibliei......................................................................................................22

3. Isus, apostolii și Biblia..........................................................................................33

4. Biblia – sursa de autoritate a credinței noastre.........................................44

5. Sola Scriptura..........................................................................................................55

6. De ce este nevoie de interpretare?................................................................66

7. Limbaj, text și context.........................................................................................77

8. Cartea Geneza și facerea lumii (I)....................................................................88

9. Cartea Geneza și facerea lumii (II)...................................................................99

10. Biblia ca istorie.................................................................................................... 110

11. Biblia și profeția.................................................................................................. 121

12. Interpretarea pasajelor dificile...................................................................... 132

13. Ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu...................................................... 143

3
Cum să interpretăm Scriptura

Ca adventiști de ziua a șaptea suntem protestanți, ceea ce înseamnă că noi


credem în principiul Sola Scriptura, doar Biblia ca singura temelie cu autoritate
pentru credința și doctrinele noastre. Acest aspect este relevant în special în
zilele din urmă, când, așa cum spune Ellen G. White, Dumnezeu va avea „un
popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia, ca măsură a tuturor
învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor”. – Tragedia veacurilor, p. 595
Desigur, nu suntem singurii dintre protestanți care susțin a avea „Biblia și
numai Biblia” ca temelie a credinței, dar sunt mulți care au această pretenție, şi
totuşi cred, de exemplu, că ziua duminicii este înlocuitorul din Noul Testament
pentru Sabatul zilei a șaptea, cred în nemurirea sufletului, în chinul veșnic al
iadului pentru cel pierdut și chiar în răpirea secretă prin care Isus, în liniște și
în mare taină, Se întoarce pe pământ și îi răpește pe cei salvați, în timp ce toți
ceilalți se întreabă cum au dispărut acele persoane.
Cu alte cuvinte, este un lucru important să avem Biblia și a susținem că noi
credem în ea. Dar, din cauza răspândirii învățăturilor false (deși se presupune
că toate au la bază Scriptura), este la fel de important să știm cum să interpre-
tăm Biblia corect.
De aici și tema studiilor biblice din acest trimestru: „Cum să interpretăm
Scriptura”. În acest studiu pornim de la ipoteza că Scriptura, întrucât este
Cuvântul lui Dumnezeu, este „descoperirea infailibilă a voii Sale” și „norma
caracterului, criteriul de verificare a experienței, descoperirea supremă a doc-
trinelor și raportul demn de încredere al intervențiilor lui Dumnezeu în isto-
rie.” – Adventiștii de ziua a șaptea cred..., p. 11. Pe scurt, Scriptura este sursa
fundamentală a adevărurilor în care credem și pe care le proclamăm lumii.
Sau, cum spune chiar Biblia: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și de
folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire”
(2 Timotei 3:16). „Toată Scriptura” înseamnă desigur toată Scriptura, chiar și
versetele care poate nu ne plac sau care ne deranjează și care, pentru a folosi
un limbaj contemporan, poate nu sunt „potrivite din punct de vedere politic”.
Pornind de la acest punct, vom vedea cum ne învață Biblia să interpretăm
Biblia. Adică, în loc să apelăm mai întâi la surse extrabiblice, precum știința,
filozofia și istoria (care, dacă sunt folosite corect, pot fi o binecuvântare), vom
4
încerca să găsim chiar în pasajele biblice instrumente care ne descoperă marile
adevăruri aflate pe paginile Cărții sfinte. Ni se spune că „oamenii au vorbit de
la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:21). Noi credem că, printre
lucrurile pe care le-au rostit acești „oameni de la Dumnezeu”, găsim chei care
să ne ajute în interpretarea Cuvântului lui Dumnezeu.
De exemplu, cum a fost interpretat Vechiul Testament de către Pavel şi alți
scriitori ai Noului Testament? Dacă ceea ce au scris a fost inspirat de Dumnezeu,
atunci cu siguranță că modul în care au citit și au interpretat Scriptura ne-ar
putea ajuta să învăţăm să facem și noi la fel. Cum a folosit și a interpretat
Scriptura chiar Domnul Isus? Nu vom găsi un exemplu mai bun despre cum să
citim Scriptura decât pe cel al Mântuitorului.
În același timp, ne vom cerceta şi presupunerile noastre și vom analiza con-
textul, limbajul, cultura și istoria și impactul pe care îl au asupra modului în care
citim și înțelegem Cuvântul lui Dumnezeu. Cum ar trebui să interpretăm pilde-
le, profețiile, istoria sacră, avertizările, cântările de laudă, vedeniile profetice și
visele – tot spectrul de scrieri inspirate pe care le găsim în Scriptură?
Toate aceste întrebări și multe altele vor fi analizate în acest trimestru de-
oarece, după cum arată învățături precum chinul veșnic în iad sau sfințenia
duminicii, doar a crede în Biblie nu este suficient. Noi trebuie să învățăm cum
să o interpretăm.

Frank M. Hasel, PhD, este director asociat al Institutului de Cercetare


Biblică de la Conferința Generală a Adventiștilor de Ziua a Șaptea.
Michael G. Hasel, PhD., este profesor de religie la Southern Adventist
University și director al Institutului de Arheologie și al Muzeului Arheologic
„Lynn H. Wood”.

5
„Tabita” nu a murit, a fost omorâtă!
Mama a fost croitoreasă. Și încă una bună. Nu o spun pentru că este mama
(nu o cheamă Tabita), ci pentru că îmi aduc aminte de clientela numeroasă
pe care o avea și de persoanele care plecau mulțumite de la ea. Prin ceea ce
câștiga, „ținea casa”, iar cei care au trăit acele vremuri nu tocmai ușoare vor
înțelege ce spun. Vremurile s-au schimbat, iar croitoria, ca și alte meșteșuguri
cu care se îndeletniceau mulți din generația mamei, au dispărut. De ce? Nu
cred că mai interesează pe cineva. Unii vor spune că acesta-i mersul lumii, nu-l
poți da înapoi și nici ține pe loc; sau că, în economia capitalistă, aceleași tipuri
de produse, pe care le confecționau cu migală (dar și cu pasiune) croitorii, co-
jocarii, cizmarii etc., se găsesc acum din abundență și, mulțumită tehnologiei,
sunt chiar mai ieftine (fapt discutabil). Cert este că acele meserii au cam dispă-
rut. Și, odată cu ele, și meșterii. Au rămas doar amintiri prin casele lor, ținute ca
piese inutile de mobilier, acoperite cu vreun milieu din aceeași epocă și lucrat
tot manual, prin ale cărui găuri se poate citi denumirea Ileana–Cugir (doar pen-
tru cunoscători). Dar știți ce s-a mai pierdut și încă ne lipsește nouă, tuturor?
Să vă spun mai pe larg…
Unul dintre lucrurile pe care nu le pot uita este permanentul du-te-vino,
pe ușa casei noastre. Mama avea un cerc foarte larg de relații și o viață socială
care, pur și simplu, făcea ca fața să-i radieze. Poate greșesc dacă spun că era
fericire, fiindcă munca era multă și grea. Dar mama cânta atunci când croia sau
când trăgea tighele la mașina de cusut. Pe fața ei vedeam că se simțea bine cu
toate acele femei, care alcătuiau cercul ei de relații și cliente. Nu le expedia
ca să aibă timp să lucreze. Lucra în timp ce conversa. Îi plăcea. Discuțiile erau
parte din procesul confecționării și probării hainelor. Era mica ei lume, în care
se simțea importantă, prețuită. Iar satisfacția pe care i-o citeam pe față, când
vedea mulțumirea clientelor, era ceva ce-mi producea și mie bucurie. Pentru
că eram fericit s-o văd pe mama fericită. Dar, de când s-a năruit acea epocă, cu
tot cu modul ei de trai și cu meseriile ei, rar am mai văzut fața mamei radiind
astfel. Practic, acea radiație s-a stins pe fața ei odată cu meseria care-i dăduse
și identitatea profesională: croitoreasa. Relații tot mai puține, vizite tot mai
rare și discuții pe măsură. Asta văd că s-a pierdut de atunci în țara noastră și
încă ne lipsește.
6
De ce scriu această poveste? Pentru că îmi amintește de o altă croitorea-
să, Tabita (vezi Faptele 9:36-43), pe care unii dintre noi o mai evocă pentru a
semnala delicat nevoia „învierii” departamentului cu același nume din biserica
locală. De ce „înviere”? Pentru că acest departament cu nume de croitoreasă
(amintind de vremurile în care oamenii nu doar că se ajutau, ci și relaționau,
se vizitau, discutau, deveneau prieteni și chiar frați și surori) a murit. De fapt,
oricât de șocantă ar fi metafora din titlu, realitatea actuală, în privința acestui
departament, este alta: „Tabita” nu a murit, ci a fost omorâtă! Cum? În același
mod în care au fost „omorâte” meseriile de odinioară, împreună cu artizanii
lor: prin promovarea altor „metode” de lucru; prin direcționarea fondurilor
(care în mod normal ar fi fost date „Tabitei”) către organizații care activează la
nivel național sau global; prin investiția într-o puzderie de proiecte care pretind
că fac același lucru mai bine decât „Tabita” sau, pur și simplu, prin neglijență.
Da, noi toți am ucis-o pe „Tabita”, lăsând-o să moară! Și vestea și mai proastă
este că nici Petru nu este prin preajmă, ca s-o readucă la viață!
Și ce am pierdut? Tocmai esențialul! Când departamentul „Tabita” trăia, bi-
serica locală vizita și era vizitată; diversele inițiative în planul ajutorării erau
percepute ca venind din partea Bisericii Adventiste („Adventiștii te ajută!”, spu-
neau oamenii, iar aceasta devenise emblema neoficială a bisericii); cei care se
ocupau de nevoiași nu le duceau doar „ajutoare”, ci căutau și binele lor veșnic,
vorbindu-le de Mântuitorul, invitându-i la Adunare (sic!); în după-amiaza celui
de-al treilea Sabat din lună, „Tabita” colecta fonduri de la cei care dăruiau cu
drag pentru lucrarea ei. Pentru că era iubită. Asta am pierdut. Și ce anume din
prezent ar putea să o înlocuiască?
Nu vreau să cad în capcana pesimismului și nici să mi se reproșeze că ves-
tesc numai de rău, ca profetului de odinioară (1 Împărați 22:8). Dar trebuie s-o
spun acum, înainte de a fi prea târziu: prin atitudinea noastră actuală, după
„Tabita” vom „omorî” și Școala de Sabat! Asta urmează.
Florian Ristea,
Departamentul Școala de Sabat/Lucrarea Personală

7
NU UITAŢI:

PĂRTĂŞIE (5-10 minute)


1. Fiecare membru al Şcolii de Sabat se poate bucura de un salut, de un
zâmbet, de un bun venit, chiar şi musafirii!
2. Fiecare poate să-i încurajeze pe ceilalţi, povestindu-le despre un răspuns
primit la rugăciune sau o activitate misionară în care a fost implicat(ă).
3. Fiecare le poate împărtăşi celorlalţi nume de pe lista sa de rugăciu-
ne, de la pagina următoare, ca să se roage împreună pentru persoanele
respective.

DEZBATERE (20-25 de minute)


1. Putem dezbate ideea principală a fiecărei zile, căutându-i semnificaţia
practică!
2. Este de dorit ca fiecare să se implice în dezbatere, dar fără să acapareze
discuţia!
3. Citirea zilnică a Bibliei şi a Spiritului Profetic, cu ajutorul celor cinci între-
bări, poate menţine vie viaţa spirituală!

MISIUNE (5-10 minute)


1. Dezbaterea studiului se încheie întotdeauna cu decizii de ordin practic!
2. Fiecare grupă poate planifica o activitate misionară în care să se implice
toţi membrii.
3. Ştirile video ale Şcolii de Sabat, care pot fi descărcate și vizionate acce-
sând adresa de internet: resurse.adventist.pro, conţin idei misionare valoroa-
se, care pot fi aplicate!

8
LISTĂ DE RUGĂCIUNE

MĂ ROG pentru:

Cineva din familie ____________________________________________________________________________________


________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

Cineva dintre rude ___________________________________________________________________________________


________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

Cineva dintre prieteni ______________________________________________________________________________


________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

Cineva dintre vecini _________________________________________________________________________________


________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

Cineva din biserică ___________________________________________________________________________________


________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

________________________________________________________________________________________________________________

9
Cercetați Scripturile
„Dacă Biblia ar fi citită mai mult, dacă adevărurile ei ar fi înțelese mai bine, noi am fi
un popor mult mai luminat și mai inteligent. Sufletul capătă putere prin cercetarea
paginilor Scripturii. – Sfaturi pentru biserică, p. 113

APRILIE MAI IUNIE


1. Psalmii 52 1. Psalmii 82 1. Psalmii 113
2. Psalmii 53 2. Psalmii 83 2. Psalmii 114
3. Psalmii 54 3. Psalmii 84 3. Psalmii 115
4. Psalmii 55 4. Psalmii 85 4. Psalmii 116
5. Psalmii 56 5. Psalmii 86 5. Psalmii 117
6. Psalmii 57 6. Psalmii 87 6. Psalmii 118
7. Psalmii 58 7. Psalmii 88 7. Psalmii 119
8. Psalmii 59 8. Psalmii 89 8. Psalmii 120
9. Psalmii 60 9. Psalmii 90 9. Psalmii 121
10. Psalmii 61 10. Psalmii 91 10. Psalmii 122
11. Psalmii 62 11. Psalmii 92 11. Psalmii 123
12. Psalmii 63 12. Psalmii 93 12. Psalmii 124
13. Psalmii 64 13. Psalmii 94 13. Psalmii 125
14. Psalmii 65 14. Psalmii 95 14. Psalmii 126
15. Psalmii 66 15. Psalmii 96 15. Psalmii 127
16. Psalmii 67 16. Psalmii 97 16. Psalmii 128
17. Psalmii 68 17. Psalmii 98 17. Psalmii 129
18. Psalmii 69 18. Psalmii 99 18. Psalmii 130
19. Psalmii 70 19. Psalmii 100 19. Psalmii 131
20. Psalmii 71 20. Psalmii 101 20. Psalmii 132
21. Psalmii 72 21. Psalmii 102 21. Psalmii 133
22. Psalmii 73 22. Psalmii 103 22. Psalmii 134
23. Psalmii 74 23. Psalmii 104 23. Psalmii 135
24. Psalmii 75 24. Psalmii 105 24. Psalmii 136
25. Psalmii 76 25. Psalmii 106 25. Psalmii 137
26. Psalmii 77 26. Psalmii 107 26. Psalmii 138
27. Psalmii 78 27. Psalmii 108 27. Psalmii 139
28. Psalmii 79 28. Psalmii 109 28. Psalmii 140
29. Psalmii 80 29. Psalmii 110 29. Psalmii 141
30. Psalmii 81 30. Psalmii 111 30. Psalmii 142
31. Psalmii 112

10
STUDIUL

1 28 martie – 3 aprilie

Caracterul unic al Bibliei


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Cuvântul Tău este ______________ pentru picioa-
rele mele și _____________ pe cărarea mea.” (Psalmii 119:105)

Alcătuită din 66 de cărți și scrisă de-a lungul a mai bine de 1 500 de ani, pe
trei continente (Asia, Africa și Europa), de peste 40 de autori, Biblia este unică.
Nu există nicio altă carte, sacră sau religioasă, asemenea ei. Nici nu este sur-
prinzător. La urma urmei, este Cuvântul lui Dumnezeu.
În prezent există peste 24 600 de manuscrise ale Noului Testament care s-au
păstrat din primele patru secole după Hristos. Dintre manuscrisele originale ale
lui Platon mai există numai 7 exemplare, de la Herodot, doar 8 manuscrise,
iar de la Iliada lui Homer au supraviețuit ceva mai multe – 263 de exemplare.
Numărul semnificativ mai mare de manuscrise ale Noului Testament constituie
o dovadă puternică ce confirmă integritatea textului.
Biblia a fost prima carte despre care se știe că a fost tradusă, prima carte din
Vest tipărită și prima carte distribuită pe scară largă în atât de multe limbi, încât
poate fi citită de 95% din populația lumii de astăzi.
Biblia mai este unică și datorită conținutului și mesajului ei, care se con-
centrează asupra lucrării pe care a făcut-o Dumnezeu de-a lungul istoriei, în
vederea răscumpărării omului. Această istorie este întrepătrunsă cu profeția,
prezentând planurile lui Dumnezeu pentru viitor și Împărăția Sa veșnică. Biblia
este Cuvântul viu al lui Dumnezeu, deoarece același Duh al lui Dumnezeu
prin care a fost dată inspirația Scripturii (2 Timotei 3:16,17) ne este făgăduit
nouă, credincioșilor de astăzi, pentru a ne călăuzi în tot adevărul când studiem
Cuvântul (Ioan 14:16,17; 15:26; 16:13).

4 aprilie – Sabatul colportorului

11
Duminică, 29 martie Cuvântul viu al lui Dumnezeu

Chiar înainte de moartea sa, Moise, autorul primelor cinci cărți ale Bibliei,
prezintă înaintea poporului o cântare (Deuteronomul 31:30; 32:1-43).
1. Cum descrie Moise Cuvântul lui Dumnezeu și puterea sa în viața evreilor
care erau chiar la hotarul țării făgăduite?
Deuteronomul 32:45-47_______________________________________________
__________________________________________________________________
În aceste ultime cuvinte ale lui Moise găsim un îndemn puternic. Cerându-le
să-și „pună la inimă” cuvintele pe care Dumnezeu li le transmisese prin el,
Moise dorea să scoată în evidență faptul că privirea israeliţilor trebuia să ră-
mână ațintită spre Dumnezeu și spre voia Lui pentru viața lor. Învățându-i aces-
te cuvinte și pe copii, fiecare generație urma să transmită mai departe planul
mântuirii prezentat de Dumnezeu prin legământ. Ei nu trebuiau să aleagă la
care cuvinte să ia seama, ci să păzească sau să asculte de „toate cuvintele legii
acesteia” (vers. 46).
La sfârșitul istoriei acestui pământ, Dumnezeu va avea un popor care va
rămâne credincios întregii Scripturi, adică va păzi poruncile lui Dumnezeu și va
avea credința lui Isus (Apocalipsa 12:17). Acești oameni vor rămâne credincioși
învățăturilor Bibliei, căci ea asigură nu doar viață din belșug pe acest pământ,
ci un destin veșnic în casa pe care Isus o pregăteşte pentru noi (Ioan 14:1-3).
2. Ce legătură este între Cuvântul care S-a făcut trup și revelația și inspirația
Scripturii?
Ioan 1:1-5,14 _______________________________________________________
__________________________________________________________________
14:6_______________________________________________________________
Întreaga Scriptură vorbește despre Isus. Venirea Lui în trup ca Mesia a fost
împlinirea făgăduințelor din Vechiul Testament. În faptul că El a trăit, a murit,
a înviat și S-a înălțat la cer nu avem doar confirmarea Scripturii, ci, chiar mai
mult, avem marea făgăduință a vieții veșnice într-o existență cu totul nouă.
Citește din nou Deuteronomul 32:47. Cum ai trăit personal adevărul care
spune că ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu „nu este un lucru fără însem-
nătate”? De ce credința în Dumnezeu și ascultarea de Cuvântul Său nu sunt
în zadar?
12
Luni, 30 martie De către cine și unde a fost scrisă Biblia?

Diversitatea autorilor, a locurilor și a condiţiilor ne oferă o mărturie unică


a faptului că Dumnezeu este preocupat să transmită istoria și solia Sa pentru
oamenii foarte diferiţi care sunt destinatarii ei.
3. Ce ştim despre scriitorii biblici și mediul social în care au trăit?
Exodul 2:10_________________________________________________________
Amos 7:14__________________________________________________________
Ieremia 1:1-6_______________________________________________________
Daniel 6:1-5________________________________________________________
Matei 9:9___________________________________________________________
Filipeni 3:3-6________________________________________________________
Apocalipsa 1:9 ______________________________________________________
Biblia a fost scrisă de autori din medii foarte diferite și aflaţi în situații diverse.
Unii au scris din palat, alții, din închisoare, din exil, iar alții, în timpul călătoriilor
misionare pentru răspândirea Evangheliei. Au avut o educație și ocupații dife-
rite. Moise ar fi putut să ajungă împărat, Daniel a slujit în poziții înalte. Alții au
fost simpli păstori. Unii erau foarte tineri, alții, foarte în vârstă. În ciuda acestor
deosebiri, toți aveau un lucru în comun: erau chemați de Dumnezeu și inspirați
de Duhul Sfânt să scrie solii pentru poporul Său, indiferent când și unde au trăit.
De asemenea, unii au fost martorii evenimentelor relatate. Alții au cerce-
tat personal evenimentele sau au folosit cu grijă documente existente (Iosua
10:13; Luca 1:1-3). Dar toate cărțile Bibliei sunt inspirate (2 Timotei 3:16).
Tocmai de aceea Pavel spune că „tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris
pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea... pe care o dau Scripturile,
să avem nădejde” (Romani 15:4). Dumnezeul care a creat limbajul omenesc îi
înzestrează pe cei aleși să transmită gânduri inspirate demne de încredere și de
nădejde în cuvinte omenești.
„Dumnezeu a binevoit să-i transmită lumii adevărul Său prin slujitori omenești,
iar El Însuși, prin Duhul Său Sfânt, i-a calificat și i-a făcut în stare pe oameni să
îndeplinească lucrarea Sa. El le-a îndrumat mintea în alegerea lucrurilor pe care
să le spună și să le scrie. Comoara a fost încredințată unor vase de lut, totuşi nu
este mai puțin de origine cerească.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 26
Autori diferiți, în situaţii diferite, dar toţi ne descoperă același Dumnezeu
– acest adevăr extraordinar ne confirmă veridicitatea Cuvântului Sfânt.
13
Marți, 31 martie Biblia și profeția

Biblia este unică printre alte lucrări religioase cunoscute, deoarece profețiile
și scrierile profetice alcătuiesc aproape o treime din conținutul ei. Faptul că gă-
sim în ea atât profeția, cât și împlinirea ei în timp este foarte important pentru
viziunea pe care o avem despre Biblie, pentru că Dumnezeul care acționează
în istorie cunoaște viitorul și l-a descoperit mai dinainte profeților Săi (Amos
3:7). Biblia nu este doar Cuvântul viu sau Cuvântul istoric, ci este și Cuvântul
profetic.
4. Ce detalii despre venirea lui Mesia ne descoperă versetele de mai jos?
Geneza 49:8-12______________________________________________________
Psalmii 22:12-18_____________________________________________________
Isaia 53:3-7_________________________________________________________
Daniel 9:2.27________________________________________________________
Mica 5:2___________________________________________________________
Maleahi 3:1_________________________________________________________
Zaharia 9:9_________________________________________________________
Există cel puțin cincizeci și cinci de profeţii mesianice în Vechiul Testament,
chiar mult mai multe dacă adăugăm și tipologia (studiul ceremoniilor din
Vechiul Testament care arată că și jertfele erau, de fapt, un fel de profeții des-
pre Isus). Aceste profeții fac referire la detalii foarte exacte: „toiagul de domnie
nu se va depărta din Iuda” (Geneza 49:10); El Se va naște în Betleemul din
Iuda (Mica 5:2); El va fi „disprețuit și părăsit de oameni”, va fi lovit, acuzat pe
nedrept, totuși nu va deschide gura pentru a Se apăra (Isaia 53:3-7); mâinile și
picioarele Sale aveau să fie străpunse și hainele Lui, împărţite între ei (Psalmii
22:12-18).
Faptul că aceste profeții din Vechiul Testament au fost împlinite cu atâta
precizie în viața, moartea și învierea Domnului Isus dovedește că ele sunt in-
spirate, sunt descoperiri date de Dumnezeu, şi că Isus a fost cu adevărat cine a
spus El, dar şi alţii, că era. Isus Însuşi a rostit profeţii, la fel ca prorocii din vechi-
me, cu privire la moartea și învierea Sa (Matei 17:22,23; Luca 9:21,22), căderea
Ierusalimului (Matei 24:1,2) și a doua Sa venire (Ioan 14:1-3). Astfel, vedem că
întruparea, moartea și învierea Sa au fost prezise de Biblie și împlinirea acestor
profeții ne asigură de credibilitatea ei.
Care sunt motivele care te fac să crezi în Isus și în moartea Sa pentru noi?
Împărtășește-le în grupă. De ce sunt atât de convingătoare aceste dovezi?
14
Miercuri, 1 aprilie Biblia și istoria

În comparație cu alte cărți considerate sfinte, Biblia nu prezintă doar gân-


durile filozofice ale unui om (ca Buda sau Confucius), ci redă intervențiile lui
Dumnezeu în istorie în succesiunea lor spre împlinirea unui plan precis, care
are în vedere: (1) făgăduinţa cu privire la Mesia și (2) a doua venire a lui Isus.
Acest progres este specific credinței iudeo-creștine, în contrast cu viziunea ci-
clică a multor altor religii, din Egiptul antic până la religiile răsăritene moderne.
5. Ce ne învață următoarele pasaje nu doar despre adevărul istoric al învierii
lui Hristos, ci și despre semnificația lui pentru fiecare, personal?
1 Corinteni 15:3-5,51-55______________________________________________
__________________________________________________________________
Romani 8:11________________________________________________________
1 Tesaloniceni 4:14___________________________________________________
Mărturia evangheliilor și a lui Pavel este că Isus a murit, a fost îngropat, a
fost înviat din morți și S-a arătat mai multor oameni. Această mărturie este
susținută de martorii care I-au pus trupul în mormânt și, mai târziu, au vă-
zut mormântul gol. Martorii L-au atins pe Isus și au stat la masă cu El. Maria
Magdalena, Maria (mama lui Isus) și alte femei L-au văzut ca Hristos cel înviat.
Ucenicii au vorbit cu El pe drumul spre Emaus. Isus li S-a arătat pentru a le da
marea trimitere a Evangheliei. Pavel scrie că, dacă mărturia Scripturii nu este
crezută, atunci propovăduirea și credința noastră sunt în „zadar” (1 Corinteni
15:14). Alte traduceri spun „nule și fără valoare” (REB) sau „nefolositoare”
(NIV). Ucenicii afirmă că „a înviat Domnul cu adevărat” (Luca 24:34). Termenul
grecesc ontos face referire la un lucru care a avut loc efectiv. El este tradus prin
„cu adevărat”, „cu siguranță” sau „chiar așa”. Ucenicii dau mărturie că „a înviat
Domnul cu adevărat”.
Hristos este prezentat şi ca „pârga” celor adormiți (1 Corinteni 15:20).
Adevărul istoric care ne spune că Hristos a înviat din morți și astăzi trăiește
este garanția că și ei vor fi înviați la fel ca El. Toți cei drepți „vor învia în Hristos”
(vers. 22). Termenul folosit aici sugerează o acțiune creatoare, când toți cei
„care sunt ai lui Hristos” sau Îi rămân credincioși vor fi înviați „la venirea Lui”
(vers. 23), „la cea din urmă trâmbiță” (vers. 52).
De ce făgăduința învierii este atât de importantă în credința noastră, în
special în lumina învățăturii că cei morți dorm? De ce fără ea, credinţa noas-
tră ar fi în zadar?
15
Joi, 2 aprilie Puterea transformatoare a Cuvântului

6. Ce schimbare a adus în viaţa lui Iosia şi a întregului popor descoperirea


Cărții Legii?
2 Împărați 22:3-20___________________________________________________
În anul 621 î.Hr., când Iosia avea doar douăzeci şi cinci de ani, Hilchia, mare-
le-preot, a găsit „cartea Legii”, posibil primele cinci cărți ale lui Moise sau, mai
specific, Deuteronomul. În timpul domniei tatălui său, Amon, și a nelegiuitului
său bunic, Manase, acest sul s-a pierdut din cauza închinării la Baal, la Astarteea
și „înaintea întregii oștiri a cerurilor” (2 Împărați 21:3-9). Când a auzit condițiile
legământului, Iosia și-a sfâșiat hainele de supărare, dându-și seama cât se în-
depărtaseră el și poporul de închinarea la adevăratul Dumnezeu. De îndată a
început o reformă în toată țara, nimicind înălțimile și distrugând idolii. După ce
a terminat, în Iuda a rămas un singur loc de închinare: Templul lui Dumnezeu
de la Ierusalim. Așadar, descoperirea Cuvântului lui Dumnezeu duce la convin-
gere, pocăință și puterea de a face o schimbare. Această schimbare a început
cu Iosia și apoi s-a extins în tot Regatul lui Iuda.
7. Ce asigurare avem că Biblia are puterea de a ne schimba viața și de a ne
arăta calea spre mântuire?
Ioan 16:13__________________________________________________________
Ioan 17:17__________________________________________________________
Evrei 4:12__________________________________________________________
Romani 12:2________________________________________________________
Una dintre cele mai puternice mărturii despre puterea Bibliei este viața
schimbată a unui om. Cuvântul arată păcatul și viciul și ne descoperă firea
noastră pământească și nevoia de un Mântuitor.
O carte unică aşa cum este Biblia, ancorată în istorie, plină de profeții și cu
puterea de a transforma viața, trebuie interpretată într-un mod unic. Ea nu
poate fi interpretată ca orice altă carte, căci Cuvântul viu al lui Dumnezeu tre-
buie înțeles în lumina unui Hristos viu care a făgăduit că va trimite Duhul Său să
ne călăuzească în „tot adevărul” (Ioan 16:13). Fiind o descoperire a adevărului
lui Dumnezeu, Biblia trebuie să conțină propriile principii interne de interpreta-
re, care pot fi descoperite studiind modul în care au folosit Scriptura autorii ei și
felul în care au fost călăuziți de ea când i-au permis să se interpreteze singură.
16
Vineri, 3 aprilie Un gând de încheiere

„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor cunoștința necesa-


ră pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire au-
toritară, infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperitorul
doctrinelor și dovada experienței.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 7
Mulți oameni au murit pentru că au pus la loc de cinste Cuvântul lui
Dumnezeu și i-au rămas credincioși. Unul dintre ei a fost dr. Rowland Taylor, un
preot englez care a trăit în timpul domniei reginei Maria I (cea sângeroasă). El
s-a împotrivit impunerii liturghiei catolice în parohia sa din Hadley. După ce a
fost dat afară din biserică și ridiculizat pentru că a stat de partea Scripturii, el a
apelat personal la episcopul de Winchester, lordul cancelar, dar acesta l-a tri-
mis la închisoare și apoi la moarte pe rug. Chiar înainte de moartea sa, în 1555,
el a spus următoarele: „Oameni buni! Nu v-am propovăduit nimic altceva decât
Cuvântul sfânt al lui Dumnezeu și lecții pe care le-am luat din cartea aceasta
sfântă a lui Dumnezeu, sfânta Biblie. Am venit astăzi aici pentru a o pecetlui cu
sângele meu.” – John Foxe, The New Foxe’s Book of Martyrs, rescrisă și actua-
lizată de Harold J. Chadwick, p. 193. Dr. Taylor a fost auzit repetând Psalmul 51
chiar înainte de a fi aprins focul și de a-și da ultima suflare.
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „Scripturile, o
apărare sigură”; şi Hristos, Lumina lumii, cap. „Să nu vi se tulbure inima”.

Studiu la rând1:

Psalmii 48–54
Evanghelizare, subcapitolul „Cunoașterea îndeaproape a oamenilor”

1. A cui răscumpărare este atât de scumpă, încât nu se va face niciodată?

2. Unde cere Dumnezeu să fie adevărul?

3. Care sunt jertfele plăcute lui Dumnezeu?

4. Ce vrea Dumnezeu să vadă când Se uită de la înălțimea cerurilor?

5. Ce trebuie să facă cei care îi învață pe oameni atunci când văd în auditoriu
o persoană care pare interesată?

1
Întrebările sunt alcătuite pentru stimularea lecturării zilnice a Bibliei și a scrierilor lui
Ellen G. White, și nu în mod necesar pentru aprofundarea anumitor subiecte.
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Geneza 49:8-12; Deuteronomul 32:45-47; Isaia


53:3-7; Romani 12:2; 1 Corinteni 15:3-5,51-55.
I. Privire generală
Într-o lume în care mijloacele media abundă pretutindeni, suntem tot mai
bombardați de idei care concurează să ne capteze atenția și care ne promit
cele mai noi trenduri care să ne conducă viața. A devenit tot mai dificil în acest
mediu al suprastimulării să găsim momente liniștite pe care să le petrecem în
studiul Cuvântului lui Dumnezeu. Unii chiar încep să se întrebe dacă Biblia mai
este relevantă pentru oamenii grăbiți de astăzi. Avem nevoie să ni se aminteas-
că de porunca: „Opriți-vă și să știți că Eu sunt Dumnezeu!” (Psalmii 46:10), ca
un mod de a ne ajuta să recunoaștem că Biblia încă este cel mai mare dar al lui
Dumnezeu prin care ne face cunoscut planul Său de mântuire. Nu există nicio
altă carte asemenea ei în întreaga lume.
Câteva elemente importante fac ca Biblia să se deosebească de alte cărți re-
ligioase. Mai exact, patru elemente ies în evidență, fiind în contrast cu gânduri-
le filozofice și ezoterice ale lui Confucius, cu Coranul și scrierile sacre hinduse:
(1) Biblia conține până la 30 de procente profeție și literatură profetică; (2) Biblia
prezintă istoria, adică, vorbește despre intervențiile lui Dumnezeu în istorie;
(3) evenimentele din Biblie sunt plasate în dimensiunea spațială a unor locuri geo-
grafice reale și (4) Biblia are puterea de a transforma viața datorită Dumnezeului
care ne vorbește prin cuvântul Său viu. Tocmai de aceea nu este deloc surprinză-
tor că timp de secole a inspirat cele mai mari opere de artă, muzică și literatură.
În această săptămână vom vedea de ce Biblia este unică și rămâne așa, chiar în
fața tehnologiei și a cunoștinței tot mai avansate a secolului XXI.
II. Comentariu
Marile piramide din Egipt se înalță deasupra orașului modern Cairo.
Săpăturile arheologice au descoperit că acestea au fost construite în timpul
Regatului Vechi cu tehnologie sofisticată și cunoștințe în domeniul construcțiilor
pentru care era nevoie de matematică și astronomie, despre care se credea
că nu au existat înainte de greci. Până la finalizarea Turnului Eiffel din Paris,
în 1889, timp de mii de ani Marea Piramidă a fost cea mai înaltă clădire din
lume. Astăzi, arheologii încă se minunează de logistica și enormitatea acestei
realizări. Moise a ajuns în Egiptul antic cu sute de ani după construirea Marii
Piramide și a fost educat să fie viitorul conducător al celui mai mare imperiu.
Totuși, „prin credință, Moise, când s-a făcut mare, n-a vrut să fie numit fiul fiicei
lui Faraon” (Evrei 11:24).
18
Adesea, ultimele cuvinte ale unui om sunt considerate un fel de testament.
Ultimele cuvinte ale lui Moise pentru poporul pe care l-a condus în Canaan
au fost următoarele: „Puneți-vă la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi
să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele
Legii acesteia” (Deuteronomul 32:46). „A pune la inimă” este o expresie folo-
sită în Biblie pentru a descrie asimilarea și păstrarea Cuvântului lui Dumnezeu
în inimă. Moise scoate în evidență această idee când dă instrucțiuni în special
pentru copii, ca acestora să li se poruncească să urmeze învățăturile sau Legea
lui Dumnezeu. Această Lege este mai importantă decât orice, căci „este viața
voastră” (Deuteronomul 32:47).
Discută cu cei din grupă despre cum fac ei față tendinței de a le fi distrasă
atenția prin tot felul de mijloace aflate pretutindeni în jurul lor și cum reușesc
să mențină o relație vie cu Hristos prin Cuvântul Său. Cere-le să evalueze cât
timp petrec zilnic pentru anumite activități (răspunsuri la e-mailuri, mesaje,
rețele de socializare, televizor, muncă, familie, devoțional). Observați că multe
dintre dintre aceste activități care ne răpesc o mare parte din timp sunt ade-
sea cele mai importante din viața noastră. Ce metode folosesc membrii grupei
pentru a le transmite experiența lor creștină copiilor? De ce este atât de impor-
tantă această moștenire vie în vremurile în care trăim?
În Biblie sunt menționate multe locuri în care Dumnezeu S-a descoperit pe
Sine. Printre cele mai memorabile sunt muntele Moria, când Avraam era pe
cale să îl înjunghie pe Isaac (Geneza 22:2), rugul aprins de pe muntele Horeb
(Exodul 3:1-4), Marea Roșie prin care Israel a trecut ca pe uscat (Exodul 14:1-30)
și Capernaumul, locul unde au avut loc multe dintre minunile de vindecare
ale lui Isus. Acest model de includere a dimensiunii spațiale în evenimentele
descrise este ceea ce face ca Biblia să se diferențieze de majoritatea celorlalte
scrieri sfinte (de exemplu, tot Coranul conține mai puține denumiri geografice
decât denumirile pe care le găsim doar în Geneza 1-20). În Biblie se face refe-
rire la sute de cetăți și țări, la munți, râuri, deșerturi și locuri pustii, regiuni și
state. În anumite momente, geografia este un element de bază, care aduce un
plus de semnificație și oferă dimensiune unui eveniment.
Betleemul este un exemplu care ne arată de ce geografia Bibliei este impor-
tantă pentru noi ca să înțelegem istoria biblică. În ebraică, Betleem înseamnă
„casa pâinii”. Rut și Boaz s-au întâlnit și s-au căsătorit în Betleem. Acolo au avut
un fiu pe care l-au numit Obed și care a fost tatăl lui Isai. Isai a devenit tatăl
lui David, primul dintr-o dinastie de regi care aveau să conducă în Ierusalim
timp de sute de ani, până la distrugerea templului (Rut 4:13-17; Matei 1:5,6).
Când Samuel a fost trimis să ungă un alt împărat în locul lui Saul, el a mers la
19
Betleem unde Dumnezeu l-a instruit să îl ungă pe David. Apoi, cu șapte sute de
ani înainte de nașterea lui Isus, Mica a prorocit că Mesia avea să Se nască în
Betleemul din Iudeea (5:2). De aceea nu ar trebui să ne surprindă că Dumnezeu
Îl trimite pe Isus, „Pâinea vieții” (Ioan 6:33-51), să Se nască în Betleem, Casa
pâinii. Născut din Duhul Sfânt prin Maria, Isus aduce deplinătatea Evangheliei
lumii în care va domni ca Împărat al împăraților pentru totdeauna.
Întreabă grupa ce alte informații importante mai putem afla când înțelegem
geografia și numele locurilor unde s-au petrecut evenimentele istorice relatate
în Biblie. De exemplu, ce legătură am putea vedea între faptul că Dumnezeu
i-a vorbit lui Avraam pe muntele Moria și acolo a pregătit un înlocuitor pen-
tru Isaac și, după aproape două mii de ani, în apropierea acelui loc, a murit
Mântuitorul lumii?
Jose a crescut în orașul Detroit, Michigan. La unsprezece ani, deja intrase
într-o gașcă a locului. Părinții lui erau îngrijorați de direcția în care se îndrepta.
Într-o zi au primit o reclamă la un curs de gătit vegetarian. Tatăl lui Jose era bu-
cătar la un restaurant local și a început să participe la cursuri împreună cu soția
lui. La una dintre întâlniri s-a anunțat o școală biblică de vacanță la care Jose și
surorile lui au început să participe. Jose nu mai auzise niciodată atât de multe
din Biblie. Era foarte interesat de istoria lui Iosua și de cucerirea Canaanului
sub conducerea lui Dumnezeu. El a aflat că Dumnezeu este un Dumnezeu pu-
ternic și El poate să îi învingă pe vrăjmașii poporului Său. Jose își dorea să afle
mai multe și a început să citească Biblia. La scurtă vreme după aceea s-a în-
scris la clubul de exploratori din zonă. Părinții lui au observat schimbări majore.
Limbajul lui Jose s-a schimbat. Felul în care se îmbrăca s-a schimbat. Chiar și
felul lui de a merge. Șase luni mai târziu, Jose a cerut să fie botezat. Cei din
familie au fost uimiți de schimbarea din viața lui. Își doreau și ei ceea ce avea
Jose. După ce au studiat Biblia împreună cu pastorul, întreaga familie a primit
botezul într-o dimineață de Sabat. Puterea Cuvântului lui Dumnezeu le trans-
formase viața.
Iosia avea opt ani când a devenit rege peste Iuda. Biblia ne spune că bunicul
lui, Manase, se închina zeilor Canaanului, se implicase în spiritism, în perver-
siunile sexuale asociate cu acesta și în astrologie. Manase l-a jertfit chiar pe
fiul lui. El a condus poporul într-o mare apostazie, căci, din cauza lui, locuitorii
țării „s-au rătăcit și au făcut rău mai mult decât neamurile pe care le nimi-
cise Domnul dinaintea copiilor lui Israel” (2 Împărați 21:9). Având în vedere
moștenirea genetică și modul în care a fost educat Iosia, ne-am fi așteptat ca
Iuda să fie condamnat la aceeași soartă ca aceea avută sub domnia lui Manase,
dar Biblia spune că Iosia „a făcut ce este bine înaintea Domnului și a umblat
20
în toată calea tatălui său David; nu s-a abătut de la ea nici la dreapta, nici la
stânga” (2 Împărați 22:2). De unde această deosebire? Descoperirea și citirea
Cuvântului lui Dumnezeu, pocăința profundă a lui Iosia și acțiunile sale de în-
toarcere a întregului Israel la închinarea adevărată la Dumnezeu. Săpăturile
din Iuda făcute pentru acea perioadă au descoperit un templu în Arad cu două
altare și pietre care reprezentau nu doar o singură zeitate. Acest templu a fost
distrus la sfârșitul secolului VII î.Hr., lucrare pe care mulți învățați i-au atribuit-o
lui Iosia. Datorită acestei mari reforme, Dumnezeu a cruțat Iuda și Ierusalimul
pentru o vreme și a amânat pedeapsa asupra lor încă treizeci și cinci de ani.
Dumnezeu i-a făgăduit lui Iosia: „Nu-ți vor vedea ochii toate nenorocirile pe
care le voi aduce asupra locului acestuia” (2 Împărați 22:20). După ce citiți
2 Împărați 21:2-9, discutați în grupă despre asemănările dintre situația de
atunci din țara lui Iuda și cea în care se află lumea de azi. Ce echivalente ale ido-
latriei de atunci se pot vedea în jurul nostru? Cum poate transforma Scriptura
viața noastră astăzi încât și noi să putem birui?
III. Aplicația
Biblia este Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu pentru toate timpurile. Ea nu
se limitează doar la vremea sau la cultura în care a fost scrisă. De aceea, încă
are puterea de a ne transforma viața astăzi. Când te pregătești pentru aceas-
tă lecție, meditează la impactul pe care îl are Biblia în zona în care locuiești.
Cere-le membrilor grupei să împărtășească o experiență în care au fost
transformați de Cuvântul lui Dumnezeu și au recunoscut puterea sa transfor-
matoare în viața lor. Iată câteva întrebări mai specifice pe această temă:
Cum ne oferă profețiile Scripturii speranță pentru viitor, chiar în contex-
tul evenimentelor ultimelor zile? Cum ne oferă aceste profeții asigurarea
făgăduințelor lui Dumnezeu și puterea Sa de a-Și duce planul până la capăt?
Împărtășește o experiență din viața ta sau a unui prieten care să dea mărtu-
rie despre puterea Cuvântului lui Dumnezeu de a schimba viața unui om. Cum
au avut loc acele schimbări și cum au putut vedea ceilalți puterea Duhului Sfânt
în acțiune?
Cum poți fi o mărturie continuă a puterii lui Dumnezeu de a-ți transforma
familia, vecinii sau orașul tău astăzi? Cum poți împărtăși Cuvântul lui Dumnezeu
în mod eficient, încât să îi schimbi și să îi pregătești pe ceilalți să Îl întâmpine
pe Isus când va veni? Nu uitați că noi suntem mâinile și picioarele Sale și ceea
ce transmitem prin acțiunile și cuvintele noastre se va reflecta în modul în care
ceilalți Îl înțeleg pe Dumnezeu.

21
STUDIUL

2 4-10 aprilie

Originea Bibliei
Sabat după-amiază
Text de memorat: „De aceea mulțumim fără încetare lui Dumnezeu că,
atunci când ați _____________ Cuvântul lui Dumnezeu ___________ de
la noi, l-ați primit nu ca pe cuvântul oamenilor, ci, așa cum și _________
în adevăr, ca pe Cuvântul lui Dumnezeu, care _____________ și în voi,
care credeți.” (1 Tesaloniceni 2:13)

Modul în care percepem și înțelegem originea și natura Scripturii are un


impact major asupra rolului pe care Biblia îl are în viața noastră și în biserică.
Felul în care interpretăm Biblia este influențat și modelat în mare măsură de
înțelegerea procesului revelației și inspirației. Când vrem să înțelegem corect
Scriptura, în primul rând trebuie să ținem seama de modul de interpretare pe
care îl găsim chiar în ea. Nu putem studia matematica cu ajutorul metode-
lor empirice folosite în biologie sau sociologie. Nu putem studia fizica folosind
aceleași instrumente ca pentru istorie. Nici adevărurile spirituale ale Bibliei nu
vor fi cunoscute și înțelese corect prin metodele ateiste care abordează Biblia
ca și cum Dumnezeu nu ar exista, ci modul în care interpretăm Scriptura tre-
buie să ia în serios dimensiunea divino-umană a Cuvântului lui Dumnezeu. De
aceea, ca să putem să o interpretăm corect, noi trebuie să abordăm Biblia cu
credință, nu cu scepticism sau îndoieli metodologice.
În această săptămână vom studia câteva aspecte fundamentale ale originii
și naturii Bibliei care ar trebui să aibă impact asupra modului în care o interpre-
tăm și o înțelegem.

11–18 aprilie – Săptămâna libertății religioase (colectă)

22
Duminică, 5 aprilie Revelația divină a Bibliei

1. Ce spune Petru despre originea mesajului profetic al Scripturii?


2 Petru 1:19-21______________________________________________________
__________________________________________________________________
Apostolul Petru spune că profeții au fost insuflați de Duhul Sfânt în așa mă-
sură, încât conținutul soliei lor era de la Dumnezeu. Nu ei au inventat mesajul.
Mesajul profetic al Bibliei nu are la bază „basme meșteșugit alcătuite” (2 Petru
1:16), ci este de origine divină și de aceea putem afirma că este adevărat și
demn de încredere. „Oamenii sfinți ai lui Dumnezeu au vorbit, mânați de Duhul
Sfânt” (vers. 21, NKJV). Dumnezeu a fost la lucru în tot procesul de revelație
prin care le-a făcut cunoscută voia Sa oamenilor aleși.
Comunicarea verbală directă între Dumnezeu și anumiți oameni este un
adevăr de netăgăduit al Scripturii. Tocmai de aceea Biblia are o autoritate spe-
cială, divină, și noi trebuie să luăm în considerare elementul divin atunci când
interpretăm Scriptura. Deoarece Dumnezeul nostru sfânt este Autorul suprem,
cărțile Bibliei sunt pe drept numite „Sfintele Scripturi” (Romani 1:2; 2 Timotei
3:15).
Ele au fost date și cu scop practic – sunt de folos „ca să învețe, să mustre,
să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihănire, pentru ca omul lui Dumnezeu
să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună” (2 Timotei
3:16,17).
Noi avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt pentru a putea aplica în viața
noastră ce ne-a descoperit Dumnezeu în Cuvânt. Petru spune că interpretarea
Cuvântului divin descoperit al lui Dumnezeu nu ține de părerile personale. Noi
avem nevoie de Cuvântul lui Dumnezeu și de Duhul Sfânt pentru a-i înțelege
corect sensul.
Scriptura spune: „Nu, Domnul Dumnezeu nu face nimic fără să-Și descopere
taina Sa slujitorilor Săi proroci” (Amos 3:7). Termenii biblici pentru „revelație” ex-
primă ideea că acum este descoperit, sau dezvăluit, și astfel este făcut cunoscut
ceva ce înainte a fost ascuns. Ca oameni, noi avem nevoie de această descoperi-
re, pentru că suntem ființe păcătoase, despărțiți de Dumnezeu din cauza păcatu-
lui și, în consecință, dependenți de El pentru a afla care este voia Lui.
Uneori ne este greu să ascultăm de învățăturile Bibliei chiar când credem
în originea ei divină. Ce s-ar întâmpla dacă am ajunge să nu ne mai încredem
sau să punem la îndoială originea ei divină?
23
Luni, 6 aprilie Procesul inspirației

Deoarece Dumnezeu se folosește de limbaj pentru a le descoperi oamenilor


voia Sa, revelația divină poate fi scrisă în cuvinte. Biblia este rezultatul desco-
peririi adevărului Său prin lucrarea Duhului Sfânt, care transmite și păstrează
mesajul lui Dumnezeu prin instrumente umane. Tocmai de aceea ne putem
aștepta să existe acea unitate fundamentală pe care o vedem în toată Scriptura,
de la Geneza la Apocalipsa (compară Geneza 3:14 cu Apocalipsa 12:17).
2. Ce ne spun următoarele versete despre inspirația Scripturii?
2 Petru 1:21________________________________________________________
__________________________________________________________________
2 Timotei 3:16_______________________________________________________
Deuteronomul 18:18_________________________________________________
__________________________________________________________________
Toată Scriptura este de inspirație divină, chiar dacă nu toate pasajele ne in-
spiră la fel de mult sau nu toate ni se aplică nouă astăzi (de exemplu, secțiunile
despre sărbătorile ebraice au fost inspirate, deși nouă nu ni se cere să le păs-
trăm și astăzi). Totuși, trebuie să învățăm din toată Scriptura, chiar și din acele
părți care nu sunt ușor de citit și de înțeles sau dacă nu ni se aplică nouă astăzi
în mod specific.
De asemenea, nu tot ceea ce este scris în Biblie a fost descoperit direct sau
în mod supranatural. Uneori, Dumnezeu i-a folosit pe scriitorii biblici care au
cercetat cu grijă anumite lucruri sau au folosit documente existente (vezi Iosua
10:13; Luca 1:1-3) pentru a transmite solia Sa. Dar, chiar și așa, toată Scriptura
este inspirată (2 Timotei 3:16). Tocmai de aceea Pavel afirmă că „tot” ce a fost
scris a fost scris pentru învățătura noastră, pentru ca, prin „răbdarea şi încura-
jarea date de Scripturi, să avem nădejde” (Romani 15:4, NTR).
„Biblia arată către Dumnezeu ca autor al ei; cu toate acestea, a fost scrisă de
mâini omenești și, în variatele stiluri ale diferitelor ei cărți, ea prezintă caracte-
risticile numeroșilor ei scriitori. Adevărurile descoperite sunt toate «insuflate
de Dumnezeu» (2 Timotei 3:16), cu toate acestea, sunt exprimate în cuvinte
omenești.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 5
Astăzi sunt mulți cercetători care neagă autoritatea divină a multor părți
din Biblie şi resping chiar învățături esențiale – creațiunea, exodul, învierea.
Cum putem evita să ajungem în această situație?
24
Marți, 7 aprilie Cuvântul scris al lui Dumnezeu

3. Citește Exodul 34:27. De ce i-a cerut Dumnezeu lui Moise să scrie aceste
cuvinte și nu doar să le rostească înaintea poporului? Care este avantajul
evident al Cuvântului scris?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Dumnezeul care vorbește și care a creat limbajul omului îi înzestrează pe cei
aleși să comunice adevărurile descoperite prin revelație divină și gândurile de
inspirație divină într-o manieră demnă de încredere. Tocmai de aceea nu este o
surpriză să descoperim că Dumnezeu le-a poruncit scriitorilor Bibliei încă de la
începuturi să transmită învățăturile și descoperirile Sale în scris.
4. Ce ne învață textele de mai jos despre revelația scrisă?
Exodul 17:14; 24:4___________________________________________________
__________________________________________________________________
Iosua 24:26_________________________________________________________
__________________________________________________________________
Ieremia 30:2________________________________________________________
__________________________________________________________________
Apocalipsa 1:11,19; 21:5; 22:18,19______________________________________
__________________________________________________________________
De ce a poruncit Dumnezeu ca soliile Sale descoperite și inspirate să fie scri-
se? Răspunsul evident este ca să nu le uităm ușor. Cuvintele scrise ale Bibliei
sunt un punct de referință constant care ne îndreaptă spre Dumnezeu și spre
voia Sa. De obicei, un document scris poate fi păstrat mai bine și poate fi mai de
încredere decât un mesaj oral, care trebuie repetat din nou și din nou. Cuvântul
scris poate fi copiat şi recopiat şi, astfel, făcut accesibil mai multor oameni de-
cât dacă ar fi doar rostit. În cele din urmă, dacă ne aflăm într-un anume loc și
într-un timp anume, putem vorbi unui număr limitat de persoane, dar ce este
transmis în scris poate fi citit de nenumărați cititori în diverse locuri, chiar pe
mai multe continente, și poate fi o binecuvântare și generații mai târziu. Iar
acolo unde sunt oameni care nu știu să citească, alții le pot citi cu glas tare un
document scris.
25
Miercuri, 8 aprilie Hristos și Scriptura

5. Ce asemănări putem observa între Isus, Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup,
și Scriptură, Cuvântul scris al lui Dumnezeu?
Ioan 1:14___________________________________________________________
Ioan 2:22___________________________________________________________
Ioan 8:31,32________________________________________________________
Ioan 17:17__________________________________________________________
Există o paralelă între Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup, Isus
Hristos, și Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Scriptura. După cum Isus a fost con-
ceput în mod supranatural prin Duhul Sfânt, dar născut din femeie, şi Sfânta
Scriptură este de origine supranaturală, dar transmisă prin ființe omenești.
Isus Hristos S-a făcut om în timp și spațiu – a trăit într-un timp și într-un loc
anume. Totuși, acest fapt nu I-a anulat divinitatea, nici nu L-a limitat la o anume
perioadă istorică. El este singurul Răscumpărător pentru toți oamenii, din toată
lumea, din toate veacurile (Faptele 4:12). Sfânta Scriptură a fost dată într-un
timp și o cultură anume. Nici ea nu este condiționată sau limitată la un timp sau
un loc anume, ci se aplică tuturor oamenilor, în întreaga lume.
Când i S-a descoperit omului, Dumnezeu S-a coborât la nivelul omului.
Natura umană a lui Isus avea toate limitările omenești și efectele a patru mii
de ani de degenerare. Cu toate acestea, El a fost fără păcat. Tot așa, limbajul
Scripturii este un limbaj omenesc, nu un limbaj „desăvârșit, supraomenesc” pe
care nimeni nu îl folosește sau pe care nimeni nu îl poate înțelege. Deși fiecare
limbă are limitele ei, Creatorul omenirii, care este și Creatorul limbajului, este
în stare să Își comunice voia Sa ființelor omenești într-o manieră demnă de
încredere, fără a ne induce în eroare.
Desigur, orice comparație are limitele ei. Isus Hristos și Sfânta Scriptură nu
sunt identici. Biblia nu este o întrupare a lui Dumnezeu – El nu este o carte.
Dumnezeu în Isus Hristos S-a făcut om. Noi iubim Biblia pentru că ne închinăm
Mântuitorului proclamat pe paginile ei.
Biblia este o unire divino-umană inseparabilă și unică. Ellen G. White a vă-
zut acest lucru foarte clar când a scris: „Dar Biblia, cu adevărurile ei date de
Dumnezeu și exprimate în limbajul oamenilor, ne prezintă o unire a divinului
cu omenescul. O astfel de unire a existat în natura Domnului Hristos, care era
Fiul lui Dumnezeu și Fiul omului. Acest lucru este adevărat cu privire la Biblie,
tot așa cum a fost adevărat și cu Hristos, căci «Cuvântul S-a făcut trup și a locuit
printre noi» (Ioan 1:14).” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 5
26
Joi, 9 aprilie Biblia înţeleasă prin credință

6. De ce este atât de importantă credința pentru a-L înțelege pe Dumnezeu și


Cuvântul Său? De ce nu putem să Îi fim plăcuţi Lui fără credință?
Evrei 11:3,6_________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Orice cunoaștere adevărată se realizează în contextul credinței. Încrederea
fără rezerve a copilului față de părinții lui îl ajută să învețe lucruri noi. Relația
aceea de încredere îl călăuzește pe copil să învețe aspectele de bază, funda-
mentale ale vieții și ale dragostei. Cunoștința și înțelegerea sunt rezultatul unei
relații de încredere și iubire.
Tot așa, un muzician bun interpretează o piesă muzicală foarte bine atunci
când nu are doar aptitudinile tehnice necesare pentru a cânta la un instru-
ment, ci şi dragoste față de muzică, faţă de compozitor și de instrument. Putem
afirma că nici noi nu înțelegem Biblia corect atunci când o abordăm cu scep-
ticism sau având îndoieli metodologice, ci doar când venim cu un spirit de iu-
bire și credință. Apostolul Pavel scria: „Și, fără credință, este cu neputință să
fim plăcuți Lui!” (Evrei 11:6). De aceea, este vital să ne apropiem de Biblie cu
credință, recunoscându-i originea supranaturală, nu privind-o ca pe o carte
scrisă de oameni.
Adventiștii de ziua a șaptea şi-au exprimat clar poziţia cu privire la originea
supranaturală a Scripturii în Punctele fundamentale de credință ale bisericii, în
care se spune: „Sfânta Scriptură, Vechiul și Noul Testament, constituie Cuvântul
scris al lui Dumnezeu, transmis prin inspirație divină, prin oamenii sfinți ai lui
Dumnezeu, care au vorbit și au scris conduşi de Duhul Sfânt. În acest Cuvânt,
Dumnezeu i-a încredințat omului cunoștința necesară în vederea mântuirii.
Sfintele Scripturi constituie descoperirea infailibilă a voii Sale. Ele sunt norma
caracterului, criteriul de verificare a experienței, descoperirea supremă a doc-
trinelor și raportul demn de încredere al intervențiilor lui Dumnezeu în istorie
(Psalmii 119:105; Proverbele 30:5,6; Isaia 8:20; Ioan 17:17; 1 Tesaloniceni 2:13;
2 Timotei 3:16,17; Evrei 4:12; 2 Petru 1:20,21).”
Ce pierd oamenii din vedere atunci când nu citesc Biblia cu credință? De ce
această credință nu este oarbă?
27
Vineri, 10 aprilie Un gând de încheiere

Deși este esențială pentru credința noastră, doar Biblia nu ar avea nicio va-
loare spirituală reală pentru noi dacă inima și mintea noastră nu ar fi influențate
de Duhul Sfânt când o citim și o studiem.
„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor cunoștința nece-
sară pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire
autoritară, infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperito-
rul doctrinelor și dovada experienței... Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu
a descoperit voia Sa oamenilor prin Cuvântul Său n-a făcut inutilă prezența
și călăuzirea continuă a Duhului Sfânt. Din contră, Duhul a fost făgăduit de
Mântuitorul nostru ca să descopere Cuvântul slujitorilor Săi, să lumineze și să
aplice învățăturile Lui. Și pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a in-
spirat Biblia, este cu neputință ca învățătura Duhului să fie vreodată contrară
aceleia a Cuvântului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 9

Studiu la rând:

Psalmii 55–61
Evanghelizare, subcapitolul „Predicile tipărite și literatura”

1. Cine sunt cei despre care spune psalmistul că „nu vor ajunge nici jumătate
din zilele lor”?

2. Unde spera psalmistul să-i fie puse și scrise lacrimile sale?

3. Ce constatase psalmistul despre cum este ajutorul omului?

4. La ce fel de adăpost dorea psalmistul să alerge?

5. Pentru ce anume este esențială pagina tipărită?

28
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Faptele apostolilor 1:16; Romani 15:4; 1 Corinteni


2:9,10; 1 Tesaloniceni 2:13; 2 Timotei 3:16; 2 Petru 1:19-21.
I. Privire generală
Modul în care înțelegem originea și natura Scripturii influențează foarte
mult felul în care citim și tratăm Biblia. Dacă ar fi o carte omenească, scrisă la
fel ca oricare altă carte al cărei autor este un om căzut, atunci nu ne-am putea
încrede în ea. În această situație, cu siguranță că nu ar avea autoritate divină.
Ca să fim onești față de Biblie, trebuie să le permitem chiar scriitorilor Bibliei
să se definească și să explice ce cred despre scrierile lor și, astfel, să permitem
ca Biblia însăși să stabilească modul în care ar trebui tratată. Scriitorii Bibliei
afirmă că solia lor nu este o invenție omenească, ci Biblia este o descoperire
divină și conținutul ei este inspirat de Dumnezeu.
Modul în care înțelegem procesul revelației și inspirației este determinant
pentru felul în care vom aborda Cuvântul lui Dumnezeu. Deoarece Dumnezeu
Se folosește de limbajul oamenilor pentru a le comunica mesajul Său ființelor
omenești, descoperirea divină poate fi scrisă. Duhul Sfânt i-a făcut în stare pe
scriitorii Bibliei să redea în scris cu credincioșie și într-un mod demn de încredere
ceea ce El le-a descoperit. Această inspirație divină îi dă Bibliei autoritate divină și
garantează unitatea pe care o putem vedea de la Geneza până la Apocalipsa. Deși
scrisă de ființe omenești, Biblia este Cuvântul scris al lui Dumnezeu. În aceas-
tă dimensiune divino-umană, există o paralelă între Isus Hristos, Cuvântul lui
Dumnezeu, care S-a făcut trup și Cuvântul scris al lui Dumnezeu, Biblia. Putem
înțelege și aprecia această realitate doar prin credință.
II. Comentariu
Imaginează-ți o carte pur omenească scrisă de mulți autori diferiți de-a lun-
gul a sute de ani. Imaginează-ți că, în scrierile lor, acești autori diferiți ar povesti
din amintiri despre Dumnezeu și despre experiența lor religioasă. Perspectivele
lor diferite le-ar conferi scrierilor lor puțină autoritate în afară de opiniile lor
personale. Ei ar avea doar autoritate omenească, dacă ar avea. Dar Biblia nu
este așa; autorul ei suprem este Dumnezeu. Dumnezeu comunică prin Duhul
Său Sfânt cu scriitorii Bibliei, transmițând conținutul pe care El consideră că
este important ca noi să îl cunoaștem. Dumnezeul biblic este un Dumnezeu
care vorbește. El a creat ființele omenești cu capacitatea de a vorbi și a înțelege
informația verbală. Astfel, El folosește limbajul ca să comunice cu oamenii.
Aceste mesaje divine nu sunt date într-un limbaj ceresc, artificial, pe care doar
îngerii pot să îl înțeleagă. Ele sunt transmise în limbajul scriitorilor Bibliei. De
29
asemenea, aceste mesaje sunt date în scopuri practice, pentru ca poporul lui
Dumnezeu „să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru orice lucrare bună”
(2 Timotei 3:17). De aceea, cărțile biblice împreună sunt numite, pe bună drep-
tate, „Sfintele Scripturi” (Romani 1:2; 2 Timotei 3:15).
Astfel, autoritatea Scripturii este o transcriere, o exprimare în scurt a
autorității lui Dumnezeu, care vorbește în și prin Scriptură. Pentru ca Biblia
să aibă rolul divin menit de la început în viața fiecărui om, personal, dar și în
viața bisericii, noi trebuie să tratăm cu seriozitate cerințele ei, care sunt de ori-
gine divină. De asemenea, aceasta înseamnă că trebuie să ascultăm de toată
Scriptura, după cum stă scris.
Dacă excludem unele părți din Scriptură ca fiind neinspirate, deci de origine
omenească, atunci Biblia are doar o autoritate parțială. În loc să ne poziționăm
mai presus de Scriptură și să o judecăm, noi ar trebui să îi recunoaștem autori-
tatea și să-i permitem ei să ne judece.
În 1 Tesaloniceni 2:13 ni se spune ceva important despre atitudinea cu care
credincioșii din Tesalonic primeau Cuvântul lui Dumnezeu. Citește pasajul biblic
și meditează la modul în care au primit Cuvântul lui Dumnezeu acei credincioși.
Ce ne spune aceasta despre cum ar trebui să primim noi solia biblică atunci
când o citim sau o auzim?
Vedem cea mai mare și mai explicită descoperire a lui Dumnezeu în întrupa-
rea Fiului Său, Isus Hristos. Pe lângă aceasta, cea mai eficientă și folosită formă
de descoperire divină este vorbirea divină. În Biblie se face referire în mod
repetat la Dumnezeu care vorbește. Cuvântul Său este le dat purtătorilor Săi
de cuvânt, profeții. Numeroasele locuri în care se folosesc expresii precum „cu-
vântul Domnului”, „așa spune Domnul” sau „cuvântul rostit de Domnul” dau
mărturie despre acest lucru. Această vorbire divină dă naștere la Cuvântul lui
Dumnezeu și, în cele din urmă, acesta ia forma unui document scris. Scrierea
Cuvântului lui Dumnezeu este tot rezultatul inițiativei lui Dumnezeu (vezi
Exodul 17:14; 24:4; Iosua 24:26 etc.).
Care este scopul revelației scrise a lui Dumnezeu? Acesta este un punct de
referință constant pentru poporul Său. Îl ajută pe poporul lui Dumnezeu să audă
în mod continuu Cuvântul așa cum este el, nealterat, și să împlinească atent ce
stă scris (Deuteronomul 30:9,10). Un document scris poate fi păstrat mai bine
și este mai de încredere decât un mesaj care este doar rostit. Documentul scris
conferă mai multă stabilitate decât un cuvânt rostit. În comparație cu mesajul
oral, un document scris poate fi copiat și multiplicat și, astfel, făcut disponibil
mai multor oameni din diverse locuri. De asemenea, este disponibil de-a lungul
timpului și poate fi o binecuvântare pentru cititori și ascultători generații mai
30
târziu. Ca document scris, va rămâne o normă a veridicității mesajului biblic
de-a lungul veacurilor.
Deși este adevărat că Dumnezeu a inspirat gândurile scriitorilor Bibliei, noi
nu am ști nimic despre aceste gânduri dacă ele nu ar fi fost comunicate prin
intermediul cuvintelor, adică în limbaj omenesc. Doar cuvintele ne oferă acces
la gânduri. Prin urmare, procesul de inspirație cuprinde și gândurile, dar și re-
zultatul final al acestor gânduri: cuvintele scrise ale Scripturii. „Dacă inspirația
ar trebui să le fie atribuită scriitorilor Scripturii sau chiar Scripturii înseși este
în mare măsură o dilemă inutilă. Este foarte clar faptul că inspirația le-a fost
dată oamenilor care au scris. Duhul Sfânt i-a inspirat pe oameni să vorbească
sau să scrie; totuși, ceea ce ei au spus sau au scris a fost cuvântul inspirat al lui
Dumnezeu.” – Peter M. van Bemmelen, „Revelation and Inspiration” în Raul
Dederen, ed., Handbook of Seventh-day Adventist Theology, p. 39. De aceea,
apostolul Pavel a putut să scrie: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu și
de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihăni-
re” (2 Timotei 3:16).
Între Cuvântul lui Dumnezeu care S-a făcut trup (Isus Hristos) și Cuvântul
scris al lui Dumnezeu (Biblia) există niște paralele interesante. După cum Isus
a fost conceput supranatural de Duhul Sfânt, dar născut în această lume, din
femeie, tot așa și Biblia Îl are pe Duhul Sfânt ca Autor suprem, dar a fost scrisă
de scriitori omenești.
Isus Hristos a devenit trup la un moment anume în timp, și într-un loc anu-
me care fuseseră arătate în profeție (El S-a născut în Betleem, nu în New York,
Tokyo sau Nairobi; El a fost botezat în râul Iordan, nu în Mississippi, Nil sau
Gange). Totuși, aceste detalii nu I-au anulat divinitatea, nici nu L-a făcut să fie
important doar pentru o perioadă istorică. El este singurul Răscumpărător pen-
tru toți oamenii, de pe tot pământul, din toate timpurile. Tot așa, cărțile Bibliei
au fost date într-un moment anume și într-o cultură anume. Dar, la fel ca în
cazul lui Isus, acest mod de transmitere nu limitează Biblia la un timp anume și
nu o face să fie relativă. Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu oferit tuturor oame-
nilor, din toată lumea, până la sfârșitul timpului.
Isus S-a făcut om și a trăit ca o ființă reală, cu toate limitările omenești.
Totuși El a fost fără păcat. În mod asemănător, limbajul Bibliei este un limbaj
omenesc cu toate limitările sale, nu un limbaj îngeresc desăvârșit. Totuși, ceea
ce afirmă Biblia este demn de încredere, nu ne duce în eroare!
Când a trăit pe acest pământ, Isus a dorit să fie acceptat pentru cine era El cu
adevărat: Fiul divin al lui Dumnezeu. Tot așa, Dumnezeu nu dorește ca Biblia să
fie citită ca oricare altă carte. El dorește ca Biblia să fie acceptată pentru ceea ce
31
este cu adevărat: Cuvântul Său scris. De aceea, Biblia are o autoritate inerentă
care întrece orice înțelepciune omenească. Această trăsătură face ca Biblia să fie
singura normă a lui Dumnezeu pentru orice învățătură și experiență religioasă.
Desigur, nu putem pune semnul identic-egal între Domnul Isus Hristos și
Biblie. Există diferențe semnificative. Dumnezeu nu a devenit carte. Noi nu ne
închinăm unei cărți. Noi ne închinăm Mântuitorului care este vestit în Biblie.
Dar, fără Biblie, nu am știi prea multe despre Isus. Iar fără Isus, Bibliei i-ar lipsi
cea mai importantă solie. Și fără Biblie, noi nu am știi că Isus este Mesia cel fă-
găduit. Nu L-am putea accepta ca Mântuitorul care ne-a fost dat. Am fi pierduți.
De aceea, Biblia este fundamentală și indispensabilă pentru credința noastră.
Scriptura este fundamentală pentru credința noastră, dar și noi trebuie să
ne apropiem de ea cu credință, să ne raportăm corect la ea, dată fiind originea
ei divină. În Evrei 11:6 citim că „fără credință este cu neputință să fim plăcuți
Lui!” Noi nu putem înțelege mesajul Bibliei, care schimbă viața, dacă îl abor-
dăm într-o manieră distantă, cu spirit analitic; noi trebuie să îl acceptăm prin
credință și să ascultăm de el cu dragoste.
III. Aplicația
Dacă știm că Biblia are autoritate divină suntem motivați să o tratăm cu
respect și dragoste. Niciodată nu vom vorbi în mod ușuratic despre lucrurile
pe care le iubim. Modul în care vorbim despre Biblie ar trebui să dea dovadă
de aprecierea noastră profundă pentru Cuvântul lui Dumnezeu. Această apre-
ciere va deveni evidentă nu doar în modul în care ne purtăm cu Biblia, cum o
ținem, ci, mai important, în modul în care urmăm învățăturile ei în viața noas-
tră. Atitudinea noastră va fi una de mulțumire și credincioșie. A fi credincios
Cuvântului scris al lui Dumnezeu nu înseamnă a venera o carte. Mai degrabă
este o expresie a iubirii noastre pentru Dumnezeul despre care vorbește aceas-
tă carte. „Căci dragostea de Dumnezeu stă în păzirea poruncilor Lui. Și porunci-
le Lui nu sunt grele” (1 Ioan 5:3). Biblia ne familiarizează cu Dumnezeul cel viu
și ne ajută să ne asemănăm mai mult cu Isus.
Cum ar trebui să fie exprimate credincioșia noastră față de Biblie și
recunoștința pentru că o avem? Cu ce este diferită autoritatea Scripturii de a al-
tor cărți? Ai fost ispitit să nu urmezi învățăturile Bibliei din cauza experiențelor
personale și a simțămintelor care te trag în altă direcție? Cum poți dobândi o
atitudine de încredere?
A fi credincios Scripturii nu este același lucru cu a fi credincios ideilor mele
preferate despre Biblie. În acest caz, eu mi-aș fi credincios doar mie însumi.
Credincioșia față de Scriptură necesită o deschidere a minții și a inimii pentru
a-i permite Bibliei să-mi modeleze și să-mi transforme gândurile și acțiunile.
32
STUDIUL

3 11-17 aprilie

Isus, apostolii și Biblia


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Drept răspuns, Isus i-a zis: «Este scris: ’Omul nu
trăiește numai cu _________, ci cu orice ____________ care iese din
gura lui Dumnezeu.’»” (Matei 4:4)

Din nefericire, în această eră postmodernă, Biblia a fost reinterpretată în


mare măsură din perspectiva unei filozofii care îi pune la îndoială şi inspirația,
și autoritatea. De fapt, Biblia este privită ca fiind o carte cu idei ale unor oameni
care au trăit într-o cultură destul de primitivă și care nu ar putea înțelege lu-
mea așa cum o înțelegem noi astăzi. În același timp, elementul supranatural a
fost fie minimalizat, fie îndepărtat cu totul, transformând Biblia într-un simplu
document care, în loc să prezinte viziunea lui Dumnezeu cu privire la om, a
ajuns să prezinte viziunea omului cu privire la Dumnezeu. În consecință, pentru
mulți, Biblia a devenit în mare parte irelevantă într-o eră a gândirii darwiniste
și a filozofiei moderne.
Totuși, noi respingem total această poziție. Noul Testament ne prezintă o
modalitate inspirată de a privi întreaga Scriptură, studiind modul în care Isus
și apostolii au înțeles Vechiul Testament, singura Biblie pe care o aveau la acea
vreme. Cum s-au raportat ei la oamenii, locurile și evenimentele descrise?
Care a fost gândirea lor și apoi metodele de interpretare? Să îi analizăm pe
ei și modul în care au înțeles Scriptura în contrast cu ideile greșite ale oame-
nilor neinspirați, ale căror ipoteze conduc spre scepticism și îndoială faţă de
Cuvântul lui Dumnezeu.

33
Duminică, 12 aprilie „Este scris”

Momentul în care Ioan Botezătorul L-a botezat pe Isus a marcat începutul


lucrării Mântuitorului, apoi Isus a fost dus de Duhul în pustia Iudeei, unde – în
cea mai slăbită condiție, ca om – a fost ispitit de Satana.
1. Cum S-a apărat Isus împotriva ispitelor lui Satana în pustie? Ce ar trebui să
învățăm despre Biblie din această relatare?
Matei 4:1-11________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Când a fost ispitit prin poftă, Isus a răspuns: „Este scris: «Omul nu trăiește
numai cu pâine, ci cu orice cuvânt care iese din gura lui Dumnezeu»” (Matei
4:4). El trimite la Cuvântul viu și la sursa lui supremă, divină. În acest fel, El
întăreşte autoritatea Scripturii. Când a fost ispitit cu împărățiile și slava acestei
lumi, Domnul a răspuns: „Căci este scris: «Domnului Dumnezeului tău să te
închini și numai Lui să-I slujești»” (Matei 4:10; Luca 4:8). El ne amintește că
adevărata închinare se concentrează asupra lui Dumnezeu și a nimănui altcuiva
și că ea înseamnă supunere față de Cuvântul Său. Iar când este ispitit cu dra-
gostea de etalare și îngâmfare, Isus răspunde: „«De asemenea, este scris... Să
nu ispitești pe Domnul Dumnezeul tău»” (Matei 4:7; Luca 4:12).
La toate cele trei ispite Isus răspunde prin: „Este scris”. Adică, merge direct
la Cuvântul lui Dumnezeu și la nimic altceva pentru a Se împotrivi atacurilor
și înșelăciunilor lui Satana. Aceasta ar trebui să fie o lecție puternică pentru
noi toți: Biblia, și numai Biblia, este norma supremă și temelia pentru credința
noastră.
Da, Biblia și numai Biblia a fost metoda lui Isus de apărare împotriva atacu-
rilor vrăjmașului. Isus este Dumnezeu, dar când S-a apărat împotriva lui Satana,
El S-a supus doar Cuvântului lui Dumnezeu.
Nu prin păreri, nu pe baza vreunui argument elaborat, întortocheat, nu prin
cuvinte de ură personală, ci prin cuvintele simple, dar profunde ale Scripturii.
Pentru Hristos, Scriptura are cea mai mare autoritate și cea mai mare putere.
Astfel, lucrarea Sa începe cu așezarea unei temelii și continuă construind pe
veridicitatea Bibliei.
Cum putem învăța să depindem la fel de mult de Cuvântul lui Dumnezeu
și să ascultăm la fel ca Isus?
34
Luni, 13 aprilie Isus și Legea

2. Ce spune Isus în următoarele situații?


Matei 5:17-20_______________________________________________________
__________________________________________________________________
22:29______________________________________________________________
23:2,3_____________________________________________________________
Isus i-a învățat pe ucenici ascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și de Lege.
Nu există niciun indiciu că El S-ar fi îndoit de autoritatea sau de relevanța
Scripturii. Din contră, El a făcut referire constant la ea ca sursă a autorității divi-
ne. Saducheilor le-a spus: „Vă rătăciți! Pentru că nu cunoașteți nici Scripturile,
nici puterea lui Dumnezeu” (Matei 22:29). Isus a arătat că doar cunoașterea
rațională a Bibliei și a învățăturilor ei nu este suficientă pentru a cunoaște ade-
vărul. Și nici pentru a-L cunoaște pe Domnul, care este Adevărul.
3. Care era viziunea lui Isus cu privire la legea lui Moise?
Matei 22:37-40 _____________________________________________________
__________________________________________________________________
În răspunsul dat învățătorului Legii, Isus rezumă Cele Zece Porunci date lui
Moise cu aproape o mie cinci sute de ani mai înainte. Aici, El Se concentrează
pe Legea din Vechiul Testament și o înalță la cel mai înalt nivel. Mulți creștini
au tras concluzia, în mod eronat, că atunci a fost dată o poruncă nouă și astfel,
cumva, Legea Vechiului Testament este înlocuită astăzi de Evanghelia Noului
Testament. Dar învățătura dată de Isus aici se bazează pe Legea Vechiului
Testament. Hristos a descoperit și a prezentat mai lămurit Legea, astfel în-
cât „în aceste două porunci” (rezumând Cele Zece Porunci) „se cuprind toată
Legea și Prorocii” (Matei 22:40). Prin aceste cuvinte, Isus a înălțat și tot Vechiul
Testament, căci acesta era un alt mod de a face referire la Lege, Proroci și Scrieri
– cele trei împărțiri ale Vechiului Testament.
„El [Hristos] a arătat spre Scripturi ca având o autoritate de necontestat,
iar noi trebuie să facem la fel. Biblia trebuie să fie prezentată ca fiind Cuvântul
veșnicului Dumnezeu, ca sfârșit al tuturor controverselor și temelie a tot ade-
vărul.” – Ellen G. White, Parabolele Domnului Hristos, pp. 39–40
Ce altă sursă de autoritate s-ar putea opune supunerii tale față de Cuvân-
tul lui Dumnezeu?
35
Marți, 14 aprilie Isus și toată Scriptura

4. Cum folosește Isus Scripturile pentru a-i învăța pe ucenici solia Evangheliei?
Luca 24:13-35,44,45__________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
După moartea lui Hristos, urmașii Lui au fost confuzi și plini de îndoieli. Cum
se putuse întâmpla așa ceva? Ce însemna? În acest capitol din Luca vedem că
Isus li Se arată de două ori – prima dată celor doi în drumul spre Emaus și apoi,
celorlalți. În două ocazii diferite, Isus le arată că toate profețiile din Vechiul
Testament se împliniseră: „Și a început de la Moise și de la toți prorocii și le-a
tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (vers. 27).
Din nou, în versetele 44, 45, El spune: „Iată ce vă spuneam... că trebuie să
se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în
Psalmi.” Apoi, Isus „le-a deschis mintea, ca să înțeleagă Scripturile”.
Observați mențiunea specifică din versetul 27: „în toate Scripturile”,
afirmație reluată în al doilea pasaj: „în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi”
(vers. 44). Acest lucru stabilește clar faptul că Isus, Cuvântul care S-a făcut trup
(Ioan 1:1-3,14), Se baza pe autoritatea Scripturii pentru a explica profeţiile făcu-
te cu sute de ani înainte. Făcând referire la toată Scriptura, Isus îi învață pe uce-
nici prin exemplu. La rândul lor, când urmau să răspândească solia Evangheliei,
și ei trebuiau să prezinte toată Scriptura pentru a-i întări în credință pe cei
nou-convertiți din întreaga lume.
Să mai observăm că Isus le spune ucenicilor de atunci (și nouă, astăzi):
„Toată puterea Mi-a fost dată în cer și pe pământ” (Matei 28:18-20). Dar aceas-
tă putere, sau autoritate, își păstra rădăcinile în Tatăl Său și în Dumnezeire, căci
apoi le-a spus: „Duceți-vă și faceți ucenici din toate neamurile, botezându-i
în Numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.” Apoi vine pasajul-cheie: „Și
învățați-i să păzească tot ce v-am poruncit.” Ce învăța Isus și ce poruncea? Toate
învățăturile Sale sunt bazate pe Scriptură. El a venit având autoritatea profetică
a Cuvântului și S-a supus Tatălui prin împlinirea profețiilor din Scriptură.
Dacă Isus a acceptat toată Scriptura, ar trebui să facem și noi la fel. Cum
putem învăța să acceptăm autoritatea întregii Scripturi, chiar și atunci când
ne dăm seama că astăzi, nouă nu ni se mai poate aplica totul?
36
Miercuri, 15 aprilie Isus și originea Bibliei

Isus i-a învățat pe cei din vremea Sa că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu
în sensul că ceea ce spune ea este echivalent cu ceea ce Dumnezeu afirmă. Ea
își are originea în Dumnezeu și, de aceea, este autoritatea supremă în orice
aspect al vieții. De-a lungul istoriei, Dumnezeu le-a descoperit oamenilor voia
Sa prin intermediul Bibliei.
De exemplu, în Matei 19:4,5 Isus face referire la o afirmație scrisă de Moise.
Dar Isus ia acest pasaj și spune: „Oare n-ați citit că Ziditorul... a zis: «De aceea
va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa...»”? În loc să spună: „Scriptura spune”,
Isus a zis: „Ziditorul... a zis”, atribuindu-I Creatorului cuvintele pe care le-a scris
autorul cărții Geneza. Aici, Dumnezeu este considerat ca fiind autorul acestei
afirmații, chiar dacă Moise a fost cel care a scris-o.
5. Cum a înțeles Domnul Isus personajele și evenimentele din Biblie?
Matei 12:3,4________________________________________________________
__________________________________________________________________
24:38______________________________________________________________
Marcu 10:6-8_______________________________________________________
Luca 4:25-27________________________________________________________
__________________________________________________________________
11:51______________________________________________________________
Domnul Isus a considerat toate personajele, locurile și evenimentele din
Vechiul Testament ca adevăr istoric. El face referire la Geneza 1 și 2 şi, printre
personajele istorice, la Abel, prezentat în Geneza 4, la David care a mâncat
din pâinile sfinte de la templu și la Elisei. În mod repetat El a vorbit despre
suferințele profeților din vechime (Matei 5:12; 13:57; 23:34-36; Marcu 6:4).
Într-un mesaj de avertizare, Isus descrie și situaţia din zilele lui Noe: „Mâncau
și beau, se însurau și se măritau până în ziua când a intrat Noe în corabie...”
(Matei 24:38,39). Sunt multe indicii care sugerează că Isus S-a referit la această
manifestare a puterii lui Dumnezeu ca la un eveniment istoric.
Din moment ce chiar Isus Se raportează la aceste personaje istorice ca la
niște personaje reale, ce ne spune acest lucru despre puterea înșelăciunilor
lui Satana asupra multor oameni astăzi, chiar și dintre creștini, care le neagă
existența? Cum putem evita să cădem în această capcană?
37
Joi, 16 aprilie Apostolii și Biblia

Scriitorii Noului Testament abordează Biblia la fel ca Isus. În chestiuni de


doctrină, etică și împlinire profetică, Vechiul Testament era pentru ei Cuvântul
lui Dumnezeu plin de autoritate. Nu găsim nimic din ceea ce au spus sau făcut
acești oameni care să conteste autoritatea sau autenticitatea vreunei părți din
Biblie.
6. Ce ne învață pasajele de mai jos despre modul în care apostolii au înțeles
autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu?
Faptele 4:24-26______________________________________________________
13:32-36___________________________________________________________
Romani 9:17________________________________________________________
Galateni 3:8________________________________________________________
Observați în aceste pasaje ce legătură strânsă există între Scripturi și glasul
lui Dumnezeu. În Faptele 4 – chiar înainte de a fi umpluți cu Duhul Sfânt, uceni-
cii L-au lăudat pe Dumnezeu pentru eliberarea lui Petru și Ioan. În laudele lor,
ei L-au numit pe Dumnezeu Stăpân şi Creator și I-au mulțumit pentru că le-a
vorbit prin slujitorul Său David. Altfel spus, cuvintele lui David erau cuvintele lui
Dumnezeu. În Faptele 13:32-36, David este citat din nou de Pavel şi cuvintele
lui Îi sunt atribuite lui Dumnezeu.
În Romani 9:17, unde ne-am aștepta ca „Dumnezeu” să fie subiectul enun-
ţului, Pavel spune: „Fiindcă Scriptura zice lui Faraon...” Şi în Galateni 3:8 spune:
„Scriptura ... a vestit mai dinainte lui Avraam ...”, arătând astfel legătura strânsă
dintre Cuvântul lui Dumnezeu și Dumnezeu.
Scriitorii Noului Testament fac referire în mod unanim la Vechiul Testament
ca fiind Cuvântul lui Dumnezeu şi îl citează de sute de ori. Un cercetător a al-
cătuit o listă de 2 688 de referințe specifice, 400 din Isaia, 370 din Psalmii, 220
din Exodul și așa mai departe. Dacă la această listă s-ar putea adăuga aluzi-
ile, temele și motivele, numărul ar crește semnificativ. Cărțile sunt pline de
referințe la profețiile Vechiului Testament, adesea introduse prin cuvintele:
„Este scris” (Matei 2:5; Marcu 1:2; 7:6; Luca 2:23; 3:4, Romani 3:4; 8:36; 9:33;
1 Corinteni 1:19; Galateni 4:27; 1 Petru 1:16). Toate acestea ne confirmă că
Scripturile Vechiului Testament sunt temelia pe care stau învățăturile lui Isus și
ale apostolilor.
Ce ar trebui să ne învețe aceste exemple despre ideile care tind să ne sub-
mineze încrederea în autoritatea Scripturilor?
38
Vineri, 17 aprilie Un gând de încheiere

„Oamenii se consideră mai înțelepți decât Cuvântul lui Dumnezeu, mai


înțelepți chiar decât Dumnezeu și, în loc să își fixeze picioarele pe temelia
de neclintit și să supună totul testului Cuvântului lui Dumnezeu, ei testează
Cuvântul cu propriile idei din știință și natură și, dacă pare a nu se potrivi cu
ideile lor științifice, este considerat nedemn de încredere.” – Ellen G. White,
Signs of the Times, 27 martie 1884, p. 1
„Aceia care ajung să cunoască bine înțelepciunea și planul lui Dumnezeu
așa cum sunt descoperite în Cuvântul Său devin puternici din punct de vede-
re intelectual și pot deveni lucrători eficienți alături de Marele Educator, Isus
Hristos. ... Domnul Hristos a dat poporului Său cuvintele adevărului și toți sunt
chemați să-și îndeplinească partea în a face cunoscut lumii acest adevăr. ... Nu
există sfințire despărțită de adevăr – Cuvântul. Atunci, cât de important este ca
acesta să fie înţeles de fiecare dintre noi!” – Ellen G. White, Principiile funda-
mentale ale educației creștine, p. 432
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, cap. „Ca un
prunc” și „Ispitirea lui Isus”.

Studiu la rând:

Psalmii 62–68
Evanghelizare, subcapitolul „Întâmpinarea prejudecăților și a împotrivirii”

1. Ce făcea psalmistul în timpul priveghiurilor nopții?

2. Ce anume – în opinia psalmistului – a pricinuit căderea celor răi?

3. Cum descrie psalmistul modul în care Dumnezeu face grâul să rodească?

4. Care era rolul fetelor în „orchestra” cântăreților, evocată de psalmist?

5. Care este cea mai bună modalitate de a trata afirmațiile false?

39
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Matei 4:1-11; 22:37-40; Luca 24:13-35,44,45;


4:25-27; Faptele 4:24-26.
I. Privire generală
În contextul Iluminismului, cu mottoul: „Înapoi, la surse!”, înțelegem mai
bine hotărârea reformatorilor de a se întoarce la Scriptură ca sursă unică pen-
tru a înțelege cu adevărat învățăturile creștinismului. Reformatorii au refuzat
să își bazeze modul în care înțelegeau Scriptura pe tradițiile și abuzurile care
ajunseseră să caracterizeze biserica medievală. Astăzi, presupunerile moderne
care provin din viziunea seculară minimalizează Biblia, pornind de la premisa că
ea se bazează pe idei greșite și primitive care ar trebui fie ajustate, fie respinse.
De aceea, și creștinii trebuie să se întoarcă „la surse”.
Exemplul principal după care ar trebui să ne orientăm este Isus Hristos. Cum
privea El Scripturile? A avut El îndoieli cu privire la anumite părți ale Scripturii?
Sau a citat din Biblie (la acea vreme, Vechiul Testament) ca fiind autoritatea
supremă în toate aspectele vieții? În această eră științifică modernă, cei mai
mulți neagă existența lui Dumnezeu sau pretind că Dumnezeu nu Se implică în
istoria omenirii. În loc să urmăm aceste presupuneri, ar trebui să testăm aceste
pretenții cu ceea ce spune Scriptura că a propovăduit și a crezut Isus, dovedind
aceasta prin exemplul Său. Ce au crezut discipolii Săi, ucenicii, care au scris o
mare parte din Noul Testament? Nu au urmat și ei exemplul lui Isus? În această
săptămână ne vom întoarce la Isus și la ucenici pentru a vedea cum au folosit și
interpretat ei Scriptura. Noi susținem că metodele lor de interpretare și aplica-
re încă sunt un ghid de încredere și o inspirație pentru noi astăzi.
II. Comentariu
În 1521, Martin Luther a fost convocat la Worms, de împăratul Carol al V-lea,
unde a așteptat să fie judecat de către Dietă. Acesta a fost un punct de cotitură
pentru Reformă. Avea Luther să retracteze și să-și renege scrierile care puseseră
pe jar toată Europa? Sau avea să susțină principiul Sola Scriptura, „doar Biblia”, ca
standard al său? Luther a stat înaintea împăratului și a celor mai înalte autorități
civile și ecleziastice. O gravură a artistului Lucas Cranach din acel an prezintă ima-
ginea clară din profil a lui Luther, o figură care denotă tărie și hotărâre.
Când a venit momentul, el a vorbit direct și cu sinceritate și a spus: „Pentru
că Maiestatea Voastră prealuminată şi Alteţele Voastre îmi cereţi un răspuns
clar, simplu şi precis, vi-l voi da şi este acesta: Nu pot să-mi supun credinţa
nici papei şi nici conciliilor, deoarece este limpede ca lumina zilei că au gre-
şit deseori şi s-au contrazis unii pe alţii. De aceea, dacă nu mă vor convinge
40
cu mărturia Scripturii, prin cel mai clar raţionament sau cu ajutorul pasajelor
pe care le-am citat şi dacă nu vor reuşi să-mi constrângă conştiinţa prin inter-
mediul Cuvântului lui Dumnezeu, nu pot şi nu voi retracta, căci este periculos
pentru un creştin să vorbească împotriva conştiinţei lui. Aici stau, nu pot face
altfel! Aşa să-mi ajute Dumnezeu! Amin!” (Jean-Henri Merle d’Aubigné, Histoire
de la Réformation du seizième siècle, vol. 7, cap. 8, citat de Ellen G. White în
Tragedia veacurilor, p. 160.)
Un moment crucial în istoria lumii a fost acela în care Satana L-a ispitit pe
Isus după botezul Lui și după postul de patruzeci de zile din pustie. La botezul
lui Isus, Tatăl spusese: „Acesta este Fiul Meu preaiubit în care Îmi găsesc plă-
cerea” (Matei 3:17). Acum, Satana Îi punea la îndoială poziția. Era Isus cine
spusese Tatăl Lui că era? Problema era veridicitatea Cuvântului lui Dumnezeu.
În primul Său răspuns, Isus citează un pasaj din Deuteronomul 8:3: „Ca să te
învețe că omul nu trăiește numai cu pâine, ci cu orice lucru care iese din gura
Domnului trăiește omul.” Contextul acestui pasaj este providența susținătoare
a lui Dumnezeu față de israeliții din vechime când au rătăcit în pustie timp
de patruzeci de ani. Dumnezeu i-a smerit și i-a susținut astfel încât ei să își
pună încrederea în El. Citând din Scriptură, Isus spune: „Tatăl Meu, care l-a
susținut pe Israel timp de patruzeci de ani, Mă va susține și pe Mine. Mă încred
doar în Cuvântul Său pentru că știu că El nu este doar Sursa susținerii, ci chiar
Sursa vieții.” De asemenea, mai există aici și o implicație mai profundă. Isus I
Se supune Tatălui Său așa cum Israelul din vechime a fost învățat să se supună
Cuvântului lui Dumnezeu. Isus nu vorbește cu autoritate de la Sine, ci cu autori-
tatea din Scriptura scrisă de Moise. Argumentul folosit în Deuteronomul spune
că Dumnezeu i-a susținut pe israeliți, i-a păstrat ca popor al Său și i-a dus în țara
promisă, de aceea le-a poruncit: „Să păzești poruncile Domnului Dumnezeului
tău, … să umbli în căile Lui și să te temi de El” (Deuteronomul 8:6).
„Isus l-a întâmpinat pe Satana folosind cuvintele Scripturii. «Este scris»,
a spus El. În toate ispitele, arma Lui de luptă a fost Cuvântul lui Dumnezeu.
Satana I-a cerut lui Hristos să facă o minune, ca semn al dumnezeirii Lui. Dar
ceva mai mare decât toate minunile, o încredere neclintită într-un «așa zice
Domnul», era un semn care nu putea fi pus în discuție. Atâta vreme cât Hristos
Și-a păstrat această atitudine, ispititorul n-a putut câștiga niciun avantaj.” –
Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 120
Cum întâmpini tu ispita astăzi? Am strâns noi Scriptura în inima noastră
ca să o putem folosi pentru a-i răspunde ispititorului? Niciodată nu suntem
obligați să ne supunem voința ispitei. Și noi avem aceeași resursă ca Isus –
Cuvântul Său.
41
Pe 23 octombrie 1844, credincioșii adventiști au fost foarte mâhniți și
dezamăgiți când s-au confruntat cu faptul că Isus nu a revenit ca să îi ia acasă
așa cum se așteptau. Ei își vânduseră casele și proprietățile. Renunțaseră la tot
pentru proclamarea veștii că Isus urma să vină în acea zi. Acum, cea mai mare
speranță a lor fusese zădărnicită. Unii dintre ei au renunțat la credință. Mulți
au fost ridiculizați de scepticii care se îndoiseră tot timpul. Ce a fost greșit?
Tot ce aflaseră din studiul profețiilor nu valora nimic? Dar, când s-au întors la
Scriptură, au fost conduși să înțeleagă că nu data era greșită, ci ei înțeleseseră
greșit semnificația „curățirii sanctuarului”. Curățirea sanctuarului nu făcea re-
ferire la distrugerea pământului, ci la trecerea lui Hristos în Sfânta Sfintelor
pentru a începe o nouă fază în lucrarea Sa de ispășire. Studiul i-a condus pe
credincioșii adventiști să înțeleagă profeția din Apocalipsa 10:9,10 – mesajul
dulce al cărții care a devenit marea dezamăgire. Această dezamăgire nu era o
experiență nouă pentru credincioși. Se mai întâmplase și mai înainte.
Ucenicii nu au putut înțelege moartea lui Hristos pe cruce. Ei crezuseră,
la fel ca toți iudeii, că Mesia avea să Își întemeieze o împărăție pământească
prin care să îi salveze de sub asuprirea romană. Acum, că Isus murise și fusese
îngropat, ei erau devastați. Reacția lor la această dezamăgire a fost aceeași
pe care au avut-o peste secole primii credincioși adventiști. Ei trebuiau să se
întoarcă la Scriptură. Isus le-a arătat calea. „Și a început de la Moise și de la toți
prorocii și le-a tâlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El” (Luca 24:27).
A fost o expunere temeinică, astfel încât ucenicii să poată înțelege: „Iată ce vă
spuneam când încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris
despre Mine în Legea lui Moise, în Proroci și în Psalmi” (Luca 24:44). Aici se face
o altă referire explicită la cele trei împărțiri ale Vechiului Testament care cu-
prind „toată Scriptura”. Isus Se rugase pentru ucenicii Săi: „Sfințește-i prin ade-
vărul Tău: Cuvântul Tău este adevărul” (Ioan 17:17). Pentru Isus, toată Scriptura
avea autoritate și pe ea se întemeiau autoritatea, lucrarea și misiunea Lui.
Ucenicii au luat seama la învățătura lui Isus și au pus-o în evidență în evan-
gheliile și scrisorile adresate bisericii. Matei a citat foarte mult din profețiile
Vechiului Testament. Luca și-a început Evanghelia cu genealogiile, demonstrând
că Isus era Mesia. Pavel afirmă că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu
și de folos ca să învețe, să mustre, să îndrepte, să dea înțelepciune în neprihă-
nire, pentru ca omul lui Dumnezeu să fie desăvârșit și cu totul destoinic pentru
orice lucrare bună” (2 Timotei 3:16,17). În Evrei 11, Pavel enumeră mulți eroi
ai credinței, relatând totul într-o manieră care pune în valoare experiențele lor,
făcând trimitere la originea acestor istorii – Vechiul Testament. Nu găsim niciun
scriitor din Noul Testament care să se îndoiască de autenticitatea, realitatea
42
istorică, profețiile sau învățăturile Bibliei. Ei nu consideră relatările Scripturii
altfel decât ca având autoritate. Exemplele lui Isus și ale apostolilor ne învață
cum să abordăm Scripturile. Ei au lăsat ca Scriptura să se interpreteze singu-
ră. Ei s-au bazat pe Scriptură ca apărare a lor în ispită și au cerut un „așa zice
Domnul” în cea mai clară înțelegere a textului biblic și a aplicării lui.
III. Aplicația
În anii 1990, mișcarea WWJD (n.tr. „Ce ar face Isus în locul meu”) a deve-
nit populară printre creștini. Această întrebare ar putea fi potrivită și atunci
când vrem să știm cum să abordăm Biblia. Am putea reformula acronimul în
WWJS sau „Ce ar spune Isus?”. Ce ar spune Isus despre interpretările moderne
care neagă realitatea istorică a evenimentelor majore din Vechiul Testament?
Ce ar spune Isus despre argumentele folosite în favoarea crezului că Vechiul
Testament prezintă un mesaj diferit de cel al Noului Testament și că acesta ar
trebui minimalizat și retrogradat la o poziție mai puțin autoritară? Ce ar spune
Isus cuiva din biserică care insistă că anumite pasaje ale Noului Testament se
aplică doar bisericii (e.g., Efes sau Corint) căreia i-a fost adresată o epistolă
anume? Ar limita Isus autoritatea Bibliei? Ca ucenici ai lui Hristos, cum putem
adopta modul Său de a aborda Scriptura? Vom încerca să interpretăm și să
distorsionăm cuvintele așa cum au făcut fariseii și saducheii pentru a-L prinde
în capcană pe Isus?
Cere-le celor din grupă să relateze experiențe în care, atunci când au fost
ispitiți să plece de lângă Isus, le-au venit în minte anumite versete. Ce bine-
cuvântări primim din memorarea Bibliei și păstrarea ei în inimile noastre? Cât
de multe dintre făgăduințele lui Dumnezeu ai adunat în minte pentru vremea
când Biblia poate nu îți va mai fi la dispoziție?
Gândește-te la alte situații în care Isus și apostolii și-au bazat argumentele
pe Scriptură. Cât de eficiente au fost aceste argumente?

43
STUDIUL

4 18-24 aprilie

Biblia – sursa de autoritate


a credinței noastre
Sabat după-amiază
Text de memorat: „«La _______ și la ____________!» Căci, dacă nu vor
_________ așa, nu vor mai răsări zorile pentru poporul acesta.” (Isaia
8:20)

Nu există biserică creștină care să nu folosească Scriptura pentru a-și susține


crezurile. Totuși, rolul și autoritatea Scripturii în teologie nu sunt aceleași în
toate bisericile. Din contră, acestea pot varia foarte mult de la o biserică la alta.
Este un subiect important, dar complex, pe care îl vom explora analizând cinci
surse diferite care au un impact important asupra modului în care interpretăm
Scriptura: tradiția, experiența, cultura, gândirea și însăși Biblia.
Aceste surse joacă un rol semnificativ în teologia fiecărei biserici creștine.
Fiecare dintre noi face parte dintr-o cultură, un grup social, care are tradiţii spe-
cifice şi faptul acesta are un impact asupra noastră. Cu toții avem experiențe
care ne modelează gândirea și ne influențează percepția. Cu toții avem o minte
cu care gândim și care ne ajută să evaluăm lucrurile. Cu toții am citit Biblia și o
folosim pentru a-L înțelege pe Dumnezeu și voia Sa.
Care dintre aceste surse ne oferă cea mai bună interpretare a Bibliei sau în
ce combinație și cum sunt folosite aceste surse în relație unele cu altele? Dacă
acordăm prioritate unei surse sau unor surse putem ajunge la anumite idei și
rezultate diferite și, în cele din urmă, aceasta va hotărî direcția întregii teologii
a bisericii.

44
Duminică, 19 aprilie Tradiția

În sine, tradiția nu este un lucru rău. Ea le oferă acțiunilor care se repetă o


anume rutină și structură şi ne poate ajuta să rămânem conectați la origini. De
aceea nu este deloc surprinzător faptul că tradiția are și ea o parte importantă
în religie. Dar există totuși anumite pericole legate de tradiție.
1. Cum a reacționat Isus la tradițiile omenești în vremea Sa?
Marcu 7:1-13_______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Tradiția cu care S-a confruntat Isus fusese transmisă cu mare grijă în comuni-
tatea iudaică de la învățător la discipol. Pe vremea lui Isus, aceasta își câștigase
un loc alături de Scriptură. Totuși, tradiția are tendința de a se dezvolta mereu,
acumulând tot mai multe detalii și aspecte care la început nu făceau parte din
Cuvântul și planul lui Dumnezeu. Aceste tradiții omenești – chiar dacă erau
promovate de „bătrânii” cei mai respectați (Marcu 7:3,5), de liderii religioși ai
comunității iudaice – nu erau egale cu poruncile lui Dumnezeu (vers. 8,9). Ele
erau tradiții omenești și, în cele din urmă, ajunseseră să desființeze Cuvântul
lui Dumnezeu (vers. 13).
2. Cum putem deosebi Cuvântul lui Dumnezeu de tradiția omenească?
1 Corinteni 11:2 _____________________________________________________
__________________________________________________________________
2 Tesaloniceni 3:6____________________________________________________
__________________________________________________________________
Cuvântul viu al lui Dumnezeu dă naștere în noi la o atitudine de reverență și
credincioșie față de Cuvânt. Această credincioșie generează o anume tradiție.
Dar noi trebuie totuși să rămânem credincioși întotdeauna faţă de Dumnezeul
cel viu, care ne-a descoperit voia Sa în Cuvântul Său scris. De aceea, Biblia
deține un rol unic, care întrece orice tradiție omenească. Biblia este mai sus
și deasupra oricărei tradiții, chiar și a celor bune. Tradițiile iau naștere din
experiența noastră cu Dumnezeu și Cuvântul Său și trebuie să fie testate con-
stant cu cerinţele Sfintei Scripturi.
Enumeră câteva lucruri pe care le facem ca biserică și ar putea fi eticheta-
te drept „tradiție”. De ce este important să le distingem de învățătura biblică?
45
Luni, 20 aprilie Experiența

3. Cum putem experimenta bunătatea, îndelunga-răbdare, iertarea, blândețea


și dragostea lui Dumnezeu? De ce este important să avem o credință prac-
tică? Ar putea experiențele noastre să intre în conflict cu Biblia sau să ne
inducă în eroare?
Romani 2:4 _________________________________________________________
Tit 3:4,5____________________________________________________________
Experiența este parte a existenței umane şi are un impact puternic asupra
simțămintelor și gândurilor. Dumnezeu ne-a creat în așa fel, încât relația noas-
tră cu creația Sa, și chiar cu El Însuşi, să fie influențată de experiența noastră și
legată de ea.
Dumnezeu dorește ca noi să experimentăm frumusețea relațiilor, a artei
și a muzicii, a minunilor naturii și să simțim bucuria mântuirii Sale și puterea
făgăduințelor din Cuvântul Său. Religia și credința noastră înseamnă mai mult
decât doctrină și decizii raționale. Experiențele noastre modelează în mare mă-
sură modul în care Îl percepem pe Dumnezeu și chiar înțelegerea Cuvântului
Său. Totodată avem nevoie să vedem clar limitările și lipsurile experiențelor
noastre când vine vorba de cunoașterea voii lui Dumnezeu.
4. Ce avertizare ne dă Pavel? Ce ar trebui să ne spună acest lucru despre limite
când este vorba de a ne încrede în experiențele noastre?
2 Corinteni 11:1-3____________________________________________________
__________________________________________________________________
Experiențele nu sunt întotdeauna sigure. Din punct de vedere biblic,
experiența are sfera ei. Ea trebuie să fie verificată prin Scriptură, întemeiată pe
ea și interpretată prin Scriptură. Uneori vrem să experimentăm ceva care nu
este în armonie cu voia și Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci trebuie să învățăm
să ne încredem în Cuvântul lui Dumnezeu chiar mai presus de experiența
și dorințele noastre. Ar trebui să fim mereu atenți pentru a ne asigura că
experiența noastră este în armonie cu Biblia și nu contrazice învățătura ei clară.
O credință în care dragostea pentru Dumnezeu și pentru semeni (vezi
Marcu 12:28-31) sunt cele mai mari porunci este, evident, o credință în care
experiența este importantă. De ce ar trebui să ne testăm întotdeauna expe­
riența prin Cuvântul lui Dumnezeu?
46
Marți, 21 aprilie Cultura

Orice om aparține unei culturi, unui grup social care are valorile, limba,
tradițiile sale. Cu toții suntem influențați și modelați de cultură. Nimeni nu este
scutit. Să ne gândim cât de mult din Vechiul Testament se ocupă de istoria peri-
oadelor în care Israelul din vechime a fost corupt de culturile din jur. Ce ne face
să credem că noi, cei de astăzi, suntem altfel decât ei sau mai buni?
Cuvântul lui Dumnezeu este dat într-o cultură specifică, chiar dacă nu se
limitează la ea. Deși factorii culturali influențează inevitabil modul în care
înțelegem Biblia, nu ar trebui să uităm că Scriptura transcende categoriile cul-
turale prestabilite (este deasupra lor): etnie, posesiuni și poziție socială. Acesta
este unul dintre motivele pentru care Biblia întrece orice cultură omenească și
chiar este în stare să transforme și să îndrepte elementele păcătoase pe care le
găsim în orice cultură.
5. La ce se referă Ioan când afirmă că nu ar trebui să iubim lucrurile din lume?
Cum putem să trăim în lume și totuși să nu avem o gândire lumească?
1 Ioan 2:15-17_______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Cultura, ca orice alt aspect al existenței noastre, a fost afectată de păcat. În
consecință, și aceasta se află sub condamnarea lui Dumnezeu. Da, unele aspec-
te ale culturii noastre s-ar putea alinia perfect cu credința noastră, dar întot-
deauna trebuie să fim atenți să facem distincția între cele două. Credința bibli-
că este în contrast cu cultura societății, încurajându-ne să stăm cu credincioșie
de partea Cuvântului lui Dumnezeu. Dacă nu avem ancorat în ființa noastră
ceva ce vine de sus, curând vom ceda în fața lucrurilor din jur.
Ellen G. White afirmă următoarele: „Urmașii lui Hristos trebuie să se des-
partă de lume în principii și interese, dar nu trebuie să se izoleze de lume.
Mântuitorul a fost mereu printre oameni, nu pentru a-i încuraja în ceea ce nu
era în concordanță cu voia lui Dumnezeu, ci pentru a-i înălța și înnobila.” – Ellen
G. White, Sfaturi pentru părinți, educatori și elevi, p. 323
Ce aspecte ale culturii în care trăiești sunt în opoziție totală cu credința
biblică? Cum putem evita să ne fie coruptă credința?
47
Miercuri, 22 aprilie Rațiunea

6. De ce este atât de important să supunem gândurile noastre ascultării de


Hristos? De ce frica de Domnul este începutul înțelepciunii?
2 Corinteni 10:5,6____________________________________________________
Proverbele 1:7 ______________________________________________________
9:10_______________________________________________________________
Dumnezeu ne-a dat capacitatea de a gândi. Fiecare activitate omenească
și fiecare argument teologic ne solicită capacitatea de a gândi și de a formu-
la concluzii. Noi nu susținem o credință irațională. Dar, odată cu Iluminismul
secolului XVIII, oamenii i-au atribuit rațiunii umane un rol nou și dominant, în
special în Vest, rol care trece dincolo de capacitatea noastră de a gândi și de a
ajunge la concluzii corecte.
Unii consideră că toată cunoștința omenirii se bazează pe experiența sen-
zorială, în timp ce alții consideră că rațiunea omului este sursa principală a
cunoștinței. Această abordare, numită raționalism, susține că adevărul nu este
senzorial, ci intelectual și provine din rațiune. Cu alte cuvinte, există anumi-
te adevăruri pe care doar rațiunea noastră le poate discerne direct. Astfel,
rațiunea omului devine testul și norma pentru adevăr. Ea devine noua autorita-
te în fața căreia totul trebuie să se plece, inclusiv autoritatea bisericii și chiar și
autoritatea Bibliei. Tot ceea ce nu era de la sine înțeles pentru rațiunea omului
a fost dat la o parte și legitimitatea sa, pusă sub semnul întrebării. Această
atitudine a fost aplicată multor părți din Biblie. Toate minunile, crearea lumii
în șase zile, nașterea lui Isus din fecioară sau învierea în trup, nu au mai fost
considerate adevărate și demne de încredere.
Dar să nu uităm că până și puterea de a raționa este afectată de păcat și
trebuie să fie adusă sub stăpânirea lui Hristos. Oamenii au o înțelegere întu-
necată și s-au îndepărtat de Dumnezeu (Efeseni 4:18). Noi avem nevoie să
fim iluminați de Cuvântul Său. Mai mult, faptul că Dumnezeu este Creatorul
nostru sugerează că, din punct de vedere biblic, rațiunea noastră nu a fost
creată să funcționeze independent sau autonom de Dumnezeu. Ci „începutul
înțelepciunii este frica de Domnul” (Proverbele 9:10, vezi și 1:7). Doar atunci
când acceptăm descoperirea lui Dumnezeu, revelată în Cuvântul Său scris, ca
fiind mai presus de orice în viața noastră și suntem dispuși să urmăm ce este
scris în Biblie, doar atunci putem raționa corect.
În urmă cu multe secole, președintele american Thomas Jefferson și-a făcut o
versiune proprie a Noului Testament, eliminând tot ce era împotriva rațiunii, după
părerea lui. A scos aproape toate minunile lui Isus, inclusiv învierea Sa. Ce ar trebui
să ne învețe acest lucru despre limitele rațiunii umane în înțelegerea adevărului?
48
Joi, 23 aprilie Biblia

Duhul Sfânt, care le-a descoperit și le-a inspirat oamenilor conținutul


Bibliei, nu ne va călăuzi niciodată contrar Cuvântului lui Dumnezeu și nu ne va
îndepărta de Cuvânt. Pentru adventiștii de ziua a șaptea, Biblia are o mai mare
autoritate decât tradiția omenească, experiența, rațiunea sau cultura. Singura
normă prin care trebuie să fie testate toate celelalte lucruri este Biblia.
7. Pentru Isus Hristos, care a fost sursa supremă pentru înțelegerea lucrurilor
spirituale? Cum ne confirmă Biblia că Isus este adevăratul Mesia?
Ioan 5:46,47________________________________________________________
__________________________________________________________________
7:38_______________________________________________________________
__________________________________________________________________
Unii oameni pretind că au primit „revelații” și instrucțiuni speciale din par-
tea Duhului Sfânt, dar acestea merg direct împotriva mesajului clar al Bibliei.
Pentru ei, aceste „revelații” au o autoritate mai mare decât Scriptura. Oricine
anulează Cuvântul scris și inspirat al lui Dumnezeu și îi respinge mesajul clar
pășește pe un teren periculos și nu este călăuzit de Duhul lui Dumnezeu. Biblia
este singura noastră siguranță spirituală. Doar ea este o normă de încredere în
chestiuni de credință și practică.
„Duhul Sfânt vorbește minții prin Scripturi și întipărește adevărul în inimă.
În felul acesta, demască rătăcirea și o alungă din suflet. Tocmai prin Duhul ade-
vărului, care lucrează prin Cuvântul lui Dumnezeu, Hristos Își supune poporul
Său ales.” – Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, p. 671
Niciodată să nu credem că manifestările moderne, interpretate ca venind
de la Duhul Sfânt, înlocuiesc Cuvântul lui Dumnezeu. Din contră, El lucrează
în armonie cu Biblia şi prin ea pentru a ne atrage la Hristos, Biblia fiind astfel
singura normă a spiritualității biblice autentice. Scriptura ne oferă o învățătură
sănătoasă (1 Timotei 4:6) și, fiind Cuvântul lui Dumnezeu, este demnă de în-
credere și poate fi acceptată în totalitate. Nu este sarcina noastră să emitem
judecăți asupra Bibliei. Cuvântul lui Dumnezeu este cel care are dreptul și au-
toritatea de a ne judeca pe noi și gândirea noastră. La urma urmei, acesta este
Cuvântul scris al lui Dumnezeu.
De ce este Biblia o călăuză mai sigură în chestiuni spirituale decât impresi-
ile subiective? Care sunt consecințele neacceptării Bibliei ca standard pe baza
căruia să testăm toate învățăturile, chiar și experiența noastră spirituală?
49
Vineri, 24 aprilie Un gând de încheiere

Atunci când medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, noi suntem


influențați și de tradiție, experiență, cultură, rațiune. Întrebarea decisivă este:
Care din aceste surse are ultimul cuvânt și autoritatea supremă când este vor-
ba de credința noastră? Putem răspunde Biblia, dar este cu totul altceva să-i
permitem Bibliei, prin lucrarea Duhului Sfânt, să aibă un impact și să ne schim-
be viața.
„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor cunoștința necesa-
ră pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire cu
autoritate şi infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperito-
rul doctrinelor și testul experienței.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 9

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „Scripturile,


o apărare sigură”.

Studiu la rând:

Psalmii 69–75
Evanghelizare, subcapitolul „Solia și prezentarea ei”

1. Ce aștepta psalmistul degeaba?

2. Ce „margini” nu cunoștea psalmistul?

3. Care era fericirea psalmistului?

4. Ce lipsă deplângea psalmistul, din cauza căreia „nimeni nu mai știa până
când…?”

5. Care este efectul predicilor care conțin multe argumente?

50
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Proverbele 1:7; 9:10; Isaia 8:20; Marcu 7:1-13; Ioan
5:46-48; 7:38; Romani 2:4; 1 Corinteni 11:2; 2 Corinteni 10:5,6; 2 Tesaloniceni
3:6; Tit 3:4,5; 1 Ioan 2:15-17.
I. Privire generală
Adesea nu suntem conștienți de influența altor surse asupra gândirii și asupra
doctrinelor pe care le acceptăm. Chiar dacă am vrea să trăim doar după ce scrie
Scriptura, înțelegerea pe care o avem asupra Scripturii este modelată și influențată
semnificativ de mai mulți factori: tradițiile cu care suntem obișnuiți și cu care
am crescut, modul în care suntem învățați să gândim și cum suntem obișnuiți să
raționăm pentru a explica anumite lucruri, experiența pe care am avut-o cu anu-
mite persoane sau idei și cultura din jur, care ne formează. Prioritatea pe care o
acordăm oricăreia dintre surse sau mai multor surse are o influență semnificativă
asupra credinței noastre și, în cele din urmă, va determina direcția acesteia. În
bisericile catolice și ortodoxe, tradiția joacă adesea un rol important și decisiv. În
bisericile charismatice, experiența are autoritatea finală. În teologia liberală, de
obicei, rațiunea omenească are ultimul cuvânt și hotărăște ce este acceptabil sau
nu. Mai mult, fiecare biserică este influențată într-o oarecare măsură de cultura
locală. O biserică creștină fără Biblie este un nonsens. Nu ne dorim o credință
lipsită de orice experiență și care să nu ne permită să gândim – o credință lipsită
de rațiune și fără beneficiile tradițiilor bune. Este important să fim conștienți de
toate aceste influențe și să înțelegem contribuția pozitivă pe care fiecare sursă
o poate avea asupra credinței noastre. Dar este extrem de important să vedem
clar și limitările fiecărei surse. Iată întrebarea decisivă: Cărei surse îi acordăm
autoritatea supremă în materie de credință și practică?
II. Comentariu
Tradiția
Adesea, tradiția este asociată cu o anumită gândire îngustă, aservită
repetiției rigide și îndeplinirii anumitor ritualuri și practici. Dar nu orice tradiție
este de condamnat.
Gândește-te la câteva aspecte pozitive pe care le-ar putea avea tradiția.
De exemplu, asigură continuitate unor practici moștenite de la generațiile an-
terioare. Ne conectează cu trecutul și chiar cu originile noastre. Ne transmite
valori și lucruri care sunt importante pentru noi. Ne ajută să păstrăm vie amin-
tirea unor evenimente și lucruri importante. Toate acestea sunt lucruri bune.
Problema apare când aceste tradiții ajung să fie mai importante decât lu-
crurile originale pe care încearcă să le păstreze. De asemenea, tradițiile tind
51
adesea să ia amploare de-a lungul timpului și există tendința să adauge aspecte
care trec dincolo de lucrul inițial care a generat acea tradiție.
În Galateni 1:9, Pavel îi sfătuiește pe credincioși să nu predice altă Evanghelie
decât cea pe care au primit-o. Astfel, există o tradiție pe care Dumnezeu a
inițiat-o, dar există și tradiții omenești care nu au făcut parte din planul sau din
Cuvântul lui Dumnezeu.
Experiența
Ființele umane sunt create cu capacitatea de a experimenta dragostea. Noi
suntem capabili să experimentăm frumusețea, armonia, muzica și arta și pu-
tem relaționa cu lucruri și ființe nu doar în mod rațional. Experiența face par-
te din viața noastră și, de asemenea, reprezintă o parte semnificativă a vieții
noastre spirituale cu Dumnezeu.
Gândește-te la aspecte ale credinței tale în care experiența bucuriei, a ier-
tării, a conștiinței curate și a faptelor de bunătate și dragoste a avut un impact
pozitiv asupra relației tale cu Dumnezeu și cu alți credincioși.
Te-ai confruntat vreodată cu respingerea, prejudecata, ura, suspiciunea, în-
doiala, invidia și gelozia? Cum ți-au influențat aceste experiențe relația ta cu
Dumnezeu și modul în care Îl înțelegi? Ce ne învață acest lucru despre respon-
sabilitatea noastră de a fi epistole vii pentru Hristos (2 Corinteni 2:2,3) pe care
alți oameni să le poată citi când doresc să afle ceva despre Dumnezeu?
Experiența noastră umană este puternică, dar, totodată, poate fi înșelătoare
și amăgitoare. Cum ai reacționa dacă o creștină charismatică ți-ar spune că,
în experiența ei, Dumnezeu i-a spus să se închine duminica, în timp ce Biblia
afirmă clar că Sabatul zilei a șaptea este ziua sfântă de odihnă, hotărâtă de
Dumnezeu? Ce ar trebui să facem dacă experiența unui dar spiritual anume
devine normă pentru o viață inspirată de Duhul Sfânt?
Cultura
Cuvântul cultură vine din latină și are mai multe sensuri. (În cele ce ur-
mează, cuvântul va fi folosit cu sensul de „ansamblu de activități și modele de
comportament proprii unui grup social dat, transmisibile prin educație” – DEX
2009; n.r.). Cultura cuprinde, printre altele, setul de obiceiuri, valori, comporta-
mente și norme sociale din societățile umane. Dumnezeu ne-a dat capacitatea
de a modela cultura, dar, în același timp, fiecare este influențat de cultura în
care trăiește.
Biblia a luat ființă într-o cultură anume. Familiarizarea cu anumite aspecte
ale culturii în care a fost scrisă Scriptura ne poate ajuta să înțelegem mai bine
unele dintre afirmațiile ei. Cultura Scripturii nu face ca Scriptura să fie relevan-
tă doar în acea cultură. La urma urmei, Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu
52
care ne-a fost descoperit. Din acest motiv, Biblia poate avea un impact pozitiv
asupra culturii umane și poate înnobila orice societate.
Enumeră exemple în care gândirea biblică a schimbat societatea și cultura
ta în bine sau în care ar putea avea un impact pozitiv asupra societății și cultu-
rii. Gândește-te împreună cu membrii grupei Școlii de Sabat la strategii pentru
prezentarea Bibliei și a ideilor biblice într-un mod care să facă să fie bine primi-
te și să încurajeze rămânerea cu credincioșie de partea adevărului.
Nicio cultură nu este perfectă și orice cultură este afectată de păcat. Tocmai
de aceea nu toate elementele ei sunt pozitive. Unele lucruri culturale pot avea
un impact negativ asupra credinței noastre sau chiar pot fi de origine satanică.
Cum putem distinge aspectele pozitive de cele negative? Cum putem evita sim-
pla copiere a culturii în închinarea noastră? De ce trebuie să fim relevanți din
punct de vedere cultural pentru a ajunge la alți oameni? Cum ar putea fi Biblia
norma finală în acest sens?
Rațiunea
Dumnezeu ne-a creat cu capacitatea de a gândi. Mare parte din Biblie ne
cheamă să medităm la ceea ce „este scris” și ne stimulează gândirea. Întrebarea
repetată: „Ce crezi?” (Matei 17:25; 18:12; 21:28; 22:17; 22:42; 26:66 etc.) sau
întrebarea asemănătoare: „N-ați citit…?” (Matei 12:3,5; 19:4; 21:16; 21:42;
22:31 etc.) sugerează că Dumnezeu dorește ca noi să ne folosim mintea pen-
tru a-L înțelege pe El și Cuvântul Său. Deși Îl putem înțelege într-o oarecare
măsură pe Dumnezeu, trebuie să recunoaștem că niciodată nu vom înțelege
pe deplin totul despre Dumnezeu. La urma urmei, suntem ființe create. Noi
nu suntem Dumnezeu! Mai mult, gândirea noastră este întunecată și afectată
de păcat. De aceea, noi trebuie ca „orice gând [să] îl facem rob ascultării de
Hristos” (2 Corinteni 10:5). Dacă nu suntem dispuși să ne supunem gândirea
autorității superioare a Scripturii, curând vom începe să judecăm tot mai multe
părți din Scriptură în funcție de ceea ce considerăm că este rezonabil și adevă-
rat, rațiunea noastră devenind norma pentru ce putem accepta sau nu. Modul
nostru de a gândi va elimina minunile din Biblie și va influența unele adevăruri
biblice precum doctrina despre Dumnezeu și natura Sa trinitară, divinitatea lui
Hristos, personalitatea Duhului Sfânt, învierea în trup sau relația dintre libe-
rul-arbitru al omului și suveranitatea lui Dumnezeu, acestea fiind doar câteva
dintre învățături. La final, „o metodă analitică trebuie să eșueze, deoarece ea
prezintă imposibilitatea inerentă. Căci puntea de legătură sau punctul de spri-
jin al revelației nu este critica, ci supunerea; nu este corectarea..., ci atitudi-
nea de a te lăsa corectat.” – Gerhard Maier, The End of the Historical-Critical
Method, p. 23
53
Biblia
Biblia este cea mai înaltă autoritate în toate aspectele credinței și practi-
cii, deoarece noi credem că Duhul Sfânt i-a inspirat pe scriitorii Bibliei să scrie,
într-un mod demn de încredere ceea ce Dumnezeu dorește să ne comunice
prin ei. Isus și apostolii au înțeles Scriptura în acest fel. Pentru Isus, Cuvântul lui
Dumnezeu era adevărul (Ioan 17:17). Și El a spus că, dacă nu îl credem pe Moise,
nu vom crede nici cuvintele Lui (Ioan 5:46,47). Pentru Isus, Scripturile sunt nor-
ma pentru credința noastră: „Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri
de apă vie, cum zice Scriptura” (Ioan 7:38). Tot așa, apostolii au făcut referire în
mod repetat la Scriptură ca normă pentru învățăturile lor (Faptele 17:11; Romani
10:11 etc.) și au crezut în Scriptură, căci „tot ce a fost scris mai înainte a fost scris
pentru învățătura noastră, pentru ca, prin răbdarea și mângâierea pe care o dau
Scripturile, să avem nădejde” (Romani 15:4). Nu putem fi mai apostolici decât
apostolii în modul în care tratăm Scriptura și nu putem fi mai creștini decât Însuși
Hristos. El este exemplul nostru. Bine ar fi să călcăm pe urmele pașilor Săi când
este vorba de modul în care El a folosit Scriptura și de faptul că El făcea referire
constant la Biblie ca normă hotărâtoare pentru credința Sa.
III. Aplicația
Când iubim pe cineva, acest fapt implică unii dintre factorii despre care am
discutat în această săptămână. În dragoste avem simțăminte puternice. Totuși
dragostea este mai mult decât un simțământ. Când iubim pe cineva, în mod
normal avem motive întemeiate pentru care dragostea noastră pentru acea
persoană este reală și motive pentru care cealaltă persoană ne iubește. Totuși,
nu este înțelept ca dragostea noastră să se bazeze doar pe motive.
Când începem o relație de dragoste avem tendința să ne formăm anumite
practici comune sau tradiții care să ne amintească de momentele importante
petrecute împreună. Dar, atunci când devin mai importante decât relația în
sine, aceste tradiții nu își mai îndeplinesc menirea și pierdem ceva esențial.
În mod obișnuit, când vrem să ne arătăm dragostea pentru cineva, ne-o ex-
primăm potrivit cu obiceiurile comune și normele culturii noastre. Dar când
acceptăm ca doar cultura să stabilească cum ar trebui demonstrată dragostea,
foarte repede putem face lucruri care sunt clar interzise de Scriptură. Din acest
motiv, avem nevoie de o sursă care să ne călăuzească dragostea și viața, o sur-
să care să nu fie de origine omenească. Avem nevoie de o sursă de încredere
care trece dincolo de simțămintele noastre, care este mai presus de gândirea
noastră și mai importantă decât orice tradiție sau cultură omenească. Să-I
mulțumim lui Dumnezeu pentru Cuvântul Său puternic și vrednic de încredere
pe care îl găsim în Biblie.

54
STUDIUL

5 25 aprilie – 1 mai

Sola Scriptura
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Căci Cuvântul lui Dumnezeu este _______ și
_________, mai ____________ decât orice sabie cu două tăișuri: pă-
trunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și mădu-
va, ___________ simțirile și gândurile inimii.” (Evrei 4:12)

Prin deviza Sola Scriptura, protestanții au înălțat Biblia ca singur standard


și unică sursă hotărâtoare pentru teologia lor. În contrast cu teologia romano-
catolică, în care sunt evidențiate Scriptura și tradiția, credința protestantă a pus
accentul pe cuvântul-cheie doar, adică doar Scriptura este autoritatea finală în
chestiuni de credință și doctrină.
Biblia a fost cea care a adus forță și autoritate Reformei protestante, revol-
tei împotriva Romei și a erorilor pe care aceasta le promovase secole la rând. În
locul interpretării alegorice a Scripturii, prin care textului biblic îi erau atribuite
multe semnificații diverse, reformatorii protestanți au accentuat importanța
unei interpretări gramatical-istorice a Bibliei, în care erau luate în considerare
gramatica și semnificația literală a textului biblic.
În această săptămână vom analiza principiul Sola Scriptura mai în detaliu.
Vom descoperi că Sola Scriptura implică unele principii fundamentale de in-
terpretare biblică indispensabile pentru o înțelegere corectă a Cuvântului lui
Dumnezeu. Ca protestanți, noi trebuie să susținem Biblia ca autoritate doctri-
nară supremă.

2 mai – Sabatul companionului

55
Duminică, 26 aprilie Scriptura ca normă

Încă de la început, adventiștii de ziua a șaptea s-au considerat a fi poporul


Cărții, creștini care credeau în Biblie. Pentru a afirma principiul Sola Scriptura
(doar Scriptura), noi trebuie să recunoaștem autoritatea unică a Bibliei. Doar
Scriptura este norma principală pentru teologia noastră și autoritatea supre-
mă pentru viață și doctrină. Alte surse, precum experiența religioasă, rațiunea
omenească sau tradiția, sunt subordonate Bibliei. De fapt, prin principiul Sola
Scriptura s-a intenționat să se asigure autoritatea Scripturii, care să fie ferită de
dependența de biserică și interpretarea dată de aceasta, și excluderea posibili-
tăţii ca standardul de interpretare să vină din afara Bibliei.
1. De ce spune Pavel „să nu treceți peste «ce este scris»”? De ce este acest
punct atât de important pentru credința noastră?
1 Corinteni 4:1-6_____________________________________________________
A nu trece peste ce este scris nu exclude informațiile provenite din alte
domenii de studiu, precum arheologia biblică sau istoria. Alte domenii pot adu-
ce mai multă lumină asupra unor aspecte biblice și asupra contextului unor
pasaje din Scriptură și astfel ne pot ajuta să înțelegem mai bine textul biblic.
Totodată, nici nu este exclus ajutorul pe care îl primim din alte resurse în misi-
unea de a interpreta Biblia, ca, de exemplu, lexicoane, dicționare, concordanțe
și alte cărți și comentarii. Totuși, pentru o interpretare corectă a Bibliei, textul
Scripturii are prioritate înaintea tuturor celorlalte aspecte, științe și ajutoare
adiționale. Alte puncte de vedere trebuie să fie evaluate cu atenție din per-
spectiva Scripturii ca întreg.
Ceea ce afirmăm cu convingere prin principiul Sola Scriptura este că, dacă
apare un conflict în interpretarea credinței noastre, atunci doar Biblia are au-
toritatea care întrece și judecă orice altă sursă sau datină bisericească. Noi nu
ar trebui să trecem peste sau să fim împotriva a ceea ce stă scris în Biblie.
Creștinismul adevărat și convingător și predicarea Evangheliei depind de un
angajament puternic față de autoritatea Scripturii.
„Doar Scriptura este adevăratul domn și stăpân al tuturor scrierilor și
învățăturilor de pe pământ.” – Martin Luther, Luther’s Works, vol. 32: Career of
the Reformer II, ed. Jaroslav Jan Pelikan, Hilton C. Oswald și Helmut T. Lehmann,
pp. 11–12
Citește Faptele 17:10-11. Ce informații ne aduc aceste versete despre în-
tâietatea Scripturii?
56
Luni, 27 aprilie Unitatea Scripturii

Apostolii scriu că „toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu” (2 Timotei


3:16) și că „nicio prorocie n-a fost adusă prin voia omului, ci oamenii au vorbit
de la Dumnezeu, mânați de Duhul Sfânt” (2 Petru 1:20,21). Cu Dumnezeu ca
autor suprem al Bibliei, putem fi siguri că există unitate și o armonie fundamen-
tală între părțile Scripturii în privința învățăturilor-cheie pe care le prezintă.
2. De ce este importantă unitatea Bibliei pentru credința noastră?
Tit 1:9 _____________________________________________________________
__________________________________________________________________
2 Timotei 1:13_______________________________________________________
__________________________________________________________________
Doar pe baza unității interne, unitate care derivă din sursa divină de
inspirație, poate funcționa Scriptura ca propriul său interpret. Dacă Scriptura
nu ar avea o unitate atotcuprinzătoare în învățăturile sale, atunci nu am putea
ajunge la armonie în privința doctrinelor cu privire la orice subiect. Fără unita-
tea Bibliei, biserica nu ar avea niciun mijloc de a distinge adevărul de rătăcire și
de a respinge erezia. Nu ar exista nicio bază pentru aplicarea măsurilor discipli-
nare sau pentru corectarea abaterilor de la adevărul lui Dumnezeu. Scriptura
și-ar pierde puterea convingătoare și eliberatoare.
Domnul Isus și autorii biblici au crezut în unitatea Scripturii, unitate care are
la bază originea ei divină. Putem observa acest lucru în faptul că ei obișnuiau
să citeze din mai multe cărți ale Vechiului Testament, considerând că toate sunt
egale și au aceeași greutate (Romani 3:10-18; aici Pavel folosește pasaje din
Eclesiastul [7:20], Psalmii [14:2,3; 5:9; 10:7] și Isaia [59:7,8]).
Autorii Bibliei au privit Scriptura ca pe un întreg coerent, inseparabil, în care
temele importante sunt dezvoltate în amănunt. Nu există dezacord între Vechiul
și Noul Testament. Noul Testament nu prezintă o Evanghelie sau o religie nouă.
Vechiul Testament este dezvoltat în Noul Testament și Noul Testament este
construit pe temelia Vechiului Testament. Prin urmare, cele două Testamente
au o relație de reciprocitate în care unul îl luminează pe celălalt.
Unitatea Scripturii mai implică și faptul că, atunci când studiem un subiect
biblic, nu trebuie să încercăm să ne bazăm învățătura doar pe câteva afirmații
izolate, ci trebuie analizată toată Scriptura (Tota Scriptura).
Ce ar trebui să facem când descoperim texte sau idei în Biblie care par să
se contrazică? Cum putem rezolva aceste dileme?
57
Marți, 28 aprilie Claritatea Scripturii

3. Ce ne sugerează faptul că Isus face repetate referiri la Scriptură, subliniind


claritatea mesajului ei?
Matei 21:42; 22:31___________________________________________________
12:3,5 _____________________________________________________________
19:4; 24:15_________________________________________________________
Marcu 12:10,26 _____________________________________________________
13:14______________________________________________________________
Luca 6:3 ___________________________________________________________
Mărturia biblică nu este ambiguă: Biblia este suficient de clară în învățăturile
ei, este atât de clară, încât poate fi înțeleasă de oricine, în special învățăturile
de bază. Există oportunități infinite pentru ca înțelegerea și cunoștința dobân-
dite să pătrundă și mai în profunzime. Noi nu avem nevoie de niciun magisteriu
ecleziastic pentru a ne spune care este sensul Bibliei. Învățăturile ei de bază pot
fi înțelese de toți credincioșii. Biblia promovează preoția tuturor credincioșilor
și nu își limitează interpretarea doar pentru câțiva oameni aleși, cum ar fi cle-
ricii. Biblia ne încurajează să studiem Scriptura pentru noi înșine, deoarece noi
avem capacitatea de a înțelege mesajul lui Dumnezeu pentru noi.
Noi credem că „exemplul consecvent al scriitorilor Bibliei ne arată că
Scripturile trebuie înțelese în sensul simplu, literal, în afara situațiilor în care
se prezintă un simbol clar și evident. ... Nu trebuie dată la o parte vreo «coajă»
a sensului literal pentru a ajunge la «miezul» sensului simbolic, ascuns, ale-
goric, pe care doar cel inițiat l-ar putea descoperi.” – Handbook of Seventh-
day Adventist Theology, 2000, p. 65. Claritatea Bibliei este legată de limbaj, de
sens și de cuvintele Scripturii, deoarece există un adevăr precis pe care autorii
Bibliei l-au avut în vedere și nu mai multe sensuri subiective, necontrolate ale
textului biblic.
Dar aceasta nu înseamnă că nu este posibil ca uneori să ajungem la pa-
saje și idei pe care să nu le înțelegem pe deplin. La urma urmei, acesta este
Cuvântul lui Dumnezeu și noi suntem doar niște ființe căzute. Totuși, Cuvântul
lui Dumnezeu este suficient de clar cu privire la lucrurile pe care chiar trebuie
să le știm și să le înțelegem, în special în ce privește mântuirea.
S-a întâmplat să nu înțelegi anumite texte și, mai apoi, să îți fie clarifica-
te? Ce ai învățat din acea experiență care i-ar putea ajuta și pe alții?
58
Miercuri, 29 aprilie Scriptura se interpretează singură

Biblia poate fi propriul ei interpret doar pentru că există o unitate inerentă


a Scripturii. Fără această unitate, Scriptura nu ar putea fi lumina care își desco-
peră propriul sens, în care o parte a Scripturii tâlcuiește alte pasaje și, astfel,
devine esențială în înțelegerea pasajelor conexe.
4. Cum ne trimite Isus înapoi la Scriptură pentru a explica cine este El? Ce ne
învață acest lucru despre cum putem folosi Scriptura?
Luca 24:27,44,45_____________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Frumusețea în a lăsa Scriptura să se interpreteze singură este că ea aduce
și mai multă lumină asupra semnificației ei. Astfel, noi nu alăturăm mai multe
pasaje la întâmplare pentru a ne demonstra părerea, ci analizăm cu atenție
contextul fiecărui pasaj. Pe lângă contextul direct de dinainte și de după pasajul
pe care îl analizăm trebuie să luăm în considerare și contextul cărții din care
provine pasajul. Mai mult, deoarece Pavel spune în Scriptură că „tot ce a fost
scris mai înainte a fost scris pentru învățătura noastră” (Romani 15:4), noi ar
trebui să studiem tot ce spune Scriptura despre un subiect anume.
„Biblia se explică singură. Fiecare verset trebuie raportat la alt verset. Elevul
ar trebui să învețe să privească Cuvântul ca un întreg și să vadă legătura dintre
părțile lui. Ar trebui să dobândească o cunoaștere a marii lui teme centrale,
a scopului iniţial al lui Dumnezeu pentru lume, a începutului marii lupte și a
lucrării de răscumpărare.” – Ellen G. White, Educație, p. 190
Când comparăm verset cu verset este important să studiem Biblia cu
atenție. Dacă este posibil, ar trebui să o studiem în limba în care a fost scrisă
sau cel puțin folosind o traducere cât mai aproape de sensul textului în ebraică
sau greacă. Deși cunoașterea limbii-sursă nu este absolut necesară pentru o
bună înțelegere a Bibliei, cu siguranță că poate fi de ajutor, dacă este posibil.
Dacă nu, studierea cu credincioșie și rugăciune a Cuvântului, cu o atitudine de
smerenie și supunere, cu siguranță că va aduce rod bogat.
Gândește-te la o doctrină, de exemplu starea morților, care, dacă se con-
centrează doar pe anumite pasaje, poate duce la erori în cazul în care alte pa-
saje ar fi date la o parte. Ce ne spune acest lucru despre cât de important este
să adunăm și că citim tot ce spune Biblia despre un subiect pentru a înțelege
cât mai bine ce ne învață ea?
59
Joi, 30 aprilie Sola Scriptura și Ellen G. White

5. De ce suntem trimiși la „Lege și la mărturie” ca normă pentru învățătură și


doctrină? Ce înseamnă aceasta pentru lucrarea profeților care nu fac parte
din canonul biblic?
Isaia 8:20___________________________________________________________
__________________________________________________________________
Când vorbim despre Sola Scriptura (doar Scriptura), inevitabil, noi, adventiștii
de ziua a șaptea, ne confruntăm cu întrebarea: Cum rămâne cu Ellen G. White,
care a fost inspirată de Dumnezeu și a slujit ca mesager al lui Dumnezeu pentru
poporul rămășiței? Care este relația dintre scrierile ei și Scriptură?
O simplă citire a scrierilor lui Ellen White ne arată clar că, pentru ea, Biblia
ocupa un loc central și fundamental în toate gândurile și în teologia ei. De fapt,
ea a afirmat în mod repetat că Biblia este cea mai înaltă autoritate, norma
și standardul suprem pentru toate doctrinele, pentru credință și practici (vezi
Tragedia veacurilor, p. 595). Mai mult, ea a susținut cu claritate și a înălțat ma-
rele principiu protestant Sola Scriptura (vezi Tragedia veacurilor, p. 7).
În opinia lui Ellen G. White, scrierile ei, în comparație cu Scriptura, erau o
„lumină mai mică pentru a-i conduce pe bărbați și femei la lumina mai mare”,
Biblia (The Advent Review and Sabbath Herald, 20 ianuarie 1903). Scrierile ei
nu au scopul de a înlocui studierea sârguincioasă a Bibliei. De fapt, chiar ea
spune: „Voi nu sunteți familiarizați cu Scripturile. Dacă ați fi făcut din Cuvântul
lui Dumnezeu studiul vostru, cu dorința de a ajunge la standardul Bibliei și a
obține desăvârșirea creștină, n-ați fi avut nevoie de Mărturii. Numai din cauză
că ați neglijat să faceți cunoștință cu Cartea inspirată de Dumnezeu, El a încer-
cat să ajungă la voi prin mărturii simple și directe.” – Ellen G. White, Mărturii
pentru biserică, vol. 2, p. 605
În consecință, scrierile ei trebuie să fie apreciate. Ele au aceeași inspirație ca
scrierile biblice, dar au un rol diferit față de Biblie. Scrierile ei nu sunt un adaos
la Scriptură, ci sunt supuse Sfintei Scripturi. Ea niciodată nu a dorit ca scrierile
ei să ia locul Scripturii, ci a înălțat Biblia ca singurul standard pentru credință
și practici.
Gândește-te ce dar uimitor ne-a fost dat prin lucrarea lui Ellen G. White.
Cum putem învăța să apreciem mai mult lumina minunată care vine de la ea,
înălțând în același timp supremația Scripturii?
60
Vineri, 1 mai Un gând de încheiere

„Cel care studiază Biblia trebuie să fie învățat să o abordeze în spiritul unuia
care vrea să învețe. Avem datoria de a-i cerceta paginile, nu căutând dovezi
care să ne susțină părerile, ci în scopul de a afla ce spune Dumnezeu. O adevărată
cunoaștere a Bibliei nu poate fi dobândită decât cu ajutorul aceluiași Duh prin
care a fost dat Cuvântul. Iar pentru a câștiga această cunoaștere trebuie să trăim
conform ei. Avem datoria de a ne supune tuturor lucrurilor pe care le poruncește
Cuvântul lui Dumnezeu... Studiul Bibliei reclamă eforturile noastre cele mai sâr-
guincioase și o gândire neobosită. După cum minerul sapă în căutarea filonului
de aur din pământ, cu tot atâta hotărâre și perseverență trebuie să căutăm
comoara din Cuvântul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Educație, p. 189
„Când veți face din Biblie mâncarea și băutura voastră, când veți face ca
principiile ei să fie elementele caracterului vostru, veți ști mai bine cum să
primiți sfaturi de la Dumnezeu. Eu înalț Cuvântul prețios înaintea voastră as-
tăzi. Nu repetați ce am spus eu, zicând: «Sora White a zis aceasta» și «Sora
White a zis aceea». Căutați să vedeți ce spune Domnul, Dumnezeul lui Israel, și
apoi împliniți poruncile Sale.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 3, p. 33
Studiu suplimentar: Educație, cap. 20, „Studierea și predarea Bibliei”; Solii
alese, cartea 3, cap. „Întâietatea Cuvântului”.

Studiu la rând:

Psalmii 76–82; Evanghelizare, subcapitolul „Predicile de evanghelizare”

1. Din ce cauză spunea psalmistul că nu mai putea vorbi?

2. Ce anume auzise psalmistul și nu dorea să ascundă de următoarele


generații?

3. Cât de repede i-ar înfrunta Domnul pe vrăjmașii lui Israel dacă acesta L-ar
asculta?

4. Din ce cauză credea psalmistul că „se clatină toate temeliile pământului”?

5. Care este subiectul care ar trebui să absoarbă tot interesul?

61
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Isaia 8:20; Luca 24:27,44,45; 1 Corinteni 4:6;


2 Timotei 1:13; Tit 1:9; Evrei 4:12.
I. Privire generală
Biblia a determinat apariția protestantismului. Sola Scriptura – doar Scriptura
– a fost mottoul Reformei protestante. Sola Scriptura a înălțat rolul Scripturii ca fi-
ind singurul standard și singura normă pentru teologie. Mai mult, Sola Scriptura a
fost un instrument pentru criticarea structurilor puterii ecleziastice și a tradițiilor
bisericești statornicite de multă vreme. Biblia a fost dată în mâinile oamenilor
obișnuiți. Tocmai de aceea, Sola Scriptura este principiul care reglementează și
conduce viața bisericii. De aici, convingerea că Biblia, și numai Biblia, este unicul
criteriu pentru credința și conduita creștină. În materie de credință, ceea ce cre-
dem este adevărat doar în măsura în care crezurile noastre corespund cu mărtu-
ria întregii Scripturi (Tota Scriptura). Acest precept implică unitatea Scripturii și
premisa că Biblia este suficient de clară în ceea ce afirmă.
Astfel, Sola Scriptura este mult mai mult decât doar un slogan al Reformei.
Fără Biblie, Reforma nu ar fi reușit să realizeze ceea ce a realizat. Sola Scriptura
implică și alte câteva principii importante pentru interpretarea Scripturii care
sunt interconectate în mod complex cu acest principiu. În această săptămână
vom privi mai îndeaproape la câteva dintre aceste principii de interpretare.
II. Comentariu
De fapt, când afirmăm importanța principiului Sola Scriptura pentru credința
noastră, recunoaștem autoritatea divină unică a Bibliei mai presus de orice altă
sursă de autoritate care ar putea influența credința noastră. Mai sunt și alte
surse care se includ inevitabil în ceea ce noi credem. Dar, când este vorba de
chestiuni de credință și practică, doar Scriptura este norma de conducere și au-
toritatea finală, mai presus de orice altă sursă. Scriptura stă mai presus de orice
crez al bisericii. Scriptura nu este supusă judecății științei sau vocii majorității,
nici vreunei tradiții, rațiunii sau experienței. Ellen G. White scria astfel: „Dar
Dumnezeu va avea un popor pe pământ care să susțină Biblia și numai Biblia
ca măsură a tuturor învățăturilor și ca temelie a tuturor reformelor. Părerile
oamenilor învățați, deducțiile științei, crezurile sau hotărârile consiliilor eclezi-
astice, la fel de numeroase și contradictorii cum sunt și bisericile pe care ele le
reprezintă, glasul majorității – nici una și nici toate acestea laolaltă nu trebuie
privite ca dovadă pentru sau împotriva vreunui punct al credinței religioase.
Înainte de a primi orice învățătură sau precept, trebuie să cerem un clar «așa
zice Domnul» în sprijinul ei.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 595
62
Biblia are rol de magisteriu datorită originii sale divine. Astfel, noi nu ar
trebui să spunem altceva decât ceea ce afirmă Scriptura. Nici nu ar trebui să
adăugăm la cuvintele Scripturii sau să trecem dincolo de învățăturile ei clare. La
finalul ultimei cărți din Biblie, citim următoarea avertizare care poate fi aplicată
întregii Scripturi: „Mărturisesc oricui aude cuvintele prorociei din cartea aceas-
ta că, dacă va adăuga cineva ceva la ele, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în
cartea aceasta. Și, dacă scoate cineva ceva din cuvintele cărții acestei prorocii,
îi va scoate Dumnezeu partea lui de la pomul vieții și din cetatea sfântă, scrise
în cartea aceasta” (Apocalipsa 22:18,19).
Discutați în grupă: De ce crezi că nu trebuie să adăugăm sau să scoatem vre-
un cuvânt în și din Scriptură? Ce s-ar întâmpla dacă am adăuga sau am scoate
din adevărul ei? Ce ar însemna această adăugire sau scoatere pentru autori-
tatea Scripturii? Ce ne spune acest răspuns despre autoritatea persoanei care
adaugă sau scoate vreo parte din Scriptură?
Numai Scriptura este norma de conducere pentru credința noastră. Această
învățătură presupune mai multe aspecte și principii, după cum urmează:
Unitatea Scripturii
Faptul că Scriptura funcționează ca ghid și normă teologică este posibil doar
datorită unității sale interne. Această unitate se datorează faptului că a fost in-
spirată, sau „insuflată”, de Dumnezeu. Unitatea nu este ceva deasupra Bibliei,
ci decurge din originea ei divină. Chiar Biblia este o dovadă a acestei unități prin
faptul că scriitorii Noului Testament citează aproape din tot Vechiul Testament
(Scriptura de la acea vreme); de asemenea, cuvintele lui Isus și scrierile Noului
Testament au fost puse la același nivel de autoritate ca Vechiul Testament (vezi
Luca 10:16; 2 Petru 3:16). Astfel, nicio parte a Scripturii nu are mai multă auto-
ritate decât alta. Noul Testament nu este mai presus decât Vechiul Testament
și Vechiul Testament este descoperit în Noul Testament.
Dacă nu ar fi fost inspirația divină, nu ar existat deloc unitate în Scriptură.
Fără inspirația lui Dumnezeu, noi am avea doar niște scrieri biblice disparate
și contradictorii. Fără unitatea Scripturii nu am reuși să dezvoltăm o teologie
biblică coerentă. Am putea vorbi doar despre ideile diferite și inconsecven-
te ale diverșilor scriitori biblici. Doar unitatea Scripturii ne permite să luăm în
considerare toată Scriptura și să comparăm verset cu verset. Dacă nu ar exista
unitate în Scriptură nu am mai putea compara verset cu verset. Nu am mai
putea face referire la alte versete pentru a lămuri anumite întrebări. Unitatea
Scripturii are implicații mult mai profunde pentru teologia noastră. Fără aceas-
tă unitate a Scripturii nu am fi în stare să deosebim adevărul de minciună. Nici
nu ne-am mai putea împotrivi ereziilor teologice – tocmai de aceea s-a ajuns
63
la mai multe crezuri în creștinism și la concepțiile unora că Biblia ar fi plină de
contradicții și inconsecvențe. Atunci, Biblia nu ar mai putea fi normă și ghid
pentru ceea ce credem și nu ar mai putea fi folosită pentru a aduce unitate
teologică în rândul credincioșilor.
Aplicație. Unii susțin în prezent că Noul Testament are mai multă autorita-
te decât Vechiul Testament. Ei afirmă că Vechiul Testament învață despre mâ-
nie și răzbunare și despre o mântuire care se bazează pe fapte, în timp ce în
Noul Testament găsim dragoste și milă, iertare și har. Deci nu ar fi unitate. În
consecință, Noul Testament și în special cuvintele lui Isus sunt puse mai presus
de Vechiul Testament. Cum ai răspunde acestei poziții? Ce probleme observi
la această abordare? Ce implicații are această abordare pentru autoritatea
Bibliei?
Claritatea Scripturii
Când apelăm doar la Scriptură, implicit ne exprimăm convingerea că
afirmațiile ei sunt suficient de clare pentru a fi înțelese și puse în practică.
Probabil cele mai dificile texte din Biblie nu sunt cele care ne pun la încercare
în înțelegerea limitată pe care o avem, ci acelea pe care le înțelegem foarte clar,
dar nu vrem să urmăm învățătura lor. Biblia este accesibilă și pentru un copil,
și pentru un adult. Totuși, adevărurile Scripturii au sensuri infinite, dincolo de
tot ce știm noi. Astfel, chiar și pentru cele mai educate minți încă este loc de
înțelegere și cunoaștere.
Scriptura afirmă în mod repetat că este suficient de clară pentru a fi
înțeleasă de cei care o citesc și o ascultă (Neemia 8:8,12; Matei 21:42; 12:3,5;
19:4; 22:31; Marcu 12:10,26; Luca 6:3; Efeseni 3:4). Deoarece Scriptura este
suficient de clară, noi suntem pe deplin responsabili de ceea ce facem sau nu
facem, după ce am înțeles-o.
Cu ce ne-ar ajuta Scriptura dacă ar fi de neînțeles și neclară? Ar mai putea
fi atunci normă și ghid?
Scriptura se interpretează singură
Datorită unității ei, Biblia se poate interpreta ea însăși. O parte a Scripturii
poate aduce lumină asupra altor părți. De aceea, noi ar trebui să analizăm cu
atenție contextul istoric și literar al afirmațiilor biblice, nu doar să ne grăbim să
alăturăm pasaje în care apar aceiași termeni. Când lăsăm Scriptura să arunce
lumină asupra altor părți din ea în care apar aceleași idei și cuvinte, ar trebui să
ținem cont de tot ce are de spus despre un subiect. O comparație și un studiu
atent al Scripturii ar trebui să aibă prioritate în fața oricărui comentariu sau
autor secundar care scrie despre subiecte biblice sau oferă o interpretare a
Scripturii. Nici chiar scrierile lui Ellen G. White nu ar trebui folosite ca o „scurtă-
64
tură” pentru a evita studierea cu atenție a Bibliei. Deși putem obține informații
valoroase din comentariile ei, scrierile lui Ellen G. White nu înlocuiesc o cerce-
tare atentă a Bibliei.
III. Aplicația
Noi nu avem nevoie de preoți, de un magisteriu al bisericii sau de alte
autorități care să interpreteze Scriptura în locul nostru. Noi credem în preoția
tuturor credincioșilor. Totuși, în cunoștința colectivă a celor care studiază Biblia
putem găsi înțelepciune. Dumnezeu îi călăuzește și pe frații mei de credință și
noua lumină va trece testul celei mai atente cercetări a celor care prețuiesc
solia Bibliei. Ellen G. White se exprima astfel: „Dumnezeu nu a trecut pe lângă
poporul Său și a ales un om aici și altul acolo, ca fiind singurii demni de a li se
încredința adevărul. El nu îi dă unui om o lumină contrară credinței stabilite a
corpului bisericii. ... Nimeni să nu fie atât de încrezător în sine, încât să creadă
că Dumnezeu i-a dat o lumină deosebită, mai presus de frații lui. Cineva accep-
tă o idee nouă și originală, care pare să intre în conflict cu adevărul ... și stăruie
asupra ei până ce îi pare a fi învăluită de frumusețe și importanță, pentru că
Satana are putere să-i dea această aparență falsă. În cele din urmă, ea devine
subiectul care-l preocupă cu totul, punctul cel mai important, în jurul căruia
se învârte totul, iar adevărul este smuls din inimă. ... Vă avertizez să fiți atenți
la aceste consecințe secundare, a căror tendință este să abată mintea de la
adevăr! Greșeala nu este niciodată inofensivă, căci ea aduce întotdeauna con-
fuzie și dezbinare.” – Evenimentele ultimelor zile, pp. 90–91
Cum poți fi în pericolul de a face ca o „lumină nouă” să te preocupe atât de
mult, încât să creeze confuzie și să aducă dezbinare? De ce este înțelept să ne
consultăm cu alții? Ce pericol există în a accepta „o lumină contrară credinței
stabilite” a bisericii, care este „trupul lui Hristos”?

65
STUDIUL

6 2-8 mai

De ce este nevoie
de interpretare?
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Și, _________________, este cu neputință să fim
plăcuți Lui! Căci cine se apropie de Dumnezeu trebuie să ___________
că El este și că răsplătește pe cei ce-L caută.” (Evrei 11:6)

A citi Biblia înseamnă și a interpreta Biblia. Dar cum putem face acest lucru?
Ce principii să folosim? De exemplu, cum ne raportăm la diferitele tipuri de
scriere pe care le găsim în ea? Cum ne dăm seama dacă pasajul pe care îl citim
este o pildă, un vis profetic și simbolic sau o narațiune? Decizia într-o chestiune
atât de importantă cum este contextul Scripturii implică în sine interpretarea.
Uneori, oamenii folosesc Biblia ca pe un oracol divin: deschid Scriptura la în-
tâmplare pentru a găsi un verset biblic care speră să îi călăuzească. Dar a înșirui
pasaje biblice la întâmplare poate duce la concluzii foarte ciudate și greșite.
De exemplu, când un bărbat şi-a părăsit soţia pentru altă femeie, soția
și-a găsit alinare în următorul verset: „Vrăjmășie voi pune între tine și femeie”
(Geneza 3:15). Ea era convinsă, pe baza acestui verset, că aventura soțului ei
nu va rezista!
Orice verset folosit în afara contextului devine foarte repede un pretext fo-
losit pentru a-ți susține propriile idei sau agenda personală. De aceea avem
mare nevoie nu doar să citim Biblia, ci și să o interpretăm corect.

9 mai – Dar ADRA (colectă)

66
Duminică, 3 mai Presupunerile

1. Ce i-a împiedicat pe ucenici, care erau foarte familiarizați cu Scriptura, să


vadă adevăratul sens al Cuvântului lui Dumnezeu, chiar când evenimentele
prezise se desfășurau în fața ochilor lor?
Luca 24:36-45_______________________________________________________
Nimeni nu se apropie de Scriptură cu mintea complet eliberată de alte
idei. Fiecare cititor, fiecare om care studiază Biblia se apropie de ea având un
trecut și o experiență personală care, inevitabil, își vor lăsa amprenta asupra
procesului de interpretare. Chiar și ucenicii au avut ideile lor despre cine era
Mesia și ce trebuia să facă, bazându-se pe așteptările generale de la acea vre-
me. Convingerile lor puternice îi împiedicau să înțeleagă clar textul biblic, lucru
care explică de ce, atât de adesea, L-au perceput greșit pe Isus și nu au înţeles
evenimentele privind viața, moartea și învierea Lui.
Cu toții avem propriul sistem de crezuri cu privire la lume, la realitate și
chiar la Dumnezeu, o serie de lucruri pe care le credem sau le acceptăm –
chiar fără să ne dăm seama – şi care sunt în mintea noastră când interpre-
tăm Biblia. Nimeni nu abordează textul biblic cu mintea eliberată de propriile
concepții. De exemplu, dacă viziunea cuiva cu privire la lume respinge cate-
goric orice intervenție supranaturală din partea lui Dumnezeu, acea persoană
nu va citi și nu va înțelege Scriptura ca fiind raportul adevărat și de încredere
al intervențiilor lui Dumnezeu în istorie, ci o va interpreta cu totul altfel decât
cineva care acceptă existenţa supranaturalului.
Interpreții Bibliei nu se pot debarasa complet de trecutul lor, de experiențele
lor, de ideile proprii și de noțiunile și părerile preconcepute. Neutralitatea to-
tală sau obiectivitatea absolută nu poate fi atinsă. Studierea Bibliei și meditația
teologică merg întotdeauna împotriva muntelui de prejudecăți cu privire la na-
tura lumii și natura lui Dumnezeu.
Dar vestea bună este că Duhul Sfânt poate să lărgească și să corecteze per-
spectiva noastră limitată și presupunerile atunci când citim cuvintele Scripturii
cu o minte deschisă și o inimă sinceră. Biblia afirmă în mod repetat că oameni
din medii foarte diferite au putut înțelege Cuvântul lui Dumnezeu și că Duhul
Sfânt ne călăuzește „în tot adevărul” (Ioan 16:13).
Tu ai ideile tale cu privire la lume? În ce mod le-ai putea supune Cuvântu-
lui lui Dumnezeu astfel încât Cuvântul să îți poată remodela ideile pentru a fi
în armonie cu realitatea pe care o prezintă Biblia?
67
Luni, 4 mai Traducerea și interpretarea

Biblia a fost scrisă în limbi foarte vechi: Vechiul Testament a fost scris în mare
parte în ebraică, cu doar câteva pasaje în aramaică, iar Noul Testament a fost
scris în greaca koine (limba greacă comună folosită în Antichitate). Majoritatea
populației de astăzi nu vorbește și nu poate citi aceste limbi vechi. Astfel, Biblia
a trebuit să fie tradusă în limbi moderne.
Dar, după cum bine știe orice traducător bun, traducerea cere și un grad
mai mare sau mai mic de interpretare. Unele cuvinte dintr-o limbă nu au un
echivalent exact în altă limbă. Arta traducerii cu exactitate și a interpretării
unui text vechi se numește hermeneutică.
2. În toate pasajele următoare apare ideea de interpretare și traducere (tâlcu-
ire). În ultimul, chiar Isus a trebuit să le explice ucenicilor semnificația unui
verset. Ce ne spune acest lucru despre importanța interpretării?
1 Corinteni 12:10; 14:26 ______________________________________________
Ioan 1:41; 9:7_______________________________________________________
Faptele 9:36 ________________________________________________________
Luca 24:27__________________________________________________________
Termenul grecesc hermeneuo din care provine cuvântul „hermeneutică”
(interpretare biblică) derivă de la numele zeului Hermes, din mitologia greacă,
considerat trimisul, sau solul zeilor, care avea și misiunea de a traduce mesajele
lor pentru oameni.
Pentru noi, hermeneutica este importantă, deoarece, dacă nu cunoaştem
limba originală, singura cale de acces la textul biblic este traducerea. Din ferici-
re, multe versiuni traduse ale Bibliei transmit foarte bine ideea. Nu este nevo-
ie să cunoaștem limba originală pentru a putea înțelege adevărurile esențiale
descoperite în Scriptură, deși astfel de cunoștințe lingvistice ne-ar fi de mare
folos. Totuși, chiar și în cazul unei traduceri foarte bune, interpretarea corectă a
textului rămâne la fel de importantă, după cum am văzut în Luca 24:27. Acesta
este principalul obiectiv al hermeneuticii: să transmită cu acuratețe sensul tex-
tului biblic și să ne ajute să știm cum să aplicăm corect învățătura din text la
viața noastră. După cum ne arată textul de mai sus din Luca, Isus a făcut acest
lucru pentru urmașii Lui. Imaginează-ți cum ar fi ca Isus Însuși să interpreteze
pasajele biblice pentru tine!
Mulţi au acces la diverse traduceri, dar nu toţi. Oricare ar fi traducerea
cu care lucrezi, de ce este important să studiezi Cuvântul cu rugăciune și să
încerci să te supui învățăturilor descoperite?
68
Marți, 5 mai Biblia și cultura

3. În Faptele 17 vedem cum Pavel a încercat să prezinte Evanghelia într-un con-


text nou: filozofia culturii grecești. Ce impact are contextul cultural asupra
modului în care este evaluată importanța unor idei?
Faptele 17:16-32_____________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Cunoașterea culturii Orientului Apropiat este de folos în înțelegerea unor
pasaje biblice. „În cultura ebraică, o persoană era considerată responsabilă și
pentru ceva ce nu făcuse, dar permisese să aibă loc. De aceea, adesea, scriitorii
inspirați ai Scripturii I-au atribuit lui Dumnezeu fapte despre care, după gândi-
rea apuseană, am spune că El a îngăduit să aibă loc sau nu le-a împiedicat, de
exemplu, împietrirea inimii lui Faraon.” – Methods of Bible Study, secţiunea 4
Cultura dă naștere la câteva întrebări hermeneutice importante. Este Biblia
condiționată cultural și relevantă doar în cultura în care este exprimată? Sau
solia divină trece dincolo de cultură și li se adresează tuturor oamenilor? Ce
se întâmplă dacă experiența culturală a unei persoane devine baza și norma
supremă pentru interpretarea Scripturii?
În Faptele 17:26, Pavel ne oferă o perspectivă interesantă asupra realității,
care adesea este trecută cu vederea când citim acest pasaj: Dumnezeu a făcut
ca toţi oamenii, ieşiţi dintr-unul singur... (în KJV: ne-a făcut pe toți din același
sânge). Deși din punct de vedere cultural suntem foarte diferiți, Biblia ne spu-
ne că există ceva comun care îi unește pe toți oamenii, în ciuda diferențelor
culturale, și anume, Dumnezeu este Creatorul tuturor. Păcătoșenia și nevoia de
mântuire nu se limitează la o singură cultură. Toți avem nevoie de mântuirea
oferită prin moartea și învierea Domnului Hristos.
Deși S-a adresat specific unor generații, Dumnezeu S-a asigurat că și
generațiile următoare care vor citi Cuvântul lui Dumnezeu vor putea înțelege
că acele adevăruri trec dincolo locul și de timpul în care au fost scrise textele.
Ca o paralelă, algebra a fost inventată în secolul IX în Bagdad. Înseamnă
că adevărurile și principiile acestei ramuri a matematicii sunt limitate doar la
acel timp și loc? Desigur că nu. Același principiu se aplică și adevărurilor din
Cuvântul lui Dumnezeu. Deși Biblia a fost scrisă cu mult timp în urmă, în culturi
cu totul diferite de ale noastre, adevărurile pe care le conține sunt la fel de
relevante pentru noi ca atunci când au fost rostite.
69
Miercuri, 6 mai Natura noastră păcătoasă

4. Ce i-a împiedicat uneori pe oameni să accepte adevărul? Ce avertizări ne


sunt prezentate în următoarele incidente?
Ioan 9:39-41 ________________________________________________________
12:42,43___________________________________________________________
Este ușor să privim înapoi cu dispreț la conducătorii religioși care L-au res-
pins pe Isus în ciuda unor dovezi atât de puternice. Totuși, trebuie să fim atenți
ca nu cumva să avem și noi aceeași atitudine față de Cuvântul Său.
Fără îndoială că păcatul a schimbat și a produs o ruptură în relația noastră
cu Dumnezeu. Păcatul pătrunde în toate experiențele noastre. El ne afectează
și capacitatea de a interpreta Scriptura. Nu doar procesele gândirii au început
să fie folosite pentru păcat, ci și mintea, și gândurile noastre au fost pângărite
de păcat și, astfel, nu mai sunt receptive la adevărul lui Dumnezeu. Urmările
acestei pângăriri în gândirea noastră sunt mândria, autoamăgirea, îndoiala,
distanțarea și neascultarea.
Cel mândru se înalță pe sine mai presus de Dumnezeu și de Cuvântul Său.
Aceasta se întâmplă din cauză că mândria îl face pe om să pună accentul pe
gândirea omenească, transformând-o în arbitrul final al adevărului, chiar și al
adevărurilor de pe paginile Scripturii. O astfel de atitudine diminuează autori-
tatea Scripturii.
Unii oameni au tendința să ia seama doar la acele idei care li se par atracti-
ve, chiar dacă sunt în contradicție cu voia lui Dumnezeu care ne-a fost descope-
rită. Domnul ne-a avertizat însă cu privire la pericolul autoamăgirii (Apocalipsa
3:17). Păcatul atrage și îndoiala, determinându-ne să șovăim și să fim tentați
să nu mai credem Cuvântul lui Dumnezeu. Atunci când pornești la drum având
îndoieli, interpretarea textului biblic nu îți va aduce niciodată convingere. Însă
cel care are îndoieli va începe să se înalțe într-o poziție în care îşi permite să
hotărască ce este acceptabil în Biblie şi ce nu, o poziție foarte periculoasă.
Noi ar trebui să abordăm Biblia cu credință și cu supunere, nu cu o atitudine
de critică și de îndoială. Mândria, autoamăgirea și îndoiala duc la îndepărtarea
de Dumnezeu și de Biblie și aceasta, fără îndoială, că va duce la neascultare,
adică la a nu fi dispus să urmezi voia lui Dumnezeu care ți-a fost descoperită.
Ai luptat vreodată împotriva convingerii pe care ai avut-o după ce ai citit
în Biblie – adică, ți-a fost arătat foarte clar – să faci un lucru, dar tu ai vrut
altceva? Ce s-a întâmplat și ce ai învățat din acea experiență?
70
Joi, 7 mai De ce este importantă interpretarea

5. De ce este atât de important pentru noi să înțelegem clar Scriptura, nu doar


ca biserică, ci și ca indivizi?
Neemia 8:1-3,8______________________________________________________
__________________________________________________________________
Cel mai important subiect din Biblie este mântuirea şi modul în care putem
fi mântuiți. La urma urmei, ce altceva contează pe termen lung? La ce ne-ar
folosi, așa cum a spus chiar Isus, să câștigăm tot ce are lumea să ne ofere, dar
să ne pierdem sufletul (Matei 16:26)?
Dar a şti ce ne învață Biblia despre mântuire depinde foarte mult de inter-
pretare. Dacă abordăm și interpretăm Biblia greșit, cel mai probabil vom ajun-
ge la concluzii eronate, nu doar în înțelegerea mântuirii, ci în orice alt subiect
pe care ni-l prezintă Scriptura. De fapt, chiar și pe vremea apostolilor, ereziile
se strecuraseră deja în biserică, susținute, fără îndoială, de interpretările false
ale Scripturii.
6. Ce ne spune Petru despre cât de important este să citim corect Scriptura?
2 Petru 3:15,16______________________________________________________
__________________________________________________________________
Dacă suntem într-adevăr oameni ai Cărții, care doresc să trăiască doar con-
form cu ce stă scris în ea – și nu au altă sursă de autoritate precum tradiția,
diferite crezuri sau autoritatea bisericii de a o interpreta pentru noi – atunci
problema interpretării corecte a Scripturii este foarte importantă, deoarece
noi avem doar Biblia care să ne spună ce ar trebui să credem și cum să trăim.
Problema interpretării Scripturii este vitală pentru păstrarea doctrinei şi
pentru misiunea bisericii. Fără o interpretare corectă nu poate exista unitate în
doctrine și propovăduire și astfel, nu va exista unitate în biserica și în misiunea
noastră. Inevitabil, dacă doctrinele sunt greşite şi distorsionate, misiunea va fi
deficitară şi denaturată. De fapt, dacă noi avem o solie de dat lumii, dar suntem
confuzi cu privire la semnificația soliei, cât de eficienți vom fi când le vom pre-
zenta această solie celor care au nevoie să o audă?
Citește întreita solie îngerească din Apocalipsa 14:6-12. Care sunt subiec-
tele teologice prezentate aici și de ce este atât de esențial pentru misiunea
noastră să le înțelegem corect?
71
Vineri, 8 mai Un gând de încheiere

„Când studiaţi, lăsați deoparte opiniile voastre preconcepute, precum și


ideile moștenite și cultivate. Nu veți atinge niciodată adevărul dacă cercetați
Scripturile pentru a vă justifica propriile idei. Lăsați-le pe acestea la ușă și, cu o
inimă plină de pocăință, ascultați ce are să vă spună Dumnezeu. Unui căutător
smerit al adevărului, care stă la picioarele lui Hristos și învaţă de la El, Cuvântul
îi va da înțelegere. Celor care se consideră prea înțelepți, după părerea lor, pen-
tru a studia Biblia, Isus le spune: «Trebuie să deveniți blânzi și smeriţi cu inima,
dacă doriți să deveniți înțelepți pentru a fi salvați.»
Nu citiți Cuvântul în lumina ideilor vechi, preconcepute, ci, cu o inimă eli-
berată de prejudecăți, cercetați cu grijă și cu rugăciune. Dacă, pe măsură ce
citiți, apare convingerea și realizați că părerile pe care le prețuiați atât de mult
nu sunt în armonie cu Scriptura, nu încercați să o faceți să se potrivească cu
aceste idei ale voastre. Nu permiteți ca ceea ce ați crezut sau practicat în tre-
cut să vă controleze înțelegerea. Deschideți-vă ochii minții pentru a contempla
minunatele lucruri care transpar din lege. Aflați ce este scris și apoi ancorați-vă
picioarele pe Stânca eternă.” – Ellen G. White, Solii pentru tineret, p. 260

Studiu suplimentar: Ellen. G. White, Calea către Hristos, cap. „Ce să facem
cu îndoiala”.

Studiu la rând:

Psalmii 83–89,
Evanghelizare, subcapitolul „Hristos este centrul soliei”

1. Despre cine afirmă psalmistul că ajunseseră îngrășământ pentru pământ?

2. Ce anume cerea psalmistul să facă Dumnezeu, ca să vadă vrăjmașii lui?

3. Ce fel de lucruri au fost spuse despre cetatea lui Dumnezeu?

4. Ce anume are temelii veșnice și ce este tare ca cerurile?

5. Ce trebuie făcut pentru a îndepărta barierele prejudecăților și ale


nepocăinței?

72
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Neemia 8:1-3,8; Luca 24:27,44,45; Ioan 1:41; 9:7;
9:39-41; 12:42,43; Faptele 9:36; 17:22-26;1 Corinteni 12:10; 1 Corinteni 14:26;
Evrei 11:6.
I. Privire generală
Uneori, oamenii spun că iau Biblia exact așa cum este, fără a avea nevo-
ie de interpretare. Deși este un lucru de lăudat să iei Biblia în serios și să fii
dispus să faci ce se poruncește în ea, nimeni nu studiază Biblia având mintea
complet eliberată de alte idei. În gândirea și în înțelegerea noastră, cu toții
suntem influențați de educație, de familie, de cultura în care am crescut și de
propria experiență. Cu toții avem unele presupuneri cu care ne apropiem de
textul biblic. Citirea și studierea textului biblic implică inevitabil și o oareca-
re interpretare. Biblia a fost scrisă în limbi pe care nu le cunoaștem din co-
pilărie sau cu care nu suntem deloc familiarizați (greacă, ebraică, aramaică).
Orice traducător știe că fiecare traducere în altă limbă implică o oarecare for-
mă de interpretare. Trebuie să cunoști foarte bine o limbă pentru a-i înțelege
unele subtilități sau să simți când se strecoară în text ironia. Mai mult, gândi-
rea noastră este întunecată de păcat și, de aceea, nu este neutră când este
vorba de lucrurile spirituale. Chiar faptul că există biserici diferite, deși toate
susțin că trăiesc după Biblie, demonstrează că în noi toți există, mai mult sau
mai puțin, și o anume interpretare. Totuși, noi studiem aceeași Carte și pu-
tem ajunge la concluzii care să ne unească, în ciuda diferențelor menționate
înainte. Interpretarea este esențială pentru înțelegere și, în această săptămâ-
nă, vom studia câteva metode de interpretare care ne vor călăuzi în studierea
Bibliei.
II. Comentariu
Înțelesul unei propoziții nu este determinat doar de sensul fiecărui cuvânt
folosit, ci și de contextul în care sunt folosite cuvintele. Dacă nu analizăm cu
atenție contextul literar imediat și cel mai larg al unei afirmații și modul în care
sunt folosite cuvintele în acel caz, cu siguranță vom ajunge la concluzii greșite.
Tot așa, trebuie să luăm în considerare contextul istoric al celor scrise. Acest
lucru ne va ajuta să încadrăm textul în timp și spațiu. Orice text fără context
devine rapid un pretext pentru o opinie personală. Dacă ignorăm contextul,
curând vom ajunge să citim în text ceva ce, de fapt, scriitorul nu a vrut să trans-
mită. Aceasta se numește eisegeză. Dar, în loc să citim în text ceva ce nu este în
el, ar fi mai bine să folosim exegeza. Adică să înțelegem din text doar ceea ce
afirmă textul. Adventiștii de ziua a șaptea își doresc să urmeze doar Biblia. Noi
nu avem un papă sau tradiția care să hotărască înțelesul Scripturii. De aceea,
73
interpretarea atentă și sănătoasă a Bibliei este vitală pentru teologia și misiu-
nea bisericii. Ea ne modelează identitatea teologică și crezurile.
Presupunerile și viziunea asupra lumii
Fiecare om are anumite crezuri care, conștient sau inconștient, au la bază
presupuneri. Credem că acestea sunt adevărate, deși nu le putem dovedi cu cer-
titudine. Aceste convingeri de bază despre lume și despre valorile noastre sunt
descrise ca fiind viziunea pe care o avem asupra lumii, iar aceasta determină ce
este important pentru noi și ce nu. Ea filtrează modul în care percepem și inter-
pretăm realitatea și creează un model al lumii după care ne ghidăm pentru a trăi.
Viziunea aceasta cuprinde și modul în care Îl înțelegem pe Dumnezeu, natura
umană, moralitatea și adevărul. Ea este alcătuită din crezuri și răspunsuri la între-
bări legate de cele menționate și este influențată de părinții noștri, de educația
primită, de colegi, de experiențele noastre, de mass-media, de cultură și de re-
ligie. Noi folosim în fiecare zi această viziune pe care o avem asupra lumii pen-
tru că percepem și interpretăm realitatea prin intermediul ei. Ea ne influențează
gândirea, dar și acțiunile, și comportamentul.
Gândește-te la diversele aspecte în care viziunea pe care o avem asupra
lumii ne influențează gândirea și comportamentul. Împărtășește cu membrii
grupei problemele care apar când se ciocnesc viziuni diferite.
Atâta timp cât rămânem dispuși să fim învățați, viziunea pe care o avem asu-
pra lumii se dezvoltă și se poate schimba când învățarea și creșterea ne modi-
fică radical multe dintre crezurile de bază sau când experimentăm convertirea.
Schimbarea are loc de obicei când viziunea pe care am avut-o asupra lumii s-a
dovedit a fi neadevărată. După o astfel de schimbare, cel în cauză va continua
să facă ajustări și va încerca să alinieze și alte crezuri cu crezurile importante
pe care le avea deja. Convertirea la Isus nu șterge cu buretele automat ce s-a
acumulat anterior, de-a lungul unor ani de educație. Dar implică o schimbare
a viziunii personale asupra lumii și o armonizare a tuturor crezurilor cu Biblia.
Citește Luca 24:36-49. Cum s-a schimbat perspectiva asupra realității pe
care o aveau ucenicii lui Isus în urma experienței avute după învierea Lui și
datorită modului în care El le-a explicat Scriptura? Împărtășește ce impact a
avut experiența convertirii tale asupra modului în care înțelegi Biblia. Dacă noi
reușim să aducem toate crezurile noastre anterioare în armonie cu Scriptura pe
rând, cum ar trebui să ne purtăm cu cei care continuă să crească în înțelegere?
Traducere și interpretare
Dacă vrei să interpretezi corect Biblia, un lucru care te va ajuta foarte mult
este să o studiezi în limbile originale în care a fost scrisă. Dacă nu este posibil,
folosește traducerea cea mai apropiată de limbile originale. O astfel de tradu-
cere pune accentul pe echivalarea cuvânt cu cuvânt în procesul de traducere
74
și oferă o traducere mai exactă și mai literală a limbilor biblice. Când studiem
și comparăm modul în care anumite cuvinte sunt folosite în diverse contexte
de către scriitorii Bibliei, însăși Biblia ne poate descoperi sensul ei. Deși o astfel
de traducere formală este excelentă pentru un studiu al Bibliei, lecturarea este
mai rigidă și dificilă. În contrast cu traducerile formale, există traduceri dina-
mice, care pun accentul mai mult pe sens decât pe echivalarea cuvânt pentru
cuvânt. Aici traducerea redă ideea prin sensul echivalent în limba noastră. Deși
astfel de traduceri sunt foarte ușor de citit, interpretarea poate induce în eroa-
re sau poate fi eronată. Mai există și traduceri parafrazate. Limbajul folosit este
mult mai liber decât în traducerile dinamice. Deoarece parafrazarea este mai
mult interpretare decât traducere, aceasta nu este deloc potrivită pentru un
studiu serios al Bibliei.
Dacă în limba ta sunt disponibile mai multe traduceri ale Bibliei, prezin-
tă-le în grupa Școlii de Sabat și dă exemple de traduceri diferite ale aceluiași
pasaj biblic. Fă acest lucru în așa fel încât ascultătorii să fie întăriți în credință
și încurajați să studieze Biblia personal cu mai mare seriozitate. Recomandă o
traducere de încredere a Bibliei în limba ta pentru studiul personal.
Unele confesiuni publică propria traducere autorizată a Bibliei. Biserica
Adventistă de Ziua a Șaptea încă nu a făcut acest lucru, ci folosește traduceri
deja existente care sunt puse la dispoziție de Societățile Biblice. Unii adventiști
au lucrat la Societățile Biblice și au adus contribuții valoroase la traducerea
Bibliei în diverse limbi. Gândește-te cum poți tu ajuta la promovarea, distribu-
irea și studierea Bibliei.
Biblia și cultura
Cunoașterea unor elemente ale culturii Orientului Apropiat poate fi de fo-
los în înțelegerea unor pasaje biblice. Dacă ai posibilitatea, citește pasajul din
„Methods of Bible Study,” secțiunea 4.8.p. pentru câteva exemple (https://
www.adventistbiblicalresearch.org/materials/bible-interpretation-hermene-
utics/methods-bible-study). În prezent, unii cercetătorii susțin că Biblia este
condiționată cultural, că ea reflectă cultura din care provine și, deoarece se
raportează doar la un context cultural specific, autoritatea ei este limitată. Deși
Biblia a fost scrisă într-adevăr într-o cultură anume, „autorii biblici insistă că
mesajul teologic al Scripturii nu este condiționat de cultură, aplicabil doar unor
anumite persoane și într-o anume vreme, ci este permanent și universal aplica-
bil.” – Richard M. Davidson, „Biblical Interpretation” în Handbook of Adventist
Theology, ed. Raoul Dederen, p. 85. Isus S-a născut într-o cultură anume, totuși
El nu este Mântuitorul doar pentru oamenii din timpul Lui. El este Mântuitorul
întregii lumi. Venirea Lui într-o cultură anume nu Îl limitează doar la acea cultu-
ră, ci are o semnificație care transcende orice cultură.
75
Unii oameni se concentrează doar pe acele lucruri care diferă de la o cultură la
alta și astfel pierd foarte repede din vedere elementele comune pe care le au toți
oamenii. Ce aspecte fundamentale ale existenței umane și dorințelor omenești
sunt prezente în toate culturile? Cum răspunde Dumnezeu la toate aceste în-
trebări, indiferent de cultura din care venim? Cum le vorbește tuturor ființelor
omenești? Cum poți ajuta și tu ca mesajul Bibliei să fie pe înțelesul celor din cul-
tura ta? În ce aspecte ar putea fi cultura o piedică în acceptarea mesajului Bibliei?
Natura noastră păcătoasă, căzută și interpretarea biblică
Pe lângă aspectele menționate mai sus, mai există un factor care adesea
este trecut cu vederea. Are de-a face cu consecințele naturii noastre păcătoa-
se, căzute. Citește Efeseni 4:17,18 și meditează la mesajul transmis. Aici, Pavel
descrie unele consecințe ale orbirii inimii noastre și ale superficialității minții
noastre. Uneori, chiar și modul în care înțelegem și interpretăm Scriptura este
întinat și restrâns din cauza păcatului. Alteori, nu facem ce spune Biblia din
cauză că ne temem de reacțiile colegilor sau de disprețul rudelor și prietenilor.
Tocmai de aceea avem nevoie de ajutorul Duhului Sfânt care să ne lumineze
mintea și să ne determine să împlinim ce descoperim că trebuie să facem.
III. Aplicația
Cineva a auzit adevărul biblic. Citirea Scripturii i-a adus o perspectivă nouă,
că Dumnezeu este real și viu și că merită să trăim după standardul prezentat de
Biblie. Totuși, când unele rugăciuni nu primesc răspunsul sperat și este în pericol
sănătatea unui copil, părintele recurge adesea la metodele tradiționale de vinde-
care folosite în cultura locală, intermediate de tot felul de „vindecători” de ocazie.
Gândește-te la tendințe și ispite asemănătoare cu care te confrunți când
este pusă la încercare credința ta biblică. În ce aspecte ești ispitit să te încrezi
în educația primită, în modul în care te-au crescut părinții sau în experiența ta
mai mult decât în adevărul Bibliei?
Unele persoane educate în spiritul filozofiei apusene și cu o gândire critică
cred că nu există nicio ființă supranaturală care poate interveni în istorie pentru
a face minuni. Viziunea limitată pe care o au asupra lumii îi împiedică să accep-
te multe minuni relatate în Biblie ca fiind reale. În ce domenii îți influențează
viziunea pe care o ai asupra lumii modul în care interpretezi Scriptura?
O persoană recent convertită dorește să studieze Biblia cu mai multă
atenție. Ce traducere a Bibliei i-ai recomanda?
De ce este importantă credința pentru o înțelegere corectă a Scripturii?
Care este rolul credinței în procesul de interpretare?

76
STUDIUL

7 9–15 mai

Limbaj, text și context


Sabat după-amiază
Text de memorat: „Luați cartea aceasta a ________ și puneți-o lân-
gă ___________ legământului Domnului Dumnezeului vostru ca să fie
acolo ca ____________ împotriva ta.” (Deuteronomul 31:26)

Miliardele de locuitori ai pământului vorbesc peste 6 000 de limbi. Biblia în


întregime a fost tradusă în peste 600 de limbi, Noul Testament și unele părți
din Biblie sunt traduse în peste 2 500 de limbi. Fără îndoială, sunt multe limbi.
Şi totuşi, sunt mai puțin de jumătate din limbile cunoscute în lume.
Aproximativ 1,5 miliarde de oameni nu au acces la o Biblie tradusă în limba
lor maternă. Deși încă mai este mult de lucru, eforturile diferitelor societăți
biblice au făcut posibil ca 6 miliarde de oameni să poată citi Scriptura.
Cât de binecuvântați suntem să fim printre cei care au Biblia tradusă în
limba lor! Adesea credem poate că este un lucru normal, uitând nu doar că
mulți oameni nu au Biblia, dar și că, timp de multe secole, în Europa, în mod
intenționat, Biblia a fost inaccesibilă maselor. Datorită tiparului și Reformei,
lucrurile s-au schimbat. Noi, cei care avem Biblia, continuăm să analizăm cum
am putea, inspirați de Duhul Sfânt, să învăţăm să studiem Cuvântul și cum să Îl
cunoaștem pe Domnul care ne este descoperit în aceste pagini.

16 mai – Ziua vizitatorului Școlii de Sabat

77
Duminică, 10 mai Înțelegerea Scripturii

1. În ce scop ne-a fost dată Biblia?


2 Timotei 3:16,17____________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Biblia a fost scrisă ca un martor al intervențiilor lui Dumnezeu în istorie, al
planului Său de răscumpărare a omenirii căzute și pentru a ne învăța calea ne-
prihănirii. Domnul a ales să facă acest lucru în limbaj omenesc, transpunând-Şi
vizibil gândurile și ideile în cuvinte omenești. Când l-a răscumpărat pe Israel
din Egipt, Dumnezeu a ales un popor anume, care să transmită solia Sa către
toți oamenii. El a permis ca acea națiune să transmită Cuvântul Său în limba lor,
ebraica (și câteva porțiuni în aramaică, limbă asemănătoare cu ebraica).
Apariția culturii grecești a adus o nouă oportunitate, făcând posibil ca Noul
Testament să fie scris într-o limbă universală, greaca, limbă care pe atunci era
vorbită de mulţi în acea parte a lumii. (De fapt, a existat şi o traducere în greacă
a Vechiului Testament.) Această limbă universală a făcut posibil ca apostolii și
biserica primară să răspândească solia în lung și în lat cu un nou zel misionar
după moartea Domnului Hristos. Mai târziu, apostolul Ioan „a mărturisit des-
pre Cuvântul lui Dumnezeu și despre mărturia lui Isus Hristos și a spus tot ce
a văzut” (Apocalipsa 1:2). Astfel, Biblia subliniază continuitatea ei ca „martor”
și a acestei „mărturii” inspirate de la primul până la ultimul scriitor al Bibliei.
2. De ce era atât de important ca Israel să asculte de „toate cuvintele legii
acesteia”, Tora, sau „învățăturile”?
Deuteronomul 32:46,47_______________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Unii oamenii nu au doar o traducere a Bibliei în limba lor maternă, ci au mai
multe versiuni. Alții poate au o singură versiune, dacă o au. Dar, indiferent câte
ai avea, esențial este să o prețuiești, pentru că ea este Cuvântul lui Dumnezeu
și, cel mai important, să te supui învățăturilor ei.
De ce nu este „un lucru fără însemnătate” (Deuteronomul 32:47) să ascul-
tăm de Cuvântul lui Dumnezeu și să îi învățăm și pe copiii noștri?
78
Luni, 11 mai Cuvintele și semnificația lor

În fiecare limbă există cuvinte cu sensuri bogate și profunde, foarte dificil de tra-
dus printr-un singur cuvânt în altă limbă. Astfel de cuvinte necesită un studiu apro-
fundat al modului în care sunt folosite în Biblie pentru a le înțelege semnificația.
3. Cum sunt arătate în Scriptură bunăvoința și bunătatea lui Dumnezeu față de
ființele pe care le-a creat?
1 Împărați 3:6_______________________________________________________
Psalmii 57:3________________________________________________________
66:20______________________________________________________________
143:8 _____________________________________________________________
Mica 7:20__________________________________________________________
Termenul ebraic chesed (bunăvoință) este unul dintre cele mai bogate și mai
profunde cuvinte din Vechiul Testament. El descrie iubirea, bunătatea, bunăvo-
inţa, îndurarea și legământul lui Dumnezeu față de poporul Său. În aceste câteva
pasaje am văzut că El Își arată „o mare bunăvoință față de … David”, că „i-a păs-
trat această mare bunăvoință”. El „Își va trimite bunătatea și credincioșia...” El va
„da cu credincioșie lui Iacov, și vei ține cu îndurare față de Avraam...”.
4. Ce se spune despre „pace” în următoarele pasaje?
Numeri 6:24-26______________________________________________________
Iov 3:26____________________________________________________________
Psalmii 29:11_______________________________________________________
Isaia 9:6 ___________________________________________________________
32:17______________________________________________________________
Termenul ebraic shalom este adesea tradus prin „pace”. Dar semnificația
acestui cuvânt este mult mai profundă și mai cuprinzătoare. Shalom poate fi
tradus prin „plenitudine, desăvârșire și bunăstare”. Binecuvântarea și îndura-
rea lui Dumnezeu ne țin în această stare, care este un dar de la Dumnezeu. Prin
comparație, în necazul său, Iov nu găsea „nici liniște... nici odihnă”, căci îi lipsea
pacea (shalom). În această lume haotică simțim o binecuvântare imensă când
întâmpinăm ziua Sabatului prin cuvintele „Sabat fericit”, expresia uzuală în ro-
mână pentru Shabbat shalom, căci legătura noastră cu Dumnezeu ne oferă cea
mai mare pace și plenitudinea de care avem nevoie în viața noastră.
Chiar fără a cunoaște sensul original al acestor cuvinte, cum putem expe-
rimenta realitatea lor, așa cum le înțelegem noi?
79
Marți, 12 mai Repetiție, modele de cuvinte și semnificație

În gândirea ebraică există mai multe moduri de a exprima idei care să scoa-
tă în evidență sensul și să accentueze importanța conceptelor. Spre deosebire
de limbile europene, ebraica nu are semne de punctuație, astfel că structura
lingvistică s-a folosit de alte metode pentru a compensa.
5. Ce cuvinte se repetă în următoarele pasaje? Cum sunt accentuate cuvintele
repetate prin concepte care sunt introduse prin repetiție?
Geneza 1:26,27______________________________________________________
Isaia 6:1-3__________________________________________________________
__________________________________________________________________
Un mod prin care scriitorii evrei puteau evidenția o trăsătură a lui Dumnezeu
era repetarea ideii de trei ori. Când relatarea despre creațiune atinge apogeul
lucrării lui Dumnezeu de creație, textul evidențiază importanța unică a omului.
Verbul bara’, „a crea”, întotdeauna Îl are pe Dumnezeu ca subiect. Cu alte cu-
vinte, doar Dumnezeu are puterea de a crea fără a depinde de materie pree-
xistentă. Aici versetul descrie crearea omului: „Dumnezeu a creat pe om după
chipul Său, l-a creat după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte fe-
meiască i-a creat” (NTR). Observați repetarea de trei ori a cuvântului „creat”.
Prin aceasta, Moise evidențiază faptul că oamenii au fost creați de Dumnezeu
și că au fost creați după chipul Lui. El a vrut să evidențieze aceste adevăruri.
În vedenia cu chemarea lui Isaia, serafimii au repetat cuvintele: „Sfânt,
sfânt, sfânt este Domnul oștirilor.” Accentul cade pe sfințenia unui Dumnezeu
uimitor a cărui prezență umple templul. Putem observa aceeași sfințenie în
cuvintele lui Isaia, când se află în prezența Celui Atotputernic: „Vai de mine!
Sunt pierdut” (vers. 5). Chiar un profet ca Isaia, confruntându-se cu sfințenia
și caracterul lui Dumnezeu, s-a rușinat de nevrednicia lui. Astfel, chiar și aici,
cu mult înainte ca Pavel să ne descrie păcătoșenia omului și nevoia de un
Mântuitor (Romani 1–3), putem vedea că Biblia ne prezintă starea decăzută a
omenirii, chiar la un om ca Isaia.
În Daniel 3, expresia „Împăratul Nebucadnețar a făcut un chip” se repetă
(cu mici variații) de zece ori (vers. 1,2,3,5,7,12,14,15,18). Prin această repetare
se subliniază fapta lui Nebucadnețar care sfida fățiș viziunea pe care Dumnezeu
i-o dăduse și i-o explicase prin Daniel (Daniel 2:31-45). Accentul cade aici pe în-
cercarea omului de a se face zeu şi a i se aduce închinare, în opoziţie cu singurul
Dumnezeu adevărat, Singurul vrednic de închinare.
80
Miercuri, 13 mai Text și context

În Scriptură, cuvintele apar întotdeauna într-un context, nu izolate. Un cu-


vânt are un context imediat, într-o propoziție, și, mai întâi, trebuie să înțelegem
textul la acest nivel. Apoi există un context lărgit, în care apare propoziția –
poate fi o secțiune, un capitol sau o serie de capitole. Este esențial să înțelegem
cât mai bine contextul cuvintelor și propozițiilor pentru a nu ajunge la concluzii
greșite.
6. Compară Geneza 1:27 cu Geneza 2:7. Apoi citește Geneza 2:15-23. Cum
putem înțelege din aceste pasaje și contexte diferite definiția termenului
adam, cuvântul ebraic pentru „om”?
__________________________________________________________________
Am văzut că prin repetiția termenului bara’, din Geneza 1:27, se scoate în
evidență crearea omului. Apoi omul este definit în contextul acestui verset ca
„parte bărbătească și parte femeiască”. Aceasta înseamnă că termenul ebraic
adam trebuie înțeles în acest pasaj ca referire generică la neamul omenesc,
sau la omenire.
Totuși, în Geneza 2:7, același termen, adam, este folosit cu referire la for-
marea lui Adam din țărâna „pământului” (în ebraică adamah – observați jocul
de cuvinte). Aici se face referire doar la bărbatul Adam, căci Eva a fost creată
doar mai târziu și într-un mod cu totul diferit. Astfel, în fiecare pasaj, chiar în
contextul celor două capitole, putem vedea diferențierea dintre definiția adam
ca „neam omenesc” (Geneza 1:27) și bărbatul Adam (Geneza 2:7). Faptul că
Adam este o persoană este enunțat doar mai târziu, în genealogii (Geneza 5:1-
5; 1 Cronici 1:1; Luca 3:38) și cu referire la Isus, care a devenit „al doilea Adam”
(Romani 5:12-14).
După cum termenul Adam apare într-un text specific, la fel și contextul cre-
ării lui Adam și a Evei se găseşte în relatarea despre facerea lumii, după cum
vedem în Geneza 1–2. Aceasta înseamnă o unitate mai mare. Unitatea îl in-
formează pe cel care interpretează textul dacă sunt teme, idei și evenimente
adiționale. Geneza 2:4-25 a fost numită uneori a doua relatare a momentului
creațiunii, dar, de fapt, este numai o diferență în accentuare . Oricum, în ambe-
le relatări ne este prezentată clar originea a omenirii.
După cum putem vedea, bărbatul și femeia – omenirea – sunt creațiile
directe ale lui Dumnezeu. Ce ne spune aceasta despre „înțelepciunea lumii
acesteia” (1 Corinteni 1:20) care susţine că am apărut din întâmplare?
81
Joi, 14 mai Cărțile și mesajul lor

În Scriptură, unitățile mari se numesc cărțile Bibliei. Cărțile biblice au fost


scrise în medii diferite și cu scopuri diferite. Unele au fost solii profetice, altele,
compilații, precum Psalmii. Există cărți istorice, precum 1 și 2 Împărați, și scri-
sori către diferite biserici, precum cele scrise de Pavel și alții.
Când dorim să înțelegem semnificația și mesajul unei cărți este important
să începem cu scriitorul și mediul. Multe cărți ale Bibliei au autori cunoscuți.
Primele cinci cărți ale Vechiului Testament îi sunt atribuite lui Moise (Iosua
8:31,32; 1 Împărați 2:3; 2 Împărați 14:6; 21:8; Ezra 6:18; Neemia 13:1; Daniel
9:11-13; Maleahi 4:4). Acest lucru a fost confirmat de Isus (Faptele 3:22; Romani
10:5). În alte cazuri, unii autori biblici nu au fost identificați. (De exemplu, au-
torii cărților Estera și Rut și cei ai unor cărți istorice precum Samuel și Cronici.)
7. Ce importanță are pentru noi faptul că Moise a scris cartea Geneza?
Geneza 15:1-5 ______________________________________________________
__________________________________________________________________
22:17,18___________________________________________________________
__________________________________________________________________
Cărțile de la Exodul până la Deuteronomul au fost scrise de Moise după
ieșirea din Egipt, desigur. Dar pentru că Geneza este fundamentală, ea prezen-
tând istoria intervențiilor lui Dumnezeu de la facerea lumii până în vremea pa-
triarhilor, este logic să afirmăm că această carte a fost scrisă înainte de Exodul.
„În timp ce anii, în trecerea vremii, se derulau în veșnicie, iar el umbla din
loc în loc cu turmele prin locuri singuratice, meditând la starea de oprimare a
poporului său, [Moise] și-a reamintit de felul în care Se purtase Dumnezeu cu
părinții săi și de făgăduințele care erau moștenirea poporului ales, iar rugăciu-
nile sale pentru Israel se înălțau zi și noapte. Îngeri din cer revărsau lumina lor
în jurul lui. Aici, sub inspirația Duhului Sfânt, el a scris cartea Geneza.” – Ellen
G. White, Patriarhi și profeți, p. 251
Din Geneza aflăm nu doar despre originea noastră, ci și despre planul de
mântuire sau mijlocul prin care Dumnezeu va răscumpăra omenirea căzută.
Acest plan devine chiar mai evident în legământul pe care Dumnezeu îl face cu
Avraam, legământ în care Dumnezeu făgăduiește să facă din el un neam mare,
cu urmași „ca stelele cerului și ca nisipul de pe țărmul mării” (Geneza 22:17).
Ce alte adevăruri ne sunt descoperite prin cartea Geneza, despre care,
poate, altfel nu am fi știut?
82
Vineri, 15 mai Un gând de încheiere

„În Cuvântul Său, Dumnezeu le-a încredințat oamenilor cunoștința necesa-


ră pentru mântuire. Sfintele Scripturi trebuie să fie primite ca o descoperire cu
autoritate şi infailibilă a voinței Sale. Ele sunt măsura caracterului, descoperi-
torul doctrinelor și testul experienței. ... Cu toate acestea, faptul că Dumnezeu
le-a descoperit oamenilor voia Sa prin Cuvântul Său n-a făcut inutilă prezența
și călăuzirea continuă a Duhului Sfânt. Din contră, Duhul a fost făgăduit de
Mântuitorul nostru ca să le descopere slujitorilor Săi Cuvântul, ca să lumineze
și să aplice învățăturile Lui. Și, pentru că Duhul lui Dumnezeu a fost Acela care a
inspirat Biblia, este cu neputință ca învățătura Duhului să fie vreodată contrară
aceleia a Cuvântului.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, p. 7

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Tragedia veacurilor, cap. „John Wycliffe”


şi „Luther înaintea Dietei”.

Studiu la rând:

Psalmii 90–96
Evanghelizare, subcapitolul „Predicarea profețiilor captivează atenția”

1. Cum constata psalmistul că se duc anii?

2. Pe cine compară psalmistul cu iarba și pe cine compară cu finicul și cu


cedrul?

3. Ce anume înviora sufletul psalmistului când era frământat de „gânduri


negre”?

4. Ce îndemn le adresează psalmistul cerurilor, pământului, mării, câmpiei,


copacilor?

5. Despre care profeții spune Ellen White că ar trebui studiate cu atenție?

83
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Geneza 1:26,27; 2:15-23; 15:1-5; Numeri 6:24-26;


Deuteronomul 32:46,47; 1 Împărați 3:6.
I. Privire generală
Cuvintele au putere. Ele pot ajuta un popor să treacă de la opresiunea scla-
viei la eliberare și la o viață de credincioșie. Iosua a îndemnat poporul: „Alegeți
astăzi cui vreți să slujiți: sau dumnezeilor cărora le slujeau părinții voștri dincolo
de Râu, sau dumnezeilor amoriților, în a căror țară locuiți. Cât despre mine, eu
și casa mea vom sluji Domnului” (Iosua 24:15). Totodată, cuvintele pot fi de-
vastatoare și pot fi folosite pentru a distruge și a înșela. Când a ispitit-o pe Eva
în Eden, Satana a strecurat îndoiala: „Oare a zis Dumnezeu cu adevărat: «Să nu
mâncați din toți pomii din grădină»?” (Geneza 3:1). Prin cuvinte poți acuza sau
condamna, dar ele pot fi și liniștitoare și blânde, aducând vindecare sufletului.
Dumnezeu a ales să le transmită oamenilor istoria facerii lumii, căderea
în păcat, planul de mântuire, făgăduința restaurării și făgăduința revenirii lui
Hristos prin profeți și scriitori. Aceștia au scris în ebraică, aramaică și greacă –
limbi care diferă destul de mult de limbile pe care le-am învățat noi în copilărie.
Biblia în întregime a fost tradusă în cel puțin 636 de limbi și Noul Testament
în alte 3 223 de limbi sau chiar mai multe, astfel că 95% din populația pămân-
tului poate citi Cuvântul lui Dumnezeu. În studiul din această săptămână vom
discuta despre modul în care interpretarea cuvintelor, a frazelor și a relatărilor
din Scriptură în contextele lor originale ne poate ajuta să înțelegem mai bine
mesajul lui Dumnezeu pentru noi astăzi.
II. Comentariu
Este important să înțelegem că înțelesul unui text derivă din cele mai
mici unități ale unei limbi, chiar de la cuvânt, și se extinde la contextul unei
propoziții, relatări și, în cele din urmă, al unei cărți. Termenul dabar în ebraică
are mai multe sensuri, putând însemna „cuvânt”, „lucru” sau chiar „profeție”.
Din acest motiv este important să studiem contextul extins al cuvintelor și mo-
dul în care ar putea fi folosite în Biblie. Cuvintele ebraice chesed (bunăvoință)
și shalom (pace) sunt exemple de cuvinte care au o paletă semantică largă și
care pot fi înțelese mai în profunzime dacă sunt studiate în diferite contexte în
care apar în Scriptură. În alte cazuri, există învățături (doctrine) sau idei biblice
care sunt cel mai bine înțelese prin studierea unui mănunchi de cuvinte care au
sens asemănător și care, împreună, oferă o înțelegere mai amplă. O învățătură
care are de câștigat printr-o astfel de abordare este și conceptul biblic despre
rămășiță.
84
Biserica Adventistă de Ziua a Șaptea se identifică pe sine ca fiind biserica
rămășiței din profeția biblică. Ea a apărut ca o mișcare din timpul sfârșitului
care proclamă cu putere întreita solie îngerească. Biserica rămășiței susține
că Sabatul este sigiliul care va distinge un popor care păzește poruncile lui
Dumnezeu și are credința lui Isus (Apocalipsa 14:12). Capacitatea de a păzi po-
runcile poate fi dată doar de meritele și puterea lui Hristos. El a biruit și ne-a lă-
sat un exemplu, ca să biruim și să putem moșteni coroana vieții (Ioan 16:32,33;
1 Ioan 4:4; 5:4,5; Apocalipsa 2:7,11,17,26; 3:5,12,21). Totuși, pretenția de a fi
rămășița pare mai degrabă exclusivistă și arogantă în societatea noastră mo-
dernă. Cum putem ști că Dumnezeu are o „rămășiță”?
Ideea de rămășiță apare în toată Scriptura. Unul dintre termenii pentru
„rămășiță” apare în diferite variante și forme derivate de 226 de ori în Vechiul
Testament. Forma de substantiv poate desemna „rămășița” lui Israel (Isaia
10:20) sau „poporul Său” (Isaia 11:11,16; 28:5). În acest caz, textul indică faptul
că aceasta este rămășița aleasă de Dumnezeu. În Isaia 4:2-6 și 6:13 este descri-
să o rămășiță care a trecut prin focul curățitor al judecății divine, ieșind ca un
popor sfânt. Pot fi studiați și alți termeni ebraici care descriu rămășița și nu sunt
puțini. Și aceștia trebuie studiați în contextul lor. Un studiu de acest tip desco-
peră că Biblia descrie conceptul de „rămășiță” în mai multe feluri: (1) „rămășița
istorică” – vezi Isaia 1:4-9 –, care a supraviețuit unei catastrofe. (2) „Rămășița
credincioasă” face referire la cei care Îi rămân credincioși lui Dumnezeu și care
au toate făgăduințele poporului lui Dumnezeu. (3) În cele din urmă, „rămășița
escatologică” se referă la cei care trec prin încercările de la sfârșitul timpului
și ies biruitori în ziua cea mare a Domnului pentru a primi Împărăția Sa. În
Apocalipsa citim că balaurul este mâniat pe femeie și face război cu „rămășița
seminței ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu și țin mărturia lui Isus Hristos”
(Apocalipsa 12:17). Bogăția fiecăruia dintre acești termeni luați în contextele
lor adaugă la ceilalți până când, în toată Biblia, conceptul este prezentat cu
claritate și elevul începe să înțeleagă ideea completă de „rămășiță”. – Gerhard
F. Hasel, Understanding the Living Word of God, pp. 113–116
Descoperirile făcute în ultimul timp ne-au ajutat să înțelegem originea
Bibliei. Limba egipteană, scrisă în hieroglife, a fost descifrată în 1822 de către
Jean Francois Champollion. Această descoperire a dezlegat secretele de mult
pierdute ale uneia dintre cele mai vechi civilizații și ne-a permis să comparăm
textele egiptene antice cu Biblia. De-a lungul timpului au fost adăugate mai
multe contribuții interesante: (1) Multe dintre locurile geografice menționate
în Biblie au fost înregistrate de egipteni, care, în mod regulat, au întreprins
campanii și au făcut tranzacții cu Canaanul. S-au găsit multe corespondențe
85
între numele și locurile menționate în Egipt și în Biblie, precum și detalii preci-
se. (2) S-au descoperit multe cuvinte împrumutate din egipteană, în special în
primele cinci cărți ale Pentateuhului. Cercetătorii au documentat mai multe cu-
vinte împrumutate, precum tevah, termenul folosit pentru „arcă”; el derivă din
cuvântul egiptean care înseamnă „cutie”, „ladă” sau „cufăr”. Acest cuvânt este
folosit atât pentru arca lui Noe, cât și pentru „arca” în care a fost pus Moise ca
bebeluș. Denumirea folosită în Biblie pentru Egipt este Mitzraim. În ebraică,
acest nume este un cuvânt folosit la dual (n. red.: dual – un număr gramatical
specific unor limbi vechi, diferit de singular și plural, care indică două exem-
plare din aceeași specie, de aceeași speță) și provine de la termenul egiptean
msr, denumirea pentru Egipt. Terminația de dual indică „două ținuturi”, Egiptul
de Sus și Egiptul de Jos. Au fost folosite și expresii egiptene. „Mâna întinsă”,
folosită pentru a descrie protecția lui Dumnezeu, este o expresie foarte bine
cunoscută în egipteană pentru putere. Autorul a folosit titluri egiptene, dar și
modul și obiceiuri de exprimare. Nu în ultimul rând, apar mai multe nume de
persoane egiptene. Toate aceste descoperiri ne fac să concluzionăm că prime-
le cărți ale Bibliei au fost scrise în timpul generației exodului și că autorul era
foarte familiarizat cu Egiptul, cu obiceiurile și istoria lui. Fără îndoială că Moise
a avut educația și experiența necesare pentru a scrie cărțile Bibliei de la Geneza
la Deuteronomul, așa cum afirmă adesea Biblia.
O altă descoperire are legătură cu faptul că Moise este autorul primelor
cărți ale Scripturii. Alfabetul, care a fost derivat de la hieroglifele egiptene, a
fost inventat undeva în peninsula Sinai cu aproximativ un secol înainte de exod.
Această invenție majoră în domeniul comunicării a simplificat scrierea și a făcut
posibilă alfabetizarea oamenilor de rând. Moise nu ar fi putut scrie cu hiero-
glife egiptene complicate, ci a folosit alfabetul proto-canaanit simplificat, care,
mai apoi, s-a dezvoltat în ebraică. Sincronizarea lui Dumnezeu este întotdeau-
na perfectă pentru a pune solia Sa în mâna poporului Său.
Alte concepte și cuvinte din Biblie sunt cu totul unice. În relatarea despre fa-
cerea lumii se insistă mai mult pe crearea omului decât pe oricare alt element
sau ființă creată. Omul este văzut ca apogeul creației. Aceasta este lucrarea
celor trei Persoane ale Dumnezeirii, lucru pe care îl vedem când Își proclamă
intenția: „Să facem om după chipul Nostru” (Geneza 1:26). Construcția grama-
ticală subliniază intenția lui Dumnezeu de a-i crea pe bărbat și femeie unici,
după chipul și asemănarea Lui. Contextul imediat al capitolului 1 din Geneza
indică faptul că atât ‘Elohim, „Dumnezeu”, în pluralitatea Sa împărătească, cât
și ruach Elohim, „Duhul Domnului”, sunt implicați în lucrarea de creare (Geneza
1:1,2). Ioan 1:1-3 ne spune foarte clar că Isus a fost Creatorul, căci „El era la
86
început cu Dumnezeu. Toate lucrurile au fost făcute prin El și nimic din ce a
fost făcut n-a fost făcut fără El.” Când lăsăm Scriptura să se interpreteze sin-
gură, aflăm că „Nostru” din Geneza 1:26 includea toate cele trei Persoane ale
Dumnezeirii. Astfel, omul a fost creat în relație și pentru relație, cu următorul
scop: „Creșteți, înmulțiți-vă, umpleți pământul” (Geneza 1:28). Oamenii au fost
creați pentru a avea comuniune cu Dumnezeu în ziua Sabatului, zi pe care a
creat-o pentru ei (Geneza 2:1-3; Exodul 20:8-11). Scopul lui Dumnezeu de-a
lungul veșniciei va continua să fie locuirea Sa în mijlocul poporului Său.
III. Aplicația
Cum putem studia Biblia în profunzime dacă nu înțelegem limbile originale
în care a fost scrisă? Există instrumente precum concordanțele Strong’s sau
Young’s, disponibile pe internet, dar și în format tipărit, care acum sunt mai
accesibile decât oricând mai înainte. Putem studia modul în care sunt folosite
cuvintele în propoziții, în cărți și în toată Scriptura. Fondatorii bisericii noastre
nu au avut la dispoziție toate instrumentele pe care le avem noi astăzi. Ei au
avut Biblia și concordanțele. Urmând cu atenție principiile protestante de in-
terpretare biblică și sub inspirația Duhului Sfânt, ei au reușit să cunoască planul
de mântuire și adevărurile învățate de profeți și de Isus. Mai jos sunt câteva
întrebări pentru discuție în cadrul grupei:
Cum ne poate ajuta faptul că știm că Moise a scris primele cinci cărți ale
Bibliei să acceptăm astăzi Scriptura ca fiind o sursă vrednică de încredere?
Amintește-le membrilor grupei cuvintele de avertizare rostite de Moise înain-
tea poporului înainte de a muri (Deuteronomul 32:46,47).
Ce înseamnă să îi permitem Scripturii să se interpreteze singură? De ce este
important să înțelegem ce vrea să spună Scriptura cu adevărat în loc să punem
în ea ideile noastre?
Cum ne ajută înțelegerea unui cuvânt și a profunzimii lui să vedem scopul lui
Dumnezeu pentru viața noastră? Ce fel de putere au anumite cuvinte în Vechiul
Testament (de exemplu, dreptate, milă sau speranță)? Ce impact au aceste cu-
vinte asupra cunoașterii pe care o avem despre caracterul lui Dumnezeu?

87
STUDIUL

8 16–22 mai

Cartea Geneza
și facerea lumii (I)
Sabat după-amiază
Text de memorat: „La început era Cuvântul, și Cuvântul era cu
Dumnezeu, și Cuvântul era Dumnezeu. El era la început cu Dumnezeu.
Toate _____________ au fost făcute prin El și nimic din ce a fost făcut
n-a fost făcut fără El. În El era ________, și ________ era _____________
oamenilor.” (Ioan 1:1-4)

Primele capitole din Geneza sunt temelia pentru tot restul Scripturii.
Învățăturile sau doctrinele importante ale Bibliei își au sursa în aceste capito-
le. Aici găsim primele cunoştinţe despre natura Dumnezeirii care lucrează în
armonie ca Tată, Fiu (Ioan 1:1-3; Evrei 1:1,2) și Duh Sfânt (Geneza 1:2) pentru
a crea lumea și tot ce este în ea, culminând cu omenirea (Geneza 1:26-28).
În Geneza sunt prezentate şi alte teme majore: Sabatul (Geneza 2:1-3), origi-
nea răului (Geneza 3), Mesia și planul de răscumpărare (Geneza 3:15), potopul
global (Geneza 6–9), legământul (Geneza 1:28; 2:2,3,15-17; 9:9-17; Geneza
15), împrăștierea popoarelor și încurcarea limbilor (Geneza 10, 11) și genea-
logiile care ne oferă cadrul biblic pentru cronologia de la facerea lumii și până
la Avraam (Geneza 5 și 11). Subiecte precum puterea Cuvântului rostit al lui
Dumnezeu (Geneza 1:3; 2 Timotei 3:16; Ioan 17:17), natura omenirii (Geneza
1:26-28), caracterul lui Dumnezeu (Matei 10:29,30), căsătoria între un bărbat și
o femeie (Geneza 1:27,28; 2:18,21-25), isprăvnicia pentru pământ și resursele
sale (Geneza 1:26; 2:15,19) și speranța făgăduinței unei creații noi (Isaia 65:17;
66:22; Apocalipsa 21:1) toate își au temelia în aceste prime capitole pe care le
vom studia în această săptămână și săptămâna viitoare.

23 mai – Ziua grupurilor etnice

88
Duminică, 17 mai La început...

1. Ce adevăruri profunde sunt descoperite chiar la începutul Bibliei?


Geneza 1:1_________________________________________________________
__________________________________________________________________
Biblia începe cu cele mai sublime și profunde cuvinte, cuvinte simple, dar
cu o profunzime nemărginită atunci când sunt studiate cu atenție. De fapt, cele
mai aprinse întrebări filozofice cu privire la cine suntem, de ce suntem aici și
cum am ajuns aici primesc răspuns în prima propoziție a Bibliei.
Noi existăm, deoarece Dumnezeu ne-a creat la un moment anume în tre-
cut. Noi nu am evoluat din nimic, nici nu am luat ființă la întâmplare, fără motiv
și fără nicio direcție bine stabilită, așa cum învață modelul științific contempo-
ran al originii speciilor. Evoluționismul darwinist este contrar Scripturii în toate
privințele și încercarea unora de a-l armoniza cu Biblia face creștinismul să pară
stupid.
Totodată, noi am fost creați de Dumnezeu într-un moment anume: „la înce-
put”. Aceasta înseamnă că Dumnezeu trebuie să fi existat înainte de acest în-
ceput. Adică Dumnezeu a existat înainte ca timpul să fi fost creat și exprimat în
ciclul zilnic „seară și dimineață”, în luni și ani, toate marcate de relația lumii cu
soarele și luna. Acest început are ecou și este susținut de alte pasaje din Biblie,
care reafirmă continuu natura și modul în care a creat Dumnezeu (Ioan 1:1-3).
2. Prin cine a fost creată lumea? Ce semnificație are pentru noi faptul că El a
murit pe cruce?
Ioan 1:1-3 __________________________________________________________
__________________________________________________________________
Evrei 1:1,2__________________________________________________________
Biblia ne învață că Isus a creat lumea. Ea ne spune că „toate lucrurile au fost
făcute prin El și nimic din ce a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Prin
Isus, Dumnezeu „a făcut lumile” (Evrei 1:1,2, NKJV). Deoarece toate lucrurile își
au originea în Isus de la început, putem avea speranța că El va încheia ce a înce-
put, deoarece știm că El este „Alfa și Omega, Începutul și Sfârșitul” (Apocalipsa
1:8; 22:13).
Ce înseamnă pentru tine faptul că știi că ai fost creat de Dumnezeu? Cum
ar fi dacă nu ai crede acest lucru? Cum te-ai vedea pe tine și pe alții și de ce?
89
Luni, 18 mai Zilele creațiunii

În ultimii ani a existat tendința de a privi săptămâna creației ca pe o metaforă,


o pildă sau chiar un mit. Aceste idei au apărut odată cu teoria evoluționismului,
teorie care pretinde că viața pe planeta Pământ s-a dezvoltat de-a lungul mul-
tor ere. În această privință, Biblia ne învață că zilele creațiunii, din Geneza 1,
trebuie înțelese în sens literal, nu figurat.
3. Cum este folosit termenul „zi” în următoarele contexte?
Geneza 1:3-5 _______________________________________________________
Exodul 20:8-11______________________________________________________
Cuvântul ebraic yôm, sau „zi”, este folosit adesea în relatarea despre face-
rea lumii cu referire la o zi literală. Nimic din relatarea despre facerea lumii din
Geneza nu indică faptul că s-ar referi la altceva decât la o zi de douăzeci și patru
de ore, așa cum înțelegem astăzi o zi. De fapt, unii cercetători care nu cred că
zilele au fost cum sunt cele de astăzi vor recunoaște totuși că intenția autorului
a fost aceea de a face referire la astfel de zile.
Este interesant că Însuși Dumnezeu a dat numele acestei unități de măsura-
re a timpului (Geneza 1:5). Yôm, sau zi, este definit prin fraza „a fost o seară, și
apoi a fost o dimineață” (Geneza 1:5,8). Termenul este folosit la singular, nu la
plural, făcând referire la o singură zi.
Astfel, cele șapte zile ale facerii lumii trebuie să fie înțelese ca o unitate
completă de timp, introdusă de numeralul cardinal ‘echad („o”) urmată de nu-
meralele ordinale (a doua, a treia, a patra etc.). Acest model indică o secvență
consecutivă de zile, culminând cu ziua a șaptea. Nu există niciun indiciu în folo-
sirea termenilor sau în forma de povestire care să indice vreun gol între aceste
zile. Într-adevăr, cele șapte zile ale creației sunt șapte zile în sensul în care le
înțelegem noi astăzi.
De asemenea, sensul literal al zilei este înțeles și mai clar în momentul în
care Dumnezeu a scris porunca a patra cu degetul Lui, arătând că baza pentru
odihna Sabatului zilei a șaptea se găsește în secvența de șapte zile ale facerii
lumii.
Facerea lumii din Geneza nu este singura creație menţionată în Biblie. Exis-
tă o re-creare, la a doua venire, când Dumnezeu va „îmbrăca” trupul nostru
muritor în nemurire „într-o clipă, într-o clipeală din ochi” (1 Corinteni 15:52).
Dacă așa va fi la revenirea lui Isus, este clar că Dumnezeu nu a avut nevoie de
miliarde de ani când a creat prima dată, așa cum învață evoluționismul teist.
90
Marți, 19 mai Sabatul și creațiunea

Astăzi, Sabatul zilei a șaptea este foarte atacat în societatea seculară și în


comunitățile religioase. Programele de lucru ale corporațiilor globale arată în-
cercarea de a schimba calendarul în multe țări europene pentru ca lunea să fie
prima zi din săptămână, iar duminica, ziua a șaptea. În recenta enciclică papală
cu privire la schimbările climatice, Sabatul zilei a șaptea este numit „Sabatul
evreiesc” și lumea este încurajată să păzească o zi de odihnă pentru reducerea
încălzirii globale (Papa Francisc, Laudato Si, pp. 172–173).
4. Ce legătură este între modul în care înțelegem săptămâna creațiunii și po-
runca a patra? Ce legătură este între aceasta și întreita solie îngerească?
Geneza 2:1-3________________________________________________________
Exodul 20:8-11______________________________________________________
Marcu 2:27 _________________________________________________________
Apocalipsa 14:7_____________________________________________________
Biblia spune: „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o fă-
cuse.” Astăzi, mulți creaționiști evidențiază lucrarea lui Dumnezeu în cele șase
zile ale facerii lumii, dar nu recunosc faptul că Dumnezeu nu Şi-a încheiat lucra-
rea în ziua a șasea, ci după ce a creat ziua Sabatului. Isus spune: „Sabatul a fost
făcut pentru om, iar nu omul pentru Sabat.” El a putut face această afirmație
cu autoritate, deoarece El a făcut, sau a creat, Sabatul ca semn veșnic și sigiliu
al legământului lui Dumnezeu cu poporul Său. Sabatul nu a fost doar pentru
poporul iudeu, ci pentru toţi oamenii.
Geneza prezintă trei lucruri pe care le-a făcut Isus prin crearea Sabatului.
(1) El „S-a odihnit”, dându-ne un exemplu divin al dorinței Sale de a Se odih-
ni împreună cu noi. (2) El „a binecuvântat” ziua a șaptea. În relatarea despre
creațiune au fost binecuvântate animalele, apoi și Adam, și Eva, dar singura zi
binecuvântată a fost ziua a șaptea. (3) Dumnezeu „a sfințit-o”, sau „a făcut-o
sfântă”.
Niciunei alte zile Biblia nu îi atribuie aceste trei caracteristici. Ele sunt re-
petate în porunca a patra, când Dumnezeu scrie cu degetul Lui și ne îndreaptă
atenția înapoi, spre facerea lumii, ca temelie pentru Sabat (Exodul 20:11).
În Apocalipsa 14:7 și Exodul 20:11, porunca despre Sabat este menționată
ca bază pentru închinarea la Creator. Cum se leagă această trimitere la Sabat
de evenimentele ultimelor zile?
91
Miercuri, 20 mai Creațiunea și căsătoria

Ultimul deceniu a fost martorul unor schimbări majore în modul în care


societatea și guvernele definesc căsătoria. Multe țări din lume au aprobat că-
sătoriile între persoane de același sex, schimbând legile anterioare care prote-
jau structura familiei formată dintr-un bărbat și o femeie. Această schimbare
este fără precedent din mai multe privințe și ridică noi întrebări cu privire la
instituția căsătoriei, la relația dintre biserică și stat și la sfințenia căsătoriei și a
familiei așa cum este definită în Scriptură.
5. Ce ne spun următoarele texte despre idealul lui Dumnezeu pentru căsă­
torie?
Geneza 1:26-28______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
2:18,21-24__________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
În ziua a șasea Dumnezeu atinge punctul culminant al creațiunii, prin cre-
area omului. În Geneza 1:26 este folosit pluralul în dreptul lui Dumnezeu pen-
tru prima dată: „Să facem om după chipul Nostru.” Toate persoanele întreitei
Dumnezeiri, într-o relație de iubire reciprocă, acum creează relația de căsătorie
între oameni pe pământ, relație instituită de Cer.
Scriptura este foarte clară, această relație trebuie să aibă loc între un bărbat
și o femeie, care ei înșiși provin dintr-un tată și o mamă, care sunt bărbat și
femeie. Acest concept este făcut și mai clar în îndrumarea dată primilor părinți
de pe pământ: „Dumnezeu i-a binecuvântat și Dumnezeu le-a zis: «Creșteți,
înmulțiți-vă, umpleți pământul și supuneți-l»” (Geneza 1:28). În porunca a cin-
cea, copiii trebuie să își cinstească tatăl și mama (Exodul 20:12). Această legătu-
ră nu poate fi împlinită în niciun alt context decât în parteneriatul heterosexual.
Ce ne învață Isus despre natura și sfințenia căsătoriei? (Matei 19:3-6). În
lumina cuvintelor Sale și amintindu-ne de dragostea lui Dumnezeu pentru
întreaga omenire și de faptul că noi toți suntem păcătoși, cum ar trebui să
adoptăm o poziție fermă, dar credincioasă de partea principiilor biblice în
privința căsătoriei?
92
Joi, 21 mai Creațiunea, căderea în păcat și jertfa Mântuitorului

Biblia ne oferă o legătură de netăgăduit între creația perfectă, cădere,


Mesia cel făgăduit și răscumpărarea finală. Aceste evenimente majore devin
baza temei mântuirii pentru rasa umană.
6. Ce s-a întâmplat cu creațiunea desăvârșită a lui Dumnezeu?
Geneza 1:31________________________________________________________
2:15-17 ____________________________________________________________
3:1-7______________________________________________________________
Dumnezeu a spus că tot ce făcuse, toate „erau foarte bune”. „Creațiunea
era acum completă. ... Edenul înflorise pe pământ. Adam și Eva aveau cale li-
beră la pomul vieții. Nicio pată a păcatului și nicio umbră a morții nu întina
minunata creațiune.” – Ellen G. White, Patriarhi și profeți, p. 47. Dumnezeu
îi avertizase pe Adam și Eva că, dacă mâncau din pomul oprit, cu siguranță
aveau să moară (Geneza 2:15-17). Șarpele și-a început discursul cu o întrebare
și apoi a contrazis cu totul ceea ce spusese Dumnezeu: „Hotărât că nu veți
muri” (Geneza 3:4). Satana i-a promis Evei mai multă cunoștință și faptul că va
fi ca Dumnezeu. Iar ea l-a crezut.
7. Cum confirmă Pavel afirmația din Geneza 2:15-17? Ce raport există între
aceste învățături și evoluția teistă?
Romani 5:12; 6:23___________________________________________________
Putem vedea în Scriptură că scriitorii biblici de mai târziu au confirmat
afirmațiile biblice timpurii și au adus mai multe informații. În Romani 5–8, Pavel
scrie despre păcat și despre nevoia de mântuire: „… printr-un singur om a intrat
păcatul în lume și prin păcat a intrat moartea, și astfel moartea a trecut asupra
tuturor oamenilor” (Romani 5:12). Dar perspectiva evoluționistă, care presu-
pune că moartea ar fi existat cu milioane de ani înainte de apariția omenirii, are
implicații serioase pentru învățătura biblică despre originea păcatului, moartea
lui Hristos în locul nostru pe cruce și planul de mântuire. Dacă moartea nu are
legătură cu păcatul, atunci plata pentru păcat nu este moartea (Romani 6:23)
și Hristos nu ar fi avut niciun motiv să moară pentru păcatele noastre. Atunci,
între creațiune, căderea în păcat și cruce, nu ar exista nicio legătură logică.
Primul Adam este legat de al doilea Adam (1 Corinteni 15:45,47). A crede în
evoluționismul darwinist, chiar acceptând și conceptul despre Dumnezeu pe
parcurs, înseamnă distrugerea temeliei creștinismului.
93
Vineri, 22 mai Un gând de încheiere

„Dovezile cumulative, pe baza factorilor comparativi, literari, lingvistici și


de altă natură, sugerează unanim o singură concluzie, și anume că denumirea
yôm, zi, din Geneza 1, face referire la o zi literală de douăzeci și patru de ore.
Autorul capitolului 1 din Geneza nu ar fi putut prezenta metode mai clare și
mai cuprinzătoare de a exprima ideea de zi literală decât cele alese.” – Gerhard
F. Hasel, „The Days of Creation in Genesis 1: Literal Days or Figurative Periods/
Epochs of Time?” Origins 21/1[1994], pp. 30–32
„Mințile cele mai dotate, dacă nu sunt călăuzite de Cuvântul lui Dumnezeu,
se tulbură, încercând să aprofundeze legăturile dintre știință și revelație.
Creatorul și lucrările Lui sunt mai presus de puterea lor de pricepere și, fiindcă
nu pot fi explicate prin legile naturale, raportul Bibliei este declarat ca nefiind
vrednic de încredere.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, p. 258

Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi și profeți, cap. „Creațiunea” şi


„Săptămâna creațiunii, o săptămână literală”.

Studiu la rând:

Psalmii 97–103
Evanghelizare, subcapitolul „Reținerea unor învățături
fără a face ca adevărul să fie neclar”

1. Ce spune psalmistul că se întâmplă cu cei ce slujesc icoanelor?

2. Ce anume spune psalmistul că au văzut toate marginile pământului?

3. Despre ce anume spune psalmistul că „nu se va lipi” de el?

4. Ce anume schimbă Domnul „ca pe un veșmânt”?

5. Care aspecte ale adevărului trebuie adunate în mintea noastră și cum pot
fi întipărite acolo?

94
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Geneza 1:3-5; Exodul 20:8-11; Matei 19:3-6; Ioan
1:1-3; Romani 5:12; Apocalipsa 14:7.
I. Privire generală
Isus a spus cândva: „De aceea, pe oricine aude aceste cuvinte ale Mele și le
face îl voi asemăna cu un om cu judecată care și-a zidit casa pe stâncă. A dat
ploaia, au venit șuvoaiele, au suflat vânturile și au bătut în casa aceea, dar ea
nu s-a prăbușit, pentru că avea temelia zidită pe stâncă” (Matei 7:24,25). Dacă
revelația lui Hristos pentru noi, Cuvântul Său, Biblia, ar trebui să fie temelia
vieții noastre, care este temelia pe care construiește toată Scriptura? Răspunsul
se află în Geneza, prima carte a Bibliei, unde își au sursa toate învățăturile sau
doctrinele majore.
Acolo găsim învățătura fundamentală despre facerea lumii și despre
Dumnezeu, Creatorul. Dată fiind importanța acestei temelii, putem să credem
că este doar o coincidență atacul fără precedent din vremurile moderne asupra
învățăturii biblice despre creațiune? Să fie doar o întâmplare că biserica din
timpul sfârșitului are misiunea de proclama că Isus este Creatorul, fapt pe care
chiar El îl subliniază? În introducerea la scrisoarea către biserica Laodiceea (ul-
tima dintre cele șapte biserici prezentate în Apocalipsa 2 și 3), Isus Se prezintă
ca fiind „Cel ce este Amin, Martorul credincios și adevărat, Începutul zidirii (în
NTR: creației) lui Dumnezeu” (Apocalipsa 3:14). Întreita solie îngerească începe
cu proclamarea primului înger: „Temeți-vă de Dumnezeu și dați-I slavă, căci
a venit ceasul judecății Lui, și închinați-vă Celui ce a făcut cerul și pământul,
marea și izvoarele apelor!” (Apocalipsa 14:7). În următoarele două săptămâni
vom studia învățătura despre facerea lumii, care este fundamentală pentru
mesajul și misiunea poporului lui Dumnezeu din timpul sfârșitului și modul în
care ar trebui interpretată relatarea despre facerea lumii.
II. Comentariu
Ai avut vreodată întrebări cu privire la existența ta? De unde vin? De ce
sunt aici? Ce sens are viața? Cine sunt? De milenii, marii filozofi au cugetat la
aceste întrebări. Aceste întrebări fundamentale își găsesc de fapt răspunsul în
primele două capitole din Geneza. De-a lungul istoriei, aceste capitole i-au ofe-
rit omenirii demnitate, sens și rost. Aceste capitole au inspirat mințile luminate
să exploreze lumea din jur și să descopere minunile creației lui Dumnezeu.
În propoziția simplă de deschidere a Bibliei, Geneza 1:1 se referă la cele mai
profunde dintre întrebările oamenilor. Înainte de a fi creați oamenii, la început,
a fost Dumnezeu. El a conceput un ecosistem pentru noi, creând noua locuință
95
de pe pământ, desăvârșită pentru menținerea vieții ființelor pe care urma să le
creeze. Pământul nostru este situat la o anumită distanță de soare – nu prea
departe și nu prea aproape. Soarele este dimensionat perfect, astfel încât să nu
producă prea multă energie și să distrugă viața. Pe pământ există apă din belșug
și o atmosferă ușor de respirat. Luna are dimensiunea perfectă pentru a con-
trola fluxul și refluxul. Câmpul magnetic este bine ajustat încât să nu-i dea voie
soarelui să ne ardă. De aceea nu este deloc surprinzător că, după fiecare etapă a
creației, Dumnezeu a concluzionat că totul era bun (Geneza 1:4,10,18,21,25) și,
când totul a fost gata, „toate erau foarte bune” (Geneza 1:31). În ebraică, „bun”
poate include atât frumusețea estetică, cât și aspectele etice, deoarece creația își
are originea în Dumnezeu, care este iubire (1 Ioan 4:8).
În Psalmii 139:14, David recunoaște complexitatea trupului omenesc când
spune: „Te laud că sunt o făptură așa de minunată.” Astăzi cunoaștem cu mult
mai mult decât cei din zilele lui David despre complexitatea celui mai mic ele-
ment al trupului omenesc – celula. Celula umană este alcătuită din structuri
foarte mici, dar complexe și, pentru a putea funcționa, trebuie să aibă toa-
te componentele. Dacă îi lipsește o parte, nu va mai funcționa. Fiecare celulă
conține ADN-ul acelei persoane. Un calculator are la bază un cod binar din cifre
de 0 și 1. ADN-ul este alcătuit dintr-un cod cuaternar (A, C, G și T), cu mult mai
complex decât codul binar. Un întreg limbaj cu sintaxă proprie poate fi asociat
cu ADN-ul, cu 3 miliarde de baze. Mai mult, acest ADN se poate multiplica sin-
gur și o face în aproape 40 de trilioane de celule din organismul uman. Fiecare
dintre cele 200 de tipuri de celule din organismul uman are o funcție diferită.
Acestea sunt „cărămizile” elementare ale vieții și ele lucrează în armonie pen-
tru a îndeplini funcțiile de bază, ca omul să supraviețuiască.
Într-adevăr, am fost creați într-un mod foarte minunat. Această com-
plexitate și asemănările dintre oameni și celelalte viețuitoare ne îndreaptă
atenția spre un singur Creator care a făcut viața. Dar noi nu suntem doar niște
mașinării. Noi am fost înzestrați cu o minte creativă, cu conștiință și capacitatea
de a iubi, de a avea speranță și de a fi fericiți. Conștiința de sine, capacitatea de
a judeca, de a alege și creativitatea sunt imposibil de explicat din perspectiva
evoluționistă. Este mult mai ușor să credem într-un Creator care ne-a creat
după chipul și asemănarea Lui (Geneza 1:27).
După ce a creat ecosistemul pentru viață și l-a umplut cu pești, păsări și ani-
malele câmpului, Dumnezeirea l-a creat pe om, ca apogeu al creației, o ființă
socială. „«Să facem om după chipul Nostru...» Dumnezeu a făcut pe om după
chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească și parte fe-
meiască i-a făcut” (Geneza 1:26). Omul trebuia să trăiască în comuniune cu
96
Dumnezeu și cu semenii. Dumnezeu a făcut în așa fel încât bărbatul și femeia
să își fie partener unul celuilalt din punct de vedere fizic și emoțional. Ei au fost
creați să se completeze unul pe celălalt. Erau „perechea perfectă” unul pentru
celălalt, astfel că, atunci când Eva a fost creată din coasta lui, Adam a putut să
exclame: „Iată în sfârșit aceea care este os din oasele mele și carne din carnea
mea!” (Geneza 2:23). Adam i-a dat numele „femeie”. Pentru a se căsători, „va
lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un
singur trup” (vers. 24).
Baza pentru cultura și civilizația de pe pământ a fost nucleul format din
soț-soție și copiii care s-au născut din această relație prin procreare. Tocmai de
aceea Biblia pune atât de mult accentul pe nucleul familiei, lucru evidențiat și
în Decalog. Primele patru porunci descriu relația omului cu Dumnezeu, culmi-
nând cu Sabatul zilei a șaptea, care consolidează ascultarea și cinstea aduse lui
Dumnezeu prin relația specială, înnoită săptămână de săptămână. Observați
că, după porunca despre Sabat, porunca a cincea se concentrează în primul
rând asupra familiei, căci aici trebuia să fie transmis caracterul lui Dumnezeu
următoarelor generații: „Cinstește pe tatăl tău și pe mama ta, pentru ca să ți se
lungească zilele în țara pe care ți-o dă Domnul Dumnezeul tău” (Exodul 20:12).
O lume plină cu familii iubitoare care Îl preamăresc pe Dumnezeu, care înalță
caracterul Său în viața lor și își cresc copiii în ascultare smerită – acesta a fost
scopul de la început al lui Dumnezeu prin facerea lumii.
Ispitindu-i pe oameni și atrăgându-i în păcat, Satana a vrut să distrugă planul
lui Dumnezeu pentru om; el a reușit să producă o despărțire între Dumnezeu
și omenire și apoi între Adam și Eva. Faptul că Eva s-a îndepărtat de Adam i-a
oferit lui Satana ocazia de aur. Într-un moment de neatenție, Eva s-a apropiat
plină de curiozitate de pomul interzis, al cunoștinței binelui și răului. Prin fap-
tul că a aruncat o umbră de îndoială asupra Cuvântului lui Dumnezeu, Satana
a reușit să distorsioneze și să submineze planul lui Dumnezeu de protecție.
Consecințele imediate au fost devastatoare. După ce Eva și apoi Adam au mân-
cat din fructul oprit, simțământul de despărțire și de vină a produs o ruptu-
ră în relația primei perechi cu Dumnezeu. Acum își vedeau propria goliciune.
Când, în dragostea Sa, Dumnezeu i-a căutat, ei au dat vina unul pe celălalt și pe
Dumnezeu, adâncind și mai mult golul produs deja. Chiar în capitolul următor,
Geneza 4, putem vedea urmările depline ale păcatului în uciderea lui Abel,
care era fiu și frate. În final, neascultarea de Cuvântul lui Dumnezeu și-a adus
roadele prin distrugerea creației Sale.
Îndoiala pe care Satana a insinuat-o la început: „Oare a zis Dumnezeu cu
adevărat...?” (Geneza 3:1) este prezentă și astăzi prin teoria evoluționistă.
97
Scriptura ne spune clar că cerurile și pământul au luat ființă la cuvântul lui
Dumnezeu și că „toate lucrurile au fost făcute prin El [Hristos] și nimic din ce
a fost făcut n-a fost făcut fără El” (Ioan 1:3). Dacă ne îndoim de Cuvântul lui
Dumnezeu cu privire la faptul că El a creat totul, oare nu urmăm și noi o minciu-
nă așa cum au făcut primii noștri părinți la începutul istoriei acestui pământ?
Hristos a venit să restaureze lumea și creația Sa, pentru Sine și pentru Tatăl.
Prin declarația: „Mai înainte ca să se nască Avraam, sunt Eu” (Ioan 8:58), Isus
declara de fapt că El era Dumnezeul existent prin Sine Însuși, Dumnezeul uni-
versului. Vântul și marea ascultau de El, pentru că El le crease. El a înviat-o pe
fiica lui Iair din morți, pentru că „în El era viața, și viața era lumina oamenilor”
(Ioan 1:4). Re-crearea finală pe care Hristos a promis că o va face la revenirea
Sa este posibilă doar dacă El a fost cu adevărat Creatorul nostru la început.
III. Aplicația
Dumnezeu a intenționat ca familia să fie nucleul de bază al vieții umane.
Și ce se întâmplă când temelia unei construcții este erodată? Cum contribuie
o fisură în crezul despre facerea lumii la deteriorarea structurii societății? Ce
aduce teoria evoluționistă în rostul existenței noastre? În această săptămână,
ce dovezi ai avut despre planul lui Dumnezeu cu viața ta?
„Isus le-a atras atenția ascultătorilor Săi la instituția căsătoriei, așa cum
a fost rânduită la creațiune... De atunci își au începutul căsătoria și Sabatul,
cele două instituții create pentru slava lui Dumnezeu și spre binele omenirii.
Atunci când a unit mâinile perechii sfinte prin căsătorie, zicând: «Va lăsa omul
pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa și se vor face un singur
trup» (Geneza 2:24), Creatorul a enunțat legea căsătoriei pentru toți urmașii
lui Adam până la sfârșitul timpului. Ceea ce Însuși Tatăl cel veșnic declarase ca
fiind bun era legea celei mai înalte binecuvântări și dezvoltări pentru om.” –
Ellen G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor, pp. 63–64

98
STUDIUL

9 23–29 mai

Cartea Geneza
și facerea lumii (II)
Sabat după-amiază
Text de memorat: „____________ spun slava lui Dumnezeu și
___________ lor vestește lucrarea mâinilor Lui.” (Psalmii 19:1)

Mulți gânditori de seamă au fost inspirați de Scriptură să cerceteze lumea


creată a lui Dumnezeu; ca un rezultat a apărut știința modernă. Johannes Kepler,
Isaac Newton, John Ray, Robert Boyle și alți mari oameni de știință au crezut că
prin lucrările lor au descoperit și mai mult despre opera lui Dumnezeu.
Totuși, după Revoluția Franceză, știința secolului XIX a început să facă
tranziția de la o viziune teistă asupra lumii la una bazată pe naturalism și ma-
terialism, adesea fără a lăsa loc supranaturalului. Aceste idei filozofice au fost
popularizate de cartea lui Charles Darwin, Originea speciilor (1859). De la acea
vreme, știința s-a distanțat foarte mult de temelia sa biblică, ajungându-se ast-
fel la o reinterpretare radicală a relatării din Geneza.
Ne prezintă Biblia o viziune demodată, neștiințifică despre cosmologie?
Relatarea biblică a fost doar împrumutată de la națiunile păgâne înconjurătoa-
re? A fost Biblia condiționată cultural de loc și timp sau natura sa inspirată ne
înalță gândirea pentru a putea pricepe natura cu totul divină a originii noastre?

99
Duminică, 24 mai Este Pământul plat?

Se știe că, în lumea antică, mulți credeau că Pământul este plat. Totuși, din
diverse motive bine întemeiate, majoritatea oamenilor au înțeles că Pământul
este rotund. Chiar și în zilele noastre sunt persoane care pretind că Biblia ne
învață că pământul este plat.
1. Care este contextul următoarelor versete? Ne învață cumva că Pământul
este plat?
Apocalipsa 7:1 ______________________________________________________
20:7,8_____________________________________________________________
__________________________________________________________________
Ioan, autorul acestor versete, scrie o profeție referitoare la timpul sfârșitului
în care descrie patru îngeri din cer „care stăteau în picioare în cele patru colțuri
ale pământului. Ei țineau cele patru vânturi ale pământului.” El a repetat cu-
vântul „patru” de trei ori pentru a face legătura între îngeri și cele patru puncte
cardinale.
Pe scurt, el folosește un limbaj figurat, la fel cum facem și noi când spu-
nem, de exemplu, „soarele apune” sau „vântul bate din est”. A insista pe o
interpretare literală a acestor versete profetice când contextul ne indică o idee
figurată a punctelor cardinale nord, sud, est și vest înseamnă a scoate din con-
text aceste pasaje și a spune că sugerează ceva ce, de fapt, nu sugerează. Când
Isus a spus: „Căci din inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile,
furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele” (Matei 15:19), El nu vorbea despre
fiziologia umană sau despre inima propriu-zisă. El folosea o figură de stil pentru
a prezenta un adevăr moral.
2. Ce învățăm din următoarele texte despre forma Pământului?
Iov 26:7-10 _________________________________________________________
__________________________________________________________________
Isaia 40:21,22_______________________________________________________
În Iov 26, Pământul este prezentat ca fiind suspendat în spațiu, iar Isaia
afirmă că Pământul este rotund.
Imaginează-ți că ai fi trăit cu mii de ani în urmă. Ce dovezi ai fi avut că Pă-
mântul se mișcă? Ți s-ar fi părut mai degrabă că stă nemișcat? Ce argumente
ai fi putut aduce că Pământul este rotund sau plat?
100
Luni, 25 mai Creațiunea în literatura veche

Arheologii au descoperit texte din Egiptul antic și din Orientul Apropiat care
conțin relatări despre creațiune și potop. Acest lucru i-a făcut pe unii să se
întrebe dacă relatarea din Geneza nu cumva a fost împrumutată de la aceste
culturi sau dacă a depins în vreun fel de ele. Așa să fie?
3. Citește Geneza 1-2:4 și apoi citește următorul fragment din Epopeea lui
Atra-Hasis. Ce diferențe poți observa?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
„Când zeii în locul omului/ Au lucrat, au purtat poverile,/ Povara zeilor a fost
prea mare,/ Munca prea grea, oboseala prea mare/...” „Fă ca zeița-pântecelui
să dea naștere la odrasle,/ Și fă ca omul să poarte povara zeilor!” ... „Geshtu-e,
un zeu cu inteligență,/ Pe el l-au ucis în adunarea lor./ Nintu a amestecat lutul/
Cu trupul și cu sângele lui...” – Stephanie Dalley, Myths from Mesopotamia:
Creation, the Flood, Gilgamesh and Others, pp. 9, 14–15
Deși există asemănări între aceste relatări (de exemplu, primii oameni au
fost făcuți din țărâna pământului), diferențele sunt mult mai evidente.
(1) În Atra-Hasis, omul lucrează pentru zei, ca zeii să se poată odihni. În
Geneza, Dumnezeu creează pământul și tot ce este pe el pentru oameni, ca
apogeu al creației, și apoi El Se odihnește împreună cu ei. În Geneza, oame-
nii sunt așezați într-o grădină și invitați să aibă comuniune cu Dumnezeu și să
aibă grijă de creația Sa – concept care nu se găsește în Atra-Hasis. (2) În Atra-
Hasis un zeu este ucis și sângele lui este amestecat cu lut pentru a da formă
oamenilor. În Geneza, primul Adam este „modelat” personal de Dumnezeu,
care suflă în el viață și femeia este „făcută” mai târziu pentru a fi „ajutorul” lui.
Dumnezeu nu i-a creat pe Adam și Eva din sângele unui zeu ucis. (3) Nu există
niciun semn care să indice vreun conflict sau violență în relatarea din Geneza,
așa cum vedem în poemul Atra-Hasis.
Relatarea biblică este sublimă: un Dumnezeu omnipotent îi oferă omenirii
un scop demn într-o lume desăvârșită. O diferență radicală care i-a convins pe
cercetători că aceste două relatări despre facerea lumii sunt foarte diferite.
Unii au susținut că, de-a lungul veacurilor, relatările despre facerea lumii
și potop au fost transmise pe baza a ceea ce s-a întâmplat (de aici și ase-
mănările), dar au fost distorsionate în timp. Dar noi credem că Moise, sub
inspirația Duhului Sfânt, a descoperit chiar ce a avut loc.
101
Marți, 26 mai Geneza şi miturile Antichității

Departe de a fi dependentă de miturile păgâne antice despre creațiune,


Geneza pare să fi fost scrisă într-un mod care le respinge și Îl prezintă pe
Dumnezeu ca fiind Creatorul.
4. Cum sunt descrise entitățile care apar în ziua a patra și funcțiile lor?
Geneza 1:14-19______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Termenii „soarele” și „luna” au fost evitați cu atenție deoarece, în ebraică,
aceste denumiri îi desemnau pe zeii soarelui și ai lunii din Orientul Apropiat și
din Egipt (sau erau foarte apropiați ca nume). Folosirea termenilor „luminăto-
rul cel mare” și „luminătorul cel mic” arătau că aceste corpuri cerești au fost
create cu un scop precis, „să fie niște semne care să arate vremurile, zilele și
anii” și să „lumineze pământul” (Geneza 1:14,15). Cu alte cuvinte, textul ne
arată foarte clar că soarele și luna nu erau zei, ci lucruri create cu funcții natu-
rale specifice, așa cum le percepem și noi astăzi.
5. Cât de personal S-a implicat Dumnezeu în crearea lui Adam și a Evei?
Geneza 2:7,18-24____________________________________________________
__________________________________________________________________
Miturile orientale antice prezintă în mod unanim crearea omului ca o idee
care a venit mai târziu, un rezultat al încercării de a-i ușura pe zei de munca lor
prea asiduă. Această noțiune mitică este contrazisă de ideea biblică conform
căreia omul trebuia să conducă lumea ca locțiitor al lui Dumnezeu. Nimic din
facerea omului nu a fost un gând venit mai târziu. Textul biblic ne indică faptul
că acesta a fost punctul culminant al creațiunii, arătându-ne chiar mai hotărât
cât de diferite sunt celelalte relatări de cea biblică.
Geneza ne prezintă astfel o corectură a miturilor din lumea veche. Moise a
folosit anumiți termeni și anumite idei incompatibile cu conceptele păgâne. El
a făcut acest lucru exprimând clar și simplu perspectiva biblică asupra realității
și a rolului și scopului lui Dumnezeu în facerea lumii.
Cu mii de ani în urmă, relatarea biblică despre facerea lumii mergea împo-
triva culturii de la acea vreme. Astăzi, relatarea biblică despre facerea lumii
merge împotriva culturii actuale. De ce nu ar trebui să ne surprindă acest lucru?
102
Miercuri, 27 mai Creațiunea și timpul

6. Cum prezintă Biblia istoria omenirii de la Adam până la Noe și de la Noe la


Avraam?
Geneza 5 și 11_______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Există un element care face ca aceste genealogii să fie unice în Biblie: ele
conțin elementul timp, determinându-i astfel pe unii oameni cercetători să le
numească „cronogenealogii”. Ele au un mecanism în care informația despre
urmași face și referiri la timp. Acest sistem nu permitea ștergerea sau adău-
garea anumitor generații. Geneza 5 și 11 prezintă o linie genealogică conti-
nuă, lucru confirmat în 1 Cronici 1:18-27, unde nu sunt adăugate și nici excluse
generații. Biblia se interpretează singură.
Timp de aproape două mii de ani specialiști iudei și creștini au interpretat
aceste texte ca fiind pură istorie și o modalitate precisă de a determina data la
care a avut loc potopul și vârsta pământului, cel puțin pe baza celor șapte zile
ale creațiunii așa cum sunt descrise în Geneza 1 și 2.
În ultimele decenii s-a încercat o reinterpretare a capitolelor 5 și 11 din
Geneza pentru a include vârste mai înaintate, în urma interpretărilor (de că-
tre ființe umane căzute) unor date arheologice și istorice care par să sugereze
acest lucru. Aceasta ridică mari semne de întrebare cu privire la veridicitatea
relatării biblice.
Dar, dacă înțelegem conceptul de timp așa cum apare în Biblie și
desfășurarea sa de-a lungul istoriei, trebuie să recunoaștem că aceste două ca-
pitole sunt „atât istorice, cât și teologice, legându-l pe Adam de restul omenirii
și pe Dumnezeu, de om în timp și spațiu. Geneza 5 și 11:10-26 ne oferă cadrul
în timp și lanțul genealogic care îl leagă pe poporul lui Dumnezeu de omul pe
care Dumnezeu l-a creat ca punct culminant al celor șase zile de facere a aces-
tei planete.” – Gerhard F. Hasel, „The Meaning of the Chronogenealogies of
Genesis 5 and 11”, Origins 7/2 [1980], p. 69
Deși aceste versete din Vechiul Testament sunt acolo din motive întemeia-
te și importante, la ce spune Pavel în 1 Timotei 1:4 și Tit 3:9 că trebuie să fim
atenți când vorbim despre astfel de versete?
103
Joi, 28 mai Creațiunea în Scriptură

7. Citește pasajele de mai jos și arată cum au făcut referire autorii lor la istoria
relatată în Geneza 1-11:
Matei 19:4,5________________________________________________________
Marcu 10:6-9_______________________________________________________
Luca 11:50,51_______________________________________________________
Ioan 1:1-3__________________________________________________________
Faptele 14:15_______________________________________________________
Romani 1:20________________________________________________________
2 Corinteni 4:6______________________________________________________
Efeseni 3:9__________________________________________________________
1 Timotei 2:12-15____________________________________________________
Iacov 3:9___________________________________________________________
1 Petru 3:20________________________________________________________
Iuda 11, 14_________________________________________________________
Apocalipsa 2:7; 3:14; 22:2,3____________________________________________
Isus și toți scriitorii Noului Testament fac referire la Geneza 1–11 ca fiind o
relatare de încredere. Isus face referire la scrierile lui Moise și la crearea bărba-
tului și a femeii (Matei 19:4). Pavel folosește în mod repetat relatarea despre
facerea lumii pentru a întări argumentele teologice pe care le prezintă în epis-
tolele sale. El le spune învățaților atenieni: „Dumnezeu, care a făcut lumea și
tot ce este în ea, este Domnul cerului și al pământului și nu locuiește în temple
făcute de mâini” (Faptele 17:24). Astfel, scriitorii Noului Testament au constru-
it pe natura fundamentală a cărții Geneza pentru a-i arăta cititorului modern
importanța acestui eveniment literal.
De exemplu, citiți Romani 5. De cel puțin șase ori, Pavel îl leagă direct pe
Adam de Isus (Romani 5:12,14-19). Adică el crede în existența literală a unui
Adam istoric, poziție care este compromisă în mod fatal când interpretarea
literală a acestor versete este înlocuită de un model evoluționist al originii.
Scriitorii Noului Testament, inspirați de Duhul Sfânt, și Însuși Domnul Isus
au considerat că relatarea despre creațiune este demnă de încredere. De ce
anume am da dovadă dacă am crede altfel?
104
Vineri, 29 mai Un gând de încheiere

„Biblia este istoria completă și cea mai instructivă pe care o au oamenii.


Ea vine proaspătă din fântâna adevărurilor eterne și o mână divină a păstrat
puritatea ei în decursul veacurilor. ... Numai aici putem găsi o istorie a rasei
umane, nemânjită de prejudecăți sau mândrie omenească.” – Ellen G. White,
Mărturii, vol. 5, p. 25
„Mi-a fost arătat că, fără istoria biblică, geologia nu poate dovedi nimic.
Relicvele găsite în pământ sunt o dovadă a unor lucruri care au fost diferi-
te în multe privințe de prezent. Dar momentul existenței lor și perioada de
timp în care aceste lucruri au fost pe pământ pot fi înțelese doar cu ajutorul
istoriei biblice. Poate fi un lucru nevinovat să facem presupuneri dincolo de
istoria biblică, dacă presupunerile noastre nu contrazic adevărurile găsite în
Sfintele Scripturi. Dar când nu iau seama la Cuvântul lui Dumnezeu în ceea ce
privește relatarea despre creațiune și caută să justifice lucrările creatoare ale
lui Dumnezeu prin principiile naturale, oamenii se află în oceanul fără margini
al incertitudinii. Modul în care Dumnezeu Și-a încheiat lucrarea de creare în
șase zile literale nu le-a fost descoperit niciodată oamenilor muritori. Lucrarea
Sa creatoare este la fel de nepătruns cum este și existența Sa.” – Ellen G. White,
Spiritual Gifts, vol. 3, p. 93

Studiu la rând:

Psalmii 104–110
Evanghelizare, subcapitolul „Mijloacele de prezentare a adevărului”

1. Ce face Domnul să crească pentru vite și pentru nevoile omului?

2. Din ce cauză a fost „spurcată” țara lui Israel?

3. Ce a făcut Domnul sufletului însetat și celui flămând?

4. Cine și de ce stă la dreapta săracului?

5. Ce metodă de prezentare a adevărului aprecia Ellen White și despre care


spunea că va fi folosită din ce în ce mai mult în lucrarea finală?

105
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Geneza 1; 2; 5; 11; 1 Cronici 1:18-27; Iov 26:7-10;


Matei 19:4,5; Ioan 1:1-3.
I. Privire generală
În 1872, conducând niște lucrări de cercetare în subsolul Muzeului Britanic,
George Smith a tradus o tăbliță babiloniană veche în care se făcea referire la
Utnapiștim, supraviețuitorul potopului mondial, și la Ghilgameș, care a încercat
să obțină de la acesta secretul vieții veșnice. Ziarele din întreaga lume au scris
despre uimitoarea descoperire a Epopeii lui Ghilgameș și a primei referiri la
potop în afară de Scriptură. De atunci, oamenii învățați au documentat relatări
despre potopul universal în culturi din întreaga lume. De asemenea, s-au des-
coperit și relatări despre facerea lumii. Pe măsură ce aceste descoperiri arheo-
logice din ultimii o sută cincizeci de ani au adus noi dovezi, au început să apară
alte întrebări despre originea și natura relatărilor din Biblie despre facerea lumii
și despre potop. Este relatarea biblică din Geneza 1–11 doar împrumutată din
literatura Orientului Apropiat din vechime? Conține elemente mistice prezente
și în celelalte relatări? Dacă relatarea din Geneza este dependentă în vreun
fel de relatările anterioare, din Mesopotamia sau Egipt, care sunt implicațiile
istorice și teologice? Cum pot fi explicate asemănările și diferențele găsite în-
tre aceste relatări? Cum vorbesc aceste relatări despre cosmologie, sau despre
originea și structura universului? Oare trebuie să considerăm că și Biblia este
un text mitologic, la fel ca textele din Egipt și Mesopotamia? Aceasta și multe
alte întrebări vor fi subiectul studiului nostru din această săptămână, când vom
compara Biblia cu texte din Orientul Apropiat și Egipt.
II. Comentariu
Galileo Galilei a ajuns la concluzia că soarele este în centrul sistemului solar,
iar pământul și celelalte planete se învârt în jurul soarelui (perspectiva helio-
centrică asupra lumii). Dar în Biserica Catolică se afirma că pământul este în
centrul universului (perspectiva geocentrică asupra lumii). Inchiziția i-a inten-
tat proces și l-a obligat să retracteze cele spuse; a fost condamnat la arest la
domiciliu până la moartea sa, în 1642. Procesul lui Galileo a ridicat mai multe
întrebări. Interpretarea bisericii, care a fost folosită pentru a-l condamna pe
Galileo, își avea cu adevărat baza în Biblie? Se opusese Galileo Bibliei în favoa-
rea științei? De fapt, Biserica Catolică adoptase o cosmologie bazată pe filozofia
lui Aristotel și pe matematica lui Ptolemeu, pe care atunci încerca să le apere
pe baza Bibliei. Galileo a răspuns apărându-și interpretarea tot pe baza Bibliei.
Pentru început, el a susținut că Dumnezeu este autorul naturii și al Bibliei.
106
Înțelese corect, acestea ar trebui să fie în armonie. Apoi, Galileo a scos în
evidență faptul că interpreții târzii puteau greși. El a mai spus că limbajul folosit
în Biblie este adaptat persoanei de rând și nu ar trebui interpretat întotdeauna
în mod literal. La final, el a vorbit împotriva citirii literale a stăruinței lui Iosua
ca soarele să se oprească deasupra Gabaonului (Iosua 10:12), în lumina per-
spectivei ptolemeice predominante care spune că pământul întotdeauna stă
nemișcat și că este situat în centrul universului, deoarece, în acest caz, ar părea
că ziua ar trebui să fie mai scurtă, nu mai lungă (Richard J. Blackwell, Galileo,
Bellarmine, and the Bible [South Bend, IN: Notre Dame University Press, 1991],
pp. 68, 69). Dar Bisericii Catolice i-au trebuit mai mult de trei sute cincizeci de
ani pentru a-l reabilita pe Galileo, lucru pe care l-a făcut în 1992.
Lecția pentru noi este că interpretul Bibliei nu trebuie să citească Biblia
prin „ochelarii” cosmologilor Orientului Apropiat, Egiptului, Greciei sau ai per-
spectivei actuale moderne asupra lumii. Când se ivesc dificultăți de înțelegere,
atunci este important să se studieze cu atenție contextul, tiparele lingvistice și
sensul pasajului biblic.
Prezintă Biblia o perspectivă învechită asupra cosmologiei? Secole la rând,
oamenii învățați, cu un ochi critic, au crezut că Geneza 1 reflecta ideile babi-
lonienilor din vechime. De aceea, ei au insistat că termenul tĕhôm, „adânc”,
derivă de la numele Tiamat, zeița oceanului primitiv din epopeea Enuma Eliș.
Epopeea îl prezintă pe zeul babilonian Marduk care o ucide pe Tiamat într-o
luptă. În prezent, este general recunoscut că tĕhôm este un termen folosit în
mod obișnuit pentru a desemna un corp de apă care nu este deloc mitic. De
fapt, este „imposibil să concluzionăm că tĕhôm «ocean» a fost împrumutat de
la Tiamat” afirmă David Toshio Tsumura în lucrarea sa, „Genesis and Ancient
Near Eastern Stories of Genesis and the Flood: An Introduction”. A sugera că
Geneza 1 reflectă un conflict păgân între zei înseamnă a înțelege din text ceva
ce acesta de fapt combate. Descrierea stării pasive, lipsite de putere și neor-
ganizate a „adâncului” din Geneza 1:2 ne arată că termenul nu este mitic în
conținut și este antimitic în scop.
Termenul folosit în ebraică pentru ceruri este tradus uneori prin „fir-
mament”, de la termenul firmamentum, din traducerea latină a Vechiului
Testament (vulgata), ceea ce dă impresia falsă că firmamentul este o boltă soli-
dă de metal. Totuși, termenul din ebraică este tradus mai bine prin „întindere”,
după cum putem vedea în Psalmii 19:1 și Daniel 12:3. Tot așa, ploaia curge
literal prin „stăvilarele cerurilor” (Geneza 7:11; 8:2)? În alte pasaje, prin aces-
te „ferestre ale cerului” curge orz (2 Împărați 7:1,2), curg groază și chin (Isaia
24:18,19) sau binecuvântări (Maleahi 3:10). Este clar că aceste expresii nu sunt
107
literale și au rol de metaforă, la fel cum spunem noi astăzi „ferestrele minții”.
Dacă Biblia este citită și interpretată în propriii ei termeni, de obicei nu este
greu să depistezi și să recunoști acest limbaj. Încercarea de a susține cu Biblia
un univers pe trei niveluri cu o cupolă de metal care are niște ferestre susținute
de niște piloni, având o lume subterană, înseamnă a lua ceva ce se dorește a
fi nonliteral în contextul acestor pasaje și a-l interpreta în mod literal. De fapt,
scriitorii Bibliei s-au distanțat intenționat pe ei înșiși de astfel de idei mitice care
împleteau tărâmul zeilor cu cel al oamenilor. Putem considera această intenție
ca o abordare polemică la miturile Orientului Apropiat și ale Egiptului antic.
Creație prin Cuvânt. „Dumnezeu a zis: «Să fie lumină!» Și a fost lumină”
(Geneza 1:3). Acest mod de a crea este în contrast direct cu miturile antice.
În Enuma Eliș, Marduk creează despicând-o cu cruzime pe Tiamat. În epopeea
Atra-Hasis, omenirea este creată din carnea și sângele unui zeu ucis, amesteca-
te cu pământ. În Egipt, crearea omului este rezultatul autogenerării zeilor sau
al unei emanații a lor. Dar în Geneza nu există niciun indiciu că dumnezeirea ar
fi în om. Oamenii sunt creaturi distincte de Dumnezeu.
Peștii mării. În ziua a cincea a facerii (Geneza 1:20-23), Dumnezeu a creat
„balene mari” (KJV) sau „marii giganți ai mării”, traducere folosită în versiunile
mai recente (RSV, NEB, NASB) pentru termenul ebraic. În textele ugaritice apa-
re un termen similar, un monstru personificat, sau un balaur, care a fost biruit
de zeița Anath, zeul creator. Dar modul în care Dumnezeu a creat aceste mari
ființe acvatice, fără niciun efort, lucru exprimat prin verbul tradus în versiunea
Cornilescu prin „a făcut” evidențiază crearea fără efort și oferă un argument
clar împotriva ideii mitice de creație prin luptă sau bătălie.
Săptămâna de șapte zile. „În ziua a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea
pe care o făcuse și, în ziua a șaptea, S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care
o făcuse” (Geneza 2:2). În cosmologia egipteană nu există finalitate la creație.
Ciclul creației recurente a zeului-soare Amun-Ra are loc zilnic. Acest concept
despre viață și moarte este atât de intrinsec gândirii egiptene, încât chiar și
moartea este privită ca parte a ordinii normale a creației. Un papirus funerar
din dinastia a XXI-a arată un șarpe înaripat, cu inscripția: „Moartea, marele zeu,
care a făcut zeii și oamenii” – o „personificare a morții ca zeu creator și o trans-
punere vizuală impresionantă a ideii de moarte care este o trăsătură necesară
a lumii creației”. – Erik Hornung, Conceptions of God in Ancient Egypt, p. 81
Punctul de vedere mai înalt al relatării despre facerea lumii din Geneza
are în centru un Dumnezeu transcendent care, fiind Creatorul suprem și unic,
vorbește și ce rostește ia ființă („El zice și se face, poruncește și ce poruncește
ia ființă”). În centrul creației se află omul, bărbat și femeie. Cosmologia cărții
108
Geneza ne descoperă cel mai cuprinzător temeliile pe care sunt așezate re-
alitatea lumii biblice și viziunea biblică despre lume. Geneza ne oferă o ima-
gine a întregului care dă tonul pentru toată Scriptura. Biblia este capabilă să
vorbească despre evenimentele sfârșitului deoarece Acela care a făcut toate
lucrurile la început continuă să fie Suveran peste creația Sa (vezi și Gerhard F.
Hasel și Michael G. Hasel, „The Unique Cosmology of Genesis 1 against Ancient
Near Eastern and Egyptian Parallels”, în The Genesis Creation Account and Its
Reverberations in the Old Testament, ed. Gerald A. Klingbeil, pp. 9–29).
III. Aplicația
Ideea că Biblia este o carte învechită, aproape irelevantă când vine vorba
de întrebările majore ale secolului XXI este des întâlnită în cultura noastră as-
tăzi. Viziunea evoluționistă asupra lumii derivă, în mare parte, de la ideea mi-
tică conform căreia nu ar exista o limită distinctă între oameni, lumea naturală
și Divinitate. Toate sunt una. În hinduism se spune că la moarte noi evoluăm
prin reîncarnare într-o altă formă de viață. Dumnezeu este în tot și este tot.
Conform gândirii hinduse, există 33 de milioane de zei personificați în natură.
Acest concept exista și în Egiptul antic, care avea 22 000 de zei și unde moartea
și viața erau percepute ca parte a marelui ciclu al vieții.
De ce este important pentru noi, creștinii, să înțelegem că am fost creați
într-o stare desăvârșită, fără păcat, într-un timp când moartea nu exista? De ce
este alegerea descrisă în Geneza 3 atât de importantă? Cum a fost îndreptată
alegerea greșită a unui om, Adam, prin alegerea bună a Fiului omului, Domnul
Isus Hristos?
Ce speranță pentru viitor ne poate aduce o teorie evoluționistă, cu milioane
de ani de moarte și cu dispariția speciilor într-un holocaust al durerii? Dacă
moartea a fost dintotdeauna cealaltă fațetă a vieții în acest univers, ar putea fi
vreodată o existență fără moarte?
Prin ce diferă învățătura Bibliei despre viață și moarte de învățăturile ce-
lorlalte religii importante? Gândiți-vă la învățătura despre moartea Domnului
Hristos și învierea Lui în trup. Împărtășește cu grupa de ce poți găsi speranță
astăzi în făgăduințele din Scriptură.

109
STUDIUL

10
30 mai – 5 iunie

Biblia ca istorie
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a
_________ din țara Egiptului, din _______ robiei.” (Exodul 20:2)

Biblia conține multă istorie. Istoria biblică se mișcă în direcție lineară, de


la începutul absolut când Dumnezeu a creat toate lucrurile până la obiectivul
suprem, când El va restaura pământul la revenirea lui Hristos.
Natura istorică a Scripturii o face să fie deosebită de cărțile sfinte ale al-
tor religii. Biblia presupune existența unui Dumnezeu care intervine personal
în istorie; ea nu încearcă să Îi demonstreze existența. La început, Dumnezeu
vorbește și este creată viața pe pământ (Geneza 1:1-31). El îl cheamă pe
Avraam din Caldeea. El Își eliberează poporul din robia egipteană. El scrie Cele
Zece Porunci cu degetul Lui, pe table de piatră (Exodul 31:18). El trimite profeți.
El trimite judecăți. El cheamă oameni care să trăiască și să împărtășească Legea
Sa divină și planul de mântuire cu alte națiuni. În cele din urmă, El Îl trimite pe
Fiul Său, Isus Hristos, în lume, marcând astfel istoria pentru totdeauna.
În această săptămână vom analiza câteva elemente-cheie din istorie așa
cum au fost descrise în Biblie și câteva dovezi arheologice care ne vor ajuta să
demonstrăm că istoria a fost așa cum este scrisă pe paginile Bibliei.

6 iunie – Sabatul copiilor

110
Duminică, 31 mai David, Solomon și monarhia

Monarhia lui David și Solomon reprezintă epoca de aur a istoriei lui Israel.
Dar dacă David și Solomon nu au existat, așa cum au afirmat unii? Dacă
împărăția lor nu a fost atât de întinsă cum spune Biblia? Fără David nu ar mai fi
Ierusalim, capitala ţării (2 Samuel 5:6-10), nici nu s-ar mai fi fost construit tem-
plul de către fiul său Solomon (1 Împărați 8:17-20). Și, nu în ultimul rând, Mesia
a fost făgăduit să vină din neamul lui David (Ieremia 23:5,6; Apocalipsa 22:16).
Istoria lui Israel ar trebui rescrisă cu totul. Totuși, această istorie, așa cum apare
pe paginile Scripturii, le conferă lui Israel și bisericii rolul și misiunea lor unică.
1. Cum îi dă Dumnezeu o mare victorie lui Israel? Pe cine folosește pentru
această biruință? Unde are loc înfrângerea?
1 Samuel 17________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Observați descrierea geografică precisă a liniilor de luptă din 1 Samuel 17:1-3.
Săpăturile recente făcute în zona în care era situată tabăra israelită descrisă în
acest capitol au descoperit o cetate puternic întărită, o cazarmă de pe vremea
lui Saul și David, cu privire spre vale şi cu două porți. Deoarece majoritatea
cetăților din vechiul Israel aveau doar o poartă, această caracteristică poate
ajuta la identificarea locului: Șaaraim (1 Samuel 17:52), care, în ebraică, în-
seamnă „două porți”.
Dacă așa stau lucrurile, atunci am identificat pentru prima dată această ce-
tate biblică din vechime. În anii 2008 și 2013 au fost descoperite două inscripții
care se crede că reprezintă cea mai veche scriere ebraică descoperită vreodată.
A doua inscripție menționează numele Eșbaal, nume ca al unuia dintre fiii lui
Saul (1 Cronici 9:39).
În 1993, săpăturile de la Tel Dan, o cetate nordică, au scos la suprafață o
inscripție monumentală scrisă de împăratul Hazael din Damasc, care și-a no-
tat victoria împotriva „împăratului lui Israel” și împăratului „casei lui David”,
descriere asemănătoare cu a Bibliei, adăugând, astfel, o puternică dovadă a
arheologiei că David a existat în istorie exact cum spune Biblia.
Gândește-te care ar fi consecințele pentru credința noastră dacă, așa cum
afirmă unii, împăratul David nu a existat cu adevărat?
111
Luni, 1 iunie Isaia, Ezechia și Sanherib

2. În următoarele pasaje este relatată o campanie asiriană împotriva lui Iuda.


Cum Își eliberează Dumnezeu poporul?
Isaia 36:1-3 _________________________________________________________
__________________________________________________________________
37:14-38___________________________________________________________
__________________________________________________________________
În 701 î.Hr., Sanherib a pornit o campanie împotriva lui Iuda, relatată în
Biblie, dar şi de Sanherib însuși în mai multe moduri. În analele istorice desco-
perite în Ninive, capitala sa, el se laudă astfel: „Patruzeci și șase dintre cetățile
sale [ale lui Ezechia] puternic fortificate și nenumărate sate mai mici din îm-
prejurimi le-am împrejmuit și le-am cucerit.” În palatul din Ninive, Sanherib îşi
sărbătorește biruinţa asupra cetății Lachis, acoperind pereții unei încăperi cen-
trale cu basoreliefuri care reprezintă asediul și bătălia. Săpăturile recente de la
Lachis au descoperit ruinele rămase în urma distrugerii masive a cetății după
ce a fost incendiată de Sanherib. Dar Ierusalimul a fost cruțat în mod minunat.
Sanherib s-a putut mândri doar cu următoarele: „În ce îl privește pe Ezechia,
Iudeul, l-am închis în cetatea lui ca pe o pasăre în colivie.” Nicio descriere a
distrugerii Ierusalimului, nimic despre prizonierii de război luaţi în robie.
Este adevărat că Ierusalimul a fost împresurat, dar Biblia ne spune că ase-
diul a durat doar o zi, după care Îngerul Domnului a eliberat cetatea, cum fuse-
se profetizat de Isaia: „Așa vorbește Domnul despre împăratul Asiriei: «El nu va
intra în cetatea aceasta, nu va arunca săgeți în ea, nu-i va sta înainte cu scuturi
și nu va ridica întărituri de șanțuri împotriva ei. Ci se va întoarce pe drumul pe
care a venit și nu va intra în cetatea aceasta, zice Domnul, căci Eu voi ocroti
cetatea aceasta ca s-o scap, din pricina Mea și din pricina robului Meu David»”
(Isaia 37:33-35).
Doar Lachisul este descris în detaliu în Ninive, capitala asiriană. Ierusalimul
nu apare pe pereții palatului. Sanherib s-a putut mândri doar cu victoria asupra
Lachisului. Supremația Dumnezeului cerului este demonstrată în eliberarea po-
porului Său. El a văzut agresivitatea asirienilor. El a auzit cuvintele rugăciunii lui
Ezechia. Dumnezeu a intervenit în istorie.
Să nu uităm că Dumnezeul care a eliberat Israelul în mod atât de minunat
atunci este același Dumnezeu la care ne rugăm, pe care ne bizuim și în care
ne încredem şi noi!
112
Marți, 2 iunie Daniel, Nebucadnețar și Babilonul

În iulie 2007, un om de știință de la Universitatea din Viena lucra la un pro-


iect pentru Muzeul Britanic când a găsit o tăbliță din vremea lui Nebucadnețar,
împăratul Babilonului. Pe acea tăbliță a găsit numele unui om de stat din
Babilon, menționat și în Ieremia 39:3 – „Sarsechim”. Este unul dintre multele
nume, atât de împărați, cât și de oficiali din vremea lui Daniel și Nebucadnețar,
redescoperite de arheologie.
3. Revezi Daniel 1 și 5. Cum corespund primele hotărâri ale lui Daniel cu
intervențiile lui Dumnezeu în care l-a folosit ca slujitor și profet al Său pen-
tru a influența milioane de oameni de-a lungul istoriei?
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Daniel „s-a hotărât în inima lui” să Îi rămână credincios lui Dumnezeu în
privința alimentației și a închinării. Aceste obiceiuri bune, formate încă de la
începutul experienței sale, au devenit un model și i-au conferit putere pen-
tru viața lui lungă. Rezultatul a fost o gândire clară, înțelepciune și pricepere
care veneau de sus, lucru recunoscut şi de Nebucadnețar, și de Belșațar, care
l-au pus în cele mai înalte funcții în împărăție. Dar, poate chiar mai important,
aceasta a dus la convertirea împăratului Nebucadnețar (Daniel 4:34-37).
Nebucadnețar a fost fiul lui Nabopolassar. Ei au construit o cetate glorioasă,
fără egal în lumea antică (Daniel 4:30). Cetatea Babilon era enormă, cu peste
300 de temple, un palat elegant și era înconjurată de ziduri duble uriașe, late
de 3,7 şi 6,7 metri. Zidurile includeau opt porți importante, numite după princi-
palele zeități babiloniene. Cea mai cunoscută este Poarta lui Iștar, descoperită
de germani și reconstruită în Muzeul Pergamon din Berlin.
În Daniel 7:4, Babilonul este descris ca un leu cu aripi de vultur. Calea ce-
remonială de la Poarta lui Iștar are 120 de lei de o parte şi de alta. Aceleași
săpături au descoperit sculptura unui leu uriaș năpustit asupra unui bărbat,
sculptură care încă se află lângă cetate. Toate acestea certifică faptul că leul
este un simbol potrivit pentru Babilonul cel mare. Istoria biblică și mesajul său
profetic sunt confirmate.
Daniel 1:8 spune că Daniel „s-a hotărât în inima lui”. Ce înseamnă acest
lucru? Poți enumera câteva lucruri pe care trebuie să „hotărăști în inima ta”
să le faci sau să nu le mai faci?
113
Miercuri, 3 iunie Isus din istorie

4. Cine a fost Caiafa și care a fost rolul său în moartea lui Hristos? Cine a fost
Pilat din Pont și cât de importantă a fost hotărârea lui pentru ca Sinedriul să
își poată atinge obiectivul?
Matei 26:57-67______________________________________________________
Ioan 11:45-53 _______________________________________________________
18:29-31___________________________________________________________
Caiafa era mare-preot și a instigat un complot pentru a-l condamna la
moarte pe Isus. Existența lui este notată și de Josephus Flavius, istoricul evreu.
„Pe lângă aceasta, el i-a luat titlul de mare-preot lui Iosif, numit și Caiafa, și
l-a desemnat pe Ionatan, fiul lui Ananus, fostul mare-preot, să îl succeadă.” –
Josephus Complete Works , cartea 18, capitolul 4, p. 381
În 1990, la sud de Ierusalim a fost descoperit un mausoleu de familie în care
erau douăsprezece osuare. Monedele și vasele din mormânt datează de la mij-
locul secolului I d.Hr. Cel mai împodobit osuar, cu mai multe seturi de oase în
el, are inscripționat numele „Iosif, fiul lui Caiafa”. Mulți specialişti cred că aces-
ta a fost mormântul și osuarul lui Caiafa, marele-preot implicat în moartea lui
Isus. În 1961, pe o piatră din teatrul de la Caesarea Maritima, a fost descoperită
o inscripție cu numele Pilat din Pont, prefect al Iudeei sub împăratul Tiberius.
În ambele cazuri, istoria confirmă existenţa unor personaje principale implicate
în moartea lui Hristos.
Şi istoricii seculari ai primelor două secole au vorbit despre Isus din Nazaret.
Tacitus, istoric roman, scrie despre Hristos, despre execuția lui de către Pilat din
Pont în timpul domniei lui Tiberius și despre primii creștini din Roma. Plinius cel
Tânăr, un guvernator roman, îi scrie în 112–113 d.Hr. împăratului Traian despre
creştini și îl întreabă cum ar trebui să se poarte cu ei. El spune că aceștia se
întâlneau într-o zi anume înainte de răsărit și se adunau pentru a cânta imnuri
unui dumnezeu.
Aceste descoperiri arheologice și surse istorice ne oferă un cadru suplimen-
tar, în afară de Biblie, pentru existența lui Isus. Evangheliile sunt sursele prima-
re de dovezi despre existența lui Isus și ar trebui să le studiem bine pentru a
afla mai multe despre El și viața Lui.
Deși este util să avem dovezi arheologice care să ne susțină credința, de ce
trebuie să învățăm să nu ne bazăm credința doar pe ele, oricât de folositoare
ar fi?
114
Joi, 4 iunie Credința și istoria

Noi nu trăim într-un vid. Alegerile noastre ne influențează nu doar pe noi, ci


și pe ceilalți. În același fel, viețile multora din poporul lui Dumnezeu din vechi-
me au avut un impact major asupra viitorului celor de lângă ei.
5. Revezi Evrei 11. Ce lecții putem învăța de la acești eroi din vechime și prin
studierea vieții lor?
Enoh______________________________________________________________
Noe_______________________________________________________________
Avraam ____________________________________________________________
Sara_______________________________________________________________
Iosif_______________________________________________________________
Moise_____________________________________________________________
Rahav_____________________________________________________________
Samson____________________________________________________________
Credința nu înseamnă doar a crede în ceva sau cineva, ci înseamnă a acționa
ca răspuns la acel crez. Numai credința care lucrează este socotită neprihănire.
Aceste fapte ale credinței schimbă istoria. Fiecare dintre aceste acțiuni depind
de încrederea în Cuvântul lui Dumnezeu.
Noe a acționat prin credință când a construit arca, încrezându-se în Cuvântul
lui Dumnezeu mai presus de experiență sau rațiune. Pentru că până atunci nu
mai plouase, experiența și rațiunea sugerau că un potop era ceva lipsit de lo-
gică. Dar Noe a ascultat de Dumnezeu și rasa umană a supraviețuit. Avraam,
la acea vreme Avram, a ieşit din cetatea Ur, din sudul Mesopotamiei, cea mai
sofisticată cetate din lume la acea vreme, și a plecat fără să ştie unde avea să îl
conducă Dumnezeu. Dar el a ales să acționeze pe baza Cuvântului Său. Moise
a ales mai degrabă să devină păstor şi apoi să conducă poporul lui Dumnezeu
spre țara făgăduită, decât împărat peste Egipt, cel mai mare imperiu al vremii.
El s-a încrezut în vocea Celui Atotputernic, care l-a chemat dintr-un rug aprins.
Rahav a hotărât să se încreadă în raportul despre eliberarea lui Dumnezeu, a
ascuns iscoadele și a devenit parte a genealogiei lui Isus. Cât de puțin ne dăm
seama ce influență vor avea deciziile noastre asupra vieții multor oameni în
această generație și cele care vor veni!
Ce decizii importante îți stau înainte? Cum iei o hotărâre și de ce?
115
Vineri, 5 iunie Un gând de încheiere

„Biblia este cea mai veche și cea mai amplă sursă istorică pe care o au oa-
menii. Ea a venit direct de la izvorul adevărului veșnic și, de-a lungul veacuri-
lor, o mână divină i-a păstrat puritatea. Ea luminează trecutul îndepărtat, tre-
cut pe care cercetarea omenească încearcă în zadar să-l pătrundă. Numai în
Cuvântul lui Dumnezeu vedem puterea care a așezat temeliile pământului și a
întins cerurile. Numai aici descoperim un raport autentic al originii națiunilor.
Numai aici ne este dată istoria neamului omenesc, neîntinată de mândria sau
prejudecățile omenești.” – Ellen G. White, Educație, p. 173
„Cel care Îl cunoaște pe Dumnezeu și cunoaște Cuvântul Său are o credință
întemeiată pe divinitatea Sfintelor Scripturi. El nu probează Biblia prin ideile
despre știință ale omului. El aduce aceste idei pentru a fi probate prin măsură-
toarea cea fără greș. El știe că tot Cuvântul lui Dumnezeu este adevăr, și ade-
vărul nu se poate contrazice niciodată; tot ceea ce, în învățătura așa-numitei
științe, contrazice adevărul descoperirii lui Dumnezeu este simplă lucrare ome-
nească, de nimereală.
Celor cu adevărat înțelepți, cercetările științifice le deschid câmpuri vaste
de gândire și informare.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, p. 325
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Patriarhi și profeți, cap. „David și
Goliat”; Profeți și regi, cap. „Ezechia” şi „Izbăvirea de sub puterea Asiriei”.

Studiu la rând:

Psalmii 111–117
Evanghelizare, subcapitolul „Povestiri, anecdote, gesticulări și glume”

1. Cine și de ce nu se teme de vești rele?

2. De unde îl ridică Domnul pe cel sărac, lipsit?

3. Ce au văzut și au făcut marea și Iordanul?

4. Unde promitea psalmistul că-și va împlini juruințele făcute Domnului?

5. Ce se întâmplă când amuzamentele (glumele) sunt amestecate cu învă­


țăturile Scripturii?

116
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: 1 Samuel 17; Isaia 36:1-3; 37:14-38; Daniel 1, 5;


Matei 26:57-67; Evrei 11:1-40.
I. Privire generală
Istoria este importantă deoarece viața își are rădăcina în istorie. Nu este
existență umană fără istorie. Istoria este țesătura vieții. Dumnezeu a ales să
ne plaseze în ea și tot acolo să Se descopere pe El Însuși. Deoarece Biblia este
alcătuită istoric, istoria este „locul”, ca să spunem așa, în care Dumnezeu oferă
ocazia de a testa și a confirma exactitatea Cuvântului Său. Tocmai de aceea
istoria și detaliile istorice sunt locul în care veridicitatea Bibliei și a Cuvântului
lui Dumnezeu este supusă testului și locul în care, cel mai adesea, încep criti-
cile. Pavel prezintă această problemă în biserica din Corint când aduce vorba
despre faptul că unii din biserică au pus sub semnul întrebării mărturia cu-
vântului apostolului: „Iar dacă se propovăduiește că Hristos a înviat din morți,
cum zic unii dintre voi că nu este o înviere a morților? Dacă nu este o înviere
a morților, nici Hristos n-a înviat. Și, dacă n-a înviat Hristos, atunci propovădu-
irea noastră este zadarnică, și zadarnică este și credința voastră” (1 Corinteni
15:12-14). Pavel a afirmat că veridicitatea evenimentului istoric al învierii în
trup a lui Hristos a fost piatra de temelie a credinței creștine. Dacă acel eveni-
ment nu a avut loc, atunci credința noastră se bazează doar pe o înșelătorie,
nu pe realitate. Credința biblică se bazează pe evenimentele din istorie. Se ba-
zează pe un Dumnezeu care acționează în istorie și tocmai istoria biblică va fi
subiectul studiului nostru în această săptămână.
II. Comentariu
Walter Dietrich, teolog al Vechiului Testament, a scris recent: „În epoca mo-
dernă, istoria trebuie înțeleasă și prezentată ca și cum Dumnezeu nu ar exista
(etsi deus non daretur).” Dar el recunoaște că acest lucru este greu de realizat
când evaluezi istoria biblică. În Biblie, „Dumnezeu are un rol activ... Dumnezeu
Se implică personal... El trimite proroci... El declanșează evenimente.” Dietrich
concluzionează: „Ce persoană iluminată poate accepta aceste lucruri ca simple
relatări istorice?” – The Early Monarchy in Israel: The Tenth Century B.C.E., pp.
102–103. O întreagă suită de metode analitice au îndepărtat cadrul istoric al
Bibliei și al învățăturilor ei, negând chiar evenimente pe care Dumnezeu le-a
dat pentru a confirma lucrarea Sa personală în viața poporului Său. În ultimii
două sute de ani, aceste metode ale Iluminismului au fost folosite adesea pen-
tru a descompune învățătura clară a Bibliei. Criticismul istoric pune la îndoială
evenimente și chiar perioade întregi de timp din Biblie și le atribuie mitului,
117
legendei, poveștilor sau doar teologiei, în sensul de imaginație a oamenilor.
Aceste perioade includ facerea lumii, potopul, perioada patriarhală, perioada
petrecută de Israel în Egipt, exodul și cucerirea Canaananului, monarhia uni-
tă etc. Cercetătorii Noului Testament care folosesc aceste metode au analizat
amănunțit vorbele lui Isus pentru a determina, susțin ei, ce a spus El cu ade-
vărat și ce anume i-au atribuit alții (nejustificat). Mulți dintre tinerii noștri sunt
confruntați cu aceste abordări critice la universitățile seculare pe care le frec-
ventează. Acest lucru poate da naștere la întrebări importante pentru cel care
studiază Biblia cu seriozitate. Chiar contează detaliile istorice pentru credință?
Cum pot trăi prin credință când această credință este contestată de gândirea
modernă și postmodernă? Cum îmi poate deschide ochii și lărgi gândirea Biblia,
Cuvântul inspirat al lui Dumnezeu?
Când studiem Biblia trebuie să ne întrebăm dacă ar trebui evaluată doar
pe baza ipotezelor externe și a normelor modernismului și postmodernismului
sau doar după standardele ei. Mărturia internă a Scripturii arată că Dumnezeu
i-a vorbit poporului Său prin profeți și uneori chiar direct. El li s-a adresat oa-
menilor în timp și spațiu. Adică El a acționat în timp real (evenimente), printre
oameni reali și în locuri reale.
Oameni. Existența a cel puțin o sută de personaje biblice, inclusiv împărați,
slujitori, cărturari și guvernatori, a fost confirmată de cercetările arheologice și
istorice. În ultimele două decenii, la această listă s-au adăugat mult mai multe
persoane datorită descoperirii sigiliilor, a urmelor grafice, a inscripțiilor mici și
a inscripțiilor monumentale. Mai jos sunt prezentate câteva exemple.
Baalis. În 1984, la un sit arheologic din Iordania, cercetătorii de la Universi-
tatea Andrews au descoperit un sigiliu în lut pe care era numele „Milkom’ur...
slujitor al lui Baalyasha” – fără îndoială, referire la Baalis, împăratul amoniților
din vechime, menționat în Ieremia 40:14. Despre acest împărat mai puțin cu-
noscut se spune că a uneltit împotriva lui Iuda cu puțin înainte de distrugerea
babiloniană (Randall W. Younker, „Israel, Judah, and Ammon and the Motifs
on the Baalis Seal from Tell el-cUmeiri”, Biblical Arhcaeologist 48/3 [1985],
pp. 173–180).
Prorocul Isaia. Săpăturile de la Ierusalim din 2009 au descoperit amprenta
unui sigiliu pe care era numele „Isaia, proroc[ul]”. Eilat Mazar, care a participat
la săpături, crede că este vorba de un sigiliu al prorocului Isaia. Această piesă
a fost găsită la mai puțin de trei kilometri de amprenta sigiliului lui „Ezechia,
fiul lui Ahaz, împăratul lui Iuda” (Eilat Mazar, „Is This the Prophet Isaiah’s
Signature?” Biblical Archaeology Review 44/2&3 2018, 64–73, 92). În 2014,
câțiva studenți de la Universitatea Southern Adventist au descoperit două am-
118
prente ale unor sigilii aparținându-i lui Eliachim din cetatea Lachis. Conform cu
Isaia 37:1,2, toți trei – Ezechia, Eliachim și Isaia – au fost în Ierusalim în timpul
invaziei lui Sanherib în Iuda.
Irod cel Mare. În 1996, studenții care lucrau cu Ehud Netzer la Masada,
fortăreața părăsită a lui Irod, au descoperit un fragment dintr-o amforă de vin.
Pe fragment era următoarea inscripție: Regi Herodi Iudaico, „Pentru Irod, regele
Iudeei”. Aceasta a fost prima menționare a titlului lui Irod cel Mare, în afară de
cele din Noul Testament și din istoricul Josephus Flavius, care a fost descoperită
într-un sit arheologic („Pottery With a Pedigree: Herod Inscription Surfaces at
Masada”, Biblical Archaeology Review 22/6 [noiembrie-decembrie, 1996] p. 27).
Orașele. Zeci de orașe din Orientul Mijlociu au fost excavate și astfel și-au
dezvăluit secretele și s-a confirmat existența unor culturi înfloritoare, așa
cum erau descrise în Biblie. Săpăturile din Babilon au scos la suprafață cără-
mizi smălțuite colorate, acoperite cu reprezentările unor lei, tauri și animale
mitologice. Ruinele de la Hațor, Meghido și Ghezer erau înconjurate de ziduri
duble masive și de porți, atribuite activităților de construcție ale lui Solomon
(1 Împărați 9:15).
În cetățile filistene de la Askalon, Așdon, Ecron și Gat s-au făcut săpături
masive, descoperindu-se o cultură sofisticată în ce privește arhitectura, arta și
tehnologia. În 1996 a fost descoperită o inscripție la Ecron pe care era scrisă
linia monarhică a cinci împărați, inclusiv Achiș, fiul lui Padi, care au domnit în
Ecron până la distrugerea cetății de către Nebucadnețar (Seymour Gitin, Trude
Dothan și Joseph Naveh, „A Royal Dedicatory Inscription from Ekron”, Israel
Exploration Journal 47/1-2 [1997]: pp. 9–16). Vasele de ceramică decorate în
stil egeean și tehnologia acestor cetăți ne arată că filistenii erau elita în vechiul
Canaan. La această listă scurtă ar mai putea fi adăugate zeci de locuri, precum:
Ierihon, Ierusalim, Dan, Abel, Azeca, Libna, toate fiind excavate în prezent în
Orientul Mijlociu.
Evenimente. Unul din cele mai ilustrate evenimente din Biblie este campa-
nia lui Sanherib împotriva lui Iuda în 701 î.Hr., eveniment menționat în Isaia 36
și 37; 2 Împărați 18; 19 și 2 Cronici 32. În urma săpăturilor de la Ninive din Irakul
de astăzi s-au descoperit analele împăratului Sanherib, unde este descrisă în
detaliu campania lui împotriva lui Iuda: „În ceea ce-l privește pe Ezechia Iudeul,
care nu s-a supus jugului meu, eu l-am închis în cetatea regală ca pe o pasăre
în cușcă.” Bazoreliefurile din camera principală a palatului său prezintă atacul
asirian împotriva cetății Lachiș, înfrângerea ei și procesiunea captivilor înainte
ca împăratul să se așeze pe tron. Săpăturile recente, din 2013–2017, realizate
de Universitatea Southern Adventist și Universitatea Ebraică din Ierusalim au
119
descoperit distrugerea masivă a Lachișului din Israel, fiind recuperate zeci de
vârfuri de săgeți, praștii și elemente ale armurii de solzi din tot molozul lăsat în
urmă de armatele asiriene. Totuși, Ierusalimul a fost cruțat – o mărturie vie a
acurateței relatării biblice referitoare la acest eveniment.
După două sute de ani, arheologia de abia a „zgâriat” puțin suprafața a ceea
ce ar fi putut să fie descoperit. În prezent, au fost localizate doar o mică parte
din sutele de cetăți care au existat înainte. Doar într-o mică parte din aces-
te locuri s-au făcut săpături. Doar într-un mic număr din aceste situri în care
s-a excavat s-au făcut săpături semnificative (adesea mai puțin de 5%). Doar
o parte dintre descoperirile făcute în urma acestor săpături au fost publicate.
Și doar o parte dintre cele care au fost publicate aduc o contribuție directă la
a înțelege personajele și evenimentele din Biblie. De aceea nu ar trebui să fim
deloc surprinși de faptul că multe personaje, locuri și evenimente rămân să fie
descoperite. Pe măsură ce sute de arheologi, voluntari și alți specialiști desco-
peră aceste ruine antice, se adună tot mai multe dovezi care confirmă cadrul
istoric al Bibliei, aducând la lumină tot mai multe detalii despre cum au lucrat,
trăit și interacționat oamenii în acele culturi antice.
III. Aplicația
Istoria nu este doar o materie lipsită de viață pe care o studiezi în liceu
sau despre care discuți la un curs. Istoria este povestea noastră, dar și a Lui.
Dacă Dumnezeu personal a lucrat în istoria acestei lumi, crezi că El este activ
și astăzi în viața ta? Mai experimentăm și în prezent eliberarea miraculoasă de
puteri­le vrăjmașului, de boală și de greutăți? Adesea citim minunile consemna-
te în Biblie și ne întrebăm dacă astfel de minuni se mai fac și astăzi. Nu se fac?
Dacă am sta să strângem toate istoriile adevărate despre vindecările făcute de
Dumnezeu, despre descoperirile pe care El le-a dat și despre lucrarea Sa de-a
lungul vieții noastre astăzi, în marea familie a bisericii din întreaga lume, oare
nu am putea să umplem o carte?
Împărtășește cu grupa modul în care Dumnezeu a lucrat în viața ta. Ce a fă-
cut El pentru tine, poate pentru un membru al familiei sau pentru un prieten?
Pune această întrebare membrilor grupei. Ce experiențe au de împărtășit?
Un tânăr adventist începe studiile la o universitate publică și se confruntă
cu un profesor care afirmă chiar de la începutul cursului că, deși unii studenți
din clasă poate au crescut frecventând biserica sau sinagoga, acum sunt la uni-
versitate și vor afla cu adevărat ce s-a întâmplat în trecut. Ce ar trebui să facă
studentul în acea situație?

120
STUDIUL

11
6–12 iunie

Biblia și profeția
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Și el mi-a zis: «Până vor trece _______ mii trei sute
de seri și dimineți; apoi Sfântul Locaș va fi __________ !»” (Daniel 8:14)

Profeția biblică este esenţială pentru identitatea și misiunea noastră.


Profeția ne oferă un mecanism intern și extern de confirmare a acurateței
Cuvântului lui Dumnezeu. Isus a spus: „Și v-am spus aceste lucruri acum, înain-
te ca să se întâmple, pentru ca, atunci când se vor întâmpla, să credeți” (Ioan
14:29; vezi și Ioan 13:19). Întrebarea este: Cum interpretăm profeția corect, ca
să putem ști când s-a împlinit?
În timpul lor, reformatorii au urmat metoda istoricistă, aceeași pe care
au folosit-o Daniel și Ioan în interpretarea lor. Metoda istoricistă consideră
profeția ca fiind o împlinire progresivă și continuă a istoriei, începând din trecut
și sfârșindu-se cu Împărăția veșnică a lui Dumnezeu.
În această săptămână vom studia stâlpii interpretării profetice istori-
ciste. „Trebuie să vedem în istorie împlinirea profeției, să studiem lucrările
Providenței în marile mișcări de reformă și să înțelegem desfășurarea eveni-
mentelor în mersul națiunilor înainte, către conflictul final al marii lupte.” –
Ellen G. White, Mărturii, vol. 8, p. 307

13 iunie – Dar proiecte speciale Conferințe


13 iunie – Ziua Misiunii Femeii

121
Duminică, 7 iunie Istoricismul și profeția

Metoda principală pe care adventiștii de ziua a șaptea o aplică în studierea


profețiilor se numește istoricism. Această metodă merge pe ideea că multe
dintre profețiile majore ale Bibliei urmează un curs linear neîntrerupt al isto-
riei, de la trecut la prezent și la viitor. Este foarte asemănătoare cu modul în
care se studiază istoria în școală. Folosim această metodă deoarece chiar Biblia
încurajează o astfel de interpretare.
1. Ce aspecte ale visului lui Nebucadneţar indică o succesiune continuă, neîn-
treruptă a puterilor în decursul istoriei? În ce mod ne arată chiar Biblia cum
să interpretăm profeția despre vremea sfârșitului?
Daniel 2:27-45______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Observați că împărăția lui Nebucadnețar este recunoscută ca fiind capul de
aur. Astfel, Daniel identifică Babilonul ca fiind prima împărăție (vers. 38). Apoi
Daniel spune: „După tine se va ridica o altă împărăție, mai neînsemnată decât a
ta; apoi o a treia împărăție” (vers. 39) și apoi o a patra (vers. 40). Faptul că aces-
te împărății se succed este sugerat chiar de chip – fiecare împărăție este repre-
zentată de o parte din trup, pornind de la cap până la degetele de la picioare.
Ele sunt conectate una cu cealaltă, la fel cum sunt conectate timpul și istoria.
În Daniel 7 și 8, în loc de un chip, sunt folosite ca simboluri specifice diferite
animale, dar este transmis același lucru. Ne este prezentată o secvență neîntre-
ruptă de patru împărății pământești care încep în vechime și continuă în isto-
rie, până la prezent și viitor, când Hristos va reveni și Își va întemeia Împărăția
Sa veșnică.
Astfel, chipul din Daniel 2 și vedeniile succesive din Daniel 7 și 8 au oferit
temelia pentru interpretarea protestantă istoricistă a profeției, metodă pe care
adventiștii o folosesc și în prezent.
2. Ce cuvinte ale lui Isus ne ajută să înțelegem cum poate funcționa profeția?
Ioan 14:29__________________________________________________________

Ce avantaj major avem noi, cei de astăzi, care trăim într-o vreme în care
mare parte din istorie este în urmă, avantaj pe care cineva care a trăit în tim-
pul Babilonului nu l-a avut?
122
Luni, 8 iunie Principiul an-zi

Una dintre cheile de interpretare ale istoricismului este principiul an-zi.


De-a lungul secolelor, mulți învățați au aplicat acest principiu profețiilor referi-
toare la timp din Daniel și Apocalipsa. Ei au extras acest principiu din mai multe
texte-cheie și din contextul imediat al profețiilor.
3. Cum enunță Dumnezeu principiul an-zi în următoarele versete?
Numeri 14:34 _______________________________________________________
Ezechiel 4:6_________________________________________________________
În aceste versete putem vedea foarte clar ideea principiului an-zi. Dar cum
justificăm folosirea acestui principiu în cazul unor profeții legate de timp, ca, de
exemplu, Daniel 7:25 și 8:14, dar și Apocalipsa 11:2,3; 12:6,14 și 13:5?
Există alte trei elemente care susțin principiul an-zi în aceste profeții din
Daniel și Apocalipsa: folosirea simbolurilor, perioadele lungi de timp și expre-
siile specifice.
Primul element, natura simbolică a fiarelor și coarnelor care reprezintă
împărățiile sugerează că şi timpul menţionat în aceste profeții ar trebui inter-
pretat simbolic. Întrucât restul profeției este simbolic, nu literal, de ce am in-
terpreta literal doar partea legată de timp? Desigur, nu ar trebui să facem acest
lucru.
Al doilea element este faptul că multe dintre evenimentele și împărățiile
reprezentate în profeții se întind pe perioade de mai multe secole, lucru care
face imposibilă interpretarea literală a profețiilor referitoare la ele. Dar, dacă
aplicăm principiul an-zi, timpul se potrivește evenimentelor cu o acuratețe re-
marcabilă, ceea ce ar fi imposibil dacă profețiile legate de timp ar fi interpre-
tate literal.
Nu în ultimul rând, expresiile folosite pentru a numi aceste perioade suge-
rează o interpretare simbolică – modul în care este exprimat timpul în aceste
profeții (de exemplu, „două mii de seri și dimineți” din Daniel 8:14) nu este
felul în care ne exprimăm în mod normal când vorbim despre timp, arătând că
perioadele menţionate aici trebuie interpretate simbolic, nu literal.
Analizează profeția celor șaptezeci de săptămâni din Daniel 9:24-27. Citim
că „de la darea poruncii ... vor trece șaizeci și nouă de săptămâni” (vers. 25).
Dacă le considerăm literale, ar însemna un an, patru luni și o zi. Profeția nu
mai are nicio logică dacă o interpretăm astfel. Ce se întâmplă când aplicăm
principiul an-zi?
123
Marți, 9 iunie Identificarea cornului mic

Secole la rând, reformatorii protestanți au identificat cornul cel mic din


Daniel 7 și Daniel 8 ca fiind Biserica Catolică. De ce?
4. Care sunt caracteristicile cornului mic în ambele capitole? Cum îl putem
identifica?
Daniel 7:1-25 _______________________________________________________
8:1-13_____________________________________________________________
Există șapte caracteristici comune cornului mic din Daniel 7 și celui din ca-
pitolul 8: (1) ambele sunt descrise ca fiind un corn; (2) ambele sunt puteri per-
secutoare (7:21,25; 8:10,24); (3) ambele se înalță singure și rostesc cuvinte de
hulă (7:8,20,25; 8:10,11,25); (4) ambele țintesc poporul lui Dumnezeu (7:25;
8:24); (5) unele aspecte din activitatea lor au fost trasate de timpul profetic
(7:25; 8:13,14); (6) ambele vor fi până la sfârșitul timpului (7:25,26; 8:17,19) și
(7) ambele vor fi distruse în mod supranatural (7:11,26; 8:25).
Istoria identifică prima împărăție ca fiind Babilonul (Daniel 2:38), a doua
– Medo-Persia (8:20) și a treia – Grecia (8:21). Istoria arată clar că după aceste
împărății urmează Roma. În Daniel 2, fierul care reprezintă Roma merge în con-
tinuare până la labele picioarelor din fier amestecat cu lut, adică până la sfârșitul
timpului. Cornul cel mic din Daniel 7 iese din fiara a patra, dar rămâne parte din ea.
Ce putere a ieșit din Roma și și-a continuat influența politico-religioasă
cel puțin o mie două sute şaizeci de ani (Daniel 7:25)? Doar o singură putere
se potrivește istoriei și profeției – papalitatea. Ea a venit la putere din cele
zece triburi barbare ale Europei, „smulgând” trei dintre ele (vers. 24). Ea „se
va deosebi de înaintaşi”, este unică în comparație cu celelalte; „va rosti vorbe
de hulă împotriva Celui Preaînalt” (vers. 25) și „s-a înălțat până la căpetenia
oștirii” (Daniel 8:11), uzurpând rolul lui Isus și înlocuindu-L cu papa. Papalitatea
a împlinit profeția care spunea că îi va persecuta „pe sfinții Celui Preaînalt”
(Daniel 7:25) și va alunga „o parte din oștirea” cerurilor (Daniel 8:10) în tim-
pul Contrareformei, când protestanții au fost măcelăriți. Papalitatea a încercat
„să schimbe vremurile și legea” (Daniel 7:25) prin scoaterea poruncii a doua și
schimbarea Sabatului în duminică.
În Daniel 2, 7 și 8, după Grecia se înalță o putere care va exista până la
sfârșitul timpului. Care altă putere ar putea fi în afară de Roma, în etapa pa-
pală? Indiferent cât de incorect politic pare, de ce este aceasta o învățătură
esențială a întreitei solii îngerești și astfel, o componentă semnificativă a
adevărului prezent?
124
Miercuri, 10 iunie Judecata de cercetare

Schița profetică studiată în această săptămână a găsit multă susținere în


rândul istoricilor protestanți de la Reformă încoace. Dar doar după apariția
mișcării millerite, la începutul anilor 1800 profeția despre cele două mii trei
sute de seri și dimineți și judecata de cercetare a fost reanalizată și studiată cu
atenție.
5. Ce ne spun următoarele versete că are loc în cer?
Daniel 7:9-14_______________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
8:14,26____________________________________________________________
__________________________________________________________________
După perioada de persecuție medievală, care s-a încheiat în 1798, când
papa a fost luat prizonier de generalul Berthier și întemnițat (Apocalipsa 13:3),
Daniel 7 și 8 vorbesc despre judecată. Judecata urmează să aibă loc în cer, unde
tronul a fost „așezat” (Daniel 7:10). În acest context se spune: „Iată că pe norii
cerurilor a venit unul ca un fiu al omului; a înaintat spre Cel Îmbătrânit de zile”
(vers. 13). Aceasta este scena judecății care are loc după 1798 și înainte de
revenirea lui Isus.
Această scenă a judecății din Daniel 7 este paralela la curățirea sanctuaru-
lui din Daniel 8:14. Se vorbește despre același lucru. Conform cu Daniel 8:14,
timpul când „Sfântul Locaș va fi curățit”, în alți termeni Ziua Ispășirii, este după
două mii trei sute de zile. Folosind principiul an-zi, aceste zile reprezintă două
mii trei sute de ani.
Punctul de început al celor două mii trei sute de ani de ani se găsește în
Daniel 9:24 – cele şaptezeci de săptămâni (patru sute nouăzeci de ani) sunt
„tăiate” din perioada de două mii trei sute de zile. De fapt, mulți cercetători
le interpretează corect ca fiind două părți ale aceleași profeții. Daniel 9:25 ne
descoperă începutul acestei perioade, „de la darea poruncii pentru zidirea din
nou a Ierusalimului”. Data pentru acest eveniment este „al șaptelea an al împă-
ratului Artaxerxes” (Ezra 7:7), sau 457 î.Hr. Dacă adăugăm două mii trei sute de
ani, ajungem la anul 1844, nu mult după 1798 și înainte de a doua venire a lui
Isus. Atunci a intrat Isus în Sfânta Sfintelor și a început lucrarea Sa de mijlocire,
de curățire a sanctuarului ceresc. Vezi schița de la studiul de vineri.
125
Joi, 11 iunie Tipologia ca profeție

Simbolurile profețiilor apocaliptice, precum cele găsite în Daniel și


Apocalipsa, au o singură împlinire. De exemplu, țapul și-a găsit împlinirea în
Grecia, o singură împărăție (Daniel 8:21). De fapt, textul a fost foarte clar și a
numit împărăția pe nume! Putea să mai fie mai clar de atât?
Totuși, tipologia se concentrează pe persoane, evenimente sau instituții re-
ale din Vechiul Testament pe care le regăsim și în realitatea istorică, dar care ne
îndreaptă atenția spre o realitate mai măreață în viitor. Tipologia, ca metodă
de interpretare, a fost folosită încă din vremea lui Isus și a scriitorilor Noului
Testament și se regăsește chiar și în Vechiul Testament. Singurul ghid care ne
ajută să recunoaștem un tip și un antitip este faptul că un scriitor inspirat al
Scripturii le identifică.
6. La ce evenimente din istorie face referire Pavel când sfătuiește biserica din
Corint? Ce legătură are aceasta cu noi astăzi?
1 Corinteni 10:1-13___________________________________________________
Pavel face referire la realitatea istorică din Exodul și dezvoltă o tipologie
bazată pe experiența evreilor din vechime, în trecerea prin pustie. Astfel, Pavel
arată că Dumnezeu, care l-a inspirat pe Moise să scrie aceste evenimente, a
dorit ca aceste lucruri „să ne slujească nouă drept pilde” (1 Corinteni 10:6),
sfătuind Israelul spiritual să se împotrivească ispitei în aceste zile din urmă.
7. Citește pasajele de mai jos și scrie împlinirea fiecărui tip și antitip, așa cum
sunt descrise de Isus și de scriitorii Noului Testament.
Matei 12:40_________________________________________________________
Ioan 19:36__________________________________________________________
Ioan 3:14,15________________________________________________________
Romani 5:14________________________________________________________
Ioan 1:29___________________________________________________________
Isus și scriitorii Noului Testament aplică tipului și antitipului o interpretare
care evidenţiază sensul profetic, îndreptând atenția spre împlinirea realității
istorice.
Gândește-te la serviciul din sanctuarul pământesc, care funcționa ca un
tip al întregului plan de mântuire. Ce ne învață acest lucru despre importanța
mesajului sanctuarului pentru noi astăzi?
126
Vineri, 12 iunie Un gând de încheiere

Studiază schema de mai jos:


Daniel 7 Daniel 8
Babilon (leu) —
Medo-Persia (urs) Medo-Persia (berbec)
Grecia (leopard) Grecia (țap)
Roma păgână (fiara a patra) Roma păgână (cornul se deplasează pe orizontal)
Roma papală (cornul cel mic) Roma papală (cornul se deplasează pe vertical
Judecata din ceruri Curățarea sanctuarului ceresc

Punctul esențial pe care trebuie să îl observăm aici este că scena judecății


din Daniel 7, care apare după o mie două sute şaizeci de ani de persecuție
(vers. 25), este aceeași cu scena curățirii sanctuarului din Daniel 8:14. Această
scenă a judecății din cer este cea care precede apariția Împărăției veșnice a lui
Dumnezeu la sfârșitul istoriei acestui pământ. Avem dovezi biblice puternice
pentru a demonstra marea importanță pe care Scriptura o acordă pasajului din
Daniel 8:14 și evenimentului pe care îl reprezintă.

Studiu la rând:

Psalmii 118–124,
Evanghelizare, subcapitolul „Standarde omenești false”

1. Pe care poartă spune psalmistul că intră cei neprihăniți?

2. În ce fel spune psalmistul că se bucură de Cuvântul Domnului?

3. Ce a promis Domnul că va face la plecare și la venire, pentru cel credincios?

4. Cu ce compară psalmistul sufletului scăpat (izbăvit) al israeliților?

5. Din ce cauză au ajuns unii oameni „ca niște pâraie secate”?

127
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Numeri 14:34; Daniel 2:27-45; 7:1-25; 8:14; 1 Co­
rin­teni 10:1-13.
I. Privire generală
Trezirea adusă de Reforma protestantă a venit ca un rezultat direct al studierii
profețiilor incitante din Daniel și Apocalipsa și a redescoperirii metodei istoricis-
te de interpretare, derivate din principiul Sola Scriptura. De fapt, metoda prin
care Daniel și Ioan au interpretat profețiile a devenit cheia pentru protestanți
în studierea Bibliei. Metoda istoricistă consideră că profeția este progresivă și
are o împlinire continuă de-a lungul timpului. Această abordare i-a condus pe
bărbați precum Wycliffe, Luther, Zwingli, Knox și alții să identifice cornul cel mic
din Daniel 7 și 8 și fiara care se ridică din mare, descrisă în Apocalipsa 13, ca fi-
ind Biserica Romano-Catolică văzută ca instituție, nu comunitate a credincioșilor
catolici, puterea papală. Valul de opinie al Reformei a avut o influență enormă în
Europa în perioada în care oamenii au ieșit din întunericul Evului Mediu. Acest
val masiv de opinii a fost urmat de Inchiziție și de o persecuție puternică. Mulți
dintre reformatori au fugit spre țărmurile pașnice ale Lumii Noi, unde au putut să
I se închine lui Dumnezeu în spirit și în adevăr (vezi Apocalipsa 12:13-17).
Astăzi, Biblia rămâne unică în comparație cu alte scrieri religioase din lume,
deoarece aproape o treime din Biblie conține scrieri profetice. Profeția biblică ofe-
ră dovezi interne și externe de confirmare a acurateței Cuvântului lui Dumnezeu.
Profeția care ne îndreaptă atenția spre speranța unui Mesia care va veni face ca
biserica să privească spre viitor cu nerăbdare. Aceasta dă sens și urgență misiunii,
căci Isus vine curând și îi cheamă pe credincioși să pregătească lumea pentru ma-
rea Sa revenire. În această săptămână vom studia despre pilonii interpretării pro-
fetice istoriciste care dau identitate și misiune Bisericii Adventiste de Ziua a Șaptea.
II. Comentariu
Departe de inchizitorii din Europa, protestanții americani au pus bazele pri-
melor universități importante – Harvard, Yale și Princeton – pentru a-i instrui
pe pastori. Mai bine de un secol și jumătate, președinții și profesorii acestor
instituții au publicat lucrări importante în care prezentau profețiile din Daniel și
Apocalipsa din perspectivă istoricistă. Dar Roma nu a rămas inactivă. Învățații
catolici au reacționat față de protestantism printr-o contrareformă, aducând
noi interpretări care încercau să abată atenția de la papalitate.
Preterismul a fost dezvoltat de iezuitul spaniol Luis de Alcazar (1554–1613),
care a interpretat profețiile din Biblie ca pe niște evenimente întâmplate în trecut.
În mare parte, preteriștii negau posibilitatea de a exista profeție predictivă. Alcazar
proiecta puterea antihristului în trecut, atribuindu-i-o împăratului roman Nero.
128
Futurismul a mers în direcția opusă față de Alcazar, plasând profeția depar-
te, în viitor, și lăsând biserica papală a Evului Mediu cu totul în afara cadrului
profetic. Un alt iezuit spaniol, Francisco Ribera (1537–1591), a publicat un co-
mentariu de cinci sute de pagini la cartea Apocalipsa, afirmând că mare parte
din profeție urma să se împlinească doar la sfârșitul timpului, într-o perioadă
foarte scurtă, de trei ani și jumătate.
Niciuna dintre aceste abordări nu a avut mare influență la început. Dar situația
s-a schimbat radical în urma a două evenimente. Abordarea istorico-analitică a
Scripturii din secolul XVIII țintea să dea la o parte profeția predictivă, adoptând
unele principii ale poziției preteriste. Aceasta a devenit abordarea general accep-
tată, susținută în principal de cercetătorii analitici importanți, atât catolici, cât
și protestanți. Între timp, tot mai mulți creștini conservatori au fost foarte mult
influențați de Biblia Scofield (1906), convingând marea majoritate de astăzi să ac-
cepte abordarea futuristă (dispensaționalistă), care prezintă o răpire secretă, re-
construirea Templului de la Ierusalim și mileniul înainte de revenirea lui Hristos.
Adventiștii de ziua a șaptea sunt singurii dintre protestanți care mai folosesc me-
toda istoricistă. Cum au folosit prorocii din Scriptură această metodă?
Daniel a interpretat imaginea din visul lui Nebucadnețar din capitolul 2
și simbolurile din capitolele 7 și 8 ca fiind o serie de imperii care apar unul
după altul într-o secvență continuă. El i-a spus clar lui Nebucadnețar că el, ca
reprezentant al Babilonului, era capul de aur (Daniel 2:38). Următoarele trei
împărății apar în succesiune ca parte a trupului unitar. Aceste părți erau realiza-
te din diverse metale, care le făceau să se distingă unele de altele, dar ele erau
parte din trupul din imagine, prezentate de la cap spre picioare. Secvențele a
doua și a treia după Babilon sunt identificate cu claritate de îngerul Gabriel
ca fiind „împărații mezilor și perșilor” (Daniel 8:20) și „împărăția Greciei”
(vers. 21). În mod clar, picioarele de fier, care urmează după aceea, trebuie
identificate ca reprezentând Roma, așa cum a demonstrat-o și cursul istoriei.
Continuarea fierului și la degetele picioarelor, deși amestecat cu lut, indică o
continuare a puterii romane. Fiecare viziune succesivă prezintă și mai detaliat
lucrurile care au să vină „în vremurile de pe urmă” (Daniel 2:28). Capitolele 7 și
8 pun un și mai mare accent pe puterea cornului mic. Recapitularea, extinde-
rea și dezvoltarea cu mai multe detalii continuă în Daniel 11, unde papalitatea
devine punctul central asupra căruia se concentrează profeția. Această concen-
trare asupra papalității este logică, pentru că vedem că forța majoră vizibilă în
profeția celor o mie două sute șaizeci de zile (ani) trebuie să fie și poate să fie
doar papalitatea până la rana de moarte primită în 1798, dar și după aceea.
Această interpretare face legătura cu puterile despre care a vorbit profeția lui
Ioan în Apocalipsa 12, 13 și 17.
129
În Apocalipsa 13, ceea ce face puterea reprezentată prin fiara care se ridi-
că din mare se potrivește cu exactitate acțiunilor cornului mic din Daniel 7 și 8.
Perioada de domnie este aceeași: patruzeci și două de luni (Apocalipsa 13:5), sau
o mie două sute șaizeci de ani. Această putere hulește Numele lui Dumnezeu și
cortul Său (vers. 6). Ucide prin sabie și face război cu sfinții (vers. 10). I se va aduce
închinare (vers. 8). Aceste descrieri sunt împlinite de papalitate. Dar Dumnezeu
a protejat „femeia”, biserica Sa, de fiara care se ridică din mare și care a primit
putere din partea șarpelui – pământul „a înghițit râul” (Apocalipsa 12:16).
Preterismul plasează scrierea cărții lui Daniel în secolul II î.Hr., după ce
Babilonul, Medo-Persia și Grecia intraseră pe scena istoriei. Mai mult, preterismul
reinterpretează puterea cornului mic ca fiind un împărat al Imperiului Seleucid,
Antioh al IV-lea Epifanul. (Și futurismul tinde să interpreteze cornul cel mic ca fi-
ind Antioh al IV-lea, dar, totodată, sugerează un antihrist viitor care va apărea la
sfârșitul timpului.) Însă această identificare nu se potrivește din mai multe motive.
(1) Originea cornului mic. Cornul cel mic a ieșit „dintr-unul din ele” (Daniel 8:9).
Preteriștii susțin că acest corn mic a ieșit din unul dintre cele patru coarne (generalii
Lisimah, Casandru, Selucos și Ptolemeu și succesorii lor, conducătorii celor patru
împărății în care a fost împărțit imperiul lui Alexandru). Dar elemente gramaticale,
contextuale și sintactice ne spun că acest corn mic a ieșit din „cele patru vânturi”,
sau puncte cardinale, expresie care este introdusă imediat după acea frază.
(2) Succesiunea puterilor în împărății. Berbecul medo-persan „a ajuns pu-
ternic” (Daniel 8:4), țapul grec „a ajuns foarte puternic” (vers. 8), iar cornul cel
mic „s-a înălțat până la căpetenia oștirii” (vers. 10,11). Această creștere a puterii
nu îi poate fi atribuită unui singur conducător slab, cum este Antioh al IV-lea.
(3) Ordinea apariției. Antioh al IV-lea a domnit la mijlocul dinastiei seleuci-
de, al șaptelea din seria de douăzeci și șapte de împărați. Puterea cornului mic
apare „la sfârșitul stăpânirii lor” (vers. 23). Roma apare la sfârșitul dominației
Greciei, dar Antioh al IV-lea nu apare atunci.
(4) Traiectoria cuceririlor. Puterea cornului mic trebuia să se extindă înspre
est, sud și spre „țara cea minunată” (vers. 9), adică vest. Dar Antioh al IV-lea a
fost responsabil de pierderea Iudeei, „țara cea minunată”, nu de cucerirea ei, și
a avut un succes foarte limitat în sud (Egipt).
(5) Urâciunea pustiirii. Unii cercetători cred că Antioh al IV-lea a produs pus-
tiirea sanctuarului, dar Isus, citându-l pe Daniel, face referire la pustiire ca fiind
în viitor în raport cu zilele Sale (Matei 24:15), când Antioh al IV-lea era mort
deja de două secole.
(6) Seri și dimineți, „zile”. Cele două mii trei sute de seri și dimineți sunt
interpretate ca fiind perioada în care jertfele au încetat, în timpul pângăririi
templului de către Antioh al IV-lea. Astfel, pentru ca interpretarea să se poată
potrivi cu Antioh al IV-lea, numărul două mii trei sute trebuie redus la o mie
130
o sută cincizeci de zile literare. Dar expresia ‘ereb bōqer este foarte asemănă-
toare cu denumirea folosită în Geneza 1 pentru ziua de 24 de ore. Referirea la
jertfele de dimineață și de seară asociate cu sanctuarul pământesc se face prin-
tr-o altă expresie; astfel, pustiirea menționată în Daniel 8:13 nu face referire la
încetarea serviciilor din sanctuarul pământesc în timpul lui Antioh.
(7) Încheierea profetică a profeției. Legătura strânsă dintre Daniel 2 și 7 ne
indică faptul că există un final glorios. Dar, dacă Iuda Macabeul, evreul, l-a în-
vins pe Antioh al IV-lea, cum va veni Iuda pe norii cerului, ca Fiul omului (Daniel
7:13) și cum poate fi împărăția lui veșnică (Daniel 7:14)? (Norman R. Gulley,
Systematic Theology: The Church and the Last Things, pp. 713–717.)
Nici interpretarea preteristă și nici cea futuristă nu se potrivesc criteriilor din
text sau mărturiei lui Isus. Astfel, din aceste motive, dar nu singurele, interpretarea
despre Antioh în Daniel 8 nu poate fi susținută, ci numai interpretarea istoricistă.
III. Aplicația
Ce semnificație au aceste detalii pentru noi, în secolul XXI? Dacă examinăm
câteva dintre contestațiile aduse modelului istoricist de interpretare profetică
trebuie să recunoaștem că atunci când folosim Scriptura pentru a interpreta
Scriptura și ținem seama de ceea ce spun Daniel și Ioan în această privință, tre-
buie să concluzionăm împreună cu reformatorii că puterea cornului mic a ieșit
din fiara a patra (Daniel 7), din direcția vestică a celor patru vânturi (Daniel 8), și
a domnit o mie două sute șaizeci de ani, până cu puțin timp înainte de intrarea
lui Hristos în Sfânta Sfintelor din sanctuar. Ioan face referire la aceeași putere
numind-o „fiara care se ridică din mare” (Apocalipsa 13:1-10). Există o singură
entitate care se potrivește criteriului Scripturii și istoriei: Roma papală. De ase-
menea, trebuie să recunoaștem și faptul că celelalte două metode de interpre-
tare – preterism și futurism – își au originea în Roma, în timpul Contrareformei,
cu obiectivul principal de a da la o parte interpretarea protestantă. Acest fapt
dă naștere la mari semne de întrebare în dreptul bisericilor protestante princi-
pale care au adoptat aceste modele catolice. În mod sigur, această situație ne
îndreaptă atenția spre împlinirea misiunii și mesajului nostru de a proclama
întreita solie îngerească, de a chema poporul lui Dumnezeu să iasă din confuzia
Babilonului cât încă mai este timp în istoria acestui pământ. Pune următoarele
întrebări membrilor grupei:
Cum s-au schimbat bisericile protestante de astăzi? În ce mod i-a protejat
poziția istoricistă de erorile promovate de Biserica Catolică și cum a fost înde-
părtată eficient această protecție?
Care sunt câteva modalități prin care poți proclama mesajul unic al „evan-
gheliei veșnice” subliniat în întreita solia îngerească, care trebuie dus „oricărui
neam, oricărei seminții, oricărei limbi și oricărui norod” (Apocalipsa 14:6,7)?

131
STUDIUL

12
13–19 iunie

Interpretarea
pasajelor dificile
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Să credeți că îndelunga răbdare a Domnului nostru
este ____________, cum v-a scris și preaiubitul nostru frate _________,
după înțelepciunea dată lui, ca și în toate epistolele lui, când vorbește
despre lucrurile acestea. În ele sunt unele lucruri grele de înțeles pe
care cei neștiutori și nestatornici le _____________ ca și pe celelalte
Scripturi, spre __________ lor.” (2 Petru 3:15,16)

Scriind despre epistolele apostolului Pavel, Petru afirmă că în ele, și în alte


câteva locuri din Scriptură, „sunt unele lucruri greu de înțeles”. Aceste cuvinte
sunt răstălmăcite sau distorsionate de „cei neștiutori și nestatornici” spre pier-
zarea lor. Petru nu spune că toate cele scrise sunt greu de înțeles, ci doar unele.
Care cititor sincer al Bibliei nu a întâlnit pasaje care îi par ciudate și greu
de înțeles? Cu siguranță că, la un moment dat, fiecare a avut o astfel de
experiență. De aceea vom analiza nu atât de mult textele dificile, cât care ar
putea fi motivele pentru aceste dificultăţi și cum putem să le depășim dacă
suntem căutători credincioși ai adevărului din Cuvântul lui Dumnezeu. Și totuși
este posibil ca unele dintre aceste afirmații care ne creează dificultăţi să nu
își găsească rezolvarea niciodată aici, pe pământ. Însă majoritatea textelor din
Biblie nu prezintă un grad mare de dificultate și nu ar trebui să permitem ca
aceste câteva pasaje greu de înțeles să ne slăbească încrederea în credibilitatea
și autoritatea Cuvântului lui Dumnezeu ca întreg.

20 iunie – Ziua refugiaților

132
Duminică, 14 iunie Posibile motive pentru aparentele contradicții

1. Ce îl sfătuiește Pavel pe Timotei? Ce mesaj important ne dă el aici tuturor?


2 Timotei 2:10-15____________________________________________________
__________________________________________________________________
Niciun cercetător serios și sincer al Scripturii nu va nega faptul că există în
Biblie lucruri mai greu de înțeles. Aceasta nu ar trebui să ne tulbure, aceste
greutăți sunt de așteptat. Noi suntem ființe imperfecte și limitate și nimeni
nu are cunoștințe atotcuprinzătoare în toate domeniile, cu atât mai puțin în
lucrurile spirituale. De aceea, când ființele neștiutoare și limitate încearcă să
înțeleagă înțelepciunea Dumnezeului infinit al Scripturii, negreșit vor întâmpi-
na greutăți. Totuși aceste dificultăți în înțelegerea învățăturilor biblice nu de-
monstrează nicidecum faptul că ceea ce spune Biblia nu ar fi adevărat.
Cei care resping învățătura biblică dată prin descoperire și inspirație divi-
nă declară adesea că aceste dificultăți sunt contradicții sau greșeli. Ei cred că
Biblia este o carte mai mult sau mai puțin omenească şi consideră că ea conține
imperfecțiuni și greșeli. Adesea, cel care pornește cu o astfel de gândire nici
măcar nu încearcă să caute o explicație care să ia în considerare unitatea și ve-
ridicitatea Scripturii care sunt urmarea faptului că este inspirată de Dumnezeu.
Cei care încep să pună la îndoială primele pagini, relatarea despre facerea lu-
mii, curând vor ajunge să arunce o umbră de îndoială și nesiguranță şi asupra
restului Scripturii.
Unele discrepanțe din Scriptură s-ar putea datora greșelilor minore la copiere
sau traducere. Ellen White declară: „Unii se uită la noi cu o privire gravă și spun:
«Nu crezi că ar fi putut să fie o greșeală a copiatorului sau a traducătorului?»
Faptul acesta este întru totul probabil, iar mintea care este atât de îngustă, încât
va ezita ori se va poticni de posibilitatea sau probabilitatea aceasta, va fi tot atât
de dispusă să se poticnească din cauza tainelor Cuvântului inspirat, deoarece o
astfel de minte slabă nu poate să pătrundă planurile lui Dumnezeu. Da, astfel de
oameni se vor poticni tot atât de ușor din cauza faptelor clare pe care o minte
simplă le va accepta, o minte care înțelege lucrurile spirituale și pentru care cu-
vintele lui Dumnezeu sunt clare și frumoase, pline de conținut și de semnificație.
Nicio taină nu va pune în încurcătură vreun suflet și nici nu va face să se potic-
nească picioarele acelora care nu vor inventa dificultăți, folosind chiar adevărul
descoperit foarte clar.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 16
De ce este important să ne apropiem de Biblie cu umilință și supunere?
133
Luni, 15 iunie Înfruntă dificultățile cu sinceritate și atenție

Ți s-a întâmplat vreodată să dai peste un text sau mai multe pe care să nu le
înțelegi sau care să ți se pară greu de armonizat cu alte texte sau cu realitatea,
în general? Sigur te-ai confruntat și tu cu această problemă. Întrebarea este:
Cum ai răspuns? Sau, chiar mai important, cum ar trebui să răspunzi?
2. Cum ne-ar putea ajuta următoarele versete să abordăm pasajele dificile?
1 Cronici 29:17 p.p.___________________________________________________
Proverbele 2:7______________________________________________________
1 Timotei 4:16_______________________________________________________
__________________________________________________________________
Doar când suntem oneşti putem face față dificultăților în mod adecvat.
Dacă suntem sinceri, nu vom evita vreo dificultate, nu vom încerca să o punem
în umbră, dar nici nu vom da răspunsuri superficiale care să nu stea în picioare
în fața testului. Dumnezeu Se bucură când vede sinceritate și integritate. De
aceea ar trebui să copiem caracterul Său în tot ce facem, chiar și în studierea
Bibliei.
Persoanele sincere vor aborda dificultățile din Biblie cu atenție şi nu vor
prezenta informația scoasă din context, nu vor distorsiona adevărul cu un lim-
baj pompos şi nu îi vor induce în eroare pe alții prin manipularea dovezilor. Este
mult mai bine să aștepți un răspuns care poate fi susținut pentru o chestiune
dificilă decât să încerci să oferi o soluție evazivă sau nesatisfăcătoare. Un efect
secundar pozitiv al sincerității în studierea Bibliei este încrederea, și încrederea
stă la baza tuturor relațiilor personale sănătoase. Îi convinge pe oameni mult
mai mult decât un răspuns nefondat. Este mai bine să spui că nu știi să răspunzi
la întrebare sau să explici corect textul decât să încerci să faci textul să spună
ce vrei tu când, de fapt, spune altceva.
Cercetătorul atent doreşte cu ardoare să cunoască adevărul din Cuvântul lui
Dumnezeu și se asigură tot timpul că nu se grăbeşte la concluzii pripite care au
la bază cunoștințe limitate sau dovezi nefondate. El este hotărât să nu treacă
cu vederea vreun aspect sau detaliu care ar putea fi important. Nu se grăbeşte,
ci este meticulos și sârguincios în studierea Cuvântului lui Dumnezeu și în tot
ce ține de el.
Ce faci, sau ce ar trebui să faci, cu textele pe care nu le înțelegi complet
sau care nu par să se încadreze în modul în care înțelegi tu adevărul?
134
Marți, 16 iunie Abordează dificultățile cu smerenie

3. De ce este atât de importantă smerenia când abordăm pasajele dificile din


Scriptură?
Iacov 4:6-10________________________________________________________
__________________________________________________________________
2 Cronici 7:14 _______________________________________________________
__________________________________________________________________
Țefania 3:12________________________________________________________
__________________________________________________________________
Mulți oameni și-au dat seama că depind de ceva sau cineva din afara lor.
Ei au realizat că nu sunt standardul pentru toate lucrurile. Acești oameni pun
mai mare preț pe adevăr decât pe nevoia eului lor de a avea dreptate și sunt
conștienți că adevărul nu este ceva ce pot fabrica ei, ci ceva cu care se confrun-
tă. Poate că cel mai mare adevăr pe care îl înțeleg este cât de puțin cunosc ei de
fapt adevărul. Ei știu, așa cum scria Pavel, că „vedem ca într-o oglindă, în chip
întunecos” (1 Corinteni 13:12).
Beneficiile acestei smerenii în gândire sunt multiple: obiceiul de a cerce-
ta cu smerenie este temelia oricărei creșteri în cunoștință, căci generează o
libertate care dă naștere în mod natural la un spirit docil. Dar acest lucru nu
înseamnă că cei smeriţi sunt adesea şi greșiţi sau că se vor răzgândi întotdeau-
na și niciodată nu vor avea o convingere fermă, ci înseamnă că sunt dispuşi să
se supună adevărului biblic. Ei sunt conștienți de limitele capacităţii lor de a
cunoaște și, de aceea, sunt capabili să își extindă cunoștințele și înțelegerea
Cuvântului lui Dumnezeu într-un mod în care cel arogant și mândru nu poate.
„Toți cei care vor veni la Cuvântul lui Dumnezeu pentru călăuzire, cu sme-
renie și o minte iscoditoare, hotărâți să afle condițiile mântuirii, vor înțelege
ce spune Scriptura. Dar cei care vin să cerceteze Cuvântul cu un spirit pe care
acesta nu îl aprobă vor pleca în urma cercetării cu un spirit pe care Cuvântul nu
îl dă. Domnul nu va vorbi minții indiferente. El nu Își irosește sfaturile pentru
cei lipsiți de reverență sau necurați. Dar ispititorul educă orice minte care se su-
pune sugestiilor sale și dorește să facă fără efect Legea sfântă a lui Dumnezeu.
Noi trebuie să ne smerim inimile și să cercetăm Cuvântul vieții cu sinceritate
și reverență; doar mintea care este smerită și pocăită poate vedea lumina.” –
The Advent Review and Sabbath Herald, 22 august 1907
135
Miercuri, 17 iunie Hotărâre și răbdare

4. Deși versetul următor vorbește despre perseverența în binele pe care îl fa-


cem celorlalți, avem nevoie de aceeași atitudine în faţa unor întrebări difici-
le. De ce sunt importante hotărârea și răbdarea în rezolvarea problemelor?
Galateni 6:9________________________________________________________
Adevăratele realizări cer tenacitate. Adesea, ceea ce obținem prea ușor tra-
tăm cu mare ușurință. Dificultățile din Biblie ne dau ocazia de a ne pune mintea
la lucru, iar hotărârea și perseverența cu care căutăm o soluție ne arată cât de
importantă este pentru noi. Timpul petrecut în studierea Bibliei în încercarea
de a înţelege mai bine semnificația și mesajul ei este bine folosit. Probabil că
experiența cercetării sârguincioase a Scripturii după un răspuns, chiar o peri-
oadă mai lungă de timp, va fi o binecuvântare mai mare decât soluția pe care o
vom găsi. Atunci când găsim o soluție la o problemă foarte complicată, aceasta
devine foarte prețioasă pentru noi.
Faptul că nu poți rezolva imediat o dificultate nu înseamnă că nu poate fi
rezolvată. Este remarcabil cât de des trecem cu vederea acest lucru evident.
Mulți, când dau peste o dificultate în Biblie, se opresc puțin asupra ei şi, dacă
nu văd nicio soluție, de îndată trag concluzia că nu poate fi rezolvată. Alții încep
să pună sub semnul întrebării veridicitatea întregii Biblii. Dar să nu uităm că
poate exista o soluție foarte ușoară chiar și atunci când noi, în înțelepciunea
noastră umană limitată – sau în ignoranța noastră – nu o vedem. Ce am crede
despre un începător în ale algebrei care, după ce a încercat în zadar timp de o
jumătate de oră să rezolve o problemă dificilă, declară că nu există nicio soluție
la problemă, deoarece el nu o poate găsi? Același lucru ni se poate aplica nouă
când studiem Biblia.
Când unele dificultăți sfidează eforturile tale cele mai asidue de a le rezol-
va, lasă-le deoparte pentru o vreme și, între timp, pune în practică ce Domnul
ți-a descoperit deja. Sunt unele cunoștințe spirituale pe care le dobândim
doar după ce am fost dispuși să facem ce ne-a spus Dumnezeu deja să facem.
Fiți perseverenți și răbdători în studierea Bibliei! Răbdarea este o trăsătură a
credincioșilor din vremea sfârșitului (Apocalipsa 14:12).
Ce putem învăța de la cei care au studiat cu sârguință și răbdare pasajele
dificile din Biblie? Cum îi putem încuraja pe alții să nu renunțe la căutarea
lor după adevăr? De ce să nu ne temem când ajungem la un pasaj dificil din
Scriptură?
136
Joi, 18 iunie Scriptura și rugăciunea

5. Ce au făcut apostolii și membrii bisericii primare când s-au confruntat cu


întrebări dificile?
Faptele 17:11 _______________________________________________________
8:35 ______________________________________________________________
15:15,16___________________________________________________________
__________________________________________________________________
Cea mai bună soluție la dificultățile din Biblie se găsește chiar în Biblie.
Problemele biblice se rezolvă cel mai bine când le studiem în lumina întregii
Scripturi, nu analizând un singur text, izolat de celelalte sau de toată Scriptura.
Noi trebuie să folosim Biblia ca să ne ajute să înțelegem Biblia. Un lucru foarte
important pe care îl putem face este să învățăm să săpăm după marile adevă-
ruri ale Scripturii.
Dacă nu înțelegi un pasaj, încearcă să obții lumină din alte pasaje biblice
care vorbesc despre același subiect. Încearcă întotdeauna să găsești afirmații
mai clare din Scriptură care să te ajute să înțelegi mai bine acele pasaje care
nu sunt atât de clare. De asemenea este foarte important să nu eclipsăm și să
întunecăm afirmațiile clare ale Scripturii, punându-le alături de pasajele greu
de înțeles. În loc să lăsăm ca sursele din afara Bibliei, filozofia sau știința, să
explice semnificația ei, noi ar trebui să permitem textului Scripturii să își des-
copere semnificația.
S-a spus că, pe genunchi, literalmente vedem dificultățile dintr-o perspec-
tivă nouă, deoarece, în rugăciune, noi arătăm că avem nevoie de ajutor divin
pentru interpretarea și înțelegerea Scripturii. Prin rugăciune noi căutăm ilumi-
narea minții prin același Duh Sfânt care i-a inspirat pe autorii Bibliei.
În rugăciune, motivele noastre sunt prezentate deschis și Îi putem spune lui
Dumnezeu de ce dorim să înțelegem ce citim, Îi cerem să ne deschidă ochii la
Cuvântul Său și să ne dea un duh dornic să urmeze și să pună în practică adevă-
rul. (Acest lucru este esențial!) Când ne călăuzește prin Duhul Său ca răspuns la
rugăciuni, Dumnezeu nu contrazice ce a descoperit în Biblie. El va fi în armonie
cu Biblia și va confirma și va construi pe ceea ce i-a inspirat pe scriitorii biblici
să ne transmită.
Cum ne ajută rugăciunea să avem dispoziția necesară pentru a înțelege
mai bine și a ne supune Cuvântului lui Dumnezeu?
137
Vineri, 19 iunie Un gând de încheiere

În Biblie sunt multe taine pe care omul limitat le înțelege greu, care sunt prea
adânci pentru a fi explicate pe deplin. De aceea avem nevoie de o minte smerită
și trebuie să fim dispuși să învățăm din Scriptură cu rugăciune. Dacă vom studia
astfel, îi vom permite textului biblic – chiar dacă semnificația sa trece dincolo de
înțelegerea noastră – să spună exact ce vrea să spună, vom respecta textul și nu
vom încerca să îl modificăm sau să lăsăm deoparte semnificația lui reală.
„Când Cuvântul lui Dumnezeu este deschis fără cuvenita venerație și fără
rugăciune, când gândurile și simțămintele nu sunt fixate asupra lui Dumnezeu
sau nu sunt în armonie cu voința Sa, atunci mintea este întunecată de îndoieli
și chiar studiul Bibliei ajunge să hrănească scepticismul. Vrăjmașul sufletelor
pune atunci stăpânire pe gânduri și sugerează interpretări care nu sunt corec-
te. Ori de câte ori nu caută să fie în armonie cu Dumnezeu în cuvânt și fap-
tă, oricât de cultivați ar fi, chiar cei credincioși sunt predispuși să greșească în
înțelegerea Scripturilor și nu este sigur să ne încredem în explicațiile pe care le
dau. Aceia care caută în Sfânta Scriptură contraziceri și nepotriviri sunt lipsiți
de discernământ spiritual. Având o viziune neclară, ei vor găsi multe motive de
îndoială și necredință în acele lucruri care, de fapt, sunt clare și simple.” – Ellen
G. White, Calea către Hristos, pp. 110–111
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, cap. „Ce să facem
cu îndoiala?”.

Studiu la rând:

Psalmii 125–131
Evanghelizare, subcapitolul „Predicarea adevărurilor distinctive”

1. Când anume i se părea psalmistului că visa?

2. Ce alte binecuvântări mai sunt rostite, împreună cu aceea de a-ți vedea


nepoții?

3. În ce condiții nu ar putea sta nimeni în picioare înaintea Domnului?

4. Cu ce anume își compară psalmistul sufletul liniștit?

5. Ce adevăr ar trebui păstrat în atenția fiecărui om?

138
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: 1 Cronici 29:17; Proverbele 2:7; Galateni 6:9;


1 Timotei 4:16; 2 Timotei 2:15; Iacov 4:6; 2 Petru 3:15,16.
I. Privire generală
Mai devreme sau mai târziu, fiecare cercetător al Bibliei s-a confruntat cu
pasaje din Scriptură care sunt mai greu de înțeles. Această dificultate nu ar tre-
bui să ne surprindă. Oricare dintre noi se confruntă cu o altă cultură și cu o altă
viziune asupra lumii știe că, inevitabil, vor fi și lucruri pe care nu le înțelegem
numaidecât, deoarece ne sunt străine. Același lucru poate fi aplicat și viziunii pe
care o prezintă Scriptura. Dacă am înțelege tot ce scrie în Scriptură, atunci nu am
mai avea nevoie să aflăm mai mult și nu am mai avea îndemnul de a crește în
cunoștința spirituală. Modul în care abordăm pasajele dificile ne descoperă nu
doar atitudinea pe care o avem față de Scriptură, ci și cât de serioși suntem în
căutarea răspunsurilor. Timpul și energia minții pe care le investim în rezolvarea
dificultăților, încercând să găsim soluții care sunt conforme cu Scriptura, ne des-
coperă cât de importantă este Scriptura pentru noi și cât de important este pen-
tru noi să găsim răspunsuri. Pasajele dificile nu doar că ne provoacă, ci, în același
timp, ne oferă ocazia unică de a săpa mai adânc și de a cerceta Scriptura mai în
amănunțime pentru a-i putea înțelege mai bine pe scriitorii Bibliei și mesajul lui
Dumnezeu. Nu trebuie să ne fie teamă când întâlnim pasaje dificile în Scriptură,
pasaje pe care nu le înțelegem. De fapt, noi putem fi recunoscători chiar și pen-
tru pasajele dificile și provocatoare din Biblie, deoarece acestea ne oferă ocazia
de a crește în cunoștință. Există câteva atitudini importante care vor hotărî dacă
aceste dificultăți vor fi o binecuvântare sau un blestem pentru noi.
II. Comentariu
Posibile motive pentru dificultățile și aparentele contradicții
Mulți oameni învățați care nu cred în inspirația divină a Scripturii presupun
că Scriptura este contradictorie și plină de greșeli, deoarece, după părerea lor,
a fi om înseamnă a fi supus greșelii și imperfect. Deși este adevărat că ființele
omenești sunt supuse greșelii și nu sunt întotdeauna sincere, un alt adevăr
este că și ființele omenești supuse greșelii sunt pe deplin capabile să discearnă
și să rostească adevărul. Dacă până și ființele omenești căzute sunt capabile să
transmită adevărul cu credincioșie, cu cât mai mult putem aștepta din partea
lui Dumnezeu, care nu poate să mintă (Evrei 6:18), să îi împiedice pe scriitorii
Bibliei să ne inducă în eroare prin ceea ce au scris.
Când abordează Scriptura având îndoieli metodologice, oamenii vor accep-
ta veridicitatea ei doar când găsesc dovezi de necontestat ale corectitudinii
celor expuse. În loc să considere că Scriptura nu minte, chiar atunci când nu au
139
toate informațiile la dispoziția lor, mulți critici acceptă ca fiind demne de încre-
dere și adevărate doar acele pasaje a căror corectitudine a fost demonstrată
de rațiunea umană sau în dreptul cărora dovezile externe au descoperit clar
că Scriptura este în armonie cu descoperirile arheologice sau științifice. Dacă
aceste criterii externe sunt norma finală pentru a stabili ce trebuie să acceptăm
și ce nu, atunci când Scriptura nu se ridică la înălțimea cerințelor lor, acești
interpreți cred că au găsit contradicții.
În abordarea afirmațiilor Bibliei trebuie să ne amintim că, adesea, scriito-
rii ei nu au folosit un limbaj tehnic, ci unul obișnuit, de zi cu zi. De exemplu,
ei au vorbit despre răsărit (Numeri 2:3; Iosua 19:12) și apus (Deuteronomul
11:30; Daniel 6:14) și au folosit limbajul comun, nu limbajul științific. Mai mult,
nu trebuie să confundăm convenția socială cu declarația științifică. Nevoia de
precizie tehnică variază în funcție de situația în care este făcută afirmația. De
aceea, lipsa de precizie nu este egală cu lipsa adevărului.
Unele discrepanțe se pot datora variațiilor și erorilor minore ale celor care au
transcris și tradus Biblia. Majoritatea acestor greșeli de transmitere sunt schimbări
neintenționate, în care cei care au transcris textul au confundat litere asemănătoa-
re sau, din greșeală, copiatorul „a sărit mai înainte la un alt cuvânt sau alt rând care
începea cu același cuvânt sau cu aceeași literă. Această tendință este des întâlnită
atunci când nu sunt spații între cuvinte sau semne de punctuație, cum, fără îndo-
ială, a fost cazul cu textele din greacă și cu cele din ebraică.” – Paul D. Wegner, A
Student’s Guide to Textual Criticism of the Bible, p. 46. Uneori apare o inversare a
ordinii a două litere sau cuvinte. De exemplu, în Ioan 1:42 numele Ioan [Iōannou],
forma găsită în mai multe manuscrise, a fost transcris „Iona” în altele (vezi Wegner,
op. cit., p. 48). Astfel de probleme nu ar trebui să ne tulbure. Manuscrisele biblice
sunt cele mai de încredere și mai bine păstrate manuscrise din lumea antică. Niciun
alt text literar nu a fost transmis în atât de multe manuscrise și copiat cu atâta me-
ticulozitate față de textul original ca manuscrisele biblice. În al doilea rând, aceste
schimbări minore pot fi corectate în lumina celorlalte dovezi disponibile. Acestea
nu influențează nicio învățătură sau doctrină majoră din Biblie. Deși, în general, au
fost foarte atenți în lucrul lor, cei care au copiat și traducătorii nu au fost inspirați
așa cum au fost scriitorii Bibliei. Ellen G. White era conștientă că „ar fi putut să fie
o greșeală a copiatorului sau a traducătorului”. Dar, pentru ea, era sigur că toate
aceste greșeli nu vor pune „în încurcătură vreun suflet și nici nu vor face să se po-
ticnească picioarele acelora care nu vor inventa dificultăți în adevărul descoperit cu
claritatea cea mai mare.” – Ellen G. White, Solii alese, cartea 1, p. 16
Rezolvă dificultățile cu sinceritate și atenție
Dumnezeu Se bucură când vede curăția de inimă (1 Cronici 29:17). Dacă
noi căutăm cu sinceritate adevărul, îl vom găsi. Sinceritatea va câștiga pe ter-
140
men lung. Faptul că tratăm dificultățile cu sinceritate înseamnă că nu le negăm
și nici nu distorsionăm dovezile, ci le abordăm în mod nepărtinitor. Este mult
mai bine să recunoști cu sinceritate că nu ai un răspuns mulțumitor decât să
încerci să forțezi dovezile. Răspunsurile superficiale nu vor rezista testului și
vor arunca o umbră de îndoială asupra credibilității noastre. O minciună plină
de evlavie este cea mai distructivă minciună, deoarece aruncă o umbră întu-
necată asupra caracterului lui Dumnezeu și asupra Cuvântului Său și pune sub
semnul întrebării chiar integritatea noastră. Dacă nu suntem sinceri când cău-
tăm răspunsuri, vom ajunge să reducem la tăcere conștiința și să ne punem în
pericol viața spirituală. În cele din urmă vom fi în pericolul de a nu mai pune
preț deloc pe adevăr. Poate chiar vom ajunge, în final, să nu mai putem face
deosebire între minciună și adevăr. Dar sinceritatea aduce cu sine o binecuvân-
tare – stabilește o relație de încredere chiar cu persoanele pe care dorim să le
câștigăm la adevărul Bibliei. Ea este temelia tuturor relațiilor personale sănă-
toase. Sinceritatea noastră ar trebui să fie însoțită de atenție. Ea poate aștepta
și nu se va grăbi să tragă concluzii pripite, bazate pe informații limitate, ci va
face tot ce este nevoie pentru a evalua cu atenție dovezile disponibile.
Te poți gândi la câteva exemple de răspunsuri nesincere cu privire la Biblie
și la impactul negativ (pe termen lung) avut asupra celorlalți? Îți vin în minte
situații în care răspunsurile sincere la întrebările biblice au avut un impact po-
zitiv (pe termen lung) asupra ascultătorilor?
Rezolvă dificultățile cu smerenie
Smerenia este opusul mândriei. Mândria ne face să nu apreciem gândurile
și realizările celorlalți. Mândria nu are nevoie să învețe, deoarece crede că știe
deja totul. Însă smerenia recunoaște că adevărul nu este invenția unui om,
ci este de origine divină (2 Timotei 3:16). Oamenii smeriți doresc să se lase
învățați și nu pretind că au toate răspunsurile. Ei sunt capabili să își lărgească
cunoștințele din Cuvântul lui Dumnezeu într-un fel în care cei aroganți și mân-
dri nu pot. Deoarece mândria a pătruns atât de adânc în fiecare dintre noi și
smerenia merge împotriva trendului culturii și societății noastre, probabil că
cel mai greu este să începem studiul Bibliei cu smerenie.
Cunoști un intelectual care este cu adevărat smerit? Cine este? Ce te-a im-
presionat la viața și educația acelei persoane?
Meditează la următoarea afirmație pe care Ellen G. White o face în aceas-
tă privință: „Cei ce doresc să se îndoiască vor avea din plin posibilitatea s-o
facă. Dumnezeu nu Se oferă să îndepărteze toate ocaziile care ar putea aduce
necredința. El aduce dovezi care trebuie cercetate cu grijă, cu o minte smerită
și cu dispoziția de a ne lăsa învățați și toți ar trebui să hotărască conform pon-
derii acestor dovezi.” – Ellen G. White, Mărturii, vol. 3, p. 255
141
Rezolvă dificultățile cu hotărâre și răbdare
Pentru unele dificultăți nu găsim răspunsuri ușor și rapid. Ele cer hotărâre
și răbdare. Secole întregi, oamenii educați au fost bulversați de una dintre cele
mai derutante discrepanțe din Scriptură: incompatibilitățile legate de anii de
domnie ai diferiților regi evrei din Vechiul Testament. Biblia ne oferă foarte
multe informații despre ei, dar, când le punem laolaltă, aceste informații par
contradictorii. I-ar fi fost foarte ușor academicianului adventist Edwin Thiele să
accepte această discrepanță nerezolvată ca pe un fapt dat. Dar, deoarece cre-
dea în veridicitatea și certitudinea Scripturii, el a fost hotărât să nu renunțe și
ani întregi (!) a studiat toate dovezile. Prin studierea atentă a datelor biblice și
prin compararea lor cu sursele extrabiblice, în cele din urmă a reușit să demon-
streze că în trecut s-au folosit metode diferite pentru a număra anii de dom-
nie ai regilor evrei. Soluția lui era în concordanță cu înregistrările Scripturii și
cu înregistrările celorlalte națiuni din lumea antică. Cartea lui, The Mysterious
Numbers of the Hebrew Kings, a devenit o lucrare-standard, care este recu-
noscută pe scară largă în cercurile academice, depășind granițele Bisericii
Adventiste de Ziua a Șaptea.
III. Aplicația
Multe așa-zise greșeli nu sunt consecința neclarității revelației lui Dumnezeu,
ci a interpretării greșite. Acestea se ivesc nu din cauza vreunei obscurități a
Bibliei, ci din cauza orbirii și a prejudecății interpretului. Totuși, există unele
dificultăți biblice la care nu putem găsi soluții rapide. Acestea sunt greu de
înțeles chiar și pentru cea mai hotărâtă și sinceră persoană. Simplul fapt că nu
am găsit o soluție la o problemă anume nu înseamnă că nu există nicio soluție.
Foarte probabil că alți cercetători atenți ai Scripturii s-au luptat cu aceeași di-
ficultate cu mult înainte de noi și probabil că există un răspuns, chiar dacă nu
ne este cunoscut.
Dar mai putem trece și prin experiența lui Daniel, când s-a confruntat cu
pasaje din Scriptură pe care nu le-a înțeles (Daniel 8:27; 9:20-23). El s-a rugat
(Daniel 9:1-19). De pe genunchi, putem avea o perspectivă cu totul nouă asu-
pra problemelor.
În ce situații te-a ajutat rugăciunea să ieși din încurcătură când te-ai con-
fruntat cu întrebări dificile? Împărtășește-ți experiența.
Pentru mai multe principii și alte exemple specifice despre cum să abordezi
pasajele dificile, vezi Gerhard Pfandl, Interpretarea Scripturii.

142
STUDIUL

13 20–26 iunie

Ascultarea
de Cuvântul lui Dumnezeu
Sabat după-amiază
Text de memorat: „Fiți _____________ ai Cuvântului, nu numai
___________, înșelându-vă singuri.” (Iacov 1:22)

Cea mai bună metodă de studiere a Bibliei nu ne este de niciun folos dacă
nu suntem hotărâți să trăim conform cu ceea ce am descoperit din Scriptură.
Ceea ce este adevărat în privința educației este adevărat și când vine vorba de
studierea Bibliei: cel mai bine înveți nu doar citind și ascultând, ci practicând
ceea ce știi. Această ascultare deschide o întreagă vistierie de binecuvântări
divine, care, altfel, ar rămâne închisă pentru noi, și ne conduce pe o cale uimi-
toare și transformatoare pentru a ne crește cunoștințele și înțelegerea. Dacă
nu suntem dispuși să rămânem la Cuvântul lui Dumnezeu și nu dorim să punem
în practică ce am studiat, nu vom crește. Mărturia pe care o dăm va avea de
suferit din cauză că viața noastră nu este în armonie cu cuvintele noastre.
Noi creștem în har și în înțelepciune prin exemplele pline de inspirație care
ne arată ce înseamnă să trăim după Cuvântul lui Dumnezeu. Nu există niciun
exemplu mai bun și nicio forță motivatoare mai puternică decât Isus Hristos. El
ne-a dat un model pe care să îl urmăm. El a trăit o viață în armonie deplină cu
voia lui Dumnezeu.
În această săptămână vom studia ce înseamnă să trăim după Cuvântul lui
Dumnezeu și sub autoritatea lui divină.

27 iunie – Ziua lucrării în penitenciare

143
Duminică, 21 iunie Cuvântul lui Dumnezeu și Duhul Sfânt

Este foarte important să studiem Cuvântul lui Dumnezeu cu atenție și fo-


losind metoda corectă. Dar, la fel de important, dacă nu chiar mai important,
este să punem în practică ce am învățat. Scopul suprem în studierea Bibliei
nu este doar dobândirea de cunoștințe, oricât de minunat ar fi. Obiectivul nu
este să mânuim cu măiestrie Cuvântul, ci el să ne ia în stăpânire pe noi, schim-
bându-ne viețile și modul de a gândi. Asta contează cu adevărat. A fi dispus să
trăiești adevărul pe care l-ai aflat înseamnă a fi dispus să te supui acelui adevăr.
Uneori, această alegere implică o luptă puternică, deoarece noi suntem într-un
război pentru câștigarea supremației asupra gândirii și vieții noastre. În această
luptă există doar două tabere între care trebuie să alegem.
1. Ce ne spun următoarele versete despre cum ar trebui să trăim?
Filipeni 2:12-16______________________________________________________
__________________________________________________________________
Dumnezeu lucrează în noi prin Duhul Sfânt, singurul care ne dă înțelepciune
pentru a putea înțelege Sfânta Scriptură. Mai mult, ca ființe păcătoase, adesea,
noi ne împotrivim adevărului lui Dumnezeu și vom fi lăsați singuri dacă nu ne
supunem Cuvântului Său (Romani 1:25; Efeseni 4:17,18). Fără Duhul Sfânt, în
inima noastră nu este nicio afecțiune pentru solia lui Dumnezeu, nici încredere
sau dragoste ca răspuns la acest mesaj. Prin Duhul Sfânt, Dumnezeu „lucrează
în voi și vă dă, după plăcerea Lui, și voința și înfăptuirea”.
Duhul Sfânt este un profesor care dorește să ne conducă la o înțelegere mai
profundă a Scripturii și la o apreciere plină de bucurie a Cuvântului. El aduce
adevărul Cuvântului lui Dumnezeu în atenția noastră și ne dă o înțelegere nouă
pentru ca viața noastră să fie caracterizată de credincioșie și o ascultare plină
de iubire de voia lui Dumnezeu. „Nimeni nu este în stare să explice Scripturile
fără ajutorul Duhului Sfânt. Totuși, când studiați Cuvântul lui Dumnezeu cu o
inimă smerită, dispusă să se lase învățată, îngerii lui Dumnezeu vor fi alături de
voi pentru a vă convinge de dovezile adevărului.” – Ellen G. White, Solii alese,
cartea 1, p. 411. Astfel, lucrurile spirituale sunt înțelese spiritual (1 Corinteni
2:13,14) și noi putem urma cu bucurie Cuvântul lui Dumnezeu „în fiecare
dimineață” (Isaia 50:4,5).
Filipeni 2:16 spune că noi ar trebui să ținem „sus Cuvântul Vieții”. Ce crezi
că înseamnă acest lucru? Cum putem face aceasta? Vezi și Deuteronomul 4:4
care ne învață ceva asemănător. Care este rolul nostru în acest întreg proces?
144
Luni, 22 iunie Să învățăm de la Isus

Cel mai bun și mai inspirator exemplu de urmat este Domnul Hristos. El era
familiarizat cu Scripturile, dornic să urmeze ce era scris și să rămână în Cuvânt.
2. Cum a folosit Isus Scriptura pentru a Se împotrivi ispitelor lui Satana? Care
este locul Scripturii în credința noastră, în special când suntem ispitiți?
Luca 4:4,8,10-12_____________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Isus cunoștea foarte bine Cuvântul, era atât de familiarizat cu Scriptura, în-
cât putea cita pe de rost. Această familiarizare trebuie să fi fost rezultatul tim-
pului prețios petrecut cu Dumnezeu în studierea Scripturilor.
Dacă nu ar fi știut cuvintele exacte ale Scripturii și contextul în care erau
prezentate, Diavolul L-ar fi putut înșela foarte ușor. Și Satana a citat Scriptura
și a folosit-o în scopuri înșelătoare. De aceea, nu este suficient să poți să ci-
tezi din Scriptură așa cum a făcut Satana. Noi trebuie să știm ce altceva mai
spune Scriptura despre un subiect și care este sensul corect. Doar o astfel de
cunoaștere a Cuvântului lui Dumnezeu ne va ajuta pe noi, la fel ca pe Isus, să
nu fim înșelați de vrăjmașul lui Dumnezeu, ci să putem să ne împotrivim ata-
curilor lui. Citim despre Isus că deschidea mintea urmașilor Săi ca să înțeleagă
Scriptura, prezentându-le ce „este scris” (Luca 24:45,46; Matei 11:10; Ioan 6:45
etc.). El știa că aceia care citesc Scriptura pot ajunge la o înțelegere corectă:
„Ce este scris în Lege? Cum citești în ea?” (Luca 10:26). Pentru Isus, cuvântul
Scripturii era norma după care trebuie să trăiască omul.
În Ioan 7:38, Isus – Cuvântul lui Dumnezeu făcut trup – le-a îndreptat
atenția ucenicilor la ce spunea Scriptura. Doar cu ajutorul ei putem ști că Isus
este Mesia cel făgăduit. Scripturile sunt cele care dau mărturie despre El (Ioan
5:39). Însuși Isus a fost dornic să rămână credincios Scripturii, Cuvântul lui
Dumnezeu în formă scrisă. Dacă El era dispus să facă acest lucru, ce ar trebui
să facem noi?
Ce experiență ai avut în folosirea Scripturii când ai fost ispitit? Când ai fost
ispitit, ai început să citești din Biblie sau să citezi din ea? Ce s-a întâmplat și ce
ai învățat din acea experiență?
145
Marți, 23 iunie Isus și Scriptura

3. Ce mesaj puternic ne prezintă Isus despre relația Sa cu Biblia?


Ioan 5:45-47________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
__________________________________________________________________
Unii oameni susțin că atunci când a vorbit, Isus a pus în contrast cuvintele
Sale și cuvintele Scripturii, așa cum le găsim în Vechiul Testament, și că a pus
cuvintele Lui mai presus de cuvintele Scripturii.
În Noul Testament citim că Isus a spus: „Ați auzit că s-a zis... Dar Eu vă
spun...” (Matei 5:43,44; compară cu Matei 5:21,22,27,28,33,34,38,39). Când
a rostit bine cunoscuta Predică de pe Muntele Fericirilor, Isus nu a încercat
să desființeze Vechiul Testament sau să renunțe la el, așa cum pretind unii, ci
a răspuns la diverse interpretări ale Scripturii și la tradițiile orale folosite de
unii învățători ai acelor zile pentru a justifica un anume comportament față
de semeni, comportament pe care Dumnezeu nu îl cerea, nici nu îl tolera, de
exemplu ura față de vrăjmași (Matei 5:43).
Isus nu a desființat Vechiul Testament în niciun fel și nici nu i-a subminat
autoritatea. Din contră, chiar Vechiul Testament demonstrează cine este El.
Însă El a întărit semnificația afirmațiilor Vechiului Testament îndreptându-ne
atenția la intențiile lui Dumnezeu.
A te folosi de autoritatea lui Isus pentru a descalifica Sfânta Scriptură sau
pentru a denigra unele părți din Biblie ca fiind neinspirate este probabil o for-
mă foarte subtilă și, posibil, cea mai periculoasă formă de critică a Scripturii,
deoarece se face chiar în Numele lui Isus. Noi avem exemplul Său și putem
vedea cum a întărit El autoritatea Scripturilor care, în zilele Sale, cuprindeau
doar Vechiul Testament.
Isus a înălțat Scriptura în mod constant ca fiind un ghid de încredere. De
fapt, în Predica de pe Munte El afirmă cu claritate: „Să nu credeți că am venit
să stric Legea sau Prorocii; am venit nu să stric, ci să împlinesc” (Matei 5:17). El
continuă și spune că oricine „va strica una din cele mai mici din aceste porunci
și va învăța pe oameni așa, va fi chemat cel mai mic în Împărăția cerurilor”
(vers. 19).
Care sunt câteva învățături-cheie care își au temelia în Vechiul Testament?
146
Miercuri, 24 iunie Stai în liniște în prezența Cuvântului

Viețile noastre tind să fie haotice și pline de tensiune și stres. Uneori trebu-
ie să muncim mult doar pentru a supraviețui și pentru a avea hrană pe masă.
Alteori, chiar dacă avem cele necesare vieții, alergăm în stânga și în dreapta
pentru că vrem mai mult. Ne dorim lucruri care credem că ne vor face fericiți și
împliniți. Dar, în cartea Eclesiastul, Solomon ne avertizează că nu întotdeauna
se întâmplă așa.
Oricare ar fi motivul, putem fi atât de ocupați cu lucrurile acelei vieți, și asta
se poate întâmpla foarte ușor, încât să Îl lăsăm deoparte pe Dumnezeu. Nu se
poate spune că nu credem, dar nu petrecem suficient timp de calitate în stu-
diu, rugăciune și pentru a ne apropia de Dumnezeu, „în mâna căruia este sufla-
rea [noastră]” (Daniel 5:23). Putem fi atât de distrași de alte lucruri, încât să nu
mai avem un timp de calitate cu Dumnezeu. Cu toții avem nevoie de momente
în care să încetinim ritmul pentru a ne întâlni cu Mântuitorul nostru, Isus. Cum
ne poate vorbi Duhul Sfânt dacă noi nu ne oprim să ascultăm? Timpul special
petrecut cu Dumnezeu în liniște, studiind Cuvântul Său și stând în comuniune
cu El prin rugăciune, este sursa vieții noastre spirituale.
4. Ce ne învață următoarele texte despre timpul petrecut cu Dumnezeu? De ce
este atât de important acest timp?
Psalmii 37:7________________________________________________________
46:10 _____________________________________________________________
62:1,2,5____________________________________________________________
Dacă iubești pe cineva, petreci timp cu persoana iubită. Alege un loc în care
poți citi și medita la Cuvântul lui Dumnezeu fără întreruperi. În viața noastră
haotică, acest lucru se poate întâmpla doar dacă punem deoparte în mod voit
un timp pentru această întâlnire. Adesea începutul zilei este cel mai bun mo-
ment pentru aceste minute de liniște și meditație. Astfel de momente înainte
de începerea zilei de lucru pot deveni o binecuvântare pentru tot restul zilei,
deoarece gândurile valoroase pe care le dobândești în acele momente te vor
însoți multe ore. Fii creativ în a găsi timpul de calitate de care ai nevoie pentru
a te întâlni cu Dumnezeu fără întreruperi.
Legătura cu Dumnezeul cel viu al Bibliei prin rugăciune îți influențează viața
cum nimic altceva nu o poate face și te va ajuta să te asemeni mai mult cu Isus.
Cât de hotărât ești să cauți să petreci timp cu Domnul? Cum sunt acele mo-
mente și cum te ajută să cunoști mai bine realitatea și dragostea lui Dumnezeu?
147
Joi, 25 iunie Memorare și cântec

„Strâng cuvântul Tău în inima mea, ca să nu păcătuiesc împotriva Ta!”


(Psalmii 119:11). Memorarea Scripturii aduce multe binecuvântări. Când strân-
gem pasaje din Cuvântul lui Dumnezeu în mintea noastră putem aduce la viață
ceea ce am memorat și le putem aplica în circumstanțe noi. În acest fel, Biblia
are un impact direct asupra gândirii, deciziilor și ne influențează valorile și com-
portamentul. Memorarea Scripturii aduce Biblia în experiența noastră zilnică.
Mai mult, ne ajută să ne închinăm lui Dumnezeu și să trăim o viață de credință
conform cu Scriptura.
Memorarea Scripturii cuvânt cu cuvânt este o puternică apărare împo-
triva înșelăciunilor și a interpretărilor false. Ea ne face în stare să putem cita
Scriptura, chiar în momente în care nu o avem cu noi fizic. Acest lucru se poate
dovedi o reală putere pentru bine în confruntarea cu ispita sau cu provocări os-
tile. Când ne amintim făgăduințele lui Dumnezeu și ne concentrăm mintea asu-
pra Cuvântului Său și nu asupra problemelor noastre, gândul nostru se înalță la
Dumnezeu, care are o mie de căi de a ne ajuta pe care noi nu le vedem.
5. Cum poate Cuvântul lui Dumnezeu pus în cântec să se înrădăcineze în min-
tea noastră?
Efeseni 5:19 ________________________________________________________
Coloseni 3:16_______________________________________________________
A cânta cuvintele din Biblie poate fi, de asemenea, un mod de a memora
versetele Scripturii. Prin cântec, cuvintele Scripturii sunt memorate mai ușor.
Combinarea cuvintelor Scripturii cu melodii frumoase va ancora cuvintele în
gândul nostru și va fi un mod eficient de a alunga stările de neliniște. Pasajele
din Scriptură puse în legătură cu melodii simple, dar armonioase, pot fi cântate
și memorate cu ușurință de către copilași și adulți. Scriptura a fost o inspirație
pentru numeroase oratorii cunoscute la nivel mondial, pentru simfonii și pen-
tru alte opere muzicale care au modelat și influențat cultura creștină de-a lun-
gul secolelor. Compozițiile care ne înalță mintea și ne îndreaptă gândurile către
Dumnezeu și Cuvântul Său sunt o binecuvântare minunată și o influență pozi-
tivă în viața noastră.
„Muzica este o parte din serviciul de proslăvire a lui Dumnezeu în curțile
cerești și noi ar trebui să ne străduim să ne apropiem cât mai mult cu putință,
în inimile noastre, de armonia corurilor cerești.” – Ellen G. White, Patriarhi și
profeți, p. 594
148
Vineri, 26 iunie Un gând de încheiere

„Ochiul firesc nu poate privi niciodată farmecul și frumusețea lui Hristos.


Doar iluminarea interioară a Duhului Sfânt, care îi descoperă sufletului starea
sa lipsită de speranță și ajutor fără mila și iertarea Purtătorului de păcate, fără
jertfa desăvârșită a lui Hristos, poate să îl facă în stare pe om să discearnă mila
Sa infinită, dragostea Sa nemărginită, bunăvoința și slava Sa.” – Ellen G. White,
The Upward Look, p. 155
„Porțiuni din Scriptură, chiar capitole întregi, pot fi învățate pe de rost pen-
tru a fi repetate când Satana vine cu ispitele sale. ... Când Satana vrea să condu-
că mintea să zăbovească asupra lucrurilor lumești și senzuale, cea mai eficientă
împotrivire este: Stă scris.” – The Advent Review and Sabbath Herald, 18 aprilie
1884
Studiu suplimentar: Ellen G. White, Calea către Hristos, cap. „Înaltul privi-
legiu al rugăciunii”.

Studiu la rând:

Psalmii 132–138
Evanghelizare, subcapitolul „Adevărul despre sanctuar”

1. Cu ce anume compară psalmistul locuirea fraților împreună?

2. Care era concepția psalmistului despre locul de unde „scotea” Domnul


vântul?

3. Ce anume solicitau biruitorii de la prizonierii iudei?

4. Ce anume vede și cunoaște Domnul, deși este „înălțat”?

5. Ce teorie falsă menționează Ellen G. White că va introduce vrăjmașul, prin-


tre altele?

149
MATERIAL PENTRU INSTRUCTORI

Pasaje biblice în studiu: Psalmii 37:7; 46:10; 62:1,2,5; 119:11; Luca 4:4,8,10-12;
Ioan 5:46,47; 1 Corinteni 2:12-14; Filipeni 2:13; Iacov 1:22.
I. Privire generală
În acest trimestru am studiat diverse principii de interpretare biblică. Dar
cele mai bune principii hermeneutice nu vor ajuta la nimic dacă nu ne conduc la
o punere în practică cu bucurie a mesajului biblic. Expunerea Scripturii nu este
doar un exercițiu intelectual. Obiectivul oricărui studiu al Bibliei nu este doar
simpla dobândire de cunoștințe. Dacă este realizat corespunzător, acest studiu
ne va duce la o ascultare din inimă, o ascultare mai profundă și mai plină de
sens decât doar conformarea exterioară. Ne va duce la credincioșie plină de bu-
curie față de voia lui Dumnezeu. Adevărurile Scripturii cer să fie trăite, nu doar
crezute. Acest răspuns la mesajul biblic este posibil doar prin lucrarea transfor-
matoare a Duhului Sfânt, care dă o viață nouă cuvintelor Scripturii. El aprinde în
noi dorința de a cunoaște adevărurile Scripturii și de a le urma din toată inima și
cu tot cugetul nostru. Cel mai bun exemplu al acestui răspuns față de Scriptură îl
avem în Domnul Isus Hristos, care ne-a arătat cum să ne apropiem de Cuvântul
lui Dumnezeu și cum să îl punem în practică în viața noastră. El nu a nesocotit
sau desființat Scriptura niciodată, ci a îndreptat continuu atenția spre Scriptură
ca norma cu autoritate chiar și pentru cuvintele Sale. Isus ne-a dat un exemplu
și de felul în care să petrecem timp în liniște și singuri în studierea Cuvântului lui
Dumnezeu. Această disciplină este ceva ce trebuie să recâștigăm în mod deliberat
în lumea noastră haotică. Un alt mod de a fructifica puterea cuvintelor Scripturii
este memorarea lor. Atunci când repetăm prin cântec cuvintele Scripturii ele vor
rămâne bine ancorate în mintea și în inima noastră și ne vor însenina.
II. Comentariu
Cuvântul viu al lui Dumnezeu și Duhul Sfânt
Biblia ne spune foarte clar că omul, în starea sa căzută și păcătoasă, este orb
spiritual și nu primește lucrurile duhovnicești, deoarece sunt o nebunie pentru
el. Nu poate nici măcar să le înțeleagă, pentru că trebuie înțelese duhovnicește
(1 Corinteni 2:14). Chiar dacă am reuși să înțelegem cu claritate sensul sim-
plu al cuvintelor Scripturii, nu am avea nicio dorință de a le urma, dacă Duhul
Sfânt nu ar produce o transformare în inima noastră. Duhul Sfânt i-a inspirat
pe scriitorii Bibliei să scrie adevărul pe care Dumnezeu li l-a descoperit (2 Petru
1:19-21; 2 Timotei 3:16). Dar nu este suficient să avem Cuvântul inspirat al lui
Dumnezeu. Cuvântul trebuie și primit, aplicat și implementat în viața noastră.
Fără Duhul Sfânt, noi nu vom putea aprecia mesajul divin și nici nu vom avea
150
dorința de a ne supune lui. Fără Duhul Sfânt, noi nu vom da dovadă de credință,
speranță și dragoste ca răspuns la Cuvântul lui Dumnezeu. Duhul Sfânt ne aju-
tă să putem vedea importanța spirituală și existențială a Cuvântului Scripturii
pentru viața noastră (Psalmii 119:8; 1 Corinteni 2:12,14,15; Efeseni 1:17-19).
Duhul Sfânt continuă să le vorbească oamenilor prin Biblie și astăzi, dând
viață Cuvântului scris al lui Dumnezeu. Astfel, literele moarte ale cărții devin
Cuvântul viu al lui Dumnezeu care este mai ascuțit decât orice sabie cu două
tăișuri (Evrei 4:12), tăind adânc în ființa noastră interioară și transformându-ne
viața în lumina Scripturii. Mai multe pasaje biblice ne arată că lucrarea Duhului
Sfânt este aceea de a ne îndrepta atenția asupra lui Isus Hristos, de a-L înălța
pe Fiul lui Dumnezeu și ceea ce a făcut El pentru noi (Ioan 15:26; 1 Ioan 4:2,3).
Cum ai simțit ajutorul Duhului Sfânt în a te conduce să te supui cu bucurie
cuvintelor Scripturii?

Să învățăm de la Domnul Isus


Când primim Cuvântul Scripturii ca fiind demn de încredere și adevărat, sun-
tem conduși de Duhul să primim Cuvântul viu al lui Dumnezeu, pe Isus Hristos,
ca Mântuitor și Domn și cel mai înalt exemplu pe care să îl imităm. Putem învăța
foarte multe din modul în care a El folosit Scriptura. El era foarte familiarizat cu
tot ce era scris și a putut să citeze cuvintele exacte ale Scripturii când a fost ispi-
tit de Satana (Matei 4:4,7,10). Familiarizarea cu Scriptura L-a ajutat să nu poată
fi indus în eroare printr-o folosire selectivă a pasajelor Bibliei. El cunoștea toată
Scriptura și pentru El Scriptura nu putea fi desființată (Ioan 10:35). Întreaga
Scriptură era sacră pentru El. De aceea, în mod repetat, Domnul a făcut trimi-
tere la Scriptură și la „este scris” (Matei 11:10; Luca 24:45,46; Ioan 6:45; 7:38).
Cum te inspiră exemplul Domnului Isus să cunoști cuvintele Scripturii mai
bine, pentru tine, personal? Cum te poți familiariza cu Biblia? În ce aspecte ai
nevoie să faci din Biblie standardul pentru viața ta și să o urmezi cu credincioșie?

Domnul Isus și Scriptura


Un lucru pe care îl auzim foarte des astăzi este că ar exista o așa-zisă dihoto-
mie între Evanghelie și doctrină. Poate părea ciudat să sugerăm o contradicție
și chiar un antagonism între Domnul Isus și Biblie. Dar în istoria bisericii au
fost nenumărate încercări de a-L ridica pe Domnul Hristos împotriva Scripturii
și de a-L înălța pe El ca normă de interpretare mai presus de ce spune Biblia.
Unii chiar au ajuns să folosească învățăturile Sale pentru a judeca Scriptura și
pentru a declara unele părți din Scriptură nule și fără valoare. Probabil cel mai
cunoscut exemplu este faimosul principiu pe baza căruia Martin Luther judeca
Scriptura: „Toate cărțile sacre autentice sunt de acord într-o privință, și anume
151
toate Îl predică și Îl întipăresc în mintea noastră pe Hristos. Acesta este adevă-
ratul test pe baza căruia să judecăm toate cărțile – văzând dacă Hristos este
acolo sau nu.” – Martin Luther, Luther’s Works, Vol. 35: Word and Sacrament
I, Preface to the New Testament, ed. E. Theodore Bachmann și Helmut T.
Lehmann, vol. 35, p. 396
De aceea, Scriptura trebuie interpretată în favoarea lui Hristos, nu împo-
triva Lui. În opinia lui Luther, Hristos și Scriptura puteau fi în opoziție, deoare-
ce Luther punea mai presus Cuvântul personal (Hristos) față de cuvântul ros-
tit (Evanghelia) și Cuvântul scris (Scriptura). Această abordare sugera că deși
Scriptura era regina, Hristos era totuși Regele, chiar și peste Scriptură! Dacă
un pasaj al Scripturii pare să fie în conflict cu opinia lui Luther despre Hristos,
interpretarea sa care Îl avea în centru pe Hristos devine o critică a Scripturii
care are în centru Evanghelia, iar conținutul Scripturii este criticat în Numele lui
Hristos. Astfel, metoda hristologică a lui Luther devine un instrument al criticii
teologice a Scripturii. Această distincție și clasificare ne conduce la un canon în
canon, în care Hristos devine cheia de interpretare și norma pentru interpreta-
rea Bibliei, dar, în același timp, dă la o parte unele părți ale Bibliei și chiar cărți
întregi, precum epistola lui Iacov, ca fiind goale și lipsite de valoare, deoarece
consideră că acestea nu îndreaptă atenția spre Hristos. Următorul citat din scri-
erile lui Luther ilustrează acest aspect problematic și este foarte pătrunzător
deoarece are de-a face cu Sabatul:
„Pe scurt, Hristos este Domnul, nu slujitorul, Domnul Sabatului, al Legii și al
tuturor lucrurilor. Scripturile trebuie înțelese în favoarea lui Hristos, nu împo-
triva Lui. Din acest motiv ele trebuie fie să facă referire la El, fie să nu fie con-
siderate ca fiind adevăratele Scripturi. ... Așadar, dacă vrăjmașii pun Scriptura
împotriva lui Hristos, noi Îl punem pe Hristos împotriva Scripturii. Noi Îl avem
pe Domnul, ei, slujitorii; noi avem Capul, ei, picioarele sau membrele, asupra
cărora Capul domnește și peste care are întâietate. Dacă ar trebui să renunțăm
la una din două, Hristos sau legea, ar trebui să renunțăm la lege, nu la Hristos.
Căci, dacă Îl avem pe Hristos, putem formula cu ușurință legi și vom judeca
toate lucrurile cu dreptate. Da, am face porunci noi, așa cum face Pavel în toate
epistolele sale și Petru, dar, mai presus de toți, Hristos, în Evanghelie. Și aceste
porunci sunt mai clare decât Decalogul lui Moise, după cum fața lui Hristos
strălucește mai puternic decât fața lui Moise (2 Corinteni 3:7-11).” – Martin
Luther, Luther’s Works, Vol. 34: Career of the Reformer IV, ed. Hilton C. Oswald
și Helmut T. Lehmann, vol. 34, pp. 112–113
Comparați acest citat cu Ioan 7:38, unde Isus face referire la Scriptură, și nu
la El Însuși, ca normă pentru credința autentică.
152
Studiul Scripturii și memorarea unor pasaje din ea. Domnul Isus lucra con-
tinuu, vindecând oamenii și predicând vestea bună de dimineața până seara.
Dar El Își primea tăria spirituală din timpul petrecut în singurătate, când Se
ruga (Marcu 1:35) și Își reamintea făgăduințele din Scriptură. În viața noastră
haotică și ocupată, trebuie să ne planificăm un timp în care să stăm în tăcere
cu Dumnezeu, să punem deoparte momente în care să nu fim întrerupți sau
deranjați și să medităm asupra Cuvântului lui Dumnezeu, să ne rugăm. Aceste
momente liniștite ne vor da tăria și vitalitatea spirituală pe care nimic altceva
nu ni le va da. Când citești Scriptura din plăcere, citește mai puțin, dar mai mult
din ceea ce este important pentru viața ta spirituală. Când gândurile încep să
rătăcească și să alunece spre subiecte lipsite de importanță, concentrează-ți
atenția la ce a făcut Dumnezeu pentru tine și încearcă să te concentrezi asupra
Cuvântului lui Dumnezeu. Uneori, o cântare sau un imn spiritual ne poate ajuta
să ne adunăm gândurile și să ne fie mai ușor să ne amintim și să memorăm
cuvintele Scripturii.
În ce moment al zilei ești deranjat cel mai puțin? Ce te ajută să te concen-
trezi asupra Cuvântului lui Dumnezeu și să petreci timp de calitate în tăcere cu
Isus? Cum te ajută cântecul să îți amintești cuvintele Bibliei? Ce avantaje vezi
că ar fi în memorarea unor părți din Scriptură și cum poți folosi acest lucru ca
pe o binecuvântare pentru ceilalți?
III. Aplicația
Uneori, oamenii spun: „Atâta timp cât crezi în Hristos, păzirea legii biblice
cu privire la neconsumarea cărnii necurate nu este esențială pentru mântuire.”
Sau alții spun: „Dacă Îl iubești pe Isus, chiar dacă trăiești împreună cu cineva și
nu sunteți căsătoriți, acest lucru nu este hotărâtor pentru un creștin.” Ce pe-
ricol vezi într-o astfel de argumentare? De ce nu este sigur să mergi împotriva
afirmațiilor clare ale Scripturii, chiar dacă acest lucru se face în Numele lui Isus?
Ellen G. White a făcut următoarea afirmație: „Duhul n-a fost dat – și nici nu
va fi revărsat vreodată – pentru a da la o parte Biblia, căci Scripturile declară
lămurit: Cuvântul lui Dumnezeu este standardul după care trebuie să fie verifi-
cate toată învățătura și toată experiența.” – Tragedia veacurilor, p. 9
În lumina a ceea ce am studiat în acest trimestru, de ce crezi că acest prin-
cipiu este atât de important? Ce trebuie să înveți de la modul în care Domnul
Isus Se familiarizase cu Scriptura și din modul în care El urma Cuvântul lui
Dumnezeu? Cum ar putea deveni Scriptura parte integrantă din viața ta și cum
ar putea influența deciziile pe care trebuie să le iei?

153
STRUCTURA DE PROGRAME RADIO VOCEA SPERANȚEI
01 NOIEMBRIE 2019

Duminică 13.15: Muzică (divertisment)


14.00: Prietenii Speranței (informativă)
00.00: Muzică (divertisment) 16.00: Străinul din Galileea (religioasă)
01.00: Anii de acasă r (educativă) 17.00: Muzică (divertisment)
01.30: Roman-foileton r (religioasă) 18.00: Speranță la ceas de seară (informativă)
02.00: Influențe r (religioasă) 20.00: Lumea religioasă azi (religioasă)
03.00: Muzică (divertisment) 20.30: Vorba cu minte (culturală)
07.00: Știri RRA (informativă) 21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă)
07.15: Matinal (informativă) 22.00: Provocările vieții (educativă)
10.00: Curioșii (educativă)
23.00: Popas de suflet (divertisment)
11.00: Tu hotărăști (religioasă)
23.30: IQ România 100 (educativă)
12.00: Lecția de viață II (educativă)
13.00: Ședință cu părinții (educativă)
14.00: Muzică (divertisment) Marţi
15.00: Dincolo de cuvinte (culturală)
15.30: Din toată inima (educativă) 00.00: Muzică (divertisment)
16.00: Destinații r (religioasă) 01.00: Trăiește înțelept! r (educativă)
17.00: Iubește viața! (religioasă) 02.00: Iubește viața! r (religioasă)
18.00: Speranță la ceas de seară (informativă) 03.00: Muzică (divertisment)
20.00: Standarde reglabile r (educativă) 07.00: Știri RRA (informativă)
21.00: Tinereţea e o artă (educativă) 07.15: Matinal (informativă)
22.00: Influenţe (religioasă) 08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
23.00: Popas de suflet (divertisment) 10.00: Nu ești singur (educativă)
23.30: Direcţii contemporane r (informativă) 11.00: Muzică (divertisment)
12.00: Repere (religioasă)
13.00: Știri RRA (informativă)
Luni 13.15: Muzică (divertisment)
00.00: Muzică (divertisment) 14.00: Prietenii Speranței (informativă)
01.00: Tu hotărăști r (religioasă) 16.00: Cuvânt și fapte r (religioasă)
02.00: Standarde reglabile r (educativă) 17.00: Muzică (divertisment)
03.00: Muzică (divertisment) 18.00: Speranță la ceas de seară (informativă)
07.00: Știri RRA (informativă) 20.00: Lumea religioasă azi (religioasă)
07.15: Matinal (informativă) 20.30: Direcții contemporane (informativă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă) 21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă)
10.00: Cuvânt și fapte (religioasă) 22.00: Provocările vieții (educativă)
11.00: Muzică (divertisment) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
12.00: Trăiește înțelept! (educativă) 23.30: Inimă cu minte (educativă)
13.00: Știri RRA (informativă)
154
Miercuri 20.00: Ediție specială (religioasă)
22.00: Provocările vieții (educativă)
00.00: Muzică (divertisment) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
01.00: Repere r (religioasă) 23.30: Matematica cerului (religioasă)
02.00: Lecția de viață II r (educativă)
03.00: Muzică (divertisment)
07.00: Știri RRA (informativă) Vineri
07.15: Matinal (informativă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă) 00.00: Muzică (divertisment)
10.00: Pași în doi (educativă) 01.00: Vremea întrebărilor r (religioasă)
11.00: Muzică (divertisment) 02.00: Viață din Cuvânt r (religioasă)
12.00: E bine să știi (educativă) 03.00: Muzică (divertisment)
13.00: Știri RRA (informativă) 07.00: Știri RRA (informativă)
13.15: Muzică (divertisment) 07.15: Matinal (informativă)
14.00: Prietenii Speranței (informativă) 08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
16.00: Nu ești singur (educativă) 10.00: Străinul din Galileea (religioasă)
17.00: Muzică (divertisment) 11.00: Muzică (divertisment)
18.00: Speranță la ceas de seară (informativă) 12.00: Lecția de viață I (educativă)
20.00: Lumea religioasă azi (religioasă) 13.00: Știri RRA (informativă)
20.30: De vorbă cu trecutul (educativă) 13.15: Muzică (divertisment)
21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă) 14.00: Prietenii Speranței (informativă)
22.00: Provocările vieții (educativă) 16.00: Între noi, bunicii (educativă)
23.00: Popas de suflet (divertisment) 17.00: Muzică (divertisment)
23.30: Detalii care contează (religioasă) 18.00: Speranță la ceas de seară (informativă)
20.00: Detalii care contează r (religioasă)
20.30: Universul femeii creștine (religioasă)
Joi 21.00: Jurnal de credință (religioasă)
22.00: Destinații (religioasă)
00.00: Muzică (divertisment)
23.00: Popas de suflet (divertisment)
01.00: E bine să știi r (educativă)
23.30: Pomul vieții (religioasă)
02.00: Școala Cuvântului r (religioasă)
03.00: Muzică (divertisment)
07.00: Știri RRA (informativă) Sâmbătă
07.15: Matinal (informativă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă) 00.00: Muzică (divertisment)
10.00: Între noi, bunicii (educativă) 01.00: Lecția de viață I r (educativă)
11.00: Muzică (divertisment) 02.00: Şedință cu părinții r (educativă)
12.00: Vremea întrebărilor (religioasă) 03.00: Muzică (divertisment)
13.00: Știri RRA (informativă) 07.00: Matinal (informativă)
13.15: Muzică (divertisment) 09.00: Jurnal de studiu (religioasă)
14.00: Prietenii Speranței (informativă) 09.30: Muzică (divertisment)
16.00: Pași în doi (educativă) 10.00: Școala Cuvântului r (religioasă)
17.00: Muzică (divertisment) 11.00: Viață din Cuvânt (religioasă)
18.00: Speranță la ceas de seară (informativă) 12.00: Anii de acasă (educativă)
155
12.30: Roman-foileton (religioasă) 18.00: Speranță la ceas de seară (informativă)
13.00: Rațiunile credinței (religioasă) 20.00: Ediție specială r (religioasă)
14.00: Muzică (divertisment) 22.00: Rațiunile credinței r (religioasă)
15.00: Lista de prieteni (educativă) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
16.00: Standarde reglabile (educativă) 23.30: Pomul vieții (religioasă)
17.00: Cuvinte cu har (religioasă)

STRUCTURA DE PROGRAME SPERANȚA TV


01 NOIEMBRIE 2019

Luni Marți
00.00: Convorbiri de seară r (educativă) 00.00: Educație pentru viață r (educativă)
01.00: Tinerețea e o artă r (educativă) 01.00: În obiectiv r (informativă)
02.00: Duelul ideilor r (religioasă) 02.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă)
03.00: Popas de suflet r (divertisment) 03.00: Popas de suflet r (divertisment)
03.30: Confluenţe spirituale r (religioasă) 03.30: Confluenţe spirituale r (religioasă)
04.00: Academica r (educativă) 04.00: Loma Linda r (religioasă)
05.00: Lecția de viață II r (educativă) 05.00: Trăiește înțelept! r (educativă)
06.00: Focus r (educativă) 06.00: Provocările vieții r (educativă)
07.00: Dincolo de cuvinte r culturală) 07.00: Fii sănătos! r (educativă)
07.30: Comori din pământ r (culturală) 08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
10.00: În obiectiv r (informativă)
10.00: Tinerețea e o artă r (educativă)
11.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă)
11.00: Duelul ideilor r (religioasă)
12.00: Repere (religioasă)
12.00: Trăiește înțelept! (educativă)
13.00: Răscruce r (religioasă)
13.00: Bunăstare r (religioasă)
14.00: Popas de suflet r (divertisment) 14.00: Popas de suflet r (divertisment)
14.30: Confluenţe spirituale (religioasă) 14.30: Confluențe spirituale (religioasă)
15.00: Convorbiri de seară r (educativă) 15.00: Provocările vieții r (educativă)
16.00: Lecția de viață II r (educativă) 16.00: Trăiește înțelept! r (educativă)
17.00: Fii sănătos! (educativă) 17.00: Fii sănătos! (educativă)
18.00: Răscruce (religioasă) 18.00: Răscruce (religioasă)
19.00: Educație pentru viață! (educativă) 19.00: Educație pentru viață (educativă)
20.00: În obiectiv (informativă) 20.00: În obiectiv (informativă)
21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă) 21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă)
22.00: Provocările vieții (educativă) 22.00: Provocările vieții (educativă)
23.00: Popas de suflet (divertisment) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
23.30: IQ de Romania r (educativă) 23.30: Inimă cu minte r (educativă)
156
Miercuri 11.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă)
12.00: Vremea întrebărilor (religioasă)
00.00: Educație pentru viață r (educativă) 13.00: Răscruce r (religioasă)
01.00: În obiectiv r (informativă) 14.00: Popas de suflet r (divertisment)
02.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă)
14.30: Confluențe spirituale (religioasă)
03.00: Popas de suflet r (divertisment)
15.00: Provocările vieții r (educativă)
03.30: Confluențe spirituale r (religioasă)
16.00: E bine să știi! r (educativă)
04.00: Dor de libertate r (educativă)
17.00: Fii sănătos! (educativă)
05.00: Repere r (religioasă)
18.00: Răscruce (religioasă)
06.00: Provocările vieții r (educativă)
19.00: Școala Cuvântului (religioasă)
07.00: Fii sănătos! r (educativă)
20.00: Ediție specială (religioasă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
22.00: Provocările vieții (educativă)
10.00: În obiectiv r (informativă)
11.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
12.00: E bine să știi (educativă) 23.30: Matematica cerului r (religioasă)
13.00: Răscruce r religioasă)
14.00: Popas de suflet r (divertisment)
Vineri 
14.30: Confluențe spirituale (religioasă)
15.00: Provocările vieții r (educativă) 00.00: Școala Cuvântului r (religioasă)
16.00: Repere r (religioasă) 01.00: Ediție specială r (religioasă)
17.00: Fii sănătos! (educativă) 03.00: Popas de suflet r (divertisment)
18.00: Răscruce (religioasă) 03.30: Confluențe spirituale r (religioasă)
19.00: Educație pentru viață(educativă) 04.00: Influente r (religioasă)
20.00: În obiectiv (informativă) 05.00: Vremea întrebărilor r (religioasă)
21.00: Adevăruri & Perspective (religioasă) 06.00: Provocările vieții r (educativă)
22.00: Provocările vieții (educativă) 07.00: Fii sănătos! r (educativă)
23.00: Popas de suflet (divertisment) 08.00: Dimineața cu Speranță (informativă)
23.30: Semne și simboluri (culturală) 10.00: Ediție specială r (religioasă)
12.00: Lecția de viață I (educativă)
13.00: Răscruce r (religioasă)
Joi
14.00: Popas de suflet r (divertisment)
14.30: Confluențe spirituale (religioasă)
00.00: Educație pentru viață r (educativă) 15.00: Provocările vieții r (educativă)
01.00: În obiectiv r (informativă) 16.00: Vremea întrebărilor r (religioasă)
02.00: Adevăruri & Perspective r (religioasă) 17.00: IQ de Romania 100 (educativă)
03.00: Popas de suflet r (divertisment) 17.30: Inimă cu minte r educativă)
03.30: Confluențe spirituale r (religioasă) 18.00: Imagini de viață (religioasă)
04.00: Lecția de viață I r educativă) 18.55: Lumini din trecut (religioasă)
05.00: E bine să știi! r educativă) 19.00: Pâinea cea de toate zilele (religioasă)
06.00: Provocările vieții r (educativă) 19.30: Buletin ANN (informativă)
07.00: Fii sănătos! r (educativă) 20.00: Orizontul credinței (religioasă)
08.00: Dimineața cu Speranță (informativă) 20.55: Lumini din trecut r religioasă)
10.00: În obiectiv r (informativă) 21.00: Jurnal de credință (religioasă)
157
22.00: Popas de suflet (divertisment) 22.30: Pomul vieții (religioasă)
22:30: Pomul vieții (religioasă) 23.00: Emisiune în limba engleză (religioasă)
23.00: Destinații (religioasă) 23.30: Buletin ANN r (informativă)

Sâmbătă Duminică
00.00: Rațiunile credinţei r (religioasă) 00.00: Lecția de viață r (educativă)
01.00: Jurnal de credință r (religioasă) 01.00: Influențe r (religioasă)
02.00: Dileme în tranziție r religioasă) 02.00: Invincibilii r (divertisment)
03.00: Popas de suflet r (divertisment) 03.00: Popas de suflet r (divertisment)
03.30: Pomul vieții r (religioasă) 03.30: Pomul vieții r (religioasă)
04.00: Viață din Cuvânt r (religioasă) 04.00: Orizontul credinței r (religioasă)
05.00: Imagini de viață r (religioasă) 05.00: Străinul din Galileea r (religioasă)
06.00: Buletin ANN r (informativă) 06.00: Dileme în tranziție r (religioasă)
06.30: Emisiune în limba engleză (religioasă) 07.00: Rațiunile credinței r (religioasă)
07.00: Orizontul credinței (religioasă) 08.00: Punctul de plecare (culturală)
08.00: Loma Linda (religioasă) 09.00: Focus (educativă)
09.00: Pâinea cea de toate zilele r religioasă) 10.00: Lumea copiilor (educativă)
09.30: Comori din pământ (culturală) 11.00: IQ de Romania 100 (educativă)
10.00: Școala Cuvântului r (religioasă) 11.30: Inima cu minte (educativă)
11.00: Viața din Cuvânt (religioasă) 12.00: Lecția de viață II (educativă)
12:00: Străinul din Galileea (religioasă) 13.00: Pas cu pas r (religioasă)
13.00: Rațiunile credinței (religioasă) 14.00: Dor de libertate (educativă)
14.00: Dileme în tranziție (religioasă) 15.00: Dincolo de cuvinte (culturală)
14.55: Lumini din trecut r (religioasă) 15.30: Din toată inima r educativă)
15.00: Din toată inima (educativă) 16.00: Străinul din Galileea r (religioasă)
15.30: Dialog cu tinerii (educativă) 17.00: Academica (educativă)
16.00: Destinații r (religioasă) 18.00: Bunăstare (religioasă)
17.00: Jurnal de credință r (religioasă) 19.00: Convorbiri de seară (educativă)
18.00: Pas cu pas (religioasă) 20.00: Matematica cerului (religioasă)
18.55: Lumini din trecut (religioasă) 20.30: Semne și simboluri (culturală)
19.00: Punctul de plecare (culturală) 21.00: Tinerețea e o artă (educativă)
20.00: Influențe (religioasă) 22.00: Duelul ideilor (religioasă)
20.55: Lumini din trecut r (religioasă) 23.00: Popas de suflet (divertisment)
21.00: Invincibilii (divertisment) 23.30: Dialog cu tinerii r (educativă)
22.00: Popas de suflet (divertisment)

158
APRILIE MAI IUNIE
1. M. Numeri 14:24 1. V. 2 Cronici 18:6 1. L. Ioan 8:12
2. J. Exodul 25:8 s. a. B 20:20, CT 20:09, IS 20:20, MS 20:31, 2. M. Luca 4:20-21
3. V. Deuteronom 31:1-2 SM 20:41, DJ 20:29, AR 20:43 3. M. Matei 9:36
s. a. B 19:45, CT 19:35, IS 18:42, MS 19:53, 2. S. 2 Cronici 20:20 4. J. Matei 7:28-29
SM 20:01, DJ 19:54, AR 20:06 5. V. Romani 14:17
s. a. B 20:21, CT 20:10, IS 20:21, MS 20:32, s. a. B 20:56, CT 20:45, IS 21:01, MS 21:10,
4. S. Luca 9:29-31 SM 20:42, DJ 20:30, AR 20:44 SM 21:22, DJ 21:04, AR 21:22
s. a. B 19:47, CT 19:36, IS 18:43, MS 19:55,
3. D. 1 Împăraţi 18:21 6. S. Psalmii 40:17
SM 20:03, DJ 19:56, AR 20:07 4. L. 1 Împăraţi 19:9 s. a. B 20:57, CT 20:45, IS 21:01, MS 21:11,
5. D. Iosua 1:2 5. M. Luca 1:17
SM 21:23, DJ 21:05, AR 21:23
6. L. Iosua 21:45 6. M. 2 Împăraţi 2:11
7. M. Proverbele 15:33 7. J. 1 Împăraţi 19:19-20 7. D. Ioan 11:33,35
8. M. Judecătorii 17:6 8. V. Isaia 1:19 8. L. Coloseni 3:12
9. J. Judecătorii 4:14 s. a. B 20:28, CT 20:17, IS 20:31, MS 20:40, 9. M. Psalmii 85:11
10. V. Judecătorii 5:20-21 SM 20:51, DJ 20:37, AR 20:52 10. M. Exodul 34:6-7
s. a. B 19:54, CT 19:43, IS 19:51, MS 20:03, 9. S. 2 Împăraţi 6:1-2 11. J. Psalmii 24:3-5
SM 20:10, DJ 20:03, AR 20:15 12. V. 1 Petru 3:10-11
s. a. B 20:29, CT 20:18, IS 20:32, MS 20:41, s. a. B 21:00, CT 20:49, IS 21:05, MS 21:15,
11. S. Judecătorii 6:14 SM 20:52, DJ 20:38, AR 20:53 SM 21:27, DJ 21:09, AR 21:26
s. a. B 19:55, CT 19:45, IS 19:53, MS 20:04,
10. D. 2 Împăraţi 5:25-26 13. S. Marcu 13:12-13
SM 20:13, DJ 20:04, AR 20:17 11. L. 2 Împăraţi 6:16-17 s. a. B 21:01, CT 20:49, IS 21:06, MS 21:15,
12. D. Judecătorii 7:7 12. M. 2 Împăraţi 13:18-19
SM 21:28, DJ 21:09, AR 21:27
13. L. 1 Samuel 7:12 13. M. 2 Împăraţi 22:8
14. M. Proverbele 16:17 14. J. Isaia 39:3-4 14. D. Matei 5:11-12
15. M. Eclesiastul 11:1 15. V. Ioel 2:15,17 15. L. Matei 5:14
16. J. Iosua 24:15 s. a. B 20:36, CT 20:25, IS 20:40, MS 20:49, 16. M. Matei 5:13
17. V. Judecătorii 13:12 SM 21:00, DJ 20:45, AR 21:01 17. M. Matei 5:14-16
s. a. B 20:03, CT 19:52, IS 20:01, MS 20:12, 16. S. Luca 6:38 18. J. Matei 5:17-18
SM 20:21, DJ 20:12, AR 20:25 19. V. Matei 5:43-44
s. a. B 20:37, CT 20:26, IS 20:41, MS 20:50, s. a. B 21:03, CT 20:52, IS 21:08, MS 21:18,
18. S. Psalmii 119:93 SM 21:01, DJ 20:46, AR 21:02 SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:29
s. a. B 20:04, CT 19:53, IS 20:03, MS 20:14,
17. D. 2 Timotei 2:15 20. S. Romani 12:17-19
SM 20:23, DJ 20:13, AR 20:26 18. L. Apocalipsa 6:2 s. a. B 21:03, CT 20:52, IS 21:08, MS 21:18,
19. D. Proverbele 17:6 19. M. Faptele 5:42
SM 21:30, DJ 21:12, AR 21:29
20. L. 2 Samuel 18:32-33 20. M. Psalmii 92:14-15
21. M. Ioan 11:44 21. J. Proverbele 22:4 21. D. Matei 10:29-31
22. M. Proverbele 22:6 22. V. 2 Corinteni 13:5 22. L. Luca 11:1
23. J. Ioan 6:8-9 s. a. B 20:44, CT 20:33, IS 20:48, MS 20:57, 23. M. Matei 6:9
24. V. Proverbele 3:7 SM 21:08, DJ 20:52, AR 21:09 24. M. Matei 13:32
s. a. B 20:11, CT 20:00, IS 20:11, MS 20:22, 23. S. 1 Corinteni 13:12 25. J. 1 Corinteni 1:3
SM 20:31, DJ 20:20, AR 20:34 26. V. 1 Petru 1:15-16
s. a. B 20:45, CT 20:34, IS 20:49, MS 20:58, s. a. B 21:04, CT 20:53, IS 21:09, MS 21:18,
25. S. Leviticul 19:32 SM 21:10, DJ 20:53, AR 21:10 SM 21:31, DJ 21:13, AR 21:30
s. a. B 20:12, CT 20:02, IS 20:12, MS 20:23,
24. D. Psalmii 126:1-2 27. S. Luca 17:20-21
SM 20:33, DJ 20:21, AR 20:35 25. L. Exodul 32:26 s. a. B 21:04, CT 20:53, IS 21:09, MS 21:18,
26. D. 1 Samuel 16:7 26. M. Proverbele 27:19
SM 21:31, DJ 21:12, AR 21:30
27. L. 1 Samuel 17:10 27. M. 2 Petru 1:16-18
28. M. 1 Samuel 17:38-39 28. J. 1 Cronici 29:15 28. D. Psalmii 40:8
29. M. Psalmii 46:1 29. V. Luca 12:48 29. L. 1 Petru 5:7
30. J. Psalmii 73:28 s. a. B 20:50, CT 20:39, IS 20:55, MS 21:04, 30. M. Psalmii 51:1
SM 21:16, DJ 20:59, AR 21:16
30. S. Ioan 15:5
s. a. B 20:51, CT 20:40, IS 20:56, MS 21:05,
SM 21:17, DJ 21:00, AR 21:17
31. D. Zaharia 9:12